Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.73/COM
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de pârâta - SRL I, cu sediul în I,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.4291/COM din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.6121/COM/2004), în contradictoriu cu intimata - reclamantă - -, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.06.2009.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Reclamanta -" M"- a chemat în judecată pe pârâta -" "SRL și a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 90.973.729 lei (ROL) reprezentând contravaloarea a 100 kg acid ascorbic și a 575 kg acid citric; 1.098.990.888 lei (ROL) reprezentând cheltuieli de depozitare în depozitul de frig al -""-; 267.629.921 lei reprezentând daune - diferență dintre prețul negociat cu pârâta pentru marfa comandată de aceasta și neridicată și prețul valorificării către terți; 414.139.366 lei reprezentând contravaloarea mărfii comandate de pârâtă și stricată, datorită neprezentării acesteia pentru aor idica; 56.523.569 lei reprezentând dobândă legală aferentă sumelor de mai sus, calculată de la data de 07.05.2004 și până la data de 30.06.2004 și la plata dobânzii legale în continuare, până la plata integrală; 46.564.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii - înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -Secția
comercială sub nr.6121/COM/2004, reclamanta - " M" - a susținut că părțile au încheiat un contract de export în comision pentru fructe și-/19.06.2003, cu durata cuprinsă între 19.06.2003 și 31.12.2003, completat prin mai multe acte adiționale.
Conform art.14 din Contractul nr.4083/19.06.2003 și actelor adiționale ulterioare, părțile au convenit ca materialele necesare procesării și pregătirii produselor pentru export (acid ascorbic, acid citric și ambalaje - saci de hârtie plastifiați) să fie asigurate de -" "SRL. Pârâta a împuternicit pe reclamantă și să închirieze două tunele frigorifice la -""- pentru congelarea fructelor procesate și tăiate.
Reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, făcând eforturi și suportând cheltuieli deosebite pentru executarea convenției.
Pârâta și-a ignorat și încălcat în scurt timp obligațiile asumate și, prin conduita sa culpabilă, a cauzat reclamantei pagube care au influențat în mod negativ atât redresarea echilibrului său economico-financiar, cât și îndeplinirea planului său de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic.
Suma de 1.098.990.888 lei este datorată de pârâtă cu titlul de cheltuieli de depozitare în depozitul de frig al -""- pentru 213.986 kg fructe rulate, comandate de pârâtă și aflate la dispoziția sa.
Deși pârâta s-a îndatorat să suporte aceste cheltuieli, nu a achitat nici o sumă cu acest titlu, costurile depozitării fiind, în aceste condiții, suportate de reclamanta -" M"-.
Pârâta nu a plătit decât o parte din prețul mărfii ridicate anterior, nu a achitat cheltuielile de depozitare și nici nu a mai venit să ridice marfa cerută, pregătită conform contractului și pusă la dispoziția sa.
Ulterior neprezentării pentru ridicarea mărfii, pregătită pentru ziua de 17.11.2003, pârâta a comunicat că reziliază contractul, ignorând că acesta nu putea fi desființat în mod unilateral.
Reclamanta a făcut eforturi deosebite pentru realizarea contractului și a păstrat marfa la dispoziția pârâtei, stăruind ca aceasta să își îndeplinească obligațiile și plătind, pe seama ei, cheltuielile de depozitare.
În cele din urmă, în fața refuzului categoric al pârâtei de a-și onora obligațiile, -" M"- a procedat la valorificarea mărfii rămase în depozit. Întrucât nu a reușit să obțină prețul stabilit prin convenție, a suferit un prejudiciu cuantificat la 267.629.921 lei (diferența dintre prețul negociat și stabilit pentru marfa comandată, neridicată de pârâtă și prețul obținut).
Pentru marfa pregătită de -" M"- și stricată din cauza neprezentării pârâtei pentru aor idica, s-a făcut aplicarea art.12 din contractul nr.4083/19.06.2003, rezultând un prejudiciu în valoare de 414.139.366 lei.
Dobânda legală i se cuvine reclamantei, până la data plății integrale a sumelor de bani datorate.
În drept, au fost invocate prevederile art.969; art.970; art.1073; art.1082; art.1084; art.1088 Cod civil; art.43 și art.45 Cod comercial; nr.OG9/2000; art.274 Cod proc. civilă.
