Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 73/A-
Ședința publică din 03 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. -. -. nr.50, sector 1, împotriva sentinței nr. 341/C din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind - prin lichidator judiciar SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ EXPERT, cu sediul în P,-,.1,.17, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimată, lipsă fiind apelanta.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar întâmpinare, apreciind că dosarul se află în stare de judecată.
Curtea pune în discuție cererea de suspendare a executării hotărârii de fond, formulată de apelantă în cadrul cererii de apel și, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul și asupra acestuia.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, conform motivelor dezvoltate pe larg în întâmpinare. Precizează că apelul a fost declarat numai împotriva sentinței, nu și împotriva încheierilor premergătoare, astfel că apelul este inadmisibil. Totodată, arată că cererea de suspendare a rămas fără obiect.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea nr- înregistrată la ribunalul Comercial Argeș la data de 06.06.2007, reclamanta - - Pac hemat în judecată pe pârâta AVAS B, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 7500 lei reprezentând contravaloarea activului "Moară, sat Humele" și "teren în suprafață de 3380,94.", ieșit din patrimoniul ei în baza unei hotărâri judecătorești.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost privatizată în anul 2000 prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. /15.06.2000, în condițiile OUG nr.88/1997, Legea nr.99/1999 și Legea nr.137/2002 care obligă instituția implicată în privatizare să asigure o despăgubire justă societății comerciale în situația în care anumite active (imobile) ies din patrimoniul acesteia în baza unei hotărâri judecătorești.
Astfel, instituția implicată în privatizare și față de care s-a efectuat procedura concilierii este AVAS, iar bunurile imobile au ieșit din patrimoniul reclamantei prin hotărâri judecătorești. Pârâta, însă, nu a dat curs solicitărilor exprimate în procedura concilierii.
La termenele de judecată din data de 03.10.2007 și 09.01.2008, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Argeș, excepția anulării ca netimbrată a cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtă (50 și 72 dosar).
În motivarea soluției de respingere a excepțiilor, prima instanță a reținut următoarele: competența teritorială revine Tribunalului Comercial Argeș în temeiul art.8 Cod pr.civilă, dar și art.10 alin.4 Cod pr.civilă; reclamanta a depus la doar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzător pretențiilor sale; termenul de prescripție este cel de trei ani, de drept comun, întrucât în cauză nu se aplică art. 39 din Legea nr.137/2000/R, nevalorificându-se un drept prevăzut de acest text legal, ci unul de garanție specific dreptului comun; acțiunea nu este prematură, întrucât reclamanta a făcut dovada rămânerii irevocabile a sentințe civile nr.226/2002, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin decizia nr.425/2005- pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința nr.341/C/14.05.2008, Tribunalul Comercial Argeș a admis cererea reclamantei, așa cum a fost precizată, și a obligat-o pe pârâtă să îi plătească acesteia suma de 332.600 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 2.140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. Ag 21 din 15.06.2000(14-19) Fondul Proprietății de Stat - în calitate de asociat majoritar al la data aceea - a vândut lui G, reprezentant al reclamantei, pachetul majoritar de acțiuni, adică un număr de 317.211 acțiuni, reprezentând 90,19% din valoarea capitalului subscris al acesteia.
Prin Sentința civilă nr.226/13.11.2002 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr.455 /2001 (6-7), modificată în apel prin decizia civilă nr.59/A/15 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.1022/2003 (8-11) și devenită irevocabilă prin decizia nr.425 din 25.01.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.3540/2003 (55-56) urmare respingerii recursului formulat, s-a dispus restituirea în natură a și a suprafeței de teren aferente de 3380,94 mp către foștii proprietari.
În baza acestei sentințe, foștii proprietari au intrat în posesia activului prin procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 12.06.2005.
În drept,cadrul legal incident speței este dat de dispozițiile Ordonanței de Urgență nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, în varianta sa aflată în vigoare urmare modificărilor aduse prin Legea nr.99/1999, care în art. art.324prevede că instituțiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale prin restituirea către foștii proprietari a unor bunuri imobile în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin plata unei despăgubi care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului. Despăgubirea se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție. Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligației de despăgubire.
