Spete pretentii comerciale. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA nr. 78/Ap DOSAR nr-

Ședința publică din 19 iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție

- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu

- - - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâta "SIGUR GENERAL" și de intervenientele "FOND " și împotriva sentinței civile nr.2765/C din 10 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 5 iunie 2008, potrivit încheierii ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 12 și respectiv 19 iunie 2008.

CURTEA

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința civilă nr.2765/C/10.09.2007 Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Sigur General A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 2.190.000 RON, reprezentând contravaloarea părților sociale. A respins cererile formulate de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta, în dosarele conexate - și nr.-, ca neîntemeiate. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 25.091,52 lei cheltuieli de judecată.

La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta, pârâta Sigur General L (fostă ) și intervenienta au calitatea de asociați fondatori ai Fond B & E

Reclamanta a adus aport în numerar la capitalul social suma de 2.190.000 lei RON, vărsat integral, pârâta a adus suma de 16.642.500 lei, iar intervenienta a adus aport în numerar suma de 1.642.500 lei. Sumele corespundeau unui număr de 600 părți sociale - reprezentând 40 % din capitalul social - pentru reclamantă, și unui număr de câte 450 părți sociale pentru pârâtă și intervenientă, reprezentând câte 30 % din capitalul social.

Actul constitutiv s- încheiat la data de 6.03.2006 iar înmatricularea la. s-a dispus la 13.03.2006.

La data de 21.03.2006, deci la 8 zile de la înmatricularea la. a Fond B & E, prin contractul de împrumut cu nr.3994, această societate, prin administratorul, a împrumutat pârâtei Sigur General, prin administrator, suma de 5.475.000 lei RON, adică tocmai suma ce corespunde aporturilor de 2.190.000 lei, 1.642.500 lei și respectiv 1.642.500 lei aduse în Fond B & E de către asociații fondatori.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, împrumutul a fost efectiv încasat de către pârâtă, iar termenul de restituire a fost stabilit la 60 de zile de la data de 20.03.2006.

Unicul asociat al pârâtei Sigur General, care a beneficiat de împrumut, este numitul.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că reclamanta și-ar fi dat acordul la acordarea împrumutului, deși art.14 alin.1 partea finală din Actul Constitutiv al Fond B & E prevedeau că hotărârile esențiale se iau de comun acord de cei doi administratori ai societății, respectiv intervenienta și reprezentantul reclamantei, numitul.

Reclamanta a afirmat - astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 114 din dosarul instanței de fond - că numitul, unicul asociat al pârâtei beneficiare a împrumutului, este căsătorit cu intervenienta și că nici până în prezent împrumutul nu a fost restituit.

Față de refuzul prezentării la interogatoriu a intervenientei, Tribunalul Brașova făcut aplicarea art.225 Cod procedură civilă, socotind aceste împrejurări ca fiind dovedite.

Ulterior acordării împrumutului, la data de 23.03.2006, reclamanta și pârâta au încheiat contractul de cesiune nr.21. Prin acest contract reclamanta cesionează către pârâtă toate cele 600 părți sociale în valoare de 2.190.000 lei RON pe care le deținea la Fond B & E, prețul cesiunii în sumă de 2.190.000 lei RON urmând să fie virat în contul reclamantei de către pârâtă în termen de 60 de zile, respectiv la data de 22.05.2006. De asemenea, s-a prevăzut în mod expres și obligația părților de a încheia până la acea dată și un act adițional la actele constitutive ale societății.

In contractul de cesiune s-a stipulat că intervenienta va garanta executarea obligației cesionarei pârâte printr-un contract de garanție reală imobiliară asupra părților sale sociale.

La aceeași dată cu încheierea convenției de cesiune, 23.03.2006, s-a încheiat și contractul de garanție reală imobiliară între reclamantă și intervenienta, prin care aceasta din urmă garantează îndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâtă prin contractul de cesiune.

