Spete pretentii comerciale. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.74/C/2008 -
Ședința publică din 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: - - - judecător
- -- judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind judecarea apelului comercial formulat de pârâtaSC" T"SRLcu sediul în B M,-/57, jud. M în contradictoriu cu intimata reclamantăFUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET M,cu sediul în B M,-, jud. M împotriva sentinței nr.132/COM din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect pretenții, precum și a cererii de suspendare a executării sentinței nr.132/COM din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, formulată de petentaSC" T"SRLcu sediul în B M,-/57, jud. M în contradictoriu cu intimataFUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINTERET M,cu sediul în B M,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta pârâtă SC" T"SRL B M - administrator, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.0041 din 23 aprilie 2008, emisă de Baroul Maramureș - Cabinet Individual și pentru intimata FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET M - președinte, în baza delegației depusă la dosar, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 9 iunie 2008, emisă de Baroul Maramureș - Societate Civilă de Avocați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, cererea de suspendare este insuficient timbrată cu suma de 0,15 lei timbru judiciar, petenta mai trebuind a achita suma de 10 lei cu titlu taxă judiciară de timbru, de asemenea apelul nu este timbrat, având în vedere că, apelanta a fost citată cu mențiunea de a preciza valoarea contestată, în raport de care să se achite taxele de timbru datorate, după care:
Reprezentantul apelantei pârâte depune la dosar taxa de timbru datorată pentru cererea de suspendare, în sumă de 10 lei achitată cu chitanța nr.- din 7 iunie 2008, precum și taxa de timbru datorată pentru apelul declarat în sumă de 1.440 lei achitată cu chitanța nr.- din 7 iunie 2008, plus 3,5 lei timbre judiciare, învederând instanței că, apreciază că taxa de timbru datorată în apel este de J din taxa achitată de reclamantă la fond, având în vedere că, prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 529.832 lei din care suma de 78.052 lei reprezentând penalități la chiria restantă, calculate până la 31 martie 2006, și până la plata efectivă, iar prin precizarea de acțiune din 12 martie 2006, aceeași reclamantă își preciza totalul sumei la care să fie obligată pârâta, respectiv suma de 81.630 lei penalități la chiria restantă, calculată până la data înregistrării acțiunii. În raport de aceste aspecte apreciază că, suma cu titlu taxă judiciară de timbru pe care pârâta trebuie să o achite în apel este cea depusă în ședința publică de azi, iar în măsura în care instanța va aprecia că se impune o altă taxă de timbru învederează că se va conforma dispozițiilor instanței.
Reprezentantul intimatei reclamante apreciază că suma la care trebuie să timbreze pârâta este în cuantum de 234.135,6 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale de 0,5 % pe zi de întârziere, începând cu data de 21 mai 2005 și până la achitarea efectivă a debitului, penalitățile fiind calculate până la data de 15 aprilie 2008, când a fost formulată cererea de executare silită. Mai menționează totodată că, plata chiriei s-a făcut la data de 12 mai 2008, iar în ceea ce privește susținerile făcute de reprezentantul apelantei cu privire la precizarea de acțiune, învederează că, prin această precizare reclamanta nu a făcut altceva decât să indice câtimea penalităților care au reprezentat 0,5% pe zi de întârziere, suma contestată de pârâtă fiind cea înscrisă în cererea de executare silită, raportat la această sumă pârâta va trebui să timbreze apelul declarat.
Instanța,asupra chestiunii prealabile pusă în discuție cu privire la taxa de timbru datorată în apel, reține că, potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.11 din legea nr.146/1997, taxa de timbru datorată în prezenta cale de atac este de 50% din taxa datorată și achitată în primă instanță și având în vedere că penalitățile au fost cuantificate de intimata reclamantă, în primă instanță la suma de 81.630 lei, sumă pentru care a achitat taxa de timbru aferentă, taxa de timbru în apel este de din taxa de timbru aferentă sumei achitate, respectiv de 1.439,9 lei achitată la acest termen de reprezentantul apelantei, calculul ulterior efectuat în cadrul executării silite vizează și penalități după pronunțarea hotărârii și față de care reclamantul nu a fost obligat la achitarea taxei de timbru.
Reprezentantul apelantei învederează instanței că, a depus la dosarul cauzei decizia motivată a instanței supreme și față de care înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat. În acest sens depune la dosar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, împreună cu toate înscrisurile anexă acesteia depuse în dosarul Curții de Apel Brașov. Prin hotărârea Înaltei Curți de Casație s-a stabilit că pârâta nu datorează penalități de întârziere, ulterior datei de 4 decembrie 2002.
