Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 73
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta A împotriva sentinței comerciale nr. 2052 din 9 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată
La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâta apelantă și avocat C pentru reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 10 aprilie 2008 societatea intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, traducerile în limba română ale procesului-verbal al ședinței a Ad in 13 septembrie 2005 și darea de seamă nr. 5288/13.12.2005, exemplarul doi comunicându-se reprezentantului apelantei, care arată că nu solicită termen pentru studiul acestora.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac și rejudecarea apelului pe fond, considerând că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 103 din Codul d e procedură civilă, pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel ca fiind neîntemeiată și, pe cale de consecință, respingerea apelului ca tardiv formulat, potrivit celor arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Instanța, considerând pricina lămurită, în baza art. 150 Cod procedură civilă închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2052 din 9 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta A împotriva pârâtei A și a obligat societatea pârâtă să-i plătească suma de 296.879,62 lei cu titlu de preț și 6.162 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel judecătorul fondului a reținut că prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat obligarea debitoarei A la plata creanței de 296.879,62 lei reprezentând preț neachitat, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, arătând că la data de 22 ianuarie 2004 părțile au încheiat contractul de reprezentare nr. 4003/2004, modificat în scris la 21 decembrie 2004, având ca obiect activitatea de reprezentare a intereselor societății debitoare față de terți, efectuarea operațiilor și întocmirea actelor necesare în acest sens, precum și păstrarea arhivei și a bunurilor acesteia. În baza respectivei convenții, deși creditoarea a emis facturile fiscale nr. -/21.12.2005 și nr. -/22.12.2005, comunicate debitoarei prin poștă conform tichetului pentru recomandate anexat acțiunii, societatea debitoare nu a achitat datoria nici după ce a fost convocată la conciliere potrivit dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă și cu toate că a fost legal citată la sediul declarat la registrul comerțului aceasta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare sau alte apărări.
Din probele de la dosar prima instanță a constatat că pârâta debitoare datorează reclamantei, în temeiul contractului nr. 4003/22.01.2004 și a facturilor emise de creditoare, care i-au fost comunicate și necontestate, prețul serviciilor prestate în valoare de 296.879,62 lei, sumă pe care aceasta nu a înțeles să o achite nici cu ocazia convocării la conciliere directă, astfel că, raportat la prevederile art. 969, 970 și 1073 Cod civil, precum și cele ale art. 1 și 46 din Codul comercial, a admis acțiunea așa cum a fost ea formulată, acordând, totodată, și cheltuielile de judecată solicitate în cuantum de 6.162 lei.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta A, cererea sa fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub dosar nr-, solicitând, în baza art. 103 Cod procedură civilă, repunerea în termenul de declarare a apelului și, pe cale de consecință, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, la data de 30 ianuarie 2008, prin reprezentantul său, societatea apelantă a aflat de executare silită demarată împotriva sa de creditoarea A în cadrul dosarului execuțional nr. 1/2008 al în vederea recuperării creanței totale de 313.917,32 lei și odată cu somația i s-a adus la cunoștință și titlul executor ce a stat la baza respectivei executări și care consta în sentința comercială nr. 2052/09.07.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Apelanta consideră acest titlu este nelegal întrucât el a fost obținut de creditoare fără cunoștința debitoarei datorită conduitei abuzive a administratorului comun al celor două societăți - dl. - -, care, profitând de faptul că adresa societății pârâte este aceeași cu cea a reclamantei, respectiv loc. A, str. -, nr. 31, jud. A și interzicându-i accesul în acest spațiu, a exploatat situația în favoarea intimatei, situație în care judecata înaintea instanței de fond a putut decurge nestingherită, procedura de citare a pârâtei îndeplinindu-se la sediul comun, fără vreo posibilitate din partea acesteia de a-și formula apărarea întrucât citația nu a ajuns în posesia persoanei juridice.
