Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.73/
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta Regia Autonomă de Activități -prin Sucursala Romag, cu sediul in-, Dr.Tr.S, jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.421/19.02.2008 și a încheierii din 21.03.2007, de către Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA G, cu sediul in G, șos.-, nr.1 P,jud.G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunde intimata SC SA G avocat, cu delegație la dosar,lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar de către apelanta pârâtă în completarea apelului, documentație în câte trei exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și mentinerea sentinței comerciale nr.421/19.02.2008 și a incheierii din 21.03.2008 pronunțate de către Tribunalul Galați, ca fiind legale și temeinice. Sustine că in mod corect instanța de fond nu a făcut aplicarea disp.art.275 Cod pr.civ. intrucât pârâta a fost pusă în întârziere înainte de chemarea in judecată. Precizează că înainte de promovarea cererii, au îndeplinit procedura obligatorie a concilierii prealabile. Deasemeni in mod corect instanța a cenzurat cuantumul taxei de timbru la valoarea stabilită de către expert, precum și onorariul de avocat, motiv pentru care nu puteau fi compensate cheltuielile de judecată. Depune la dosar înscrisuri și note de concluzii scrise. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.421/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea comercială având ca obiect "pretenții", formulată de reclamanta C A în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Activități DTS.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 136.833,26 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 3.983,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 21.03.2008, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței comerciale nr.421/19.02.2008 referitor la conținutul cheltuielilor de judecată în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.556,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată- reprezentând:3983,86 lei parte din taxa judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar, 3568 lei onorariu expert, 10.000 lei onorariu avocat în loc de suma de 3983,86 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a motivat că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii de apărare împotriva incendiilor potrivit căruia, reclamanta în calitate de prestator s-a obligat să asigure efectuarea serviciilor de apărare împotriva incendiilor, precum și activităților conexe iar pârâta, în calitate de achizitor să plătească prestatorului prețul convenit pentru îndeplinirea contractului de prestări servicii de apărare împotriva incendiilor.
Potrivit disp.art.15din contract, plata către prestator se va face prin compensare la Bugetul Statului sau energie electrică prin, în termen de 30 zile de la data înregistrării facturii la sediul achizitorului și acceptării ei la plată de către reprezentanții autorizați ai sucursalelor și este condiționată de prezentarea, odată cu factura, a proceselor-verbale de recepție a serviciilor din luna care face obiectul plății încheiate. Dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 zile de la termenul precizat la art.15.1, prestatorul are dreptul de a apela la prev.art.18.2, cu aplicarea Legii nr.469/2002, și la prev.art.4 alin.1.
Potrivit calculului efectuat de expert, bazat pe perioadele prev. de art.15.1 din contract, valoarea penalităților datorate de pârâtă sunt în sumă de 136.833,26 lei.
Numărul zilelor de întârziere a plății s-a determinat ca diferență între data scadenței și data plății care coincide cu data aprobării compensării dată de către P G și înscrisă pe procesele-verbale de compensare și comunicate reclamantei.
Calculul stabilit de expert în raport a fost însușit de pârâtă.
În ceea ce privește contravaloarea cheltuielilor de judecată s-a motivat că acestea sunt datorate de pârâtă, ca parte căzută în pretenții, conf.art.274 pr.civ. coroborat cu art.276 pr.civ. în limita pretențiilor admise.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta N prin sucursala Romag, prin reprezentant legal, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta respectiv onorariu avocat și onorariu expert.
A arătat că a invocat în apărare disp.art.275 pr.civ. dispoziții asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat deși era obligată, în baza principiului rolului activ, să verifice dacă erau îndeplinite cerințele textului invocat.
A susținut că nu există la dosarul cauzei nici o dovadă prin care pârâta N să fi fost pusă în întârziere, însă există dovada că aceasta a recunoscut pretențiile reclamantei atât înainte de promovarea acțiunii cât și până la prima zi de înfățișare (prin întâmpinarea depusă cu nr.4348 din 02.10.2007), cu 5 zile anterioare primului termen de judecată - 09.10.2007 și chiar la primul termen de judecată când a recunoscut că datorează suma și este de acord să o plătească.
În raport de aceste argumente consideră că nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitând ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la aplicarea disp.art.275 pr.civ.
În mod greșit s-a pronunțat instanța de fond și cu privire la aplicarea disp.art.276 și art.274 alin.1 și 3.pr.civ.
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta CAp rin care a investită instanța de judecată, a avut ca obiect suma de 230.170,08 lei, acțiunea fiind admisă în parte pentru sume de 136.833,26 lei, sumă recunscută de către pârâtă.
Consideră că instanța de fond trebuia să oblige fiecare parte proporțional cu pretențiile încuviințate numai în parte.
Însă, toate cheltuielile exagerat de mari, generate de către reclamantă au fost imputate pârâtei, fiind puse în sarcina acesteia.
Solicită ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la aplicarea în mod corect a dispozițiilor art.276 pr.civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată.
În ceea ce privește suma reținută în sarcina apelantei cu titlu de taxă judiciară de timbru, în sumă de 3.983,86 lei a arătat că nu o datorează deoarece a recunoscut anterior primului termen de judecată că datorează suma de 127.043,94 lei iar după efectuarea expertizei contabile a recunoscut suma reținută de expert. Consideră că datorează cheltuieli de judecată doar pentru diferența dintre suma calculată de expertul contabil și suma recunoscută la primul termen de înfățișare, rezultând suma de 671 lei.