Reclamanta a arătat în cursul procesului că atât contractul de cesiune cât și cel de garanție imobiliară au fost încheiate de părți în vederea restituirii sumei de 2.190.000 lei RON către de către ceilalți doi asociați, respectiv pârâta și intervenienta, ce încheiaseră între ei contractul de împrumut fără acordul reprezentantului reclamantei.

Nici acest aspect nu a fost negat de către părți, iar la pagina 1 din cererea de chemare în judecată formulată în dosarul conexat de către pârâtă, aceasta a arătat că cesiunea s-a încheiat pentru a se regla între părți anumite afaceri reciproce.

Prețul de 2.190.000 lei RON nu a fost achitat de către pârâtă reclamantei, deși la data de 25.06.2006 atât pârâta cât și intervenienta arată din nou că sunt de acord să răscumpere părțile sociale pe care reclamanta le deținea la Fond B & E și să vireze suma în contul acesteia. De asemenea, nu s-a încheiat nici actul adițional la actul constitutiv al Fond B & E, așa cum se stipulase în contractul de cesiune.

Ulterior promovării cererii de chemare în judecată de către reclamantă, prin încheierea nr.1188/9.10.2006 a judecătorului delegat la. a fost respinsă cererea de înscriere în registrul comerțului a cesiunii părților sociale pe motiv că nu s-a încheiat actul adițional la statut, în temeiul convenției de cesiune, că asociatul nu a luat la cunoștință de cesiune, că actul adițional este depus în copie legalizată și nu este depus și avizul bisericii cu privire la cesiunea de părți sociale.

Respingerea de către judecătorul delegat a unei cereri de înscriere mențiuni pe motiv că la dosar nu s-au depus anumite înscrisuri nu are putere de lucru judecat și nu împiedică formularea unei noi cereri de înscriere mențiuni la care să se anexeze și actele ce lipseau. Cu alte cuvinte, părțile pot suplini ulterior aceste lipsuri prin depunerea unei noi cereri la care să se anexeze actele necesare.

La data de 30.11.2006 reclamanta a expediat pârâtei și intervenientei o adresă (aflată la de la filele 57 - 58), prin care a solicitat acestora să acopere lipsurile arătate de judecătorul delegat, prin depunerea hotărârii Adunării Generale a Asociaților Fond B & E și a actului adițional la actul constitutiv al acesteia. Prin aceeași adresă, reclamanta a cerut pârâtei și intervenientei să precizeze dacă consideră necesar avizul Consistoriului Districtual și să îi comunice, iar dacă nu mai doresc să efectueze formalitățile necesare înscrierii la. să comunice reclamantei înscrisurile necesare pentru a îndeplini aceasta toate demersurile.

Nici pârâta și nici intervenienta nu au înțeles să semneze hotărârea AGA a Fond B & E și nici actul adițional.

Instanța a reținut că invocarea de către pârâtă a "exceptio noadimpleti contractus" este neîntemeiată, atâta vreme cât pârâta și intervenienta sunt în culpă pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de cesiune și convenția de garanție mobiliară, acestor din urmă părți revenindu-le inclusiv obligația de a face toate formalitățile necesare, împreună cu reclamanta, pentru a se realiza pe deplin efectele celor două contracte menționate mai sus. Or câtă vreme, deși reclamanta a manifestat intenția de a efectua toate demersurile necesare înscrierii cesiunii la. pârâta și intervenienta au refuzat să-și execute obligația de a întocmi actul adițional la actul constitutiv al Fond B & E, acest părți nu pot pretinde că netransferarea proprietății asupra părților sociale datorită lipsei formalităților este imputabilă reclamantei.

Pe de altă parte, registrele societății Fond B & E se țin și se completează de către administratori, calitate pe care o are intervenienta.

Nerespectarea înscrierii cesiunii în registrul asociaților societății este într-o atare situație imputabilă intervenientei și nu reclamantei, care nu putea opera în respectivul registru, cu atât mai mult cu cât reprezentantei reclamantei i s-a negat faptul că ar mai avea calitatea de administrator al Fond & E începând cu data încheierii convenției de cesiune, 23.03.2006.