Se mai învederează faptul că între cei doi asociați ai, anume A (reclamanta) și. în cursul anului 2005 au intervenit divergențe majore care s-au soldat cu schimbarea din funcția de administrator a numitului - - care, în același timp, era și administratorul creditoarei, în urma acestor evenimente activitatea societății pârâte fiind paralizată, asociatul minoritar refuzând a adopta o atitudine care să conducă la redresarea firmei, întrerupând orice comunicare cu asociatul majoritar.
Printr-o modalitate similară, în cursul anului 2006, creditoarea a mai obținut un titlu executor pentru aceeași sumă în cadrul procedurii somației de plată, hotărârea fiind, însă, desființată în urma înaintării de către debitoare a unei contestații la executare ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Arad. Nici în acel caz apelanta nu a avut cunoștință despre proces, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care instanța a desființat titlul obținut cu rea-credință. În urma litigiului menționat, creditoarea a luat la cunoștință despre sediul procedural din România al societății apelante, astfel încât nu poate invoca buna sa credință prin indicarea vechiului sediu, identic cu cel al său, de la acel moment toate citațiile și actele de procedură trebuind a fi comunicate la adresa reprezentantului legal din Mai mult decât atât, în dosarul de contestație în anulare societatea apelantă a fost citată cu bună-credință la sediul procedural ales, doar în prezentul litigiu citația nu a mai fost comunicată la aceeași adresă, ci la vechiul sediu, comun cu cel al creditoarei, ceea ce constituie o dovadă a intenției șicanatorii a acesteia. De asemenea, pentru manoperele dolosive efectuate fără cunoștința asociatului majoritar, împotriva fostului administrator social a fost formulată o plângere penală ce formează obiectul dosarului nr. 2661/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
În aceste condiții, având în vedere că termenul legal de declarare a apelului a fost depășit din motive mai presus de voința sa, apelanta solicită instanței să facă aplicarea art. 103 Cod procedură civilă, situația descrisă punând-o în imposibilitate de a lua cunoștință de orice act procedural privitor la
Pe fondul cauzei, se arată că facturile invocate în susținerea acțiunii, respectiv cea cu seria - - nr. - pentru suma de 292.243,26 lei și cea cu seria - - nr. - pentru suma de 4,636,36 lei, ambele din data de 22 decembrie 2005, au fost emise sub oblăduirea administratorului creditoarei, pe atunci și administrator al societății debitoare, în vederea compensării datoriei imense pe care intimata o avea și o mai are încă față de în cuantum de 269.853,13 lei (pentru recuperarea căreia, între timp, s-a demarat procedura de executare silită). Pe această cale, prin sustragerea unei părți importante din capitalul social, vărsat aproape în exclusivitate de către asociatul majoritar . s-a șters, practic, orice datorie a societății intimate față de pârâta apelantă. Abia la data schimbării administratorului social, când unele documente au fost preluate de noul administrator, în urma controlului s-au descoperit cele două facturi care parazitau balanța societății, prin notificarea expediată prin intermediul sub nr. 70/01.02.2006 aducându-se în mod neechivoc la cunoștința creditoarei refuzul de a primi și recunoaște aceste facturi, pe de o parte, pentru că ele nu acoperă vreo contraprestație din partea creditoarei, iar, pe de altă parte, întrucât este evident că nu se urmărește altceva decât sustragerea indirectă intimatei de la plata datoriei.