Pârâta, ca instituție publică implicată în procesul de privatizare (succesoare legală a Fondului Proprietății de Stat), nu a fost căzut de acord cu reclamanta, pe cale amiabilă, asupra despăgubirilor care, în justiție, în speță, au fost evaluate prin expertiză la valoarea totală de circulație de 332.600 lei.
Având în vedere și practica judiciară (39-41 și 133-136), prima instanță a arătat că despăgubirea nu poate fi raportată la valoarea contabilă a activului înscrisă în evidențele contabile ale reclamantei, întrucât dispozițiile legale incidente speței nu limitează echivalentul bănesc al prejudiciului la valoarea respectivă.
Pârâta, căzută în pretenții, a fost obligată în temeiul dispozițiilor art.274 proc.civilă și la plata sumei de 2.140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În termenul legal, împotriva sentinței a formulat apel pârâta AVAS care, invocând dispozițiile art.282-298 Cod pr.civilă, OUG nr.88/19997, modificată și completată prin Titlul I al Legii nr.99/1999, și Legea nr.137/2002, a solicitat în principal admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Argeș și, în subsidiar, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. În final, dacă nu vor fi reținute excepțiile, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, pârâta a solicitat suspendarea executării sentinței apelate pentru motivul că executarea acesteia produce bugetului statului un grav prejudiciu.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, în speță, competența teritorială de judecată în fond aparține Tribunalului București - Secția comercială potrivit art. 5 teza I Cod pr.civilă.
Acțiunea reclamantei era prescrisă, fiind promovată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art.39 din Legea nr.137/2002. Pretențiile reclamantei izvorăsc din Legea nr.99/1999, art.324. Prin urmare, devine aplicabil termenul special de prescripție de o lună, fiind vorba de valorificarea unui drept conferit de Legea nr.137/2002. Termenul a început să curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilelor. Câtă vreme în cauză se aplică norma specială prevăzută de art.324din Legea nr.99/1999, trebuie să fie luat în considerare și termenul special de prescripție.
Pe fond, acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât despăgubirile trebuie raportate la valoarea contabilă a bunurilor imobile, iar nu la cea de circulație. Nu există text legal care să facă referire la valoarea de circulație, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în cauza nr.7381/2001 că despăgubirile cuvenite în temeiul art.324din Legea nr.99/1999, modificată și completată, trebuie să aibă ca punct de plecare valoarea din contabilitate a bunului. Prejudiciul suferit de reclamantă este egal cu valoarea contabilă a bunurilor la momentul privatizării societății. Acordarea despăgubirii la valoarea de circulație echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, ceea ce ar prejudicia Statul român. Privatizarea reclamantei s-a făcut pentru prețul de 793.027,5 lei și nu este posibil ca despăgubirile pentru un singur activ să fie de 332.600 lei.
Intimata-reclamantă, prin lichidator judiciar EXPERT P, a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat atât în privința excepțiilor, cât și a fondului.
Astfel, competența teritorială aparține Tribunalului Comercial Argeș în temeiul art.8 Cod pr.civilă, dar și art. 10 alin.4 Cod pr.civilă, fiind corect aplicate dispozițiile art. 12 Cod pr.civilă.
Dispozițiile art. 39 din Legea nr.137/2002 nu se aplică în cauză. În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza nr-.
Despăgubirile trebuie raportate la valoarea de circulație așa cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza nr-. Răspunderea apelantei-pârâte este angajată în calitate de autoritate publică și provine din dispozițiile cu caracter special - OUG nr.88/1997 - fiind străină de calitatea ei de acționar conform Legii nr.31/1990.
Examinând cu prioritate cererea de suspendare a executării sentinței, Curtea urmează să o respingă având în vedere că luarea în discuție și soluționarea acesteia intervin la același termen de judecată cu cel al soluționării apelului. Întrucât suspendarea se poate dispune doar până la soluționarea apelului, iar apelul este soluționat în aceeași zi cu cererea de suspendare, este evident că susținerea acesteia din urmă nu mai justifică interes.
