Spete pretentii comerciale. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 77
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta - SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței nr. 1220 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în T, I, nr. 15, județul
Dezabaterile au avut loc in sedinta publica din data de 8 mai 2009, cand curtea, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului și pentru deliberare, a amânat pronuntarea la data de 15 mai 2009, data la care a pronuntat urmatoarea decizie,
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta SRL a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 184.964,78 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază prestate în temeiul contractului de supraveghere și pază nr. 195/T/Bis din 27.02.2004, pe perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007 și 28.883,63 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În susținerea acțiunii, reclamanta a susținut că prin art. 6.1 din contract s-a convenit un preț de 0,80 USD/oră de muncă prestată de fiecare agent, plata serviciilor urmând să se facă în termen de 15 zile de la primirea facturii.
Se învederează că urmare a serviciului prestat, în perioada ianuarie 2006 - ianuarie 2007, au fost emise facturile nr. -/30 ianuarie 2006 pentru suma de 30.544,98 lei, factura nr. -/23 aprilie 2006 pentru suma de 14.779,80 lei, nr. -/31 mai 2006 pentru suma de 15.272,46 lei, nr. -/30 iunie 2006 pentru suma de 14.779,80 lei, nr. -/30 iunie 2006 pentru suma de 13.794,48 lei, nr. 126.1187/30 iunie 2006 pentru suma de 15.272,46 lei, nr. -/31 iulie 2006 pentru suma de 15.272,46 lei, nr. -/31 august 2006 pentru suma de 12.040,9 lei, nr.-/29 septembrie 2006 pentru suma de 11.823,84 lei, nr. -/31 octombrie 2006 pentru suma de 12.217,97 lei, nr. -/28 noiembrie 2006 pentru suma de 11.824 lei, nr. -/12 decembrie 2006 pentru suma de 12.217,97 lei, nr. -/12 ianuarie 2007 pentru suma de 5.123,66 lei.
Mai susține reclamanta că, deși a beneficiat de serviciile sale, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, devenind aplicabile dispozițiile art. 7.2 din contract, referitoare la plata unei penalități de 0,06%/zi de întârziere.
O dată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a anexat calculul penalităților de întârziere, copia contractului de supraveghere și pază, copiile facturilor neachitate la scadență, taxa de timbru în sumă de 3.000 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 115 - 118 Cod procedura civilă, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare în judecată pentru insuficienta timbrare, precizând că potrivit art. 1 pct. g din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru trebuia achitată cu acest titlu suma de 5.318 lei.
A fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, pârâta indicând ca temei al excepției dispozițiile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă. Pârâta a arătat că dreptul la acțiune este condiționat de parcurgerea procedurii de încercare a soluționării litigiului prin conciliere directă, procedură ce nu a fost realizată.
Pe fondul litigiului, pârâta s-a apărat pe excepția de neexecutare a contractului reclamând neîndeplinirea corespunzătoare a serviciului de pază, situație ce a permis, în noaptea de 20 spre 21 septembrie 2006, spargerea magaziilor societății din baza de producție Colanu, din care persoane necunoscute au sustras bunuri, inclusiv 650. de cale ferată, în valoare de 167.318,51 lei, în condițiile în care perimetrul societății era păzit de agenții reclamantei.
În baza acestei excepții pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
La 15 iulie 2008, pârâta a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 167.318,51 lei, ce urmează a fi actualizată cu rata inflației până la data formulării cererii, inclusiv obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Se apreciază că prejudiciul suportat de pârâtă ca urmare a furtului din noaptea de 20 spre 21 septembrie 2006 se datorează neîndeplinirii serviciului de pază conform planului aprobat, în acest fel fiind încălcate dispozițiile art. 8.1 pct. 2 și ale art.8.1 pct. 12 din contract.
