Spete pretentii comerciale. Decizia 789/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- (Număr în format vechi 153/2005)
Decizie nr. 789/
Ședința publică din 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor promovate de ASOCIAȚIA M - și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței nr. 90 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 153/ 2005.
În lipsa părților.
La data de 8 octombrie 2008 s-a depus la dosar concluzii scrise de către Asociația M -.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2008, desfășurarea dezbaterilor fiind consemnată în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 9 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința nr.90 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr.153/ 2005 s-a respins excepția prescripției dreptului de a introduce acțiunea principală, invocată de pârâta ASOCIAȚIA M-, s-a dmis în parte acțiunea principală înaintată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA M- și, în consecință: a fost bligată pârâta ASOCIAȚIA M- să plătească reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI suma de 30.642,70 lei, cu titlu de daune interese, s-a respins acțiunea reclamantei pentru restul pretențiilor, s-a espinge cererea accesorie înaintată de reclamată pentru obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, s-a admis cererea pârâtei ASOCIAȚIA M- pentru acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acțiunii principale și, în consecință, obligă reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.139 lei, s-a dmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale ASOCIAȚIA M-, invocată de pârâta reconvențională AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și, în consecință: s-a espins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională ASOCIAȚIA M- Tg.-M, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, pentru plata sume de 207.600.000 lei, s-a respins cererea accesorie formulată de reclamata-reconvențională pentru obligarea pârâtei-reconvenționale la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inițial, între antecesorul reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) - inițial Fondul Proprietății de Stat (FPS), ulterior Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea pății lor Statului -în calitate de vânzător și Asociația "" M s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.888/16.06.1997 prin care cel dintâi transmitea celui din urmă dreptul de proprietate asupra a 68.978 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare (adică în valoare totală de 1.724.450.000 lei vechi), reprezentând 40% din capitalul social al societății M Modalitatea de plată a prețului a fost convenită prin achitarea unui avans în cuantum de 346.000.000 lei vechi, reprezentând 20% din capitalul social, precum și a 8 rate de câte 173.000.000 lei vechi anual, cu o dobândă de 7% pe an.
Prin aceeași convenție s-a stipulat în favoarea vânzătorului clauza de reziliere a acesteia în cazul neîndeplinirii obligației de plată a avansului din prețul stabilit până la data de 01.09.1997 de către cumpărător printr-un pact comisoriu de gradul IV, dar și clauze penale referitoare atât la obligația acestuia din urmă de plată a avansului prețului convenit, precum și a ratelor.
Totodată, între aceleași părți contractante a intervenit și convenția accesorie de garanție reală mobiliară fără deposedare instituită asupra unui număr de 55.182 de acțiuni din cele ce au făcut obiectul convenției principală.
Cumpărătorul Asociația "" M și-a îndeplinit obligația de plată a avansului din prețul convenit, precum și primele două rate aferente anului 1998 și 1999, însă, dat fiind că membrii ei se aflau în raporturi de muncă cu " M" care a cunoscut pe parcursul aceleiași perioade pierderi semnificative, așa cum reiese din actele de constatare a pierderilor provocate de acțiunea negativă a factorilor naturali, la culturi și plantații, remunerațiile primite în baza acestor raporturi juridice nu Ie-a permis să pună la dispoziția asociației cumpărător resursele financiare pentru îndeplinirea și a obligațiilor de plată a celei de a treia rate.
În aceste condițiuni, părțile contractului evocat anterior au consimțit la modificarea lui. Așadar, obiectul convenției s-a modificat ca urmare a modificării structurii capitalului social al "" M, astfel că s-a transmis dreptul de proprietate asupra a 1.724.450 acțiuni cu o valoare nominală de 1000 lei vechi, reprezentând tot 40% din capitalul social avut în vedere, prețul total al acțiunilor fiind tot de 1.730.000.000 lei vechi (prin rotunjire). Ca modalitate de plată a prețului s-a convenit plata lui eșalonată în 7 rate anuale, primele trei în cuantum de 173.000.000 lei vechi, iar următoarele în cuantum de 216.250.000 lei vechi.
