Spete pretentii comerciale. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 8/A-
Ședința publică din 30 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
- -, judecător
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.808/C din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC SA prin lichidator SERVICII INSOLVENȚA.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra apelului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 24.07.2006, reclamanta, cu sediul în F, jud.D, societate aflată în insolvență, prin lichidatorul judiciar numit C, cu sediul în C, jud.D, a chemat în judecată pe pârâta, cu sediul în Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească creanța în sumă de 1.688.805.152 lei ROL (168.880,51 lei RON).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a devenit creditoare a pârâtei atunci când prin adresele nr.3696/28.12.2001 și nr.203/04.04.2002 a ordonat SNP Sucursala Pitești ca din soldul său creditor să cedeze pârâtei suma de 860.000.000 lei, respectiv de 2.000.000.000 lei ROL.
Pârâta a achitat în contul acestor cedări de creanțe suma de 1.171.194.848 lei ROL, însă a rămas un rest de plată în cuantum de 1.688.805.152 lei ROL (168.880,51 lei RON), rest neachitat până la această dată.
A mai arătat reclamanta în motivarea cererii, că prin adresa nr.1479 din 21.09.2005 administratorul judiciar numit a convocat-o pe pârâtă la sediul său pentru conciliere directă, îndeplinind astfel procedura prevăzută de dispozițiile art.7201Cod proc.civilă, iar pârâta s-a prezentat la conciliere și s-a încheiat un proces-verbal prin care s-a convenit un nou termen - 04.11.2005 - în vederea efectuării unui punctaj comun între contabilitățile celor două societăți.
La noul termen fixat pârâta s-a prezentat din nou și s-a încheiat un alt proces-verbal, urmând ca până la 20.11.2005 să-și prezinte concluziile cu privire la debitul pentru care a fost notificată, însă datorită faptului că nu a procedat astfel nici până în prezent, s-a promovat prezenta acțiune.
În drept, lichidatorul judiciar care a semnat cererea în numele și pentru reclamantă a invocat prevederile Legii nr.64/1995 și ale art.112 și 242 Cod proc.civilă.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei încheierea de ședință nr.29/08.02.2006 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.321/F/2004 (filele 4-6), adrese corespondență purtate cu SNP Sucursala Pitești (7-10), notificare (filele 11-13), procesele-verbale de conciliere încheiate la 18.10.2005 (fila 14), la 04.11.2005 (fila 15) și la data de 06.02.2004 (fila 16).
Prin încheierea de ședință din 04.12.2006 pronunțată în dosarul nr.5020/COM/2006, Tribunalul Dolja dispus conexarea dosarului 5021/COM/2006 la cauza de față, apreciind că sunt întrunite cerințele art.164 Cod procedură civilă.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare (filele 3334) prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocândexcepția necompetenței teritorialea Tribunalului Dolj în soluționarea cauzei de față șiexcepția prescripțieidreptului la acțiune, iar pe fond a arătat că cererea nu este întemeiată întrucât prin metoda compensării, prin bilete la ordin, facturi de marfă și ordine de plată, și-a achitat toate datoriile către reclamantă, care în prezent nu mai are calitatea de creditor.
Prin sentința comercială nr.499 din 15 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 5020/COM/2006), Tribunalul Dolj Secția Comercială și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, urmare admiterii excepției necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare.
La rândul său, prin sentința civilă nr.2 din 10.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Argeș - secția civilă și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, reținând natura comercială a litigiului de față.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2008, sub nr. de dosar -.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de către pârâtă (filele 21-39).
Prin sentința nr.808/C din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚA, împotriva pârâtei, în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați " și " din Pitești,-, județul
A fost obligată pârâta la plata sumei de 78.880,51 lei RON cu titlu de creanță datorată.
