Spete pretentii comerciale. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 8
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelurile declarate de apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.2000/COM/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2000/COM/11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu pârâta R cu sediul în R, ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea adresată tribunalului reclamanții și în contradictoriu cu pârâta R a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7382 lei de către fiecare reclamant din care 2691 lei RON reprezentând sume reținute cu titlu de impozit și câte 4691 RON reprezentând dobânzi penalizatoare.
În motivare reclamanții arată că între ei s-a încheiat contractul de cesiune cu nr. 1 din 23 mai 2001 având ca obiect cedarea dreptului la depunerea cererii de brevet de invenție, acordarea și eliberarea acestuia cu dreptul de invocare a priorității convenționale. În schimbul acestei cesiuni, societatea s- obligat la plata drepturilor patrimoniale de autor în cuantum de 10 % din eficiența economică anuală postcalculată, negociată și statuată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 67 din 07 august 2001. reclamanților le-au fost făcute plăți, însă pârâta reținut nejustificat sume de câte 2691 lei cu titlu de impozit. Impozitul nelegal fost reținut în perioada 2001 - 2003, conform precizărilor făcute de reclamanți, iar reclamanții au calculat și sumele aferente reprezentând dobânda legală pentru impozit.
Termenul special de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 132 din OG nr. 92/2003 din Codul d e procedură fiscală, este aplicabil în raporturile dintre contribuabili și autoritatea fiscală, nu în raporturile dintre reclamanți și societatea comercială pârâtă în cauză. Termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel general de 3 ani, prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958.
Având în vedere că reclamanții pretind drepturi bănești aferente perioadei de până în anul 2003 inclusiv, la data de 08 august 2007 când a fost introdusă acțiunea, termenul de prescripție era împlinit. Aceeași soluție a prescripției se impune și pentru accesoriile dobânzi calculate pentru impozitul reținut în perioada 2001 - 2003.
În termen legal au declarat apel cei doi reclamanți, criticând soluția pentru următoarele motive:
1. cererea de restituire de taxe și impozite prin intermediul societății plătitoare este de natură fiscală și îi sunt aplicabile dispozițiile art. 132 Cod procedură fiscală care prevede un termen de prescripție de 5 ani care începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
2. în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1 alin. 3 din Codul fiscal, astfel greșit a reținut instanța că reclamanții au solicitat drepturi bănești de la o societate comercială, în realitate, se solicită restituirea impozitelor și taxelor oprite nelegal de către societatea plătitoare de venituri, sume care au fost virate la bugetul de stat.
3. greșit s-a respins și capătul de cerere privind dobânzile accesorii pentru perioada 2002 - 2004 pe același temei al prescripției, iar pentru perioada 2004 - 2007 instanța nu s- pronunțat.
Prin întâmpinare, intimata R (prin schimbarea denumirii ., cu sediul în R, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.
Din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență materială în ceea ce privește soluționarea litigiului în primă instanță.
Apelul de față apare ca fondat.
Examinând sentința apelată cu prioritate prin prisma excepției de necompetență materială, în raport de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă rezultă că procesele și cererile în materie comercială se determină prin prisma izvoarelor dreptului comercial, cu precădere a Codului comercial.
or, art. 4 Cod comercial socotește comerciale, în afara actelor juridice sau operațiunilor prevăzute la art. 3, denumite fapte de comerț obiective și "celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant" (art. 4 Cod comercial).
Textul art. 4 din Codul comercial instituie, astfel, o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, indiferent de izvorul lor. Prin excepții, prezumția cade dacă obligația comerciantului este de natură civilă, adică, prin structură și funcție nu are nimic comun cu activitatea de comerț.
Cât privește solicitarea reclamanților - apelanți de a li se restitui anumite sume, pe care pârâta le- reținut cu titlu de impozit către stat pe o perioadă determinată de timp, constituie un litigiu civil în legătură directă cu drepturile patrimoniale, de autor, ce decurg din contractul de cesiune intervenit între părți, contract având ca obiect cedarea drepturilor la depunerea cererii de brevet de invenție.
Astfel, litigiu nu este nici de natură fiscală și nici nul comercial, neavând relevanță că subiectul pasiv al raportului juridic de obligații este un comerciant.
Din această perspectivă, calificarea dată de prima instanță și judecarea cauzei ca litigiu comercial este greșită.
În consecință, văzând dispozițiile art. 297 al. 2 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 2 lit. d Cod procedură civilă, va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Neamț, Secția civilă, care va avea în vedere și celelalte susțineri făcute de reclamanți în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile promovate de apelanții - reclamanți și ambii cu domiciliul în comuna,-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 2000 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă cu sediul în municipiul R, str. - cel M. 15,. A, județul
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Neamț - Secția civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,01 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
- - JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored. 6 ex. 18/19 febr. 2008
Judecători:Loredana Albescu, Vasilică Pintea, Viorica Zaharia