De asemenea, s-a adăugat clauza de reziliere a convenției și cu privire la obligația cumpărătorului de achitare a ratelor din prețul convenit (completarea cap. 4 - neplata a două rate succesive atrage desființarea de drept a contractului), nu doar cu privire la obligația de plată a avansului din același preț.
convenției principală astfel modificată, aceleași părți contractante au încheiat și contractul de garanție reală mobiliară nr.51/11.09.2001 în privința unui număr de 1.379.550 de acțiuni ale societății pârât reclamant reconvențional.
La data de 10.02.2004, părțile au consimțit la o nouă modificare a convenției. Această nouă modificarea a constat în renunțarea vânzătorului la pactul comisoriu expres prevăzut prin punctul 4 al convenției, precum și la obligația asumată de cumpărător de a plăti prețul rămas neachitat în termen de 60 de zile de la încheierea actului modificator, precum și a accesoriilor născute din convenția inițială și modificată la data de 11.09.2001.
Totodată, părțile contractante și-au însușit condițiile de desființare a convenției pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de cumpărător prevăzute de dispozițiunile art.21 din nr.OG25/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Nici după modificarea convenției în sensul arătat prin cele ce preced cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, astfel că vânzătorul a denunțat unilateral desființarea contractului, executând, fără a mai pune cumpărătorul în întârziere ori altă formalitate prealabilă, înștiințându-l doar prin notificarea nr. 2375/11.06.2007 despre această rezoluțiune. registrului acțiunilor societății a confirmat prin adresa nr.1467/07.07.2004 retransmiterea dreptului de proprietate asupra celor 1.724.450 de acțiuni litigioase în beneficiul reclamantei-pârât reconvențional.
Pentru a da dezlegare excepției prescripției dreptului la acțiune se impune o analiză atentă a modificărilor date de părți convenției inițiale.
În mod cert, convenția inițială cuprindea un pact comisoriu de gradul IV ce permitea reclamantei-pârât reconvențional (ori antecesorilor ei) denunțarea unilaterală a desființării ei în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de cumpărătoare cu privire la plata avansului de 346.000.000 lei până la data de 01.09.1997. Acest avans a fost achitat, astfel că pactul comisoriu nu a operat la 01.09.1997, astfel cum susține pârâta.
Sub imperiul modificărilor aduse convenției la data de 11.09.2001, părțile contractante au completat pactul comisoriu de gradul IV pentru situația neîndeplinirii obligațiilor asumate de cumpărătoare cu privire la plata a două rate succesive. Pârâta nu și-a achitat ratele 3 și 4 la termenele stipulate 30.11.2001, 20.06.2002, însă prin prisma ultimelor modificări aduse convenției la data de 10.02.2004, reclamanta-pârât reconvențional a modificat acest pact comisoriu, convenția urmând a fi desființată de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă în condițiile prevăzute de art.21 din nr.OG25/2002 în ființă la data de 25.06.2004 când aceasta s-a prevalat de acestea (adică astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.506/2002, dar și modificată prin nr.OG40/2003, aprobată la rândul ei fără vreo modificare sau completare prin Legea nr. 183/2003), dacă în termen de 60 de zile cumpărătorul nu achita integral sumele datorate.
Cum desființarea acestei convenții s-a realizat doar în urma denunțării unilaterale de către reclamantă produsă la data de 10.04.2004, această dată va constitui momentul inițial al curgerii termenului de prescripție avut în vedere, momentul consumării prescripției extinctive urmând a fi data de 10.04.2007. Or, reclamanta a promovat acțiunea judiciară la data de 01.04.2005 -data poștei- înlăuntrul termenului de prescripție.
Pentru aceste considerațiuni s-a respins excepția peremptorie invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul pricinii, s-a reținut că reclamanta, făcând aplicarea dispozițiilor legale și contractuale cu privire la pactul comisoriu de gradul IV, s-a realizat rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației de plată a prețului la termenele convenite.
Spre deosebire de rezoluțiune de drept comun, rezoluțiunea consfințită de legiuitor prin norma juridică de drept material și specială reglementată de dispozițiunile art.21 din nr.OG25/2002 cu modificările și completările aduse ei până la data de 25.06.2004 se caracterizează în mod special prin aceea că efectele desființării unilaterale a convenției litigioasă se produc doar pentru viitor, nu și pentru trecut, în mod cert având în vedere stabilitatea circuitului comercial, deoarece în cazul operării unor efecte juridice și pentru trecut, interesele terților puteau fi grav afectate.