În ceea ce privește suma de 10.000 lei reprezentând onorariu avocat consideră că instanța avea obligația și dreptul, în temeiul art.274 alin.3 pr.civ. să cenzureze acest onorariu raportat la obiectul, complexitatea cauzei, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor avocațiale.
A arătat faptul că întreaga jurisprudență CEDO precum și jurisprudența și doctrina din dreptul intern sunt majoritare în privința reducerii cuantumului onorariului avocațial raportat la necesitatea, realitatea și rezonabilitatea efectuării acestor cheltuieli.
În acest sens, a invocat decizia nr.401 din 14.07.2005 a Curții Constituționale a României.
Solicită ca în baza art.275 pr.civ. să se dispună exonerarea sa de obligația plății cheltuielilor de judecată sau reducerea acestora potrivit art.274 alin.3 pr.civ. coroborat cu art.276 pr.civ. la un onorariu avocațial minim, potrivit complexității reduse a cauzei și efortului fizic și intelectual al avocatului.
Cu privire la onorariul de expert în sumă de 3568 lei a motivat că acesta este foarte mare în raport cu complexitatea muncii depuse, care s-a rezumat la un calcul simplu ce a necesitat un timp de aproximativ o oră.
Solicită a se aprecia, în raport de disp.art.276 pr.civ. în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata onorariului de expert, având în vedere încuviințarea numai în parte a pretențiilor.
Față de motivele expuse a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței pronunțate și a încheierii de ședință în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în sensul exonerării pârâtei N de la plata cheltuielilor de judecată sau a reducerii acestora în sensul arătat în cuprinsul motivelor de apel.
Legal citată, intimata-reclamantă CAr eprezentată de avocat a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate sub aspectul soluționării capătului de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține următoarele:
Art.275 pr.civ dispune ca pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Pentru a se putea aplica acest text, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- recunoașterea să se facă în fața primei instanțe și să fie efectivă;
- pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanței sau să nu fie de drept în întârziere;
În cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile mai sus expuse deoarece în privința obligațiilor comerciale (cum este și cea din cauza dedusă judecății) având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul când obligația devine exigibilă, potrivit art.43 com.
Apelanta-pârâtă, fiind de drept în întârziere nu i se poate aplica situația de excepție instituită de prev.art.275 pr.civ.
Pretențiile ce formează obiectul judecății au fost admise parțial și, în mod corect, instanța a acordat părții care a câștigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată, corespunzătoare pretențiilor admise, deoarece ambele părți sunt în culpă procesuală, intimata- reclamantă pentru că a solicitat mai mult decât i se datora iar apelanta-pârâtă care a pierdut pentru că a provocat procesul.
Cât privește cuantumul sumei reținută în sarcina pârâtei cu titlu de taxă judiciară de timbru rezultă că aceasta s-a calculat în raport cu pretențiile admise și nu în raport cu suma solicitată de reclamantă prin acțiunea promovată.
Fiind de drept în întârziere, apelanta-pârâtă nu poate fi obligată doar la o parte din cuantumul taxei judiciare de timbru, respectiv doar pentru o sumă rezultând din diferența dintre suma pretențiilor admise și suma recunoscută de pârâtă pe parcursul procesului, ca fiind datorată cu titlu de pretenții.
Prin urmare, apelanta-pârâtă datorează intimatei-reclamante cu titlu de taxă judiciară de timbru suma corespunzătoare calculată pentru pretențiile admise, așa cum corect s-a dispus prin hotărârea apelată.
În ceea ce privește suma stabilită cu titlu de onorariu expert, reținând că obiectivul expertizei a constat în stabilirea întinderii penalităților calculate conform contractului nr.301/S/19.10.2004, probă în baza căreia instanța a stabilit suma pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de penalități de întârziere, în mod corect aceste cheltuieli s-au reținut în sarcina pârâtei, fiind partea căzută în pretenții și care a provocat procesul.
Suma stabilită cu titlu de onorariu pentru expert este proporțională cu complexitatea lucrării, cu volumul de muncă depus de expert și ține seama și de faptul că este o lucrare întocmită de un specialist.
Nu pot fi primite criticile apelantei-pârâte referitoare la faptul că expertiza dispusă în cauză a constat doar în efectuarea unor calcule aritmetice. În cauză a fost efectuată o lucrare complexă, necesitând analiza fiecărei facturi, stabilirea datei scadenței, stabilirea datei stingerii obligației principale în modalitatea prevăzută în contract a numărului de zile de întârziere și apoi aplicarea procentului de penalități de întârziere în funcție de dispozițiile stipulate în contract.
De altfel, pârâta a fost de acord cu necesitatea administrării probei și nu a contestat decontul privind justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei.
În ceea ce privește onorariul de avocat instanța de fond a micșorat în mod corespunzător pretențiilor admise, cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la care a fost obligată pârâta, ca parte căzută în pretenții, situație în care criticile apelantei pârâte sunt neîntemeiate.
Instanța nu poate să reducă onorariul stabilit de avocat cu clientul său, însă micșorarea corespunzătoare a cuantumului cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat la care a fost obligată pârâta s-a dispus de către instanța de fond tocmai în considerarea faptului că și intimata reclamantă se află în culpa procesuală.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul de pârâta Regia Autonomă de Activități - prin Sucursala Romag, cu sediul in-, Dr.Tr.S, jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.421/19.02.2008 și a încheierii din 21.03.2007, de către Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehno.O/13.10.2008/4 ex.
Fond.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