A fost respinsă cererea reclamantei privind plata sumei de 90.000 lei RON, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că,n fapt, cu adresele nr.3696/28.12.2001 și nr.203/04.04.2002 (filele 9 și 10 din dosarul nr-) reclamanta "" a solicitat Sucursalei Pitești a SNP să transfere din soldul său creditor în contul pârâtei Pitești sumele de 860.000.000 lei ROL, respectiv 2.000.000.000 lei ROL.
Pârâta nu a contestat nici un moment transferul celor două sume, însă s-a apărat invocând mai întâi,pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiuneal reclamantei (filele 33-34 dosar nr-), pe care a motivat-o arătând că în raport de termenele la care s-au făcut cele două cedări de creanțe -28.12.2001și04.04.2002- și data introducerii acțiunii (24.07.2006), dreptul de a mai pretinde recuperarea lor era prescris.
Analizând în mod prioritar excepția invocată, instanța a reținut că a intervenit cauza de întrerupere prevăzută de dispozițiile art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, respectiv recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Procesul-verbal de conciliere datat06.02.2004, ( fila 16 din dosarul nr-) prin care pârâta., prin semnătura directorului său general și cu aplicarea ștampilei societății, propune stingerea parțială a debitului, prin girarea unui bilet la ordin în valoare de 900.000.000 lei, cu condiția ca reclamanta să-și retragă acțiunea inițiată la Judecătoria Pitești, constituie înscrisul care întrerupe cursul prescripției.
Faptul că în conținutul aceluiași proces-verbal s-a inserat mențiunea "conducerea este rugată să continue negocierile de recuperare a sumelor solicitate,cu excepția în sumă de 900.000.000 lei, sumă ce va fi considerată recuperată de către", a fost reținut drept concluzie că pârâta nu restul debitului pretins și nu indică modalitatea în care l-ar fi achitat.
Pe fondul pretențiilor, instanța a constatat că. înscrisurile care atestă diverse plăți făcute către reclamantă sunt din anii 2002 - 2003, urmare raporturilor comerciale existente între părți la acea dată, fără a dovedi că s-ar fi făcut vreo platădupă data de 06.02.2004(dată apreciată ca reprezentând recunoașterea datoriei, făcută prin procesul-verbal sus menționat, care a întrerupt prescripția).
În aceste condiții, instanța a conchis că acțiunea reclamantei este numai în parte întemeiată, anume pentru suma de 788.805.152 lei ROL (78.880,51 lei RON), pentru care pârâta, deși afirmă că a achitat-o, nu a produs nici un fel de dovezi în acest sens, urmând deci a fi obligată la plata ei.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel pârâta, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, după cum urmează:
În speță, era incidentă excepția prescripției dreptului la acțiune, dreptul la acțiune fiind exercitat după împlinirea termenului de 3 ani de la datele menționate în cedările de creanță. Instanța interpretează în mod eronat cuprinsul procesului verbal de conciliere din data de 6.02.2004, deoarece extinde în mod nejustificat voința societății pârâte manifestată în cuprinsul acelui proces verbal. În acesta se stabilește în mod exclusiv de către reclamantă că are pretenții pentru o sumă de 168.880,15 lei RON, care făcea obiectul unei acțiuni în instanță, dar pârâta a recunoscut ca debit doar suma de 90.000 lei RON, pe care a și achitat-o prin girarea biletului la ordin.
Pentru a fi incidente disp.art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958 care reglementează întreruperea prescripției, trebuia ca recunoașterea să fie neîndoielnică, expresă.
Nu există nici o recunoaștere tacită, pentru că în dosarul în care s-a pronunțat sentința comercială nr.885/C/28.06.2004 a formulat apărări, nu a recunoscut debitul, iar acțiunea a fost respinsă.
La data de 28 ianuarie 2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea apelului ca nefondat și pe fond respingerea acestuia, deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea debitului potrivit procesului verbal depus la dosar.