O asemenea interpretare se deduce implicit din aceea că legiuitorul nu se referă la restituirea prețului deja achitat de cumpărător de către vânzător și a accesoriilor aferente acestui preț, acestea rămânând în mâna vânzătorului, fără însă a le aprecia ca daune interese. Mai mult decât atât, legiuitorul prezumă daunele interese suferite de vânzător ca fiind constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; sumele prevăzute de nr.HG 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în cadrul Programului pentru Sectorului Privat ().
În cazul unei rezoluțiuni de drept comun, spre exemplu, dividendele încasate de cumpărător în cursul executării contractului până la desființarea lui, i s-ar fi cuvenitde jurevânzătorului, acesta fiind considerat, în mod abstract, pe tot acest interval de timp proprietar al acțiunilor litigioase, astfel că nu ar fi constituit obiectul daunelor interese.
În concret, s-a apreciat că legiuitorul a reglementat desființarea unor astfel de convenții după un mecanism menit să nu pericliteze circuitul comercial. Astfel, în cazul neîndeplinirii de către cumpărător a obligației asumată convențional de acesta - în concret a prețului acțiunilor tranzacționate rămas neachitat și a accesoriilor acestuia - vânzătorul calificat ( APAPS/AVAS) urmează a se îndestula în natură prin executarea convenției de garanție reală mobiliară. Mai mult, acesta din urmă are posibilitatea de a cere convențional ori judiciar cumpărătorului daune interese, legiuitorul oferind și unele criterii de cuantificare a unor astfel de prejudicii contractuale, astfel cum am reținut mai sus, fără a exclude posibilitatea cuantificării lor și printr-o expertiză judiciară de specialitate.
Prin urmare, la termenul din 21 iunie 2005 au fost dezbătute solicitările părților cu privire la efectuarea unei expertize contabile, fiind stabilite obiectivele acestei expertize și desemnat expertul judiciar.
În cadrul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către la obiectivul nr. 7 s-au stabilit obligațiile pecuniare reciproce ale părților în urma repartizării sumelor plătite, respectiv încasate, reținându-se că Asociația M mai are de plătit reclamantei AVAS suma de 306.426.951 lei, care reprezintă 30.642, 70 lei noi cu titlu de sume neachitate la data de 10.04.2004 pentru dobânzi și penalități și anume 6.331 lei dobânzi și 24.311,69 lei penalități de întârziere.
Reclamanta în susținerea acțiunii a apreciat că părțile, prin acordul lor de voință, au determinat întinderea prejudiciului, astfel că instanța nu poate nici să verifice întinderea prejudiciului suferit de creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit.
Or, pe de o parte se poate observa că întinderea prejudiciului a fost stabilită de legiuitor -pentru considerente de stabilitate economică- însă, într-adevăr, în limitele prevăzute de art.21 alin 1 indice 1 din G nr. 25 /2002; sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; sumele prevăzute de nr.HG1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în cadrul Programului pentru Sectorului Privat ().
Ca atare rolul expertului în această privință a fost de a determina cuantumul efectiv al acestor limite, rezultatul fiind: 30.642, 70 lei noi și anume 6.331 lei dobânzi și 24.311,69 lei penalități de întârziere, neachitate!a data de 10.04.2004 plus dividende în cuantum de 0 lei -acestea nefiind încasate. În ceea ce privește cuantumul onorariilor de succes plătite consultanților de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în cadrul Programului pentru Sectorului Privat (), se reține că acestea nu au fost calculate întrucât la dosarul cauzei nu a fost prezentat vreun act care să dovedească plata și cuantum acestor onorarii. Astfel, chiar dacă în limitele prevăzute de art. 21 alin.1 indice 1 din nr.OG 25/2002, AVAS nu avea obligația să dovedească existența prejudiciului, pentru a dovedii efectiv cuantumul sumelor datorate de pârâtă cu titlu de daune interese se impune a fi efectuat un calcul (motiv pentru care a fost solicitată și admisă proba cu expertiza judiciară), dar în baza datelor furnizate. Lipsa unor date în acest sens, pentru care se impunea a fi propuse mijloace de probă conform art. 129 alin. 1 Cod pr.civ. coroborat cu art. 1169 Cod civil, a făcut imposibil de dovedit că au fost plătite aceste onorarii.
