Spete pretentii comerciale. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.756
Ședinta publica din data de 21 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâții, împotriva sentinței civile nr.2387 pronunțată în data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr - în contradictoriu cu intimata SC ELECTRICĂ Z SA având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a treia strigare se prezintă consilier juridic,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită
Se mai menționează de asemenea, că la data de 13.03.2008, intimata a înregistrat întâmpinare.
Totodată la data de 21.03.2008, prin fax, într-un singur exemplar se înregistrează completări la motivele de recurs.
Față de completările la motivele de recurs depuse în cauză, reprezentantul intimatei solicită instanței strigarea cauzei la a treia strigare, pentru a putea lectura înscrisul.
Instanța încuviințează cererea formulată de către apărătorul intimatei, urmând a relua cauza la a treia strigare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului formulat în principal ca inadmisibil, fiind lipsit de obiect, deoarece recurenții solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate fără a preciza ce anume doresc ca instanța de recurs să modifice în cuprinsul hotărârii atacate. Pe fond, solicită respingerea recursului formulat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, relevând în susținere că datoriile aferente perioadei mai 2003- martie 2004 au fost recunoscute de către recurenți.Se mai arată că, prin Procesul verbal de conciliere, recurentul a condiționat recunoașterea debitului, de reconsiderarea calculului facturilor în ceea ce privește monotubul din baie și numărul de persoane pentru apa caldă, angajându-se în cazul în care se rezolvă problemele să achite debitul. Astfel, Procesul verbal de conciliere este un veritabil contract existent între părțile litigante. Totodată, se mai arată că culpa recurenților nu este opozabilă intimatei și nu-i scutește pe aceștia de plata datoriilor restante, împrejurarea că anterior notificării, doi dintre debitori nu ar fi avut domiciliul în apartamentul supus facturării, nu probează că facturarea nu s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2387 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei Z și obligați pârâții și să-i plătească suma de 4.328,83 lei pretenții bănești și suma de 682,40 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că în cauză este vorba de un contract de prestări de servicii comunale care are natura juridică a unui contract - cadru de adeziune, iar simpla racordare legală la sistemul de servicii comunale este suficientă pentru a proba existența contractului, astfel că, de la data racordării beneficiarului la rețeaua publică de servicii comunale până la proba contrarie, se prezumă că s-a îndeplinit obligația de furnizare a serviciului public. În raport de această prezumție, instanța de fond a reținut că este în sarcina pârâților să facă dovada contrară respectiv că nu au beneficiat de serviciile reclamantei, ori aceștia s-au limitat la a invoca ambiguități și neclarități cu privire la modul de calcul al pretențiilor. În plus, instanța de fond a reținut existența unor alte titluri executorii provenind de la Judecătoria Zalău prin care reclamantei i-au fost acordate sume reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 15.05.2003 - 31.03.2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții solicitând admiterea acestuia cu consecința respingerii acțiunii.
În opinia acestora hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii cu privire la calificarea contractului intervenit între părți, recurenții susținând că în fapt nu s-a încheiat un contract, iar culpa reclamantei cu privire la omisiunea încheierii contractului nu poate servi drept temei pentru obligarea recurenților la plata unor servicii de care nu au beneficiat. Aceștia mai susțin că nu au contestat faptul racordării la rețeaua de termoficare și apă caldă, dar că în permanență au arătat că nu au beneficiat de aceste servicii, iar reclamanta nu a făcut proba furnizării lor.
La data de 21 martie 2008 recurenții au depus la dosar "completări la motivele de recurs" completări pe care instanța nu le-a putut lua în considerare având în vedere dispozițiile art.303 și art.306 alin.1 pr.civ.
Intimata ZAp rin întâmpinare a solicitat respingerea recursului în principal ca fără obiect iar pe fond ca neîntemeiat.
Curtea, analizând recursul declarat, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei dedusă judecății formulată de reclamanta ZAa fost obligarea pârâților la plata contravalorii serviciilor de furnizare energie termică și apă caldă menajeră în perioada 2 mai 2001 - martie 2004 și penalități. Sub aspectul soluționării cauzei și mai ales al motivelor invocate în recurs, este indiferentă calificarea făcută de instanța de fond cu privire la natura contractului care a intervenit sau trebuia să intervină între părți și sunt indiferente criticile pe care le formulează recurenții cu privire la existența sau inexistența unui contract scris între părți atât timp cât în finalul declarației de recurs nu se contestă că recurenții nu ar fi fost racordați la sistemul de furnizare a energiei termice și de apă caldă. Aceștia contestă numai faptul că intimata -reclamantă Z A nu ar fi furnizat serviciile pentru care se cere contravaloarea lor.
Contrar susținerilor recurenților, nu era necesar a se proba furnizarea serviciilor menționate întrucât din conținutul procesului verbal de conciliere din 04.03.2005 (7 dosar nr.4621/2005 al Judecătoriei Zalău ) rezultă că pârâtul recurent "nu recunoaște debitul în integralitate și solicită reconsiderarea calculului facturilor". Prin urmare prin recunoașterea parțială a debitului se recunoaște că s-a beneficiat de serviciile furnizate de pârâtă.
Întrucât pârâții sunt cei care contestă valoarea pretențiilor reclamantei, aceștia trebuiau să facă dovada că este greșit calculul propus de reclamantă privind contravaloarea serviciilor.
Pe parcursul soluționării cauzei nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Prin urmare, din ansamblul actelor existente la dosar rezultă că nu se contestă prestarea serviciilor de furnizare a apei calde menajere și a energiei termice, astfel că motivele de recurs privind natura contractului și lipsa unui înscris care să consemneze drepturile și obligațiile părților apar ca nefondate.
Drept consecință, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.2387 din data de 07 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./02.04.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