În drept a invocat dispozițiile art. 103, art. 282 și următ. precum și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune a anexat în copie somația emisă în dosarul execuțional nr. 1/2008 al (fila 7), sentința atacată (filele 8-9), procesul-verbal din 7 ianuarie 2008 privind cheltuielile de executare și dovada comunicării (filele 10-11), citații emise de Tribunalul Arad în dosarul nr- (filele 12-13, 19-20, 24-25), contestația în anulare înregistrată la Tribunalul Arad la data de 28 martie 2007 (filele 14-16), dovada comunicării sentinței civile nr. 3219/14.12.2006 a Tribunalului Arad (filele 17-18, 33-34), întâmpinarea formulată de A în dosarul nr- al Tribunalului Arad (filele 21-23), contestația la executare înregistrată la Judecătoria Arad la data de 22 iunie 2006 (filele 26-28), notificarea și refuzul de acceptare la plată a facturilor în litigiu (filele 29-30), cererile de executare silită (filele 31-32), ordonanța nr. 3219/14.12.2006 a Tribunalului Arad (filele 35-37), decizia civilă nr. 873/R/14.12.2006 a aceleiași instanțe (filele 38-42), plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad (filele 43-44) și adresa emisă de A - Serviciul de Investigare a Fraudelor în dosarul nr. 2661/P/2006 (fila 45).
Reclamanta intimată A, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și formulat întâmpinare (filele 48-49) prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac și, în consecință, respingerea apelului ca fiind tardiv, cu cheltuieli de judecată, iar în ipoteza în care instanța va admite cererea de repunere în termen, respingerea apelului ca nefondat, considerând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului intimata a arătat că, în opinia ei, aceasta nu întrunește condițiile legale de admisibilitate, ceea ce face ca apelul să fie tardiv. În conformitate cu prevederile art. 103 Cod procedură civilă, înlăturarea sancțiunii procesuale a decăderii din dreptul de a exercita calea de atac și repunerea în termen sunt condiționate de existența unei împrejurări mai presus de voința părții, respectiv de incidența unei situații care excede în mod absolut voinței părții în cauză. Împrejurările invocate în cuprinsul memoriului de apel și pe care apelanta își fundamentează cererea de repunere în termen nu întrunesc rigorile dispozițiilor legale citate deoarece acestea nu exced voinței sale. În evidența Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pârâta este înregistrată cu sediul social la adresa din loc. A, str. -, nr. 31, jud. A, așa cum rezultă din adresa nr. 24648/08.06.2007 existentă la fila nr. 18 din dosarul de fond. Prin urmare, citarea și comunicarea actelor de procedură în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Arads -au efectuat în mod regulat, în conformitate cu prevederile art. 87 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, sunt neîntemeiate și nesusținute probator aserțiunile apelantei în sensul că prin fapta culpabilă a d-lui - -, care ar avea simultan calitatea de administrator atât al, cât și al, i-ar fi fost obstaculat accesul în imobilul de la adresa menționată, în care își avea sediul social. În acest sens, intimata arată că, pe de o parte, apelantei nu i-a fost îngrădit în nici un fel accesul în sediu, neexistând nici o probă care să conducă la această concluzie, iar, pe de altă parte, contrar susținerilor pârâtei, dl. - - are calitatea de administrator doar la. Astfel, din certificatul Oficiului Național al Registrului Comerțului rezultă fără echivoc că începând cu data de 13 decembrie 2005 calitatea de administrator al societății apelante aparține d-lui h. Mai mult, prin hotărârea adunării generale al asociaților din 13 decembrie 2005 s-a decis mutarea sediului social al apelantei de la adresa din A, str. -, nr. 31, jud. până la sfârșitul lunii ianuarie 2006. Tot astfel, potrivit procesului-verbal general de predare-primire din 23 decembrie 2005 predarea bunurilor materiale, a actelor de societate și a documentelor contabile s-a realizat către, administratorul acesteia, dl. h, semnând de primire, toate aceste acte fiind mutate de la sediul din loc. A, str. -, nr. 31 într-o locație necunoscută intimatei. Împrejurarea că apelanta, prin reprezentantul său legal, a neglijat înregistrarea mențiunii cu privire la schimbarea sediului social la registrul comerțului este imputabilă doar acestei persoane juridice, care nu își poate invoca propria culpă în privința citării la adresa menționată în registru și nici nu se constituie ca un eveniment exterior voinței sale, în sensul art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, care să justifice repunerea sa în termenul de declarare a apelului.