Prin urmare, sumele datorate de către pârâtă cu titlu de daune interese reclamantei, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.888/16.06.1997 și a dispozițiilor art. 21 alin.1 indice 1 din nr.OG 25/2002, sunt în cuantum de 30.642, 70 lei noi, astfel că a fost obligată pârâta la plata acestor sume.
Pe de altă parte, părțile au determinat întinderea prejudiciului prin acordul lor de voință, fiindcă în actul adițional din 10.02.2004, au statuat desființarea contractului în condițiile art. 21 din nr.OG 25/2002 (deci cu acordarea unor daune interese ca cele calculate mai sus). Pentru a fi acordate alte daune interese în afara celor stabilit contractual și legal, se impunea ca acestea să fie temeinic motivate în fapt și în drept.
Astfel, în primul rând se impunea ca reclamanta să dovedească împrejurarea că daunele interese în cuantum de 30.642,70 lei noi nu acoperă întregul prejudiciu suferit prin neexecutarea corespunzătoare a contractului, pentru că dacă s-ar adăuga acestor daune prezumate, alte daune dovedite s- ar afla în situația îmbogățirii reclamantei fără just temei.
În al doilea rând, trebuia să dovedească efectiv daunele interese suferite peste limitele mai sus menționate, conform art.129 alin.1 Cod pr.civ, coroborat cu art. 1169 Cod civil, pentru că acestea nu se mai circumscriu dispozițiilor art. 21 alin.1 indice 1 din nr.OG25/2002, în cuprinsul cărora legiuitorul prezumă daunele interese suferite de vânzător ca fiind constituite din sumele enumerate.
În acest sens, reclamanta a insistat în a-și dovedi pretențiile pe calea expertizei judiciare care a fost completat în repetate rânduri, tocmai pentru că a invocat un prejudiciu mai mare decât cel prezumat de legiuitor. Astfel, părțile au formulat o serie de obiecțiuni și observații la raportul de expertiză, situație în care atât la data de 13.03.2007, precum și la data de 09.11.2007, expertul a completat raportul de expertiză contabilă, răspunzând la obiecțiunile părților.
Reclamanta a încercat să dovedească existența unui prejudiciu prin faptul că la data rezoluțiunii contractului societatea înregistra un activ net negativ în condițiile în care la preluare acesta a fost pozitiv. Or, și la baza răspunderii contractuale stă existența unui prejudiciu, dar și a culpei părții împotriva căreia este invocată această răspundere, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciu. În cazul de speță, chiar dacă se poate considera că AVAS, în calitate de acționar, a fost prejudiciat prin diminuarea clară a activului net până la o valoare negativă, nu a fost invocată și ca atare nici dovedită, în condițiile art.129 alin.1 Cod pr.civ. și ale art. 1169 od civil, o eventuală culpă în sarcina pârâtei ASOCIAȚIA - sau a unui raport de cauzalitate între vreo faptă culpabilă și diminuarea prejudiciului. O astfel de culpă ar fi fost posibil de invocat, în situația în care s-ar fi dovedit de exemplu un management defectuos, însă pârâta noastră nu a avut atribuții de manager, nu a fost administrator, ci a deținut doar 40% din acțiunile societății (astfel cum reiese din contractul de privatizare).
Mai mult, este foarte posibil ca aceste pierderi, oglindite în valoarea negativă a activului net să fi fost determinate de invocații și dovediții factori naturali negativi, în condițiile în care potrivit centralizatoarelor depuse de către pârâtă, pagubele cauzate datează din anii 1998- 1999-2000 și au fost în valoare de 8.042.027.000 lei (obiectivul 5 propus de pârâtă - raport de expertiză).
De asemenea, a invocat că a fost prejudiciată prin vânzările de terenuri aflate în patrimoniul "" sub valoarea lor de piață. Se poate observa că nici în această situație nu fost dovedită vreo faptă culpabilă a pârâtei, în condițiile în care capacitatea sa de decizie se limita la un vot ce reprezenta doar 40% din acțiuni, nefiind astfel cazul acționarului majoritar, care a hotărât să înstrăineze bunurile aflate în patrimoniul societății la un preț mult sub valoarea pieții, devalizând astfel societatea.
