Spete pretentii comerciale. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 81
Ședința DIN CAMERA DE CONSILIU de la 09 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
Grefier Raluca
Pe rol rezultatul dezbaterilor asupra apelului declarat de reclamantele și prin reprezentant legal împotriva sentinței nr.912 din 15.10.2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC INSURANCE SA B, SC SA B, SC SA B - SUCURSALA M, SC SA B și SC 94 SRL OTOPENI.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 02 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09 aprilie 2009, pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr.912 din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei, în contradictoriu cu pârâții SC INSURANCE SA B, SC SA B, SC SA B - SUCURSALA M, SC SA B și SC R- OTOPENI. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA în raport de acțiunea formulată de reclamantele și. S-a luat act că reclamanții și sunt de acord cu excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acești reclamanți în dosarul nr-. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și. Pârâta SC SA a fost obligată la 200.000 lei despăgubiri și la cheltuieli de judecată în cuantum de 27.526,22 lei. S-a respins capătul de cerere privind despăgubirile materiale, în cuantum de 100.000 lei solicitate de reclamanții și de la pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 20.02.2006, pe raza comunei din județul M, pe DN 6, la KM 330+400 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicați conducătorul auto, aflat la volanul unui autoturism proprietate personală marca, cu nr. de înmatriculare -, cu direcția de mers DTS - C și conducătorul auto aflat într-un autoturism marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare B 90972, circulând din direcția C - DTS, soldat cu decesul celor doi conducători auto și a numitului, pasager al autoturismului.
Accidentul a făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul nr.2040/P/2006 și s-a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la data de 26.06.2006, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art.10 lit. g pen.Cod Penal, deoarece persoanele implicate au decedat, astfel încât nu se mai impune stabilirea certă a cauzei producerii accidentului, rezoluție menținută de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală prin decizia nr.1286/R/2006 pronunțată în dosarul nr.10714/2006. În considerentele deciziei penale s-a reținut că, întrucât nu se pronunță o hotărâre penală, nu operează autoritatea de lucru judecat referitoare la faptă și vinovăție.
În aceste condiții, instanța a apreciat că se impune administrarea probelor necesare stabilirii situației de fapt și vinovăției persoanelor implicate.
Tribunalul a reținut că din actele premergătoare efectuate de organele penale reiese că vinovăția aparține conducătorului auto, care s-a angajat într-o manevră de depășire a autovehiculelor aflate pe sensul său de mers și înainte de a termina manevra a intrat în coliziune cu autoturismul VolKSwagen Passat condus, din sens opus, de.
Totodată, s-a apreciat că este relevantă declarația martorului, care conducea o autocisternă ce a fost depășită de autoturismul, observând în mod direct accidentul și susținând că nu a apucat să mai intre pe sensul său de mers după depășirea unei colane de mașini, izbindu-se frontal de autoturismul VolKSwagen Passat, care circula din sens opus.
Martorul nu a observat momentul impactului, astfel încât nu se poate reține aprecierea referitoare la acroșarea inversă, a de către autoturismul VolKSwagen Passat.
Nici unul dintre ceilalți martori audiați în cauză nu a putut da relații relevante, deoarece au sosit la fața locului după producerea accidentului.
Expertiza extrajudiciară