La data 09.12.2004, pârâta -" "SRL a formulat cerere reconvențională și a solicitat, pe această cale, obligarea reclamantei -" M"- la plata următoarelor sume: - 2.425,63 Euro avans preț pentru marfă nelivrată și 5.343,29 Euro reprezentând contravaloarea cantității de 374,18 kg acid ascorbic, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta reconvenientă a învederat că a încheiat cu reclamanta pârâtă contractul comercial d e export nr.4083/19.06.2003, care privea livrarea de caisă congelată jumătăți pentru cantitatea de 200 tone, piure de caise și piure de piersici. - " " SRL a asigurat în avans materialele necesare pentru tratamentele produsului pentru export, constând în acid ascorbic, în cantitate de 1.475 kg.
Deși l-a primit în gestiune, - " M" - a folosit numai 1.100,82 kg în procesul de fabricație, datorând contravaloarea a 374,18 kg acid ascorbic, de 5.343,29 Euro.
Cu toate că obiectul contractului l-a constituit cantitatea de 200 tone caise jumătăți, exportul pentru caise congelate jumătăți s-a făcut prin livrări succesive, către parteneri din Austria, Germania și Italia, livrându-se și cantitatea de 63,566 tone în afara contractului.
A arătat pârâta reconvenientă că - " M" - i-a comunicat că, alăturat livrărilor făcute către Italia, în cantitate de 60 tone, mai are fabricate încă 40 tone preparate cu acidul ascorbic livrat de - " " SRL, stocate în depozitul frigorific și pentru care a propus livrarea cu începere din 10.11.2003.
Deși, ca urmare a punctajului efectuat, s-a convenit reținerea din valoarea exportului, a sumei de 2.425,63 Euro, plătită de pârâta reconvenientă cu titlul de avans, - " M" - a refuzat efectuarea exportului.
Pârâta a precizat că a fost nevoită să suporte paguba produsă astfel, iar partenerul italian a anulat contractul de export pentru nerespectarea termenelor de livrare. Totodată, că - " M" - a refuzat în mod sistematic să clarifice situația și a vândut marfa din depozit însușindu-și investițiile făcute de - " " SRL cu cantitatea de 374,18 kg acid ascorbic.
În drept, au fost indicate dispozițiile Codului comercial și ale Codului civil.
La data de 03.02.2005, pârâta - " " SRL a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Reclamanta pârâtă nu poate pretinde plata unor mărfuri nelivrate sau a unor servicii neprestate.
Prin încheierea motivată din data de 31.03.2005, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.7201Cod proc. civilă invocată de pârâta - " " SRL.
A fost admisă excepția de decădere a pârâtei din dreptul de a formula cerere reconvențională și s-a dispus soluționarea separată a acestei cereri.
Cererea reconvențională formulată de pârâta - " " SRL a fost înregistrată sub nr.1139/COM/2005 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială.
În acest din urmă dosar, - " " SRL a invocat excepția de conexitate și a învederat că, în ipoteza respingerii excepției de conexitate, înțelege să propună proba cu expertiză contabilă.
Prin încheierea din 09.06.2005, instanța a încuviințat excepția și a conexat dosarul nr.1139/COM/2005 la dosarul nr.6121/COM/2004 (-).
Prin încheierea nr.2048 din data de 24.06.2005, instanța a admis cererea creditoarei -" M"-, a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea - " " SRL și înființarea măsurii popririi asiguratorii asupra sumelor de bani existente în contul acesteia, până la concurența sumei de 1.928.257.435 lei, până la soluționarea acțiunii de fond.
S-au stabilit cauțiuni în valoare de 239.000.000 lei (ROL) aferente fiecărei cereri, a căror plată reclamanta - " M" - a executat-
Prin Decizia nr.748/COM/14.11.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta reconvenientă - " " SRL împotriva încheierii nr.2048/24.06.2005.
Prin sentința nr.2094/COM/21.04.2006, cererea pârâtei reconveniente a fost respinsă.
Apelul declarat de - " " SRL împotriva încheierii din 14.06.2007 a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr.223/COM/17.10.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin Decizia nr.1849/29.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de pârâta reconvenientă împotriva deciziei nr.223/COM/17.10.2007.
În cursul soluționării pricinii, la data de 09.09.2008, pârâta reconvenientă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității sale procesuale pasive - excepții întemeiate pe procesele verbale de depozitare încheiate în perioada 29.07.2003-12.08.2003.
A mai solicitat pârâta reconvenientă înlăturarea rapoartelor de expertiză întocmite de către experții și, motivat de împrejurarea că a formulat plângeri penale împotriva ambilor experți și că ulterior, a atacat în justiție rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de plângă Tribunalul Constanța.