În acest context de fapt și de drept, se impuneau a fi făcute unele precizări și cu privire la apărările pârâtei cu privire la imposibilitatea obiectivă de a executa contractul datorită calamităților naturale.
Astfel, se poate observa că această imposibilitate obiectivă a fost invocată de cumpărătorul Asociația "" M tocmai pentru prima modificare a contractului inițial în baza căreia s-a realizat o nouă eșalonare a ratelor și care a operat la data de 11.09.2001. Deci, cu toate că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a avansului din prețul convenit, precum și primele două rate aferente anului 1998 și 1999, datorită faptului că membrii ei se aflau în raporturi de muncă cu " M" Tg.-M care a cunoscut pe parcursul aceleiași perioade pierderi semnificative, așa cum reiese din actele de constatare a pierderilor provocate de acțiunea negativă a factorilor naturali, la culturi și plantații, remunerațiile primite în baza acestor raporturi juridice nu Ie-a permis să pună la dispoziția asociației cumpărător resursele financiare pentru îndeplinirea și a obligațiilor de plată a celei de a treia rate. Or, după cum observăm această imposibilitate este contemporană perioadei de început a derulării relațiilor contractuale întrucât potrivit centralizatoarelor depuse de către pârâtă, pagubele cauzate de factorii naturali datează din anii 1998- 1999-2000. Prin urmare, este tardivă invocarea acestor probleme pentru neexecutarea obligațiilor contractuale din anul 2004, an în care s-a acordat un ultim termen pentru achitarea prețului și a celorlalte obligații contractuale.
În plus se impune a se observa că prin contractul inițial - la capitolul 10, s-a prevăzut o adevărată procedură de urmat în cazul în care una dintre părți apreciază că a fost împiedicată să execute contractul datorită unei cauze de forță majoră: partea care invocă forța majoră trebuia să anunțe cealaltă parte în termen de 5 zile de la apariția respectivului caz și să-i comunice actele doveditoare în cel mult 15 zile, precum și data încetării cazului de forță majoră, urmând ca în caz contrar să suporte toate daunele provocate celeilalte părți prin neanunțarea în termen. Pârâta nu a făcut dovada că a urmat această procedură stabilită convențional, or, voința părților are putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 Cod civil, iar judecătorul pricinii nu poate modifica această voință. Mai mult, se impune a fi analizat dacă factorii naturali negativi invocați se circumscriu cauzelor de forță majoră sau riscului obișnuit specific activităților comerciale.
Față de cele ce preced, s-a admis în parte acțiunea principală înaintată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a fost obligată pârâta ASOCIAȚIA M- să plătească reclamantei suma de 30.642,70 lei, cu titlu de daune interese.
Pe de altă parte, pentru considerentele expuse, s-a respins acțiunea reclamantei pentru restul pretențiilor întrucât nu au fost dovedite.
Dispozițiile art. 21 alin. 4 din nr.OG 25/2002 prevede într-adevăr "cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin.3 vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător", însă acestea se impun a fi coroborate cu art. 127 Cod pr.civ care prevăd că partea care a căzut în pretenții va plăti cheltuielile ocazionate de purtarea litigiului. Analizând obiectivele de expertiză propuse de reclamantă se poate observa că stabilirea cuantumului daunelor interese potrivit pct. 4 din actul adițional din 10.02.2004 raportat la art. 21 din nr.OG 25/2005, care au fost câștigate de aceasta, nu a fost realizată în baza obiectivelor sale de expertiză, ci în baza obiectivelor propuse de către pârâtă. Obiectivele propuse de reclamantă nu au dus la dezlegarea cauzei în favoarea sa. Aceasta prin obiectivele propuse a urmărit stabilirea unui drept de creanță suplimentar celui stabilit de dispozițiile legale și contractuale mai sus invocate, însă pretențiile sale în acest sens au fost respinse, astfel că și cererea sa pentru acordarea cheltuielilor de judecată - constituite din onorariul avansat expertului judiciar- a fost respinsă.
