Spete pretentii comerciale. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 76/COM

Ședința publică de la 17 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu

Grefier - -

Pe rol, judecarea - după casare - a apelurilor comerciale declarate de apelanții pârâți - cu domiciliul în C,-, jud., - cu domiciliul în C,-, -.C,.3,.32, jud.C, SC SRL, cu sediul în com. sat.Conacu, jud.C, - cu domiciliul în C,-, -C,.A,.1,.3, jud.C, cu domiciliul în C,-, jud. C, -, cu domiciliul în C,-, -.26,.19, jud.C, cu domiciliul în C,-, -.1,.9, jud. C, cu domiciliul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1465/ COM/ 1.10.1999, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1479/COM/1997 în contradictoriu cu intimații reclamanți S - cu sediul în B, str. -, nr.50, jud.C și Bank SA- Sucursala, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17 martie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2008, 27.03.2008, 03.04.2008, 07.04.2008, 14.04.2008, 17.04.2008.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr.1475/COM/1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1479/COM/1997, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Banca Agricolă SA C, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, și, și și au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a următoarelor sume: 118.700.000 lei reprezentând credit restant, 622.989.117 lei reprezentând dobânzi și 3.637.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 12 octombrie 1999 fost admisă cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată de pârâtul și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1475/COM/1999, în sensul că din eroare s-a omis a menționa în dispozitiv că reclamanta renunță la judecată față de pârâtul, astfel că în mod greșit s-a trecut că pârâtul este obligat în solidar către reclamantă la plata sumelor arătate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că îndeplinirea obligației principale de plată a fost asigurată de către pârâți prin constituirea de garanții reale.

A motivat instanța, cu privire la excepția nulității gajului, că gajurile au fost constituite drept garanție a creditului acordat societății în care aceștia aveau interese directe, fiind acționari și unii dintre ei chiar administratori. Pârâții nu își pot invoca propria turpitudine în procesul civil pentru a evita răspunderea materială, iar din probele administrate rezultă că, consimțământul de a garanta a fost neechivoc și expres.

Referitor la stingerea fidejusiunii prin înstrăinarea acțiunilor altor persoane, instanța a arătat că persoanele care au preluat acțiunile nu s-au angajat personal față de bancă, astfel că nu pot răspunde față de aceasta decât, eventual, în procedura falimentului.

De asemenea, a motivat instanța că excepția beneficiului de diviziune invocată de pârâtul și excepția stingerii fidejusiunii ca urmare a culpei creditorului nu au fost dovedite.

Pe fond, s-a reținut că pârâții au garantat creditul de care a beneficiat debitorul principal, așa încât aceștia răspund conform art.42 Cod comercial în solidar, fiind vorba de o obligație comercială.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții, SC SRL C, și.

În cauză, s-a dispus la cererea apelanților efectuarea unei expertize tehnice contabile având ca obiectiv stabilirea sumelor datorate de către pârâți, diferențiat, pentru fiecare contract în parte și a unei expertize grafice având ca obiectiv stabilirea identității între semnătura apelantei și semnătura executată pe contractul de garanție imobiliară transcris sub nr.5494/13 martie 1991.

Prin încheierea din 10 decembrie 2001, instanța de apel a suspendat judecata cauzei în baza art.243 pct.5 Cod pr.civilă, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2006 s-a dispus repunerea cauzei pe rol.

În conformitate cu contractul de cesiune de creanță nr.- din 3 decembrie 1999 încheiat între Banca Agricolă SA și Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată-reclamantă a Agenției de Valorificare a Activelor Statului (), ca urmare a intervenirii transmisiunii calității procesuale pasive.

De asemenea, având în vedere fuziunea apelantei pârâte SC SRL cu SC SRL, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de apelantă - pârâtă a SC SRL, succesoare cu titlu universal a apelantei menționate, care a preluat întregul capital și patrimoniu conform actului adițional nr.1 din 20 august 2003.

Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia nr.49 din 2 martie 2006, respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a apelantului, lipsei de interes și lipsei de obiect a acțiunii, a admis apelurile și a modificat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâții să-i plătească reclamantei, următoarele sume:, -, și SC SRL, în solidar, suma de 2.700.000 lei credit și 21.543.268 lei dobânzi;, și SC SRL în solidar, suma de 91.000.000 lei credit și 466.745.200 lei dobânzi; și, în solidar, suma de 25.000.000 lei credit și 145.329.394 lei dobânzi. A fost respinsă acțiunea ca nefondată față de pârâta și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții și, solicitând fiecare admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii față de ei.

