Spete pretentii comerciale. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 75/
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de " " prin lichidator judiciar împotriva sentinței nr. 249 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 26 septembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința nr. 249/12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de " " reprezentată de administratorul judiciar în contradictoriu cu pârâta "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - ", ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtă.
A respins și cererea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - "
Pentru a pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.06.2007 reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a formulat, pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, acțiune introductivă de instanță prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 103.953 lei reprezentând suma asigurată și indicele de inflație calculat la aceasta, precum și cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii, reține instanța de fond în hotărârea atacată, reclamanta a arătat că a încheiat cu societatea pârâtă un contract de asigurare la data de 22.12.2000 pentru autoturism, ce a fost ulterior sustras și pentru care s-a întocmit dosar de daune. Pârâta, pretinde reclamanta, a refuzat să plătească despăgubirea. Prin sentința penală nr. 712/24.04.2003 autorul furtului a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, iar latura civilă a cauzei a fost disjunsă și judecată separat, fiind admisă cererea pe latura civilă a cauzei în sensul în care inculpatul a fost obligat la plata sumei de 84.478,594 lei cu titlu de prejudiciu, constând în contravaloarea reparațiilor necesare autoturismului. În drept au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 136/2005 și Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanță, motivând că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune, pretențiile fiind formulate în baza contractului cu nr. - valabil pentru perioada 22.12.2000 - 21.12.2001. A mai invocat și excepția autorității de lucru judecat, arătând că pretențiile solicitate au mai fost respinse prin sentința nr. 1517/30.06.2004 a Tribunalului Mureș și decizia nr. 223/A/2004 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ.
Prin sentința civilă nr. 5232/7 noiembrie 2007 Judecătoriei Târgu Mureșs -a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
În fapt, reține instanța de fond în expozitivul hotărârii atacate, între părți a fost încheiat contractul de asigurare facultativă cu nr. B -/20.12.2000 pentru autoturismul marca Volvo 2,5
La data de 11.11.2001 acest autoturism a fost sustras de numitul, care, în timp ce conducea autoturismul sustras, pierdut controlul volanului și a intrat în parapeții de beton de pe marginea șoselei, distrugând în totalitate autoturismul. Astfel, a fost întocmit dosarul de daune cu nr. 52579/16.11.2001, precum și procesul verbal de constatare a pagubelor, însă pârâta a respins cererea reclamantei privind acordarea pagubelor.
Instanța penală, prin sentința penală nr. 712/24.04.2003, a dispus condamnarea inculpatului, reține în continuare instanța de fond, pentru sustragerea autoturismului. Latura civilă a fost disjunsă și soluționată prin sentința nr. 555/27.03.2006, inculpatul fiind obligat la repararea prejudiciului adus prin avarierea autoturismului la plata sumei de 84.478,59 lei.
La data de 29.12.2006, reclamanta a solicitat pârâtei să-i achite, în baza contractului de asigurare mai sus-invocat, suma de 84.487,59 lei, pârâta refuzând plata, conform adresei cu nr. 101/05.01.2007, arătând că la plata sumei a fost obligat inculpatul, în procesul penal aceasta având calitatea de asigurător care nu o obligă la plata sumei respective.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, prima instanță constată că în cauza, ce s-a finalizat prin sentința civilă nr. 1517/2004 și decizia nr. 223/A/2004 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, nu au fost aceleași părți, întrucât reclamantă a fost "" și nu reclamanta din prezenta cauză, dar și pentru că prin sentințele penale mai sus-menționate, instanțele nu s-au pronunțat asupra obligațiilor născute în baza contractului de asigurare. Pentru aceste motive, instanța de fond a respins excepția.
în legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond reține că în raport cu art. 9 din Legea nr. 136/1995, prescripția curge de la producerea riscului asigurat pe o perioadă de 2 ani, iar dreptul s-a născut la data de 12.11.2001, dată la care s-a produs riscul asigurat. Însă, menționează prima instanță, în cauză a intervenit un caz de întrerupere a prescripției, prevăzut de art. 16 lit. d din Decretul nr. 167/1958, având în vedere că reclamanta a formulat plângerea penală, constituindu-se ca atare parte civilă în procesul penal, solicitând și introducerea în cauză ca asigurător a pârâtei. Astfel, trebuie avut în vedere momentul la care a rămas definitivă hotărârea dată în cauza penală, respectiv decizia penală cu nr. 791/R/2006 a Curții de Apel Tg. - M, moment până la care cursul prescripției a fost întrerupt, iar prezenta acțiune a fost formulată, după încheierea întreruperii, în termenul de prescripție de 2 ani.
Dar, precizează instanța de fond, această întrerupere ar putea fi analizată doar în cazul în care contractul de asigurare ar fi fost încheiat între inculpat și asigurător. Or, în cauză este vorba de o asigurare facultativă și nu una obligatorie, ținând cont de faptul că pârâta se afla în relații contractuale cu reclamanta și nu cu inculpatul, iar, pe de altă parte, în cauza penală reclamanta s-a constituit parte civilă în raport cu inculpatul, asigurătorul fiind introdus în această cauză pe aceeași poziție procesuală ca și reclamanta, perspectivă din care este evident faptul că instanța penală nu putea să pronunțe o soluție de obligare a asigurătorului la plata sumei de bani către partea civilă constituită în acel proces tocmai pentru că asigurătorul nu avea relații contractuale cu inculpatul.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția prescripției, respingând acțiunea formulată de reclamantă.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel " " prin administrator judiciar solicitând ca, prin admiterea apelului, instanța să dispună desființarea hotărârii atacate și, pentru că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, să se dispună trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare. În motivele de apel se arată că este eronată afirmația instanței de fond potrivit căreia în cauza penală, pe latura civilă a acesteia, a fost introdusă intimata "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - " doar pentru opozabilitate; dimpotrivă, arată apelanta, în fața instanțelor penale în mod constant a solicitat obligarea asigurătorului, intimat în prezenta cauză, la plata sumei asigurate și nu doar la constatarea calității sale de asigurător, aceasta din urmă fiind considerată o practică greșită a instanțelor penale. Pe de altă parte, apelanta arată că la cererea ei intimata a întocmit dosarul de daună cu nr. 52579/16.11.2001, cererea fiindu-i respinsă la data de 14.03.2002 de către intimată. Din acest punct de vedere, consideră apelanta, este greșită aprecierea primei instanțe în sensul în care a susținut că intimata a fost introdusă în proces pe aceeași poziție procesuală cu partea civilă pentru a-și prezenta și apăra interesele alături de aceasta din urmă. Or, precizează apelanta, în procesul penal a solicitat obligarea intimatei la plata sumei asigurate în baza contractului de asigurare facultativă în calitatea de asigurător și nu în calitate de parte responsabilă civilmente. Ca și consecință, acțiunea civilă a apelantei îndreptată direct împotriva intimatei, în calitatea sa de asigurător, a avut ca efect întreruperea prescripției potrivit art. 16 lit. b din Decretul 167/1958. Totodată, cât timp nu era stabilit că autoturismul nu era sustras, nu se putea îndrepta direct împotriva asigurătorului în termenul de prescripție special prevăzut de art. 3 alin. 2 din Decretul 167/1958. apelanta conchide că timpul în care s-a derulat procesul penal, inclusiv latura civilă disjunsă a acestuia, până la soluționarea definitivă a acesteia din urmă, nu intră în termenul de prescripție, fiind o cauză de întrerupere a prescripție.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel, cât și în virtutea rolului devolutiv al căii de atac ordinare exercitate, instanța de apel reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, ea nefiind contestată de apelantă.
În schimb, apelanta, așa cum se arată mai sus, critică faptul că instanța de fond a considerat că în cauză a intervenit prescripția specială a dreptului la acțiune prevăzută de Legea nr. 136/1995 rep.
Astfel, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra excepției, necercetând fondul cauzei, iar motivele de apel se referă strict la acest aspect, de admitere pretins greșită a excepției peremptorii a prescripției dreptului la acțiune, instanța va avea în vedere doar cercetarea acestei excepții.