De altfel, inclusiv înregistrarea cesiunii la registrul comerțului trebuia să se facă cu avizul prealabil al administratorului Fond B & E, calitate pe care o avea.

Referitor la cererea de constatare a nulității absolute a convenției de cesiune, instanța a reținut că actul juridic al transferului de părți sociale nominative nu se confundă cu actul juridic de cesiune, acesta din urmă producând efecte reale exclusiv - partes. Proprietatea asupra părților sociale va fi transmisă de la cedent la cesionar cu efecte opozabile societății dacă acestea respectă regulile fixate de societate, iar nerespectarea acestor reguli fac inoperabilă cesiunea față de emitent, neînsemnând însă că este nulă convenția de cesiune.

Actul juridic al transferului este abstractizat de legiuitor, ceea ce înseamnă că nu este influențat de validitatea ori nulitatea actului juridic ce-i stă la bază, la fel cum nulitatea transferului nu conduce la nulitatea actului ce reprezintă cauza transferului, actul de cesiune în speță.

Aceste acte juridice ce au constituit cauza transmiterii părților sociale produce efecte exclusiv - partes iar validitatea lor nu se apreciază în raport de respectarea condițiilor impuse de societate pentru transferul proprietății asupra părților sociale. Astfel, trebuie făcută distincție între actul de cesiune în temeiul căruia pârâta datorează prețul în cuantum de 2.190.000 lei, act care reprezintă "negotium-ul " reclamantei și pârâtei, și actul juridic al transferului părților sociale, care se realizează prin îndeplinirea formalităților cerute de art. 203 din Legea 31/1990. Or aceste formalități revin, potrivit convenției de cesiune, inclusiv pârâtei și intervenientei, iar aceștia refuză să și le îndeplinească, fapt care nu poate atrage nulitatea actului de cesiune.

Cesiunea, ca act distinct de transferul proprietății părților sociale, are caracter consensual, iar efectele între părți se produc pe data încheierii convenției ori la momentul stabilit de părți. Înscrierea cesiunii în registrul acționarilor nu are semnificație între părți din această perspectivă (deci nici față de pârâta Sigur General ), ea reprezentând doar o condiție de opozabilitate față de societatea - debitor cedent Fond B & E și ca formă restrânsă de publicitate.

Intre părți, cesiunea produce efecte fără a fi necesară îndeplinirea unor condiții de formă sau de publicitate, astfel încât în speță pârâta datorează reclamantei prețul cesiunii.

In altă ordine de idei, s-a reținut că invocarea de către intervenienta, de către intervenienta debitor - cedent Fond B &E prin intermediul aceleiași - în calitate de reprezentant al acesteia -, și de către pârâta Sigur General - care este parte în contractul de cesiune - a lipsei hotărârii AGA a Fond B & E care să aprobe cesiunea, a lipsei ofertei de cesiune notificată societății și celorlalți asociați și a nerespectării dreptului de preempțiune, are un caracter strict formal și nu este făcută decât pentru a nu se respecta clauzele contractului de cesiune și a celui de garanție reală mobiliară, respectiv a nu se ajunge la plata prețului cesiunii.

Aceste susțineri ar fi avut sens în măsura în care în societatea Fond & E ar mai fi existat și alți asociați în afară de cei care în mod evident au avut cunoștință de cesiune și au consimțit-o, ori în cazul în care cesiunea s-ar fi făcut față de un terț, ori măcar în situația în care administrator al societății Fond B & E ar fi fost un terț.