Pârâta reconvenientă -" "SRL a mai investit instanța și cu o cerere de completare a încheierii pronunțate la data de 08.12.2005 asupra cererilor de recuzare și de abținere.
Prin încheierea motivată din 09.10.2008, instanța a respins cererea de completare.
Prin sentința civilă nr.4291/COM din 21.11.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - - și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta - SRL. A admis acțiunea formulată de reclamanta - M -, în parte și a obligat pârâta să plătească reclamantei 2.960 RON (29.603.454 ROL) reprezentând contravaloarea acidului, ascorbic și a acidului citric; 102.319 RON (1.023.193.910 ROL) reprezentând cheltuieli de depozitare;
41.769 RON (417.690.158 ROL) reprezentând contravaloarea mărfii deteriorate;
28.692 RON (286.922.988 ROL) reprezentând daune echivalente diferenței de preț; 5.525 RON (55.250.100 ROL) reprezentând dobândă legală calculată până la data de 30.06.2004.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, în continuare și a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă - " " SRL, obligând pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 5.856 lei.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 19.06.2003, - " M" -, în calitate de comitent și comisionara - " " SRL au încheiat contractul de export în comision nr.4083 cu o durată cuprinsă între 19.06.2003 și 31.12.2003.
Prin art.4 din contract, - " M" - s-a obligat să vândă, iar - " " SRL s-a obligat să cumpere mărfuri, în sortimentele și cantitățile menționate în anexa la contract, parte integrantă a acestuia.
Predarea mărfurilor urma să se efectueze, în aplicarea art.5, în conformitate cu graficele anexă, cu stabilirea concretă a cantităților și termenelor de livrare.
Capitolul IV din contract (art.6-8) conține clauza privitoare la colectarea produselor recoltate și livrate, prevăzând că acestea trebuiau să corespundă standardelor și normelor tehnice externe inserate în caietele de sarcini. Totodată că, dacă produsele nu se încadrau în indicii de calitate conveniți, - " M" - răspundea de valoarea mărfii returnate sau declanșate, în baza reclamației externe, însoțite de certificate corespunzătoare emanând de la terți.
Prin art.12 din Capitolul V al contractului, s-a stabilit că, dacă pârâta nu se prezintă la data și ora stabilită pentru ridicarea mărfii pregătite de - " M" -, cea dintâi se obligă să plătească integral contravaloarea mărfii stricate din această cauză.
În reglementarea art.14 din contract, prețul mărfii, negociat în condițiile -depozit furnizor, era reprezentat de prețul mărfii propriu-zise, la care se adăugau ambalajul și alte materiale în legătură cu pregătirea mărfii și expedierea acesteia la export.
În ceea ce privește plata prețului, prin art.15 din contract, pârâta s-a îndatorat să plătească prețul mărfurilor primite, cu ordin de plată valutar, anticipat sau la livrare, pentru întreaga valoare a mărfii expediate.
În ceea ce privește lucrările de expertiză contabilă efectuate în cauză, instanța a reținut că împotriva ambilor experți, pârâta reconvenientă a formulat plângeri penale.
Prin Rezoluția din 21.08.2007, pronunțată în dosarul nr.1943/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 5 Cod penal, fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, față de și, întrucât faptele nu există.
Reclamanta - " M" - și-a însușit valorile stabilite prin raportul de expertiză contabilă.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - " M" - și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - " " SRL, invocate de către aceasta din urmă, sunt neîntemeiate și au fost respinse.
A reținut prima instanță că acțiunea reclamantei - " M" - este fondată în parte, reclamanta - " M" - făcând dovada existenței contractului nr.4083/19.06.2003, din care s-au născut în sarcina pârâtei obligații de a da și de a face și deopotrivă, a probat existența creanțelor, neexecutarea se prezumă.
Pârâta nu a probat îndeplinirea prestațiilor contractuale, iar apărările sale privitoare la încălcarea de către - " M" - a propriilor obligații referitoare la realizarea întregii cantități de marfă, cu sortimentele și calitatea convenite, nu sunt susținute de înscrisurile dosarului.
Deși, prin contract, s-a obligat să plătească prețul mărfii, la care se adăugau ambalajele și alte materiale necesare pregătirii și expedierii mărfii la export, pârâta - " " SRL nu a asigurat întreaga cantitate de substanțe antioxidante necesară procesării produselor.
Potrivit expertizei contabile ale cărei concluzii au fost redate mai sus, reclamanta a furnizat și consumat din stocul propriu cantitatea de 23 kg acid ascorbic și cantitatea de 566 kg acid citric, în valoare de 2.960 RON.