Reclamanta a răspuns la întâmpinarea pârâtei, atât în ceea ce privește excepțiile procedurale și de fond invocate relativ la cererea principală și a depus întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând pe parcursul soluționării dosarului disjungerea cererii principale de cererea reconvențională.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtă, reclamanta a apreciat ca fiind neîntemeiată apărarea referitoare la insuficienta timbrare, întrucât a completat taxa judiciară de timbru cu diferența de 2.318 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată aflat la fila 48 dosar fond și explicațiile notei de timbraj de la fila 47 dosar fond.
În privința inadmisibilității acțiunii sub aspectul prematurității angajării litigiului la instanță, reclamanta a învederat că această procedură a fost satisfăcută prin angajarea unui alt litigiu, pentru aceeași pretenție, în cadrul procedurii speciale a somației de plată, dar și a unei cereri de constatare a stării de insolvență.
Excepția neexecutării contractului, în opinia reclamantei, nu poate fi primită pentru că fiind un contract sinalagmatic cu executare succesivă, ea trebuie să privească numai obligațiile reciproc succesive și nu trebuie extinsă la întregul contract. În realitate, cea mai mare parte a creanței pretinsă pârâtei este acumulată anterior imputației privind calitatea serviciului făcută de pârâtă, altfel spus, la data pretinsei sustrageri, aceasta din urmă înregistra serioase restanțe la plata serviciilor de pază.
Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2008, apreciind că soluționarea cererii reconvenționale pentru care se impunea administrarea de probatorii cu înscrisuri și, în special, cu expertize tehnice în specialitatea contabilitate - instalații și, deci, cererea reconvențională nu este în stare de judecată, în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, instanța de fond a disjuns judecata cererii reconvenționale de cererea principală.
Anterior acestei încheieri, la 16 septembrie 2008, prima instanță a luat act de renunțarea pârâtei la excepția anulabilității acțiunii pentru nedepunerea taxei judiciare de timbru, de către reclamantă, constatând existența la dosar a dovezilor de plată integrală a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare valorii obiectului pricinii, potrivit chitanțelor depuse la filele 21 și 48 dosar fond.
Instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității introducerii cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea procedurii de convocare la conciliere directă prevăzută de art. 720 Cod procedură civilă, de către reclamantă, această excepție fiind considerată nefondată și prin urmare, respinsă, prin încheierea din 30 septembrie 2008, existând la doar dovezi din care rezultă că pe calea somației de plată s-a încercat obținerea unui titlu executoriu în vederea realizării pretențiilor, scopul pentru care legiuitorul a impus obligativitatea convocării la conciliere directă, respectiv acela al soluționării litigiului pe cale amiabilă, neputând fi atins.
Prin sentința nr. 1220 din 2 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ admis cererea principală formulată de reclamanta - SRL și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 184.964,78 lei debit, reprezentând contravaloare prestații, 28.883,63 lei, reprezentând penalități de întârziere și 5.323 lei,cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că potrivit contractului de supraveghere și pază înregistrat sub numărul 195/T/Bis din 27 februarie 2004, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei numărul de agenți de pază și protecție, stabilit de comun acord cu beneficiarul pentru realizarea obiectului contractului stabilit la art. 3.1, constând în servicii de supraveghere și pază la obiectivele beneficiarului din baza de producție și depozite Colanu.
Potrivit art. 6.1 din contract, valoarea orei prestate de un agent a fost convenită la 0,80 USD/oră la care se adaugă, plata prestațiilor tarifare urmând să fie făcută de beneficiar, astfel cum s-a convenit la art. 7.1, în cel mult 15 zile de la data primirii facturii.
Pentru neachitarea la timp a tarifului contractat, părțile au stipulat o clauză penală înscrisă în art. 7.2, constând în penalitatea de 0,06%/zi de întârziere pe care beneficiarul o datorează prestatorului, întârzierea peste 30 de zile putând conduce la suspendarea serviciilor.