In atare situație, întrucât voința Fond B & E s-ar fi format și cu concursul altor asociați, se impunea atât notificarea acestora și a societății debitor - cedent, cât și hotărârea Adunării Generale a Asociaților. Or în speță, voința socială a Fond B & E este formată din suma voinței celor trei asociați, respectiv reclamanta, pârâta și intervenienta, asociați care au avut cunoștință și au aprobat cesiunea, chestiunea notificării ofertei de cesiune și a adoptării hotărârii AGA în acest sens fiind oricând realizabilă și apărând de altfel chiar o obligație ce revine tuturor celor trei asociați semnatari ai actului de cesiune, respectiv al celui de garanție reală imobiliară.

Cei doi asociați, respectiv pârâta și intervenienta, nu-și pot invoca propria culpă în neexecutarea obligațiilor contractuale și nu se pot ascunde sub paravanul societății Fond B & E pentru a obține nulitatea cesiunii și neîndeplinirea obligației de plată a prețului în cuantum de 2.190.000 lei RON.

Atitudinea culpabilă a pârâtei rezultă inclusiv din răspunsul acesteia la întrebarea nr.6 a interogatoriului administrat de instanța de fond, unde - întrebată fiind dacă este de acord să predea reclamantei actele necesare în vederea efectuării înscrierii la registrul comerțului, respectiv hotărârea AGA semnată de reprezentantul Sigur și de, precum și a încheia adiționalul la actul constitutiv -, arată că nu aceste acte juridice împietează la înscrierea cesiunii și la transferul proprietății. Aceasta în condițiile în care, în toate cererile scrise depuse la dosar, pârâta a invocat faptul că neînscrierea cesiunii și nevalabilitatea acesteia, respectiv neoperarea transferului proprietății părților sociale se datorează inexistenței acordului asociaților Fond B & E exprimat sub forma hotărârii AGA, precum și lipsei actului adițional.

De asemenea, pârâta, deși în prezenta cauză a susținut că actul de cesiune este nul și nu produce efecte, într-o altă cerere de recurs formulată și înregistrată la data de 6.08.2007 pe rolul Tribunalului Brașov, arată că actul de cesiune încheiat cu reclamanta "produce între părți efecte din momentul încheierii lui, ceea ce are drept efect transmiterea către Sigur General tuturor părților sociale deținute de asociatul Bisericii la Fond B & E ", iar ca urmare a acestei cesiuni, începând cu 23.03.2006 Fond B &E are numai doi deținători de părți sociale ( și Sigur General ).

Prin urmare, instanța a reținut că motivele de nulitate a cesiunii invocate în prezenta cauză sunt total neîntemeiate și au drept scop doar exonerarea nejustificată a pârâtei de la plata prețului cesiunii.

Referitor la nerespectarea dreptului de preempțiune, instanța a reținut că art.11 alin.4 din Actul Constitutiv al Fond B & E are în vedere în mod expres cesiunea către terți și nu către ceilalți asociați, iar ceilalți doi asociați nu au înțeles în orice caz să se prevaleze de un asemenea drept din moment ce au încheiat cu reclamanta cele două convenții.

Instanța a reținut și că nu se impune față de dispozițiile art.59 din Statutul Bisericii B hotărârea Adunării Generale a Bisericii și nici aprobarea Consistoriului Districtual, aceste formalități putând de altfel să fie acoperite.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâta și intervenientele.

Cei trei apelanți au solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii și admiterii acțiunii formulate în dosarele conexate și a cererilor de intervenție, și în consecință constatarea nulității absolute a convenției de cesiune de părți sociale încheiate la data de 23.03.2006 și având încheierea de dată certă nr.21/23.03.3006.

Apelanții susțin că instanța de fond a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății și a întregii situații de fapt și hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.

În dezvoltarea motivelor de apel se susține că:

Cesiunea părților sociale de la reclamantă către Sigur General nu îndeplinește trei dintre condițiile de valabilitate a unui act juridic civil, respectiv: consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, o cauză reală, licită și morală.

Referitor la consimțământ, se susține că, în cazul Bisericii, pentru încheierea unui act juridic civil trebuie să existe: hotărârea adunării generale a reprezentanților comunității bisericești și aprobarea consistoriului districtual.