Intimata a mai învederat faptul că nu poate fi primită nici teza relei-credințe pe care apelanta tinde să o acrediteze susținând în mod neîntemeiat că citarea societății trebuia efectuată la domiciliul procesual ales în dosarul nr- al Judecătoriei Arad. Stabilirea unui sediu procesual ales pentru un anume demers judiciar produce efecte strict limitate la dosarul respectiv, inclusiv în faza procesuală a căilor de atac, ea neextinzându-se, cum eronat susține apelanta, la toate procesele ulterioare. De altfel, în lipsa unei manifestări exprese de voință în acest sens a părții pârâte, nici nu era legal posibilă citarea acesteia la un sediu ales în cadrul unui alt dosar întrucât actele de procedură astfel îndeplinite ar fi fost nule prin prisma dispozițiilor art. 105 alin. 2, raportat la cele ale art. 87 pct. 2 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, pârâta apelantă nu a dovedit respectarea termenului de 15 zile impus de alin. 2 al art. 103 din același cod. Așa cum rezultă din somația emisă în dosarul execuțional nr. 1/2008 al h din A, căreia i-a fost anexat titlul executoriu, societatea a luat cunoștință de sentința atacată la 7 ianuarie 2008, astfel că, potrivit textului menționat, ea era datoare ca în termen de 15 zile de la această dată să declare apel și să arate motivele împiedicării formulării în termen a căii de atac.
În ceea ce privește fondul apelului, intimata a arătat că acesta este nefondat.
Prin hotărârea apelată Tribunalul Arada reținut în mod judicios că în temeiul contractului de reprezentare nr. 4003/22.01.2004, astfel cum a fost el modificat în 21 decembrie 2004, precum și în baza facturilor emise de, societatea pârâtă datorează contravaloarea serviciilor care au format obiectul raporturilor comerciale contractate, respectiv suma de 296.879,62 lei, obligând-o, ca atare, la plata acesteia. Contractul de reprezentare menționat este valid și își produce efectele juridice, astfel că apelanta este ținută să își execute întocmai obligațiile asumate prin această convenție și datorează contravaloarea serviciilor de reprezentare care este înscrisă în facturile fiscale în litigiu, în conformitate cu legislația contabilă în vigoare. Din această perspectivă, intimata precizează că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei în sensul că cele două facturi ar fi fost emise "sub oblăduirea" administratorului comun al celor două societăți întrucât la datele respective (21.12.2005 și 22.12.2005) dl. - - nu mai avea calitatea de administrator al societății apelante, această calitate aparținând din 13 decembrie 2005 d-lui h. cu aserțiunile apelantei intimata precizează că plata creanței în litigiu constituie o obligație contractuală valabil asumată de către societatea pârâtă prin contractul de reprezentare și nu "o sustragere a unei părți importante din capitalul social vărsat aproape în exclusivitate de către asociatul majoritar ." care nu ar fi, oricum, posibilă fără adoptarea unei hotărâri a adunării generale a asociaților de reducere a acestui capital și respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990, argumentația părții adverse fiind străină de natura pricinii.
În probațiune a anexat hotărârea a Ad in 14 martie 2008 (fila 54), procesului-verbal al ședinței a din 13 septembrie 2005, în forma originală și în traducere legalizată (filele 50-53 și 62-65) și darea de seamă nr. 5288/13.12.2005 numai în traducere legalizată (filele 66-76).
Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac și apelul formulat de pârâta A, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și a apărărilor reclamantei intimate, Curtea reține următoarele:
Sentința comercială nr. 2052 din 9 iulie 2007 Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- a fost comunicată societății pârâte la data de 18 iulie 2007, iar apelul a fost înregistrat la instanță la data de 11 februarie 2008.