Operațiunile de congelare și depozitare a produselor procesate, la - "" - s-au efectuat în temeiul acordului exprimat de - " " SRL, prin adresa nr.454/11.07.2003 emisă în legătură cu contractul nr.4083/19.06.2003.
Manifestarea de voință a pârâtei - " " SRL concretizată în adresa menționată, coroborată și cu conținutul adresei nr.330/11.06.2003, atestă existența unei convenții între părțile litigiului privitoare la depozitare și la suportarea de către cea dintâi a costurilor acestei operațiuni; nu pot fi primite, ca atare, apărările pârâtei potrivit cărora asupra sa s-ar răsfrânge astfel efectele contractului de prestări servicii încheiat de - " M" - cu - "" - pentru congelare și depozitare frigorifică, în care nu a fost parte. Nu se poate considera că stabilirea, prin actul adițional la contractul de prestări servicii nr.1204/11.07.2003, încheiat la data de 30.07.2003, a unui preț al depozitării frigorifice de 1 euro/tonă/zi a înfrânt voința pârâtei care, în luna iunie 2003, își manifesta acordul cu privire la închirierea a două tunele frigorifice la - "" - dar și la tariful de 2 USD/tonă pentru depozitarea după 48 de ore în tunel.
Expertiza contabilă a cuantificat cheltuielile de depozitare suportate de reclamantă pentru marfa exportată, precum și pentru stocul de marfă rămas în depozitul frigorific până la data de 15.04.2004, la suma de 102.319 RON (1.023.193.910 ROL).
Măsura rezilierii contractului, comunicată de pârâtă, reclamantei - " M" -, apare ca lipsită de efecte juridice.
Părțile nu au prevăzut în contractul nr.4083/2003 posibilitatea de denunțare unilaterală a acestuia și nici nu au inserat un pact comisoriu care să permită pârâtei să pretindă desființarea contractului, fără a mai fi necesară intervenția instanței judecătorești.
Față de neîndeplinirea de către pârâta - " " SRL a obligației de a se prezenta și de a ridica marfa procesată, în vederea valorificării stocului rămas în depozitul frigorific, reclamanta a identificat alți beneficiari.
Potrivit art.969 Cod civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În aplicarea aceluiași principiu, art.1073 cod civil îndreptățește pe creditor să dobândească îndeplinirea exactă a obligației sau, în caz contrar, să primească despăgubiri.
În virtutea clauzelor contractului nr.4083/2003 și a normelor legale enunțate, pârâta - " " SRL a fost îndatorată la plata către reclamantă, mai sus arătate.
S-a apreciat ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă - " " SRL motivat de faptul că pârâta reconvenientă nu a dovedit existența unei creanțe certe reprezentând avans din prețul plătit pentru marfă nepredată.
Împotriva acestei hotărârii pârâta SRL a formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectele:
Instanța de fond a încălcat dispozițiile procedurale încuviințând reclamantei proba cu expertiză deși necesitatea administrării acesteia nu a reieșit din dezbateri.
Expertul ales de reclamantă a viciat posibilitatea pârâtei de a da curs convocării prin carte poștală la data de 28.12.2004, pârâta era în vacanță de sărbători de iarnă și nu a putut trimite un delegat cu documente și motivație în susținerea apărării, situație ignorată de instanță.
Arată că pârâtei nu i s-au făcut cunoscute obiectivele expertizei, necunoscând și faptul că a fost readmisă ca probă suplimentară până la data primirii cărții poștale de convocare a expertului.
Proba cu expertiză admisă prin încălcarea legii la al doilea termen de judecată este nulă de drept fiind o readmitere a probatoriului și pe cale de consecință administrarea ei este lovită de nulitate, motivație care susține casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare urmând să fie menționate ca obligatorii prevăzute de Cod procedură civilă la art.235.
Tot în procedură, sentința nr.4291/COM, menționează că pârâta a cerut recuzarea judecătorului investit cu rezolvarea pricinii având ca motiv prejudecarea fondului dreptului din dosar, fapt constatat în încheierea nr.2048 din 24.06.2005.
Pârâta a cerut anularea actelor viciate întocmite înainte de recuzare (necunoscând motivele de abținere) care nu sunt probe dobândite cauzei - art.295 Cod procedură civilă.
S-a constatat încălcarea formelor procedurale în proces (sentința nr.4291/COM/21 pag.3) instanța reținând că s-a încuviințat proba cu interogatoriu dar în dosarul cauzei nu a fost administrată proba de instanță încălcându-se și procedura de citare a martorilor.