În discuție rămâne de stabilit dacă procesul penal declanșat, și pe latura civilă, poate fi privit ca un act întrerupător de executare, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958 rep. care prevede textual că "Prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ".
În acest sens, instanța reține că în dosarul penal 8407/2002 apelanta " " s-a constituit parte civilă (ulterior, sentința dată în acest dosar a fost desființată parțial prin decizia penală nr. 423/18.09.2003 a Tribunalului Mureș sub aspectul laturii civile a cauzei, dispunându-se rejudecarea de către prima instanță, astfel că s-a format dosarul nr. - al Judecătoriei Târgu Mureș ). Prin decizia penală nr. 254/A/22.09.2006, dată în apel în dosarul nr. 2330/2006 al Tribunalului Mureș, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă " ", apelantă în prezentul dosar, însă prin decizia nr. 791/R/29.11.2006 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘa fost admis recursul " ", a casat integral decizia atacată și a menținut integral sentința penală nr. 555/27.03.2006 a Judecătoriei Târgu Mureș, aceasta din urmă rămânând definitivă.
În fapt, în dosarul penal în care s-a pronunțat sentința penală nr. 555/27.03.2006, instanța a admis, într-adevăr, acțiunea civilă formulată în această cauză de prezenta apelantă, însă admiterea acțiunii civile s-a făcut în raport cu inculpatul, în sensul în care acesta a fost obligat la despăgubiri față de partea civilă (prezenta apelantă) în sumă de 84.478,594 lei.
Așadar, instanța de apel constată că, în fapt, instanța penală nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea părții civile, apelanta din prezentul dosar, de a obliga asigurătorul la plata despăgubirilor prin hotărârea penală, dată pe latură civilă, ce a intrat în puterea lucrului judecat conform deciziei nr. 791/R/29.11.2006 a Curții de Apel Tg. - Or, din acest punct de vedere, instanța de apel constată că nu a există niciun raport procesual între " " și asigurător, respectiv intimata din prezenta cauză.
Pe cale de consecință, este evident că nu se poate considera că a intervenit întreruperea prescripției din moment ce obligarea intimatei la plata despăgubirilor nu a făcut obiectul judecății în dosarul penal ce s-a finalizat, definitiv, prin sentința penală nr. 555/27.03.2006 a Judecătoriei Tg. -
De altfel, în literatura de specialitate s-a arătat fără echivoc că, într-o asemenea situație, întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune este una aparentă și condiționată, dacă s-a formulat o cerere de chemare în judecată (în cazul de față, constituirea de parte civilă în raport și cu intimata în procesul penal, prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata primei de asigurare):"În consecință, între data sesizării instanței și data rămânerii definitive (irevocabile) a hotărârii, întreruperea prescripției extinctive este provizorie și condiționată, în sensul că definitivarea (consolidarea) efectului întreruptiv este condiționată de admiterea cererii de chemare în judecată și de rămânerea definitivă sau, după caz, irevocabilă a hotărârii. Însă, efectul întreruptiv de prescripție extinctivă al cererii de chemare în judecată va dispare cu efect retroactiv (deci se va considera că prescripția extinctivă nu a fost întreruptă prin introducerea cererii) dacă nu se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri (definitive și irevocabile) de admitere a cererii respective (Gh., Drept civil. Parte generală, B, Ed., 2001)".Cum în cazul de față, instanța penală nu a admis acțiunea apelantei de obligare a intimatei, în procesul penal, la plata despăgubirilor sub forma plății primei de asigurare (chiar dacă, de fapt, instanța penală nu s-a pronunțat cu privire la acest capăt de cerere, ceea ce înseamnă că de fapt nu a admis cererea de obligare a intimatei la plata despăgubirilor), este evident că nu poate fi acceptată ideea că a funcționat pe perioada judecării cauzei penale cazul de întrerupere prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste rațiuni, instanța de apel constată că hotărârea instanței de fond este corectă în raport cu argumentele expuse în hotărârea atacată și în raport cu soluția dată în cauză, fapt pentru care instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul " " prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgu M,-,.3, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 249/12 martie 2008 Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./20.11.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