S-a mai reținut că prin întâmpinarea formulată, pârâta nu a avut obiecțiuni cu privire la cuantumul facturilor, ceea ce prezumă faptul că serviciile facturate au fost executate în lunile respective, că așa cum nu a avut obiecțiuni nici cu privire la întinderea penalităților, prima instanță apreciind că acestea au fost corect calculate.
Singura apărare formulată de pârâtă s-a întemeiat pe excepția de neexecutare a contractului, însă instanța de fond a considerat că nici această excepție nu poate fi primită, întrucât, așa cum de altfel a susținut și reclamanta, contractul în baza căruia s-au formulat pretențiile vizează prestații succesive. Ori, s- constatat că în lunile în care s-au prestat servicii pentru care s-au emis facturi rămase neachitate de pârâtă, nu s-a reclamat din partea beneficiarei calitatea necorespunzătoare a serviciilor de pază, astfel că instanța de fond a apreciat că nu poate fi opusă excepția de neexecutare corespunzătoare a contractului pentru o faptă săvârșită într-o singură noapte ca temei al refuzului de plată al tarifului pentru prestațiile efectuate în alte perioade.
Astfel, instanța de fond a apreciat că pârâta se află în culpa de a nu fi executat propria sa obligație, respectiv cea înscrisă la art. 8.2 pct. 1 din contract, de a plăti integral, la termenul stipulat, tariful datorat prestatorului, în speță reclamantei, cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate și, ținând seama și de forța obligatorie a contractului între părțile contractante impusă de art. 969 Cod procedură civilă și efectul clauzei penale stipulată în conformitate cu art. 1069 alin. 2 cod civil pentru simpla întârziere a executării obligației, și a admis cererea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 184.964,78 lei reprezentând contravaloare prestații și 28.883,63 lei reprezentând penalități de întârziere.
De asemenea, a obligat pârâta să achite și cheltuielile de judecată în sumă de 5.323 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Se susține că instanța de fond în mod eronat a respins excepția prematurității acțiunii, făcându-se o confuzie între procedura somației de plată și procedura prealabilă, a concilierii directe.
S-a precizat că, în cazul somației de plată, aceasta presupune o creanță certă, lichidă și exigibilă, ceea ce nu reprezenta situația dedusă judecății, cu atât mai mult cu cât somația de plată a fost respinsă.
S-a considerat că, cu atât mai mult, se impunea realizarea procedurii concilierii directe.
2. În egală măsură, pârâta a apreciat că prima instanță a respins în mod nelegal și apărarea întemeiată pe excepția neîndeplinirii obligației contractuale de către reclamantă.
Pârâta a învederat că neîndeplinirea obligației de pază de către reclamantă a creat acesteia un prejudiciu material important.
3. De asemenea, s-a mai contestat și soluția primei instanțe referitoare la disjungerea cererii reconvenționale de cererea introductivă de instanță, apreciindu-se de către pârâtă că între acestea există o legătură de intercondiționare, astfel că acestea trebuiau judecate împreună.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii sau casarea cu trimitere în vederea rejudecării cauzelor reunite.
Deși legal citată, intimata reclamantă - SRL nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, iar pentru termenul de judecată din data de 8 mai 2009 formulat cerere de amânare a cauzei în principal, cu motivarea că apărătorul acesteia nu se poate prezenta în instanță, întrucât are de susținut mai multe cauze la ribunalul Dâmbovița (atașând o copie a unei file dintr-o agendă), iar în subsidiar a solicitat amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Curtea, a respins cererea de amânare a cauzei ca fiind nedovedită, iar în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va respinge apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de supraveghere și pază nr.195/T BIS/872/27.02.2004, reclamanta s-a obligat să execute în folosul pârâtei servicii de supraveghere și pază la obiectivul "Baza de producție și depozite Colanu", valoarea totală a contractului fiind calculată lunar în funcție de orele prestate, respectiv suma de 0,8 USD/agent de pază/oră, la care se adaugă TVA, la cursul BNR din data facturării.