În același timp, anumite obiective propuse de pârâtă au ajutat la dezlegarea pricinii(obiectivele 2, 5, 6, 7), motiv pentru care n limita cheltuielilor ocazionate de aceste obiective s-a admis cererea ârâtei p. ASOCIAȚIA M- pentru acordarea cheltuielilor e judecată ocazionate de soluționarea acțiunii principale, și anume 1/2 din otalul sumelor achitate de pârâtă cu titlu de onorariu expert corespunzător biectivelor propuse de pârâtă și care s-au dovedit utile soluționării cauzei. În consecință, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei heltuieli de judecată în cuantum de 1.139 lei constituite din 1/2 din totalul sumelor acordate de pârâtă cu titlu de onorariu expert și anume 938,97 lei, la care se vor adăuga o parte din cheltuielile ocazionate de angajarea avocatului ales 200 lei din 500 achitați de pârâtă, întrucât reclamanta a căzut în mare parte în pretenții și, ca atare, pârâta a câștigat în ceea ce privește acțiunea principală pierdută de pârâtă, însă onorariul avocatului a inclus și susținerea acțiunii reconvenționale, care a fost pierdută de pârâta reconvențională (astfel că aceste cheltuieli privesc acțiunea reconvențională și nu pe cea principală).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta-reconvențională, în raport cu acțiunea comercială reconvențională promovată de reclamanta-reconvențional în contra ei, această instanță observă că izvorul invocat de aceasta din urmă pentru creanța pretinsă îl constituie dispozițiile art.8 alin.4 din Legea nr.55/1955, modificate și completate prin nr.OUG37/1997 și ale art. 969 Cod Civil.
Aceste texte de lege prevăd pe de o parte că "din sumele cuvenite Fondului Proprietății de Stat și încasate efectiv pentru acțiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate,o cotă de 60%.", iar pe de altă parte "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Or, este cert că obligația a fost stabilită de legiuitor în sarcina pârâtei-reconvenționale (mai precis, a antecesoarei ei) și în favoarea societății comerciale privatizat,care în speță este C "", care așa cum bine a susținut pârâta reconvențională, este o entitate juridică distinctă de ASOCIAȚIA De altfel, "" nu este nici parte în contractul nr.888/16.06.1997, pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 969 Cod civil.
Prin urmare, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale ASOCIAȚIA M-, invocată de pârâta reconvențională AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și, pe cale de consecință, s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională ASOCIAȚIA M- în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Întrucât reclamata-reconvențională a căzut în pretenții, în baza art. 274 Cod pr.civ, s-a respins și cererea sa accesorie pentru obligarea pârâtei-reconvenționale la plata cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea acestui litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ASOCIAȚIA M - și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
ASOCIAȚIA M - prin cererea de recurs a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională să-i restituie sumele achitate în baza contractului nr.888/16.06.1997 prin care au fost cumpărate un număr de 68.978 de acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei Rol/acțiune.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a obligat-o să-i plătească reclamantei cu titlu de daune interese suma de 30.642,70 lei Ron, fără să se țină seama de faptul că Asociația a fost în imposibilitate de a-și onora obligațiile prevăzute în contract din motive de forță majoră întrucât culturile de pe terenul asociației au fost afectate de calamități naturale(secetă, grindină, ploi torențiale, etc.)și nu au încasat despăgubiri de la societățile de asigurare din lipsă de fonduri. Critică de asemenea soluția de respingere a cererii de obligare a reclamantei la plata sumei de 20.760 lei reprezentând cota de 60 % aferentă ratelor 2 și 3 achitate în valoare de 34.600 lei, această cerere având ca temei legal prevederile Legii nr.55/1995, respectiv art.8 astfel cum a fost modificat prin pct.9 al OUG nr.37/1997 potrivit cărora "din sumele cuvenite fondului proprietății de stat și încasate efectiv pentru acțiunile vândute se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societății comerciale privatizate o cotă de 60 % care va fi utilizată în ordinea prevăzută de lege". Cu toate că obligația de virare a acestor sume rezulta din lege reclamanta AVAS B nu a virat nici o sumă de bani, nici în contul SC SA și nici în cel al Asociației. Prin urmare se poate concluziona că rezilierea contractului de vânzare de acțiuni a fost determinată și de atitudinea reclamantei care la rândul ei nu și-a respectat obligațiile prevăzute în contract.