Se învederează și faptul că prin încheierea nr.11889/2006 pronunțată de judecătorul delegat la. s-a respins cererea de înscriere a mențiunii cesiunii în registrul comerțului, unul dintre motive fiind tocmai inexistența avizului Bisericii cu privire la cesiunea de părți sociale.

Neexistând consimțământul Bisericii la încheierea convenției de cesiune părți sociale, rezultă că cel ce s-a obligat a fost semnatarul convenției, respectiv, situație în care convenția este nulă, pentru că obiectul nu constă într-un fapt personal al acestuia.

Cu privire la cauză, se susține că scopul urmărit de reclamantă nu este nici licit, nici moral, având în vedere conduita actualei conduceri a reclamantei, care nu agreează contractele semnate în condiții de perfectă legalitate și bună-credință.

nu și-a îndeplinit obligațiile izvorâte din convenția de cesiune de acțiuni:

a). Nu a fost încheiat actul adițional la actele constitutive ale Fond B & E, obligație care incumbă reclamantei intimate.

Actul adițional se poate face numai în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaților Fond B & E, hotărâre care se adoptă în urma unei convocări a adunării generale a asociaților, convocare care trebuie să respecte rigorile impuse de legea societăților comerciale și de actul constitutiv al societății a cărei adunare este convocată. Convocarea trebuia făcută de reclamantă, al cărei reprezentant este administrator al Fond B & E, întrucât Sigur General nu avea un reprezentant în Consiliul de Administrație al Fond B & E, iar intervenienta nu este parte în convenția de cesiune de acțiuni, prin urmare nu-i pot reveni obligații pe care nu și le-a asumat.

b). Cesiunea de părți sociale nu a fost înscrisă nici în registrul comerțului, nici în registrul acționarilor.

Curtea Supremă de Justiție a statuat că cesionarea părților sociale către un alt asociat nu produce efecte juridice decât dacă cesiunea este înregistrată la registrul comerțului, conform prevederilor art. 21 lit.h din Legea nr.26/1990, republicată.

În mod greșit prima instanță a reținut culpa exclusivă a administratorului pentru neînscrierea cesiunii în registrul asociaților, având în vedere că administrator al societății este și reprezentantul reclamantei.

c). nu a transmis către cesionara Sigur General certificatele de părți sociale.

Nu au fost respectate prevederile art.11 din Actul Constitutiv al Fond B & E referitoare la cesiunea părților sociale.

Acest articol prevede că cesiunea parțială sau totală a părților sociale între asociați se poate face pe baza hotărârii adunării generale a asociaților. Oferta de cesiune trebuie ratificată de asociatul cedent societății și celorlalți asociați, indicându-se persoana căreia urmează să i se cedeze părțile sociale, precum și condițiile cedării.

Contractul de garanție reală mobiliară este încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de titlul VI din Legea nr.99/1999.

Pentru încheierea unui contract de gaj asupra părților sociale este necesară respectarea art.11 alin.5 din actul constitutiv, conform căruia pentru grevarea părților sociale este necesară aprobarea adunării generale a asociaților Fond B &

Apelanta a invocat, în completarea motivelor de apel, excepția nulității absolute a sentinței, cu motivarea că în mod greșit instanța a judecat cererea sa de intervenție principală, ca intervenție în interesul pârâtei Sigur General Procedând astfel, instanța a schimbat natura juridică a cererii deduse judecății precum și temeiurile de drept ale acesteia, încălcând astfel principiul disponibilității și dreptul la un proces echitabil.

Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:

Referitor la excepția nulității absolute invocată de apelanta prin concluziile scrise, urmează a se avea în vedere dispozițiile art.84 Cod procedură civilă, în conformitate cu care cererile adresate justiției sunt valabile chiar dacă poartă o denumire greșită, și cele ale art.129 alin.5 din același cod, în conformitate cu care judecătorii au obligația de a lua toate măsurile pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii.

Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că judecătorul are nu numai dreptul, ci și obligația de a califica în mod corect natura juridică a unei cereri cu a cărei soluționare este învestit, indiferent de denumirea pe care o poartă.

Din dispozițiile art.49 și urm. din Codul civil rezultă că intervenția principală se face de terțul care urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său. Ea se face sub forma cererii de chemare în judecată și este îndreptată împotriva ambelor părți din proces, terțul tinzând să câștige pentru sine, cel puțin în parte, obiectul procesului.

În speță, cererea de intervenție formulată de are exact același petit ca și cererile formulate de pârâta Sigur General în dosarele nr.- și nr.- și conexate la dosarul nr-, respectiv constatarea nulității absolute a convenției de cesiune de părți sociale încheiate în data de 23.03.2006 și având încheierea de dată certă nr.21/23.03.2006, dată de avocat - Societatea civilă de avocați, și asociații.

Ca urmare, interesul intervenientei în cauză este același cu cel al pârâtei, astfel că în mod corect prima instanță a interpretat cererea de intervenție ca o cerere accesorie.

Pe de altă parte, indiferent de calificarea dată, judecătorul fondului a examinat toate argumentele invocate de intervenientă în sprijinul cererii sale și toate probele administrate de aceasta, astfel că nu i-a încălcat niciun drept procesual.

Rezultă că motivul referitor la nulitatea hotărârii este neîntemeiat.

Motivele de fond invocate de apelantă sunt de asemenea neîntemeiate pentru următoarele motive:

Referitor la validitatea contractului:

Lipsa hotărârii adunării generale a reprezentanților comunității bisericești și a avizului consistoriului districtual, dacă ar fi necesar, nu ar atrage lipsa consimțământului, astfel cum susțin reclamantele.

Ca o condiție esențială a actului juridic civil, consimțământul constă în voința de a încheia actul juridic, manifestată în exterior.

Este evidentă voința Bisericii, exprimată prin reprezentantul legal, căruia nimeni nu i-a contestat calitatea de reprezentant, de a încheia convenția de cesiune.

Problema care s-ar putea ridica este lipsa capacității reclamantei de a încheia contractul de cesiune, în lipsa avizului organului ierarhic superior.

Capacitatea de a încheia acte juridice civile făcând parte din capacitatea de exercițiu și nu de folosință a persoanei juridice, încălcarea regulilor acesteia nu atrage nulitatea absolută, ci nulitatea relativă, întrucât interesul ocrotit este unul particular, iar actul poate fi confirmat de către persoanele autorizate.

De aceea, anularea contractului pentru lipsa avizului consistoriului districtual putea fi cerută numai de persoana prejudiciată, respectiv de reclamantă și nu de celălalt contractant, care nu a suferit nicio vătămare prin lipsa acestui aviz.

Chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, potrivit dispozițiilor art.59 din Statutul Bisericii din România, avizul consistoriului districtual este necesar doar în cazurile expres și limitativ prevăzute, cum ar fi achiziționarea, grevarea sau înstrăinarea de imobile cu încheierea de contracte, prin care se impune comunității bisericești o sarcină sau o îndatorire durabilă. În speță nu se regăsește niciunul din cazurile prevăzute la art.59. În schimbul părților sociale cedate, în patrimoniul reclamantei va intra prețul acestora, ca urmare, cesiunea părților sociale nu reprezintă o sarcină sau o îndatorire durabilă, astfel cum susțin apelantele.

De asemenea, conform art.57 pct.7 din același statut, hotărârea adunării generale a reprezentanților comunității bisericești este necesară la încheierea acelor acte prin care se impune comunității bisericești o sarcină sau o grevare, ceea ce nu este cazul în speță.