Reprezentantul intimatei nu solicită comunicarea înscrisurilor depuse la acest termen de reprezentantul apelantei.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile celor 3 identități, penalitățile vizează o altă perioadă, prin decizia nr.59/2006 a Curții de Apel Brașovs -a admis în parte apelul declarat, fiind obligată la penalități de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2002 - 4 decembrie 2002, pentru plata chiriei restante, aceasta nefiind achitată și astfel a fost nevoie de a se formula cererea de executare silită, până la achitarea debitelor.
Reprezentantul apelantei învederează instanței la invocarea excepției ridicate s-a plecat de la decizia Curții Supreme și în afara celor condiții care apreciază că sunt îndeplinite, prin acea hotărâre arată că s-a solicitat și penalități de întârziere ulterior perioadei de 4 decembrie 2002, cele două instanțe arătând că nu curg penalități de întârziere, contractul fiind reziliat prin acordul părților, astfel că excepția invocată solicită a fi admisă.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează instanței că părțile au înțeles să precuantifice penalitățile prin inserarea clauzei penale, acesta fiind modul de cuantificare a daunelor morale, fiind apreciate dispozițiile din contractul părților.
Instanța, având în vedere faptul că, între obiectul prezentei cauze și cel din capătul de cerere ce a făcut obiectul judecății în dosar nr.6671/2007 în care s-a pronunțat decizia nr.678/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, nu există identitate de obiect, penalitățile ce au făcut obiectul acestui capăt de cerere vizează perioade diferite, în primul dosar acestea fiind datorate până în mai 2005, iar în prezentul dosar ulterior acestei date, astfel că, respinge excepția autorității de lucru judecat în raport de această hotărâre.
Ambii reprezentanți ai părților învederează că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul asupra apelului și asupra cererii de suspendare.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului cât și a cererii de suspendare formulată de petentă.
Reprezentantul apelantei pârâte, cu privire la cererea de suspendare învederează că o nu mai susține astfel că solicită a se lua act de renunțarea petentei, la cererea de suspendare formulată, cu restituirea cauțiunii achitate, iar în ceea ce privește apelul declarat susține motivele de apel astfel cum au fost formulate și motivate în scris, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă și cu privire la penalitățile de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere începând cu data de 21 ianuarie 2005 și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar notă de cheltuieli. În esență învederează instanței că, chestiunea de esență este aceea că, în cadrul unui alt proces se solicita penalități de întârziere, acea perioadă fiind discutată în dosarul Tribunalului Brașov care a acordat penalitățile, iar apoi Curtea de Apel Brașova respins penalitățile solicitate. Penalitățile de întârziere solicitate după data de 21 ianuarie 2005, fiind refuzate în mod argumentat de către instanță și se pune întrebarea dacă acestea se mai pot solicita. Tribunalul Bihora pronunțat o soluție greșită și față de acest aspect apreciază că se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor, ca fiind legală și temeinică, nu solicită cheltuieli de judecată, iar în măsura în care va avea câștig de cauză le va solicita pe cale separată. În esență învederează instanței că, apreciază că, nu există o limitare a penalităților de întârziere datorate neachitării chiriei, neputându-se solicita o altă modalitate de reperare a prejudiciului cauzat reclamantei, în mod corect apreciind instanța de fond că pârâta datorează penalități până la achitarea debitului, conform contractului încheiat de părți. În ceea ce privește cererea de suspendare solicită a se lua act de renunțarea la judecata acesteia.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.132 din 3 aprilie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET M, cu sediul în B-M,-, cod poștal -, jud. M, împotriva pârâtei SC T SRL, cu sediul în B-M, str. -,. 4,. F,. 3,.57, cod poștal -, jud. M și, în consecință: obligat pe pârâtă la plata penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, începând cu 21.01.2005, până la plata efectivă a debitului în sumă de 33.348 lei + TVA, datorat cu titlu de chirie.
Au fost respinse restul pretențiilor și a compensat cheltuielile de judecată ale părților, obligând pe reclamantă la plata sumei de 31.120 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, între părți s-au derulat relații contractuale, inițial în baza contractului de asociere în participațiune nr. 20 din 14.01.1999, iar ulterior în baza contractului de închiriere încheiat ca urmare a transformării convenției inițiale prin actul adițional nr. nr. 19 din 12.01.2000.
Prin Procesul-verbal din 28.04.2006 ( 30 ) spațiul închiriat situat în imobilul T din B M,-, corp A, parter și demisol format din spații pentru discotecă, restaurant, popicărie și bucătărie, a fost predat de către pârâta SC T SRL reclamantei.