Neadministrarea probei cu interogatoriu încalcă principiul fundamental al contradictorialității. Pârâta nu a depus în dosar un răspuns la un chestionar de interogatoriu pe care instanța la comunicat dar acesta a fost înlăturat fără motiv și instanța nu l-a reținut în motivație, fiind înlăturată în fapt o probă.
Conform legii, expertiza incompletă trebuia să fie refuzată ca probă, fiind admisă nelegal ca probatoriu și ca document în dosar (în fapt fiind întocmită de reclamantă și semnată de experți) existând în fals dovedite toate capetele de cerere ale reclamantei, cu acte din contabilitate, și înscriind detalii și amănunte fără legătură cu obiectivele. Toate obiectivele formulate de pârâtă fiind refuzare și respinse, inclusiv toate documentele și obiecțiunile formulate de pârâtă prin încălcarea vădită a legii.
Încălcând legea, instanța de fond a respins totodată cererea pârâtei privitoare la recuzarea experților care au refuzat să formuleze răspunsuri la obiecțiuni.
Este încălcată legea părților reprezentată de contractul nr.4083 încheiat la 19.06.2003 între părți și reclamantă, coroborat cu legislația în vigoare, respectiv Cap. III - Obiectul Contractului - art.4,5; Cap. IV - Calitatea produselor - art.8; Cap. - Locul executării și condiții de livrare - art.12; Cap. VI - Prețul - art.14; Cap. VII - Plata prețului - art.15, art.17, art.18.
În mod greșit s-a constatat în motivare că pârâta datorează costul depozitării frigorifice și al mărfurilor depozitate care au fost vândute unor terți, și a unor mărfuri congelate cu garanție de 3 ani care conform unor acte lovite de nulitate au fost aruncate la gunoi.
Instanța a greșit grav deoarece marfa depozitată nu este expediată conform contractului și nu obliga apelanta la plata conform art.15, art.17 și art.18 și pe cale de consecință, nu poate face obiectul unei pretenții bănești din partea reclamantei, concluzie legală impusă de legea părților.
Concluzia este că reclamanta nu a făcut nicio livrare și deci pârâta nu datorează prețul depozitării conform legii încălcată în mod vădit de instanța de fond.
Sentința civilă nr.4291/COM/21.11.2008, pg.2 al.2, reține că reclamanta a refuzat efectuarea exportului la o comandă dată de pârâtă, urmând ca acest refuz consemnat conform art.15-17 să ducă la decăderea din dreptul de a cere plata exportului, instanța consemnând că pârâta lucra legal cu comenzi fără legătură cu contractul.
Reclamanta nu a făcut dovada reluării expedierilor de marfă către pârâtă, condiție obligatorie pentru întinderea plății. Pârâta nu a primit marfa și nici o solicitare de ridicare a mărfii din cele pretinse la plată de reclamantă, fapt menționat în întâmpinare și în obiecțiunile formulate la expertize și deci nu poate fi dedusă obligația de plată conform contractului.
Sentința civilă nr.4291/com/21.11.2008, la pg.11 al.5, introduce încă o dată adresa nr.454/11.07.2003 ca fiind un temei legal când, în fapt, prin aplicarea dispozițiilor art.22 din contract nr.4083/2003, adresa este lovită de nulitate.
Adresa nu este un acord, așa cum nelegal motivează sentința la pg.11, se referă la depozitare pentru congelare și este nulă de drept nefiind întocmit actul adițional cf.art.22.
Acest act adițional nu a fost întocmit deoarece s-a constatat că pârâta a realizat contractul nr.4083/2003, act ad.1 pct.1, prin cumpărarea și plata a 200 to caise tăiate congelate, în perioada 19.06. - 11.07.2003, constatându-se acest fapt consemnat și în motivația sentinței imediat după întocmirea adresei 454/11.07.2003, aceasta nemaiavând obiect.
Mai arată apelanta pârâta că a livrat 1475 kg acid ascorbic, 681kg acid ascorbic consumat = 794 kg. acid ascorbic a cărui valoare este de 794 kg. x 456.000 lei sau 36.206 RON (prețul este luat din expertize, fără TVA x 19% TVA = 430.856.160 lei (43.085 RON) ( limitându-și pretențiile la valoarea timbrată în acțiunea reconvențională).
Pârâta a realizat contractul și trebuia să plătită marfa livrată, acidul ascorbic în valoare de 43.085 RON urmând să fie admisă și acțiunea reconvențională, conexată a pârâtei.