Obiecțiunile apelantelor referitoare la neîndeplinirea condițiilor de validitate a obiectului convenției sunt, de asemenea, neîntemeiate. Reclamanta, care - așa cum s-a arătat mai sus - și-a exprimat consimțământul prin reprezentantul său, era la data încheierii convenției proprietara acțiunilor cedate iar obligația de înstrăinare constituie faptul său personal.

Apelantele nu au adus niciun argument cu privire la caracterul ilicit sau imoral al cauzei și nu au făcut nicio probă în acest sens.

Referitor la nerespectarea prevederilor art.11 din actul constitutiv al societății, respectiv aprobarea hotărârii adunării generale a asociaților și notificarea făcută societății și celorlalți asociați, se constată că Fond B & Eaf ost constituită din trei asociați:, Sigur General și. Primii doi asociați sunt părți în contractul de cesiune iar a garantat cu părțile sale sociale executarea obligațiilor de către cedentă. Rezultă că aceasta a avut cunoștință și a achiesat la contractul de cesiune.

În aceste condiții, adunarea generală a acționarilor devine o simplă formalitate, ea nu poate atrage nulitatea contractului de cesiune, care nu are drept condiție de formă ad validitatem adoptarea prealabilă a unei astfel de hotărâri.

La fel, înscrierea cesiunii în registrul asociaților și în registrul comerțului nu constituie condiții de validitate ale contractului, ci doar de opozabilitate, care pot fi îndeplinite și ulterior.

Încheierea judecătorului delegat la. prin care a respins cererea de înscriere a cesiunii, pentru lipsa unor condiții de formă, nu are autoritate de lucru judecat. Asociații rămași în societate pot cere din nou înscrierea, în condițiile complinirii neregulilor constatate.

Constatarea nulității contractului de garanție reală mobiliară nu a fost solicitată la fond de niciuna dintre părți, astfel că motivul de apel referitor la acest contract este inadmisibil, potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă.

Nulitatea acestui contract nu poate fi invocată nici în apărare față de acțiunea principală, întrucât obligația principală nu poate fi afectată de nulitatea obligației accesorii.

Cu privire la neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract apelantele pretind că reclamanta ar fi trebuit să convoace adunarea generală a acționarilor în vederea adoptării hotărârii referitoare la cesiunea părților sociale și încheierea actului adițional și să înscrie cesiunea în registrul comerțului și în registrul asociaților Fond B &

Reclamanta nu și-a asumat însă o obligație în acest sens pin contract, situație în care, acordul de voință al celor trei asociați fiind întrunit așa cum s-a arătat mai sus, convocarea adunării și formalitățile de publicitate puteau fi făcute de, care după încheierea contractului de cesiune a rămas singurul administrator al Fond B & E Chiar dacă nu a fost parte în contractul de cesiune, ea a garantat cu părțile sale sociale obligația Sigur General, deci având cunoștință de contract interesul său ca administrator al societății ar fi să efectueze toate formalitățile ulterioare încheierii contractului. În cazul în care administratorul ar fi omis convocarea, el putea fi sesizat să o facă de către asociatul majoritar Sigur General

Pretenția apelanților ca reclamanta, care, urmare cesiunii a pierdut toate drepturile și obligațiile rezultând din calitatea de asociat al societății, să îndeplinească toate aceste formalități, nu denotă decât reaua credință a acestora.

Referitor la transmiterea certificatelor de părți sociale, nu s-a făcut dovada emiterii acestora de către societate.

Față de considerentele mai sus expuse, se constată că apelurile sunt neîntemeiate, ca urmare, în baza art.296 Cod procedură civilă, vor fi respinse.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de pârâta "SIGUR GENERAL" și intervenientele "FOND " împotriva sentinței civile nr.2765/c/10.09.2007 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o păstrează.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2008.

Președinte JUDECĂTOR 3: Liliana Dobrogeanu

- - - -

Grefier

- -

Red.GC/4.07.2008

Dact.LD/14.07.2008/6 ex.

Jud.fond.

Președinte:Gabriela Comșa
Judecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Liliana Dobrogeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Brasov