În motivarea cererii de repunere în termen apelanta a arătat că numai la data de 30 ianuarie 2008, odată începerea procedurii de executare silită împotriva sa la solicitarea creditoarei A în cadrul dosarului execuțional nr. 1/2008 al din A în vederea recuperării creanței totale de 313.917,32 lei, a luat cunoștință de sentința tribunalului, hotărârea fiindu-i comunicată împreună cu somația emisă de executorul judecătoresc. Pârâta susține că acest titlu a fost obținut de reclamanta intimată fără cunoștința sa datorită conduitei abuzive a administratorului comun al celor două societăți care, profitând de faptul că sediile persoanelor juridice sunt la aceeași adresă, respectiv loc. A, str. -, nr. 31, jud. A și interzicându-i accesul în acest spațiu, a exploatat situația în favoarea creditoarei, judecata în fața primei instanțe decurgând nestingherit, procedura de citare a apelantei realizându-se la sediul comun, fără vreo posibilitate de a-și formula apărarea întrucât citația nu a ajuns în posesia reprezentanților săi. De altfel, printr-o modalitate similară, în cursul anului 2006 creditoarea a mai obținut un titlu executor pentru aceeași sumă în cadrul procedurii somației de plată, hotărârea fiind, însă, desființată în urma promovării de către debitoare a unei contestații la executare ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Arad. În urma acestui proces creditoarea a luat cunoștință de sediul procedural din România al societății apelante astfel încât nu poate invoca buna sa credință prin indicarea vechiului sediu, identic cu cel al său, de la acel moment toate citațiile și actele de procedură trebuind să fie comunicate la adresa reprezentantului legal din Mai mult decât atât, și în dosarul de contestație în anulare prin care a fost contestată sentința instanței arădene apelanta a fost citată cu bună-credință la sediul procedural ales, doar în prezentul litigiu citația nu a mai fost comunicată la aceeași adresă, ci la vechiul sediu, comun cu cel al creditoarei, ceea ce constituie o dovadă a intenției șicanatorii a reclamantei intimate, astfel că în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 103 din Codul d e procedură civilă, societatea fiind în imposibilitate de a lua cunoștință de orice act procedural din motive mai presus de voința sa.
Potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen urmând să fie arătate și motivele împiedicării.
Chiar dacă prin întâmpinarea formulată societatea intimată a invocat faptul că pârâta apelantă nu ar fi respectat termenul de 15 zile pretins de alin. 2 al art. 103, din cuprinsul somației emisă în dosarul execuțional nr. 1/2008 al h din A și la care a fost anexat titlul executoriu reieșind că debitoarea a luat cunoștință de hotărârea apelată la 7 ianuarie 2008, Curtea nu va respinge cererea de repunere în termen ca tardivă motivat de împrejurarea că din actele prezentate de părți nu rezultă că susținerile intimatei ar fi reale, la dosar nefiind depusă dovada comunicării somației menționate, ziua de 7 ianuarie 2008 fiind doar data emiterii acestui act de executare și nu cea a primirii somației executorului judecătoresc.
Cu toate acestea, cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare, întrucât societatea pârâtă nu a probat existența unei împrejurări mai presus de voința sa care ar fi împiedicat-o să introducă în termen apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Este fără putință de tăgadă că articolul suscitat permite părții interesate să solicite instanței înlăturarea sancțiunii decăderii, care reprezintă acea sancțiune procedurală ce constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini orice alt act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege. Totuși, pentru a se putea anihila efectele decăderii este imperios necesar ca partea să dovedească că au existat motive obiective care au împiedicat-o să introducă actul procedural în termenul legal, pentru că altfel scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea unor termene imperative nu s-ar mai putea realiza. De asemenea, se știe faptul că încălcarea regulilor privitoare la citare în fața primei instanțe constituie motiv de desființare sau de casare și când viciul de citare nu a putut fi invocat pe această cale, un motiv de contestație, iar încălcarea acelorași reguli la instanța de recurs deschide părții vătămate calea contestației în anulare.