În sentința 4291/COM/21 pg.7 al.4 reține obligația întocmirii graficelor de livrare, în conf. cu art.5 contract 4083/2003, pentru mărfurile din actul adițional nr.1, cu termene de livrare conform perioadei de coacere a fructelor, cu însușirea de ambele părți, ca fiind așa cum prevede legea în sarcina reclamantei.
Deci, contractul art.5 prevede graficele de livrare se întocmesc de reclamantă care este producător de vinuri băuturi alcoolice și fructe și nu pot fi întocmite de pârâtă așa cum în sentința nr.4291/com/21.11.2008, la pg.10 alin.4, se contrazice instanța și reține în fals comisionara pârâtă nu a prezentat grafice ferme de livrare a produselor procesate (această mențiune a instanței încalcă prevederile contractului nr.4083/200, art.5).
Instanța, în sentința nr.4291/com/21.11.2008, nu menționează data și ora când pârâta nu s-a prezentat, încălcând prevederile contractului nr.4083/2003 art.5 și art.12 și admițând ca o probă documente lovite de nulitate juridică reprezentate de Procesele Verbale de constatare a degradării mărfii.
Aceasta neînscriind data și ora obligației de prezentare nu pot constata că pârâta nu s-a prezentat la data și ora stabilită pentru a constatat culpa pârâtei și a pretinde prețul mărfii după livrare.
Această lipsă determină nulitatea absolută a proceselor verbale de casare și fac ca orice pretenție a reclamantei reținută în sarcina sa să fie lovită de nulitate motivând anularea sentinței cu trimitere spre legală și corectă judecare.
Comisia, fără a face un examen de specialitate mărfii a constatat că aceasta este degradată înscriind ca și cauze tehnice a degradării neprezentare și neridicare marfă de către pârâtă, care în drept la ora neprecizată de comisie și data de 15.04.2004 (inexistentă în grafic de livrare) nu mai avea obligații legale contractuale față de reclamantă.
Cu toate că a semnalat în obiecțiuni aceste încălcări flagrante ale legii prin întocmirea în fals și uz de fals a unor documente care produc efecte juridice, instanța nu a admis și nu a obligat experții să răspundă obiecțiunilor formulate de pârâtă, instanța folosind proba cu expertiză nelegală în motivarea sentinței.
Invocarea art. 969 Cod civil care consacra principiul forței obligatorii este încălcat de instanța de fond deoarece convențiile au putere de lege și numai ele sunt cele care reglementează legea părților, având efect numai asupra părților, fiind vădit încălcate art.5,12,14,21,22 din contractului nr. 4083/19.06.2003 și înlăturate actele adiționale în motivația sentinței nr.4291/com/21.11.2008 și prin numeroase înscrieri în fals, acestea fiind motive absolute de nulitate invocate de apelantă pentru pronunțarea casării și trimiterea spre rejudecare a cauzei
În aplicarea aceluiași principiu, art.1082 Cod civil, instanța constată îndeplinirea obligațiilor contractului nr.4083/2003 de către apelantă prin cumpărarea și achitarea a 200 to caise tăiate, congelate, ambalate la saci rezultând că obligațiile contractuale au fost îndeplinite, fără ca acest fapt dovedit să constituie un argument pentru respingerea acțiunii intimatei.
Mai arată apelanta pârâtă că din reținerile sentinței rezultă că intimata datorează 40.085 RON pentru acid ascorbic livrat de apelantă și neachitat de către intimată, constatându-se că acțiunea reconvențională rezultată din conexare a rămas fără probatoriu, încălcându-se drepturile părților la apărare și la depunerea de probe inclusiv expertiza separată, acțiunea fiind respinsă fără temei legal.
Solicită admiterea apelului, casarea cu trimitere a sentinței nr.4291/com din 21.11.2008 ca fiind netemeinică, nelegală fiind încălcate normele juridice și dovedind o lipsă totală de conștiință juridică.
Prin petiția de apel apelanta pârâtă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză. Deși a fost citată cu mențiunea de a depune lista de probe care să fie discutată în contradictoriu cu intimata apelanta a precizat, în răspunsul la întâmpinare,că solicită aceleași probe menționate în cererea de apel-fără a detalia cu privire la înscrisuri și eventualele obiective ale expertizei-dar, dacă instanța se consideră lămurită solicită acordarea unui termen scurt pentru depunerea concluziilor scrise.