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI prin cererea de recurs formulată solicită în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, acordarea tuturor daunelor solicitate prin acțiune și respingerea cererii reclamantei reconvenționale de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin acțiunea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.88/16.06.1997 constând în dobândă aferentă ratelor 3-6, penalităților aferente ratelor 3-6, suma de 500 de euro plătibili în lei la cursul BNR din ziua plății în conformitate cu art.41 Titlul VI Cap.III din Legea nr.99/1999, dividendele încasate pe perioada de derulare a contractului, precum și plata celorlalte daune interese reprezentând valoarea prejudiciului adus AVAS-ului prin rezilierea contractului. Prin hotărârea recurată prima instanță a obligat pârâta să-i plătească suma de 30.642,70 lei cu titlu de daune interese, fiind respinse celelalte pretenții. Se arată că în cauză s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili prejudiciul și întinderea acestuia determinat de rezilierea contractului, însă prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit numai cuantumul dobânzilor și penalităților fără să se procedeze și la stabilirea celorlalte daune suferite de AVAS. S-au formulat obiecțiuni la această expertiză, s-a solicitat și efectuarea unei noi expertize însă toate aceste cereri au fost respinse. Întrucât dezlegarea acestei pricini depinde de modul în care expertul înțelege să întocmească raportul de expertiză în sensul de a stabili toate daunele prevăzute de art.21 din OG nr.25/2002 iar această probă nu poate fi administrată în faza de recurs, apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În ceea ce privește cererea de modificare a hotărârii se arată că în mod greșit prima instanță a stabilit daunele interese constând din dobânzi și penalități calculate doar până la data de 10.04.2004, dată considerată de instanță ca dată a desființării contractului. În realitate acest contract a fost desființat numai la data la care AVAS s-a reînscris ca acționar al societăți pârâte, această dată a desființării contractului rezultând din convenția încheiată între părți, convenție în care era înscris un pact comisoriu de gradul 4. În continuare se arată că prima instanță a respins cererea de acordare a sumei de 500 de euro, sumă solicitată în temeiul art.41 titlul VI Cap.III din Legea nr.99/1999 fără nicio motivare, fiind încălcate disp.art.261 pr.civ. Cât privește obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată se arată că în condițiile în care acțiunea reconvențională a pârâtei a fost respinsă, instanța nu putea obliga reclamanta-pârâtă reconvențională la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate în acest sens disp.art.274 pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Examinând cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate și în limitele prev. de disp.art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Asociația prin cererea de recurs formulată nu contestă calculul făcut de expert în ceea ce privește întinderea prejudiciului suferit de AVAS prin rezilierea contractului și nici faptul că această din urmă instituție a suferit un prejudiciu prin rezilierea contractului. Susține însă că instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp.art.1083 civ. întrucât neonorarea obligațiilor stabilite prin contract s-a datorat unui caz de forță majoră(cultura distrusă ca urmare a unor calamități naturale), situație în care nu pot fi obligați la daune interese, clauză de altfel prevăzută în contract.
Verificând clauzele înscrise în contractul de vânzare de acțiuni nr.888/16.06.1997 instanța de control constată că prin art.10 din contract s-a prevăzut că forța majoră exonerează de răspundere partea care o invocă și sunt apreciate ca împrejurări de forță majoră(războiul, revoluția, cutremurul, mari inundații, embargo, etc.). Prin același articol este stabilită și procedura ce se impune a fi urmată de cel care invocă forța majoră pentru a putea beneficia de această exonerare.
În cauză așa cum corect a reținut și prima instanță pârâta nu a făcut dovada existenței vreuneia dintre împrejurările apreciate ca fiind de forță majoră și nici faptul că a fost urmată procedura prevăzută în aceeași convenție pentru a putea beneficia de exonerarea invocată ca fiind stabilită în contract.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii primei instanțe pentru respingerea cererii de acordare a sumei de 20.760 lei reprezentând cota de 60 % aferentă ratelor 2 și 3, instanța de control reține că legiuitorul prin art.8 alin.4 din Legea nr.55/1995 a stabilit beneficiarul acestor sume, acesta fiind societatea agricolă privatizată dar și destinația acestor sume respectiv acoperirea de către societate a datoriilor către bugetul de stat. Recurenta nu se regăsește printre acești beneficiari, situație în care în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că recurenta nu are calitate procesuală activă, calitate care să o îndreptățească să solicite aceste sume. Mai mult în condițiile în care a intervenit rezilierea contractului OG nr.25/2002 a stabilit destinația sumelor achitate în baza contractului de vânzare de acțiuni.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI prin cererea de recurs formulată critică hotărârea primei instanțe pentru neacordarea altor daune decât penalități de întârziere, dobânzi și reținerea sumei încasate în baza contractului de vânzare de acțiuni și susține că expertul prin raportul de expertiză întocmit în cauză nu a determinat cuantumul celorlalte daune prevăzute de art.21 din OG nr.25/2002.