În speță, însă, susținerile societății apelante cu privire la pretinsa sa nelegală citare cu ocazia judecării acțiunii formulate de reclamanta A având ca obiect obligarea la plata sumei de 296.879,62 lei cu titlu de preț neachitat, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate purtarea procesului, nu pot fi primite în condițiile în care din examinarea lucrărilor dosarului tribunalului rezultă fără dubiu că prima instanță a respectat exigențele impuse de art. 85 și următ. din Codul d e procedură civilă privitoare la citarea părților din procesul civil, iar societatea intimată nu a dat dovadă de rea-credință în indicarea sediului pârâtei.
Astfel, este adevărat că în cauzele de somație de plată, de contestație la executare și de contestație în anulare, prin care Aas olicitat emiterea față de A a unei somații de plată pentru suma de 232.290,01 lei, cerere admisă în parte de Tribunalul Arad prin ordonanța nr. 3219/14.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 8943/2006, anularea tuturor formelor de executare, precum și a executării silite înseși întreprinse în cadrul dosarului execuțional nr. 237/31.05.2006 al, cerere, de asemenea, admisă de tribunal prin decizia civilă nr. 873/R/14.12.2006 pronunțată în dosarul nr-, iar A a solicitat anularea deciziei menționate și în urma rejudecării cauzei respingerea recursului societății contestatoare cu consecința menținerii sentinței civile nr. 4377/21.09.2006 a Judecătoriei Arad prin care a fost respinsă contestația la executare silită, apelanta a fost citată în loc. O, str. -, nr. 30,. 1, jud. B la. & din Baroul Bihor, iar în prezentul litigiu prima instanță a dispus citarea acestei persoane juridice, conform celor menționate de partea reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în loc. A, str. -, nr. 31, jud. A, și comunicarea hotărârilor judecătorești, atunci când a fost cazul, fiind făcută la aceste adrese.
Însă, este de reținut faptul că în primele două dosare societatea apelantă a fost reclamantă și ea a înțeles să-și aleagă sediul procedural la sediul societății civile de avocați care îi apăra interesele în aceste procese, ceea ce face ca în speță să fie incidente prevederile art. 93 Cod procedură civilă, în sensul că în acele litigii toate actele de procedură, inclusiv citațiile și comunicarea hotărârilor judecătorești să fie făcută părții reclamante doar la adresa arătată în acțiune, normele de procedură civilă prevăzând oricărei părți dreptul de a-și alege domiciliul/sediul unde dorește să fie citată. Odată ales de către o parte un domiciliu/sediu, altul decât cel real, la care să-i fie comunicate toate actele de procedură din cadrul unui litigiu, acest domiciliu/sediu rămâne statornic pentru tot cursul procesului, afară numai dacă acea parte și l-ar schimba în condițiile legii (art. 98 Cod procedură civilă). Alta ar fi fost, însă, consecințele juridice dacă instanța, ignorând dreptul părții care și-a ales un domiciliu procedural în condițiile art. 93, ar fi dispus citarea ei la domiciliu sau sediul care ar fi rezultat din actele dosarului, spre exemplu, să fi fost citată la sediul înscris în registrul comerțului, situație în care calea contestației în anulare ar fi fost deschisă acesteia în condițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește ultimul proces, cel de contestație în anulare, chiar dacă persoana juridică a fost citată atât la sediul social, cât și la cel procedural ales, această împrejurare nu prezintă vreo relevanță în prezentul litigiu și nu poate duce la admiterea cererii de repunere în termen atât timp cât din cuprinsul adresei nr. 24648/08.06.2007 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, existentă la fila 18 în dosarul de fond, rezultă fără putință de tăgadă că în evidențele acestei instituții pârâta era înregistrată cu sediul social la adresa din A, str. -, nr. 31, jud.. Prin urmare, citarea și comunicarea actelor de procedură în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Arads -au efectuat în mod regulat, în conformitate cu prevederile art. 87 pct. 2 Cod procedură civilă, care staduează că persoanele juridice de drept privat, vor fi citate, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței, alegerea de domiciliu/sediu producându-și efecte numai în cadrul procesului în care ea a fost făcută, neputându-se susține cu temei că domiciliul