Având în vedere această poziție procesuală Curtea a apreciat cauza în stare de judecată și a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea apelantei să depună concluzii scrise.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din prisma criticilor formulate Curtea, apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile referitoare la administrarea probatoriilor în fața instanței de fond se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, la termenul din 14.10.2004, ce constituie, conform art. 134 Cod de procedură civilă, prima zi de înfățișare în cauză, reclamanta prin reprezentat a propus probatoriile cu care a înțeles să își susțină pretențiile respectiv, înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă.
Potrivit încheierii de la acest termen, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei (depus la dosar de către reclamantă și comunicat pârâtei) prorogând administrarea probei cu expertiză contabilă după administrarea acestor probe.
La termenul următor, din 11.11.2004, dat fiind că înscrisurile fuseseră depuse și comunicate odată cu acțiunea iar pârâta nu a răspuns la interogatoriu, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză contabilă având obiectivele indicate de către reclamantă în listă la punctele 1-5 și 7.
Prin urmare, în cauză, probele au fost propuse cu respectarea dispozițiilor art.112 și 134 din Codul d e procedură civilă iar instanța de fond s-a pronunțat în termenul legal asupra acestora. Chiar dacă prima instanță ar fi încuviințat administrarea unei probe ce nu ar fi fost solicitată în termenele procedurale, acest aspect nu atrage, așa cum susține apelanta, nulitatea hotărârii și nici casarea acesteia. Mai mult, acest aspect nu a fost invocat la judecata cauzei în fond, ci direct în apel, pârâta depunând în fața instanței de fond doar obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
De altfel, după conexarea cererii reconvenționale formulată separat de către pârâtă după admiterea excepției decăderii, tribunalul a admis (la termenul din 23.03.2006-fila 147) și proba cu o nouă expertiză contabilă solicitată de către pârâta reclamantă.
Și susținerea apelantei în sensul încălcării dreptului la apărare prin respingerea obiecțiunilor este vădit nefondată.
Prin încheierea din 09.06.2005 tribunalul a admis obiecțiunile formulate de către pârâtă la expertiza efectuată la propunerea reclamantei (expertul răspunzând la aceste obiecțiuni - fila 63 -), iar prin încheierea din 02.11.2006 au fost încuviințate obiecțiunile formulate la expertiza efectuată de expert.
Cum, din actele dosarului de fond se reține că toate cererile formulate de către pârâtă au fost puse în discuția părților, instanța pronunțându-se asupra acestora prin încheierile de ședință atașate la dosar, Curtea apreciază că pârâtei nu i-au fost încălcate drepturile procesuale, tribunalul comunicând acesteia toate cererile și actele depuse la dosar.
Și critica privind neadministrarea probei cu interogatoriu va fi înlăturată întrucât pârâta reconvenientă nu a solicitat administrarea acestei probe și nici nu a depus la dosar un interogatoriu pentru a fi comunicat reclamantei - -, singura proba propusă de către reconvenientă fiind efectuarea unei noi expertize contabile.
Pârâta reconvenientă a formulat, în temeiul art. 27 pct.7 din Codul d e procedură civilă, cerere de recuzare împotriva judecătorului fondului, care, dat fiind această cerere, s-a abținut de la judecata cauzei.
Prin încheierea din 08.12.2005 a fost admisă cererea de abținere formulată în temeiul art. 29 alin 3 din Codul d e procedură civilă și respinsă cererea de recuzare ca fiind rămasă fără obiect.
În cazul în care judecătorul recuzat declară că se abține instanța se pronunță cu prioritate asupra abținerii întrucât de soluția dată acestei cereri depinde și soluția asupra recuzării. Prin urmare, dacă se admite cererea de abținere cererea de recuzare rămâne fără obiect așa cum în mod corect a dispus și instanța de fond.
Pe fondul cauzei se reține că între - - M -denumită în actcomitent- și - SRL -denumităcomisionar- a intervenit contractul de export în comision pentru fructe și-/19.06.2003.
Potrivit clauzelor acestui contract -fila 26 dosar fond- comitentul se obligă să vândă, iar comisionarul să cumpere, mărfurile în sortimentele și cantitățile menționate în anexa la contract iar livrarea urmând să fie făcută în conformitate cu graficele ce fac parte integrantă din contract.
Art.12 din contract stipulează obligația comisionarului ca, în cazul neprezentării la data fixată pentru ridicarea mărfii, să achite integral contravaloarea mărfii stricate din această cauză.
Deși denumit contract de export în comision contractul încheiat de părți îmbracă forma unui contract de vânzare cumpărare comercial, având ca obiect vânzarea cumpărarea cantității de fructe convenită de ambele părți.