Potrivit acestui text legal în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului reprezentând după caz avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia.
Prin același text legal sunt prevăzute și plata de daune interese constând în sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului precum și penalități datorate ca urmare a îndeplinirii celorlalte obligații contractuale, sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărători în perioada de valabilitate a contractului, sumele prevăzute în HG nr.1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către APAPS în cadrul Programului pentru ajustarea sectorului privat().
Același text legal prevede că pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător aceasta poate cere instanței judecătorești daune interese, stabilirea prejudiciului și întinderea daunelor interese se face pe baza unei expertize la cererea autorități.
Prin hotărârea recurată prima instanță i-a acordat reclamantei cu titlu de daune interese suma de 30.642,70 lei Ron reprezentând dobânzi și penalități de întârziere neachitate la data de 10.04.2004, sumă determinată prin raportul de expertiză. Expertul nu a fost în măsură să determine și cuantumul altor daune suferite de către AVAS prin rezilierea contractului de vânzare de acțiuni atâta timp cât instituția reclamantă nu a fost în măsură să precizeze în ce constau celelalte daune suferite prin rezilierea contractului. Expertul este chemat să determine cuantumul daunelor în condițiile în care aceste daune sunt dovedite, el nu poate să se substituie obligației reclamantei de a dovedi efectiv daunele interese suferite, obligație prevăzută de art.1169 civ.
În condițiile în care aceste daune nu au fost dovedite nici măcar nu s-a precizat în ce constau aceste daune, expertului i-a fost practic imposibil să facă o determinare a cuantumului acestor daune, astfel că aceste critici ale recurentei vizavi de raportul de expertiză întocmit în cauză apar ca fiind nefondate.
În ceea ce privește data până la care au fost calculate dobânzile și penalitățile de întârziere - 10.04.2004, respectiv data rezilierii contactului de vânzare de acțiuni, instanța constată că această dată a rezilierii contractului a fost stabilită de către părți prin convenție - art.4 din contract respectiv în situația în care cumpărătorul nu achită integral sumele datorate vânzătorului în termen de 60 de zile de la semnarea convenției, contractul se va desființa de deplin drept, această clauză fiind calificată ca un pact comisoriu de gradul 4.
Susținerile recurentei în sensul că rezilierea a intervenit numai în momentul în care AVAS și-a reînscris în registrul comerțului acțiunile nu poate fi primită întrucât în condițiile în care reclamanta în calitate de vânzătoare a ales între reziliere și continuarea contractului, sancțiunea rezilierii, aceasta operează conform convenției de la data la care era prevăzută în contract, respectiv depășirea celor 60 de zile acordate pentru plata integrală a prețului.
În legătură cu cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta AVAS, se constată că prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.21 alin.4 din OG nr.25/2002 potrivit cărora "cheltuielile aferente efectuării expertizei vor fi avansate de societate sau după caz de autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător".
În cauză contravaloarea expertizei a fost achitată în mod egal de către ambele părți, valoarea expertizei fiind stabilită în raport de obiectivele formulate de către cele două părți și încuviințate de către instanță. În condițiile în care numai o parte dintre obiectivele stabilite de către AVAS au condus la dezlegarea pricinii și au determinat admiterea în parte a acțiunii reclamantei, pentru obiectivele solicitate de către reclamantă în sensul dovedirii cuantumului altor daune fără a se preciza în ce constau aceste daune și fără a se demonstra că reclamanta a suferit alte daune decât cele cuantificate de expert, în mod temeinic și legal prima instanță a dispus restituirea sumei achitată de către M pentru aceste obiective.
Față de cele prezentate mai sus, instanța, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursurile ca nefondate și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de ASOCIAȚIA M -, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 90 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 153/ 2005.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
11.11.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