În ce privește inadmisibilitatea apelului invocată de apărătorul intimatei pentru nemenționarea expresă a faptului că apelul vizează și încheierile prin care instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă, Curtea constată că susținerea respectivă este nefondată. Astfel, motivele de apel formulate de pârâtă vizează inclusiv netemeinicia soluției de respingere a excepțiilor, iar faptul că în cererea de apel nu este mențiune expresă privind apelarea încheierilor din data de 03.10.2007 și, respectiv, din data de 09.01.2008 nu poate fi considerată drept neapelare a încheierilor respective care, conform art. 282 alin. 2.proc.civ. pot fi atacate doar odată cu fondul.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, în raport de dispozițiile art. 282 și următoarele Cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, este nefondat motivul ce vizează necompetența Tribunalului Comercială Prima instanță a apreciat corect că AVAS se încadrează în sintagma "regiile publice" prevăzută de art.8 alin. 1 Cod pr.civilă, care reprezintă un caz de competență alternativă și acordă reclamantului posibilitatea de a introduce acțiunea la instanța de la domiciliul/sediul său.
Este nefondat și motivul de apel bazat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prezenta acțiune nu are ca obiect atacarea unei operațiuni sau act special prevăzut de lege, respectiv de art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997. Prin acțiune se valorifică dreptul la despăgubiri în temeiul art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997, aplicabil în continuare contractelor încheiate anterior adoptării Legii nr. 137/2002, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 3 din această lege. Acțiunii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani, ci nu acela de 3 luni, devenit o lună, reglementat de art. 32 ind. 28 din OUG nr. 88/1997 și art. 39 din Legea nr. 137/2002, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999, ci dreptul valorificat este un drept de garanție specific dreptului comun care, însă, derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea cererii în despăgubire împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 32 ind. 4 din Titlul I al Legii nr. 99/1999, acesta coincide cu data executării hotărârii de restituire a imobilului. De altfel, și art. 324se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate sau în curs de privatizare prinrestituireacătre foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În temeiul normei analizate, legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul restituirii efective a bunurilor imobile, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari, pentru a se naște dreptul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare la obținerea despăgubirilor de la instituțiile publice implicate în acest proces.
Executarea silită poate interveni într-un anumit termen de prescripție, iar în tot acest interval de timp societățile comerciale obligate la restituire pot spera în neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. La data restituirii efective a imobilului patrimoniul societății comerciale este diminuat și suferă un prejudiciu, până la acest moment având folosința bunul respectiv, iar în caz de neexecutare a hotărârii putând dobândi proprietatea prin prescripție, în condițiile art. 645 coroborat cu art. 1837 și urm. Cod civil, ipoteză în care este evident că nu ar mai putea suferi o pagubă care să justifice obligarea instituției implicate în privatizare la plata unei despăgubiri. De altfel, și art. 29 din Legea nr. 137/2002 subliniază care este acest moment, în contextul precizării asupra executării hotărârii prin care s-a dispus restituirea imobilului.
Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 324din OUG nr. 88/1997 - incidente în speță, dată fiind încheierea contractului de privatizare anterior adoptării Legii nr. 137/2002 - statuând asupra cuantumului despăgubirilor ca fiind echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, care nu se limitează la valoarea înscrisă în evidența contabilă a societății, răspunderea apelantei - pârâte avându-și izvorul în drept de garanție specific dreptului comun, reglementat și prin legea specială. Chiar și decizia de speță pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, din care citează apelanta în motivele de apel, se referă la valoarea contabilă a bunului ca la un "punct de plecare" în evaluarea prejudiciului, iar nu ca la un punct limită.
În concluzie apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței nr.341/C din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. -. -. nr.50, sector 1, împotriva sentinței nr. 341/C din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind - prin lichidator judiciar SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ EXPERT, cu sediul în P,-,.1,.17, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
12.09.2008
Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