procedural ales în dosare anterioare este valabil și în litigii viitoare, chiar purtate între aceleași părți, cum este cazul și în speță, pentru simplul motiv că este posibil ca partea respectivă să nu mai înțeleagă, spre exemplu, să-și aleagă același apărător care a reprezentat-o în primele procese și la care și-a ales domiciliul pentru acele pricini, fiind corecte susținerile intimatei potrivit cărora în lipsa unei manifestări exprese de voință în acest sens a părții pârâte nu era legal posibilă citarea acesteia la un domiciliu/sediu ales în cadrul unui alt dosar întrucât actele de procedură ar fi fost lovite de nulitate, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, este de reținut faptul că deși încă prin hotărârea adunării generale a asociaților din 13 decembrie 2005 s-a decis, printre altele, ca sediul social al acestei persoane juridice să fie schimbat la o altă adresă ce urma să fie stabilită până la sfârșitul lunii ianuarie 2006, abia prin hotărârea din 14 martie 2008 asociații apelantei au decis ca noul sediu social să fie în loc. O,-, jud. B, fiind exclusiv culpa acestora că au realizat mutarea sediului atât de târziu, la data formulării cererii de chemare în judecată în registrul comerțului nefiind înregistrată nici o mențiune în acest sens, ceea ce face ca apelanta să nu poată să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protejarea unui drept ( nemo auditur propriam turpitudinem allegans). De altfel, apelanta susține în mod neîntemeiat că ordonanța nr. 295/08.03.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1244/2006 a fost anulată de către instanța de executare ca urmare a emiterii titlului executoriu în condiții de "clandestinitate", din considerentele deciziei civile nr. 873/R/14.12.2006 a aceluiași tribunal rezultând cu claritate că apărarea debitoarei contestatoare referitoare la nelegala sa citare a fost respinsă de instanța de control judiciar tocmai datorită faptului că citarea societății s-a făcut corect la sediul înscris în registrul comerțului.
Afirmațiile societății pârâte privitoare la pretinsa atitudine duplicitară a administratorului intimatei, d- - -, care ar fi profitat de dubla sa calitate, cea de administrator și la, nu sunt conforme cu realitatea în condițiile în care din cuprinsul certificatul Oficiului Național al Registrului Comerțului B din 11 iunie 2007 (fila 19 dosar de fond) reiese fără echivoc că începând cu data de 13 decembrie 2005 administrator al societății apelante este d- h, iar susținerile referitoare la îngrădirea accesului în incinta imobilului în care societatea a avut sediul până la mutare nu au fost dovedite în nici un fel, contrar dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și a celor din art. 129 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care statuează că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, părțile având îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, aceste susțineri fiind contestate prin întâmpinare de către intimată.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că cererea de repunere în termen formulată de apelantă nu este întemeiată, în speță nefiind îndeplinite cerințele pretinse de art. 103 alin. 1 din Codul d e procededură civilă, și văzând că deși hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 18 iulie 2007, calea de atac a fost înregistrată la tribunal abia la data de 11 februarie 2008, constată că cererea de apel a societății este tardivă, raportat la prevederile art. 284 alin. 1 din același cod, potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, ceea ce nu este cazul în speță.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, Curtea o va obliga pe apelantă la plata către intimată a sumei de 1448 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit împuternicirii depuse de apărătorul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac.
Respinge ca tardiv apelul formulat de pârâta A, cu sediul procedural ales în loc. O, str. -, nr. 30,. 1, jud. B la. & din Baroul Bihor împotriva sentinței comerciale nr. 2052 din 9 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, cu sediul în loc. A, str. -, nr. 31, jud.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 1448 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /30.04.2008
Dact. /06.05.2008 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