Pe lângă obligația de a plăti prețul, cumpărătorul are obligația de a lua în primire lucrul vândut,obligație corelativă cu cea a vânzătorului de a preda lucrul.
Luarea în primire a lucrului vândut se face la data și locul convenit de părți în contract, iar dacă părțile nu au stabilit un termen preluarea bunului se face potrivit principiilor generale, imediat după realizarea acordului de voință sau la cererea vânzătorului.
La dosarul cauzei nu au fost depuse graficele de livrare, dar din corespondenta purtată de către cele două părți contractante, se reține că datele de livrare erau stabilite de comun acord dar nerespectate de către pârâta reconvenientă.
Astfel, prin adresa nr. 871/14.11.2003 se menționează ca dată de livrare 17.11.2003, acceptată de către reclamantă - adresa nr.7380/14.11.2003 - pentru ca, din procesul verbal din 18.11.2003 să rezulte că marfa procesata pentru această dată nu a fost ridicată de către comisionar, ceea ce a determinat depozitarea acesteia la - -. (filele 208, 210)
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, operațiunile de congelare și depozitare a mărfii la depozitul aparținând - - s-au efectuat cu acordul comisionarului, acord exprimat expres prin adresele nr.454/11.07.2003 (fila 30) și nr.330/11.06.2003.
De asemenea, potrivit art. 14 din contract, cad în sarcina comisionarului asigurarea materialelor legate de pregătirea și expedierea mărfii.
Însă, din raportul de expertiză contabilă, efectuată la fondul cauzei la propunerea pârâtei reconveniente, coroborat cu facturile depuse la dosar privind achiziționarea substanțelor antioxidante rezultă că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a livrat cantitatea de acid ascorbic și citric necesară prelucrării întregii cantități de fructe.
Datorită acestei situații reclamanta a consumat din stocul propriu cantitatea de 566 kg acid citric și 23 kg acid ascorbic.
Reclamanta a probat prin devizele depuse la dosar cantitatea de marfă procesată precum și cantitățile de substanțe necesare prelucrării acesteia astfel că prejudiciul suferit datorită nerespectării de către - SRL a întregii cantități de substanță este dovedit, susținerile apelantei fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește calitatea mărfii, apelanta susține că aceasta nu a fost corespunzătoare, dar nu depune la dosar nici un proces verbal care să ateste aceste nereguli.
Mai mult, din conținutul procesului verbal încheiat la 20.08.2003 semnat de părțile contractante și al adresei nr.6752/29.09.2003 rezultă că la livrarea cantităților de fructe congelate nu s-au semnalat aspecte referitoare la calitatea mărfii deși au fost prezenți reprezentanți din partea ambelor părți.
Ori, apelanta nu face dovada printr-un proces verbal de constatare încheiat că, marfa era necorespunzătoare calitativ la recepționare astfel că, în mod judicios, a înlăturat instanța de fond apărările pârâtei reconveniente.
Raporturile dintre părți derulându-se în baza contractului semnat de ambele părți, în mod corect a reținut prima instanță aplicabilitatea dispozițiilor art. 969 cod civil, apelanta pârâtă având obligația respectării întocmai a obligațiilor asumate la încheierea contractului.
Întrucât, datorită nerespectării obligațiilor ce-i reveneau, conform clauzelor contractului menționat, apelanta pârâtă i-a cauzat reclamantei un prejudiciu, dovedit prin înscrisurile și expertiza contabilă efectuată în cauză, în mod corect a fost obligată societatea pârâtă la repararea acestui prejudiciu.
Creanța pretinsă în cererea reconvențională nu a fost susținută probator nici la judecata în fond și nici în apel, criticile apelantei referitoare la cererea reconvențională urmând să fie înlăturate.
Față de aceste considerente, reținând ca neîntemeiate criticile apelantei pârâte, Curtea, în conformitate cu art. 296 din Codul d e procedură civilă, va respinge apelul menținând ca legală și temeinică sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelulapelului comercial d eclarat de pârâta - SRL I, cu sediul în I,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.4291/COM din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.6121/COM/2004), în contradictoriu cu intimata - reclamantă - -, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect pretenții,ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 iunie 2009.
Președinte, - - | pt. judecător - -, aflată în o, semnează, cf. art.261 (2) cod pr.civilă, Vicepreședinte instanță |
pt. grefier - -, aflată în o, semnează, cf. art.261(2) Cod pr.civ. Prim grefier |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-/06.08.2009
4 exemplare
Emis 2 comunicări/10.08.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Kamelia Vlad