Instanța a reținut că între părți au apărut o serie de neînțelegeri pe parcursul derulării contractului de închiriere care au format obiectul mai multor litigii, printre care și cel care a făcut obiectul dosarului nr. 357/2006 al Tribunalului Brașov în care s-au tranșat aspecte ce au incidență în prezentul litigiu.
După cum rezultă din considerentele hotărârii pronunțate în acel dosar în apel, respectiv în considerentele deciziei nr. 59/Ap/C/2007 a Curții de Apel Brașov, intrată în puterea lucrului judecat, instanța a reținut că efectele contractului de închiriere dintre părți au încetat la data pronunțării sentinței nr. 3136/2002 a Tribunalului Maramureș, respectiv la 04.12.2002, iar încetarea efectivă activității desfășurată de pârâtă în spațiul închiriat a avut loc la data de 01.11.2003.
În raport de cele constatate, prin această decizie, irevocabilă ca urmare a respingerii - prin decizia nr- a Înaltei Curți de Casație și Justiție - a recursului declarat de reclamanta din prezenta cauză, pârâta SC T SRL a fost obligată să achite suma de 33.348 lei cu titlu de chirie restantă plus TVA pentru perioada 01.01.2002 - 04.12.2002, precum și penalități de întârziere aferente aceleiași perioade în sumă de 20.226 lei. Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta și la plata sumei de 22.945,22 lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 05.12.2002 - 31.10.2003.
În consecință, în raport de cele reținute, cererea formulată de reclamantă în prezenta cauză prin care solicită penalități de întârziere apare ca fiind în parte întemeiată, având în vedere că prin decizia anterior invocată s-au acordat penalități de întârziere numai până la data de 04.12.2002. Însă, întrucât în prezenta cauză acestea au fost pretinse numai începând cu 21.01.2005, în temeiul principiului disponibilității părților, instanța a admis cererea ținând seama de această împrejurare, urmând ca pârâta să fie obligată la plata penalităților de 0,5 % conform clauzei contractuale începând cu data arătată și până la plata efectivă a debitului ce reprezintă chirie restantă.
Cât privește cererea privind obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință pentru perioada martie 2005 - aprilie 2006, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată, atâta vreme cât prin hotărârea menționată s-a stabilit în mod irevocabil că pârâta nu poate fi obligată la plata de despăgubiri decât pentru perioada cât a folosit efectiv spațiul, adică din 04.12.2002 până în 01.11.2003.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, văzând că pretențiile reclamantei sunt numai în parte întemeiate, instanța a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2808 lei taxa de timbru, proporțional pretențiilor admise. Fiind în culpă procesuală pentru diferența pretinsă, a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor efectuate de pârâtă în cuantum de 33.927,26 lei (conform notei de cheltuieli depuse), sumă ce reprezintă onorariu de avocat, taxa de timbru și contravaloare transport. Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților, obligând-o pe reclamantă la plata în favoarea pârâtei a sumei de 31.120 lei.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat apelanta SC" T"SRL B M, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Fundația Județeană Pentru Tineret M și cu privire la plata penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere începând cu data de 21 ianuarie 2005 și până la plata efectivă a debitului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel și a unei diferențe de 2.808 lei în fond.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii în parte este eronată, impunându-se schimbarea ei.
În considerentele hotărârii, în mod corect s-a reținut că litigiul își are izvorul ca și cel soluționat irevocabil în dosar nr.100/COM/2006 al Tribunalului Brașov. În acel dosar s-a solicitat de reclamanta intimată, obligarea la plata sumei de 1.170.216.499 lei cu titlu de chirie restantă, calculată până la data de 31 mai 2004, sumei de 2.988.060.536 lei penalități contractuale calculate până la 31 mai 2004, precizată ulterior în sensul solicitării sumei totale de 4.158.277.035 lei.
Cauza a fost soluționată de Tribunalul Brașov ca urmare a strămutării cauzei, pronunțându-se sentința nr.244/C din 20 martie 2006, acțiunea reclamantei fiind admisă în sensul în care a fost aceasta precizată.
Această sentință s-a atacat cu apel, iar Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.59/Ap din 3 mai 2007 dispus schimbarea sentinței în parte, în sensul obligării la plata sumei de 33.348 lei chirie restantă, plus TVA pe perioada 01.01 - 04.12.2002, suma de 20.226 lei, penalități de întârziere pe aceeași perioadă și 22.945,22 lei despăgubiri reprezentând folosul nerealizat pe perioada 5 decembrie 2002 - 3 octombrie 2003.