Prin decizia civilă nr.1488 din 25.04.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursului declarate de pârâții și împotriva deciziei nr.49 din 2 martie 2006 Curții de APEL CONSTANȚA, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr.1475 din 1 octombrie 1999 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată "de reclamanta Banca Agricolă SA C, iar instanța de apel, deși a reținut transmisiunea calității procesuale active de la Banca Agricolă SA la AVAS a menținut obligarea pârâților față de reclamanta Banca Agricolă SA, stabilită prin sentința atacată, fiind dat astfel motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.

Pe de altă parte, s-a reținut că instanța de apel, încălcând prevederile art.296 cod pr.civilă și principiul non reformatio in pejus, l-a obligat pe pârâtul la plata unor sume superioare celor la care fusese obligat prin sentința instanței de fond, deși reclamanta nu formulase apel împotriva acestei sentințe și prin aceasta i-a agravat situația în propria cale de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr- la data de 24.10.2007.

Analizând probele administrate în cauză, în raport și de motivele de casare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține următoarele:

1.Cu privire la apelul declarat de apelantul

Din actele existente la dosar rezultă că apelantul a fost asociat la "", denumită ulterior " " deținând 5 părți sociale până când s-a retras din societate la data de 20 decembrie 1993.

Având calitatea de asociat, acesta a semnat ca girant contractele de credit nr. 4190/20.03.1991 și nr. 4462/03.05.1993 și actele adiționale ce au fost încheiate de Banca Agricolă SA cu "" ( " " ).

În calitate de girant, a garantat împrumutul cu instituirea ipotecii asupra apartamentului său.

Statutul și contractul societății au suferit modificări în sensul că prin actul adițional autentificat sub nr. 2943/24.01.1994 acesta a cesionat părțile sociale în valoare de 127.570 lei lui -.

În actul adițional, la pct.5, s-a prevăzut în mod expres că asociații administratori - și au preluat răspunderea achitării creditelor și a dobânzilor aferente către Banca Agricolă și eventualele consecințe ce pot decurge din neachitarea acestora.

Prin Încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului (23.04.1994) s-a dispus înscrierea mențiunilor actului adițional.

În aceste condiții, Banca Agricolă a comunicat fostului notariat Județean C prin adresa nr. 2075/15.04.1994 că solicită radierea din registrul de inscripțiuni a ipotecii nr. 5528/14.03.1991 prin care apelantul a garantat împrumutul societății cu apartamentul proprietate personală situat în C, bd. - nr.62, -.38.

Notariatul de Stat a luat act de aceasta prin încheierea nr. 13923/19.04.1994.

În aceste condiții, cesionând toate părțile sociale în favoarea lui -, inclusiv obligațiile asumate față de societate cât și poziția exprimată de creditoarea Banca Agricolă SA C, apelantul nu se mai legitimează procesual pasiv.

Instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a părților.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în același raport juridic.

Pe de altă parte, aceasta se apreciază în raport de litigiul dedus judecății.

În cauza de față, în raport de cele expuse, excepția invocată de apelant este întemeiată iar acțiunea față de acesta se va respinge ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2.Cu privire la apelurile declarate de,

În esență, aceștia au invocat că nu au calitatea de debitori, ci de garanți, iar reclamanta intrând în posesia titlului executoriu (Sentința civilă nr. 244/ 03.05.1995), acțiunea ei apare ca inadmisibilă.

S-a mai invocat că instanța de fond nu a observat că atât contractul de credit, cât și actele adiționale nu au fost semnate de către toți pârâții și că unii au constituit garanții reale mobiliare motiv pentru care obligația lor trebuie redusă la valoarea bunurilor mobile aduse drept garanție, iar alții au constituit garanții personale.

În prealabil, apelantul a invocat excepțiile: lipsa calității procesuale active a B și a lipsei de interes.

Prin Încheierea din 21 februarie 2008 instanța le-a respins ca nefondate.

Apelanta, prin notele scrise, a invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii deoarece prin Sentința civilă nr. 3558/COM/2004 a Tribunalului Constanța, rămasă irevocabilă, a fost antrenată răspunderea pârâților - administratori, și. Aceștia au fost obligați la plata sumei de 43.948,79 USD către

Această excepție urmează a fi respinsă deoarece instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în pretenții iar obiectul este licit, posibil și determinat.