S-a mai arătat în întâmpinare că nici suma de 90.000 lei nu a fost plătită, însă această susținere nu poate fi examinată în prezenta cale de atac, cât timp partea interesată nu a formulat apel împotriva sentinței prin care pretențiile sale au fost admise în parte, doar pentru diferența de sumă pretinsă, din care s-au scăzut cei 90.000 lei RON.
Nici excepția netimbrării apelului nu poate fi reținută, dat fiind faptul că la primul termen de judecată în apel s-a depus taxa de timbru de 1500 lei și timbru judiciar de 5 lei, potrivit chitanței seria - nr.-, corespunzător cuantumului pretențiilor supuse judecății în apel.
Examinând sentința prin prisma criticilor ce vizează greșita soluționare a acțiunii, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial - cum este cel din speță - se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, respectiv în termenul de 3 ani reglementat prin art.3 din același act normativ.
Același act normativ reglementează însă și anumite cazuri de întrerupere a cursului prescripției, cum ar fi recunoașterea dreptului făcută de cel în folosul căruia curge prescripția ( art.16 lit.a) sau introducerea unei cereri de chemare în judecată ( art.16 lit.b), cu condiția ca acțiunea să nu fi fost - respinsă.
În speță, nu operează nici unul dintre aceste cazuri reglementate de lege, deoarece cererea de chemare în judecată pentru emiterea unei somații de plată a aceleiași sume a fost respinsă prin sentința comercială nr.885/C/28 iunie 2004 a Tribunalului Argeș (40 din dosarul nr- al Tribunalului Dolj, venit prin declinare de competență), iar procesul verbal, reținut de către prima instanță ca reprezentând o recunoaștere a datoriei, nu are conținutul care să conducă la concluzia la care a ajuns instanța, și astfel, nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție.
Izvorul dreptului reclamantei îl constituie cele două adrese din 28.12.2001 și 4.04.2002 (filele 9 și 10) din dosarul nr-, raportat la care acțiunea ar fi putut fi promovată, pentru fiecare dintre cedările de sume, până la datele de 28.12.2004 și 4.04.2005.
Introducerea cererii de chemare în judecată la data de 24.07.2006 se situează în afara termenului de 3 ani prevăzut de art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Reclamanta ar fi fost în termen, numai dacă în acest interval de timp ar fi operat cauza de întrerupere a prescripției reglementată prin art.16 lit.a din același act normativ, respectiv printr-o recunoaștere expresă a debitorului.
Potrivit textului de lege invocat, recunoașterea trebuie să fie neîndoielnică, să se refere fără echivoc la obligația recunoscută și la valoarea acesteia.
Din economia acestui text rezultă că, pentru a produce efectul întreruptiv al cursului prescripției, actul de recunoaștere al datoriei trebuie să fie fără echivoc în ceea ce privește voința de a plăti, să se refere la suma care formează obiectul solicitării precum și la actele pe care se întemeiază cererea de plată.
Astfel, procesul verbal de conciliere din 6 februarie 2004, apreciat de prima instanță ca actul întreruptiv al cursului prescripției, nu constituie o recunoaștere fără echivoc a datoriei sau a voinței de a plăti o anumită sumă.
În cuprinsul acestuia este menționat doar că " conducerea SC SA este rugată să continue negocierile de recuperare a sumelor solicitate, cu excepția în sumă de 900.000.000 lei, sumă ce va fi considerată recuperată de către SC SA".
Drept urmare, pârâta nu și-a manifestat voința de a plăti, pentru ca aceasta să reprezinte o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
prescripția dreptului la acțiune, excepție cu caracter peremptoriu, devin lipsite de relevanță toate celelalte apărări care privesc chiar fondul dreptului dedus judecății.
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în baza art.296 Cod pr.civilă va admite apelul și va schimba în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea, aceasta nefiind exercitată în termenul de prescripție prevăzut de art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta SC SRL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.808/C din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC SA prin lichidator SERVICII INSOLVENȚA.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
16.02.2009
jud.fond.
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu, Constantina Duțescu, Polixenia