În considerentele deciziei s-a reținut că se datorează penalități de întârziere doar până la data de 4 decembrie 2002, cât timp a operat contractul locativ ce a fost reziliat prin acordul părților, nedatorându-se în continuare penalități de întârziere. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție B, în dosar nr-.
Litigiul din prezenta cauză are același izvor ca și cel precedent, penalitățile de întârziere solicitându-se pentru perioada 20.01.2005 - 21.06.2006, acțiunea fiind promovată în baza celor reținute în sentința Tribunalului Brașov înainte de soluționarea apelului declarat împotriva acestei sentințe.
Consideră că, atâta vreme cât prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a statuat că nu se datorează penalități de întârziere, ulterior datei de 4 decembrie 2002, cererile ce exced acestei perioade sunt nefondate, astfel că actuala cerere ce vizează penalități după data de 20 ianuarie 2005 este nefondată.
Instanța fondului, în considerentele sentinței atacate cu prezentul apel reține corect că decizia curții de apel a intrat în puterea lucrului judecat, însă prin soluția pronunțată, nu i-a dat nici o eficiență.
Consideră că se impunea la soluționarea acestei cauze, ca instanța de fond să aibă o viziune unitară cu privire la ambele capete de cerere, atât în privința penalităților, cât și cu privire la lipsa de folosință și să se pronunțe o hotărâre identică cu prima soluție pronunțată între părți.
Apelanta pârâtă odată cu cererea de apel a formulat cerere de suspendare a executării vremelnice a sentinței apelate, până la soluționarea apelului, pe cale separată prin ordonanța președințială nr.6/C din 25 aprilie 2008 Curții de APEL ORADEA dispunându-se suspendarea provizorie a sentinței atacate, până la soluționarea cererii de suspendare formulate odată cu apelul.
Intimata Fundația Județeană Pentru Tineret Mas olicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
Asupra cererii de suspendare a executării sentinței apelate până la soluționarea apelului declarat în cauză instanța reține că, în ședința publică din 10 iunie 2008, petenta apelantă a învederat instanței că renunță la judecata cererii de suspendare, având în vedere faptul că, în cadrul aceleași ședințe de judecată s-a dezbătut fondul apelului declarat în cauză, astfel că instanța în baza prevederilor art.246 Cod procedură civilă urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a executării.
Asupra cererii de restituire a cauțiunii achitate în dosar nr.408/C/35/2008 a Curții de APEL ORADEA, unde s-a pronunțat ordonanța președințială nr.6/25 aprilie 2008, de suspendare provizorie a cauzei, cauțiune în cuantum de 26.810 lei (17) instanța reține că, potrivit prevederilor art.723/1 alin.3 Cod procedură civilă aceasta se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra ei cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, ori dacă cel îndreptățit la despăgubiri declară expres că nu le solicită, caz în care se eliberează de îndată.
În speță, cauza nu a fost soluționată irevocabil, iar partea intimată în cauză nu a declarat expres că nu solicită despăgubiri, situație în care cererea de restituire a cauțiunii este prematur formulată urmând a fi respinsă pe acest considerent.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu instanța reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Între părțile din cauză s-au derulat raporturi contractuale, inițial stabilite prin contractul de asociere în participațiune nr.20 din 14 ianuarie 1999, iar ulterior ca urmare a transformării contractului de asociere în contract de închiriere, prin actul adițional nr.19 din 12 ianuarie 2000. Potrivit acestei convenții pârâta apelantă a obținut dreptul de folosință asupra spațiului, obiect al contractului în schimbul achitării unei sume de bani lunare, cu titlu de chirie. Pentru a precuantifica prejudiciul ce s-ar putea produce ca urmare a neîndeplinirii la scadență a obligației de plată lunară a chiriei, părțile contractante au stipulat în convenția încheiată o clauză penală prin care evalua anticipat prejudiciul cauzat prin întârzierea plății, sub forma obligației debitoarei chiriașe de a achita o penalitate de 0,5% din suma datorată pe fiecare zi de întârziere în plată.
Contractul de închiriere dintre părți a fost reziliat cu acordul ambelor părți contractante, fapt constatat prin sentința civilă nr.3136 din 4 decembrie 2002 Tribunalului Maramureș rămasă irevocabilă prin decizia nr.394 din 26 februarie 2003 Curții de Apel Cluj.
Rezilierea contractului cu executare succesivă dintre părți a dus la încetarea pentru viitor a raporturilor contractuale desființarea convenției prin reziliere neafectând valabilitatea obligațiilor născute anterior desființării ei, pe perioada derulării contractului și nici a consecințelor obligațiilor neexecutate,prestabilite contractual.