Pe de altă parte, temeiul invocat are în vedere garanțiile personale sau reale constituite de pârâți în favoarea societății

Pe fond, din actele existente la dosar, rezultă că prin contractul de credit nr. 4190/ 20.03.1991 Banca Agricolă SA - Sucursala Caa cordat debitoarei "" Sud (ulterior ) un împrumut în sumă de 4.000.000. lei.

În calitate de giranți au semnat și.

Alături de aceștia în contract apare și semnătura apelantei. Însă aceasta este diferită de cea din contractul de ipotecă ce a fost expertizată prin raportul de expertiză criminalistică (filele 215 - 220).

În aceste condiții, neexistând semnătura apelantei, rezultă lipsa consimțământului acesteia și pe cale de consecință nu poate fi obligată să suporte debitul respectiv.

Prin contractul de garanție mobiliară nr. 4190/20.03.1991, creditul a fost garantat de către apelanții, și.

Ulterior, banca a acordat un credit suplimentar aceleiași societăți în sumă de 7.500.000 lei ce a fost garantat de și, iar apoi alte credite prin acte adiționale, totalizate la suma de 95.000.000 lei.

Deoarece cei doi apelanți, și, au semnat actul fără a face precizări privind limita garanțiilor personale, rezultă că aceștia au avut în vedere toate creditele - în sumă de 95.000.000 lei.

Apărarea formulată de către apelantul în sensul că el nu poate fi obligat și la creditul acordat prin actul adițional din 15.01.1992, deoarece nu l-a semnat, urmează a fi respinsă.

Acesta a semnat însă actul adițional ulterior ce a cuprins și suma din actul adițional încheiat la 15 ianuarie 1992, astfel că garanția personală are în vedere întreaga sumă.

În ceea ce privește răspunderea părților, aceasta este solidară conform art. 42 din Codul Comercial, prezumție legală ce există și contra fidejusorului, chiar comerciant dar care garantează o obligație comercială.

În aceste condiții, fidejusorul devine un obligat principal, neputând invoca împotriva creditorului beneficiul de discuțiune sau a beneficiului de diviziune.

Nici apărările invocate de ceilalți apelanți nu pot fi reținute în sensul că acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta are deja un titlu executoriu, deoarece temeiul juridic al acesteia are la bază garanțiile personale sau reale ce au fost constituite de apelanți în favoarea societății

De asemenea, excepția nulității contractului de garanție imobiliară ce a fost încheiat între Banca Agricolă SA și este întemeiată deoarece acesta nu a fost încheiat în condițiile art. 1772 Cod civil, respectiv în formă autentică.

Având în vedere cele expuse, rezultă că, în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă, apelurile declarate vor fi admise în sensul modificării în parte a sentinței astfel:

- se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantul;

- se va respinge excepția lipsei de obiect invocată de pârâta SC SRL;

- se va respinge acțiunea față de;

- se vor menține celelalte dispoziții;

Totodată, se va respinge cererea de obligare a intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile comercialedeclarate de apelanții pârâți - cu domiciliul în C,-, -.C,.3,.32, jud.C și, cu domiciliul în C,-, jud. C împotriva sentinței civile nr. 1465/ COM/ 1.10.1999, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1479/COM/1997 în contradictoriu cu intimații reclamanți S - cu sediul în B, str. -, nr.50, jud.C și Bank SA- Sucursala

Modifică în parte hotărârea, în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantul și respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția lipsei de obiect invocată de pârâta SC SRL.

Respinge ca nefondată acțiunea față de.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge cererea de obligare a intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge celelalte apeluri formulate de apelanții pârâți - cu domiciliul în C,-, jud., SC SRL, cu sediul în com. sat.Conacu, jud.C, - cu domiciliul în C,-, -C,.A,.1,.3, jud.C, -, cu domiciliul în C,-, -.26,.19, jud.C, cu domiciliul în C,-, -.1,.9, jud. C, cu domiciliul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr. 1465/ COM/ 1.10.1999, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1479/COM/1997 în contradictoriu cu intimații reclamanți S - cu sediul în B, str. -, nr.50, jud.C și Bank SA- Sucursala.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 aprilie 2008.

Pt.Președinte,

- -, aflată în Co, semnează conf.art.261 al.2 cpc

Președinte instanță,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond:

Red.dec.jud./22.07.2008

Tehnored.

12 ex/23.07.2008

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Constanta