În conformitate cu dispozițiile art.8.1.12 din contract, prestatorul s-a obligat să despăgubească pe beneficiar, în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor ce îi revin din contract, după ce culpa sa a fost dovedită de organele de cercetare împreună cu reprezentanții celor două părți contractante, conform poliței pentru asigurare de răspundere civilă încheiată de prestator cu societatea de asigurare.
Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, având în vedere că în perioada 20-21.09.2006 au fost sustrase de persoane necunoscute bunuri în valoare de 167.318,51 lei, în condițiile în care perimetrul era păzit de agenții reclamantei.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 167.318,51 lei reprezentând contravaloarea pagubei produse ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de supraveghere și pază, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflației.
Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2008, prima instanță a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea introductivă, în baza art.165 Cod procedură civilă, apreciind că soluționarea cererii reconvenționale impune administrarea de probatorii cu înscrisuri și cu expertize tehnice, în specialitățile instalații și contabilitate.
Apelanta a criticat disjungerea cererii reconvenționale de cererea introductivă pe motiv că soluționarea prioritară a acestei din urmă cereri îi permite reclamantei să treacă la executarea silită în timp ce pârâta trebuie să aștepte o soluție tardivă și incertă.
Prima instanță a reținut în mod corect că pârâta nu a avut obiecțiuni cu privire la faptul că reclamanta a continuat să presteze servicii de supraveghere și pază ulterior producerii incidentului din 21.09.2006 și nu a contestat cuantumul sumelor facturate de către reclamantă.
Curtea reține că pârâta avea posibilitatea de a rezilia contractul în baza pactului comisoriu de grad III, stipulat la art.10.11 din contract, dar în condițiile în care a înțeles să beneficieze în continuare de serviciile prestate de reclamantă, are obligația de a plăti contravaloarea acestor servicii.
Admiterea cererii reconvenționale este condiționată, în baza art.8.1.12 din contract, de dovedirea culpei prestatorului de către organele de cercetare împreună cu reprezentanții celor două părți contractante, astfel încât în mod legal s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea introductivă în vederea administrării probatoriilor necesare dovedirii culpei reclamantei.
Din interpretarea acestor clauze contractuale rezultă că obligația de plată a reclamantei pentru bunurile sustrase este condiționată de dovedirea culpei sale în timp ce obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de către pârâtă rezultă din înscrisurile depuse la dosar, iar pârâta nu a contestat faptul că reclamanta a prestat acele servicii chiar și după producerea incidentului din 21.09.2006.
În situația admiterii cererii reconvenționale, pârâta are posibilitatea de a executa silit la rândul său pe reclamantă, putând eventual invoca și compensația legală.
În conformitate cu art.7201Cod procedură civilă, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În jurisprudență s-a decis în mod constant că rațiunea concilierii prealabile prevăzută de acest articol din Codul d e procedură civilă, respectiv de a simplifica și degreva judecățile, având ca obiect pretenții de natură bănească ce pot fi soluționate pe calea amiabilă și într-un termen scurt, este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu pârâta a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este procedura somației de plată.
Împrejurarea că cererea de somație de plată nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.7201Cod procedură civilă nu atrage automat nulitatea concilierii, fiind în situația unei nulități virtuale, ci numai dacă pârâta dovedește o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului în conformitate cu art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
În cazul de față, apelanta nu invocă nicio vătămare iar împrejurarea că cererea de somație de plată a fost respinsă nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, nu are nicio relevanță deoarece hotărârea de respingere a cererii pronunțată în procedura somației de plată nu are autoritate de lucru judecat iar această cerere poate fi asimilată procedurii prealabile prevăzute de art.7201Cod procedură civilă.
În condițiile date, ar fi excesiv de rigidă interpretarea apelantei în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.7201Cod procedură civilă pentru a se formula acțiunea cu care reclamanta a investit prima instanță.
Față de cele reținute, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta- SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței nr. 1220 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în T, I, nr. 15, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red
Dact.CC
4 ex/02 iunie 2009
Dosar fond - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adrian Remus Ghiculescu