Într-adevăr, ulterior desființării contractului dintre părți nu se mai pot naște obligații principale în sarcina părților, avându-și izvorul în contractul desființat și nici accesorii aferente acestor obligații principale, cum ar fi obligația de achitare a chiriei pe perioada ulterioară desființării, la care să se adauge în caz de neplată penalitatea stabilită contractual pentru întârzierea plății, dar pentru perioada anterioară rezilierii părțile sunt datoare să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate și să suporte toate consecințele neexecutării obligațiilor ce își au izvorul din perioada respectivă.
În speță, cum s-a reținut în litigiul derulat anterior între părți, soluționat prin decizia nr.59/Ap din 3 mai 2007 Curții de Apel Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr.678 din 21 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, pârâta apelantă, datora reclamantei pentru perioada anterioară rezilierii contractului ( 1 ianuarie - 4 decembrie 2002) suma de 33.348 lei chirie restantă plus TVA -ul aferent, suma respectivă fiind achitată de pârâtă în data de 12 mai 2008 aspect învederat instanței în ședința publică din 10 iunie 2008.
Datorită neexecutării acestei obligații principale contractuale la termenul scadent, devine între părți operabilă pentru această obligație născută în perioada contractuală, clauza penală de evaluare anticipată a prejudiciului cauzat pentru neplata la scadență sub forma penalității pe zi de întârziere.
Această sancțiune a nerespectării obligației stipulată prin acordul părților încetează la momentul la care obligația principală ce a declanșat-o se stinge prin plată.
Motivele de apel formulate în cauză în sensul că nu se datorează penalități de întârziere pentru chiria neachitată pe perioada contractuală, pe considerentul că în litigiul anterior derulat între părți în cadrul căruia s-a stabilit chiria neachitată și s-au acordat penalități doar pentru perioada contractuală, iar ulterior nu, nu pot fi reținute favorabil, deoarece hotărârea judecătorească respectivă intrată în puterea lucrului judecat nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, ea vizând o altă perioadă de timp, obiectul cauzei nefiind identic, deși cauzele au aceleași părți în cauză.
Efectele puterii lucrului judecat ce decurg din hotărârea anterioară dintre părțile din cauză vizează aspectele ce au făcut obiectul judecății acelei cauze, dezlegările date de către instanță, problemei juridice puse în discuție referindu-se la acel obiect al cauze deduse judecății.
În cuprinsul deciziei date în apel, nu se dezvoltă argumentele ce au dus la restrângerea perioadei în care au curs penalitățile aferente chiriei neachitate, iar în cuprinsul deciziei de recurs se explicitează doar faptul că după încetarea contractului prin reziliere, reclamanta nu este îndreptățită a solicita chirie pentru spațiu și penalități aferente acestei chirii, ci doar daune și dobânzi pentru ocuparea spațiului.
În consecință, se reține că aceste rețineri cuprinse în litigiul anterior dintre părți nu leagă instanța investită ulterior cu soluționarea unei cauze având alt obiect, dar cu izvorul în cadrul acelorași raporturi contractuale, deoarece între cele două cauze nu există autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, se reține că, deoarece obligația principală de plată a chiriei contractuale, în cuantum de 33.348 plus TVA nu a fost achitată la scadență, apelanta pârâtă datorează pentru întârzierea plății penalitatea contractuală stipulată prin clauza penală astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, începând cu data de 21 ianuarie 2005, de la care au fost solicitate, ele curgând până la momentul achitării debitului principal ce le-a generat, respectiv 12 mai 2008 când s-a achitat chiria restantă.
Pentru aceste considerente instanța de apel reține că motivele de apel formulate în cauză sunt nefondate, prima instanță stabilind corect starea de fapt dedusă judecății și aplicând corect prevederile legale incidente astfel că, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței apelate.
Instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece partea intimată nu a solicitat acordarea lor, iar partea apelantă care le-a solicitat nu este îndreptățită la acordarea lor, ca urmare a căderii sale în pretențiile formulate prin apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata cererii de suspendării a executării.
Respinge cererea de restituire a cauțiunii.
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtăSC" T"SRLcu sediul în B M,-/57, jud. M în contradictoriu cu intimata reclamantăFUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET M,cu sediul în B M,-, jud. M împotriva sentinței nr.132/COM din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 16.06.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact. - -
18.06.2008 / 4 ex.
2 com./18.06.2008
1. SC" T"SRL cu sediul în B M,-/57, jud. M
2. FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET M, cu sediul în B M,-, jud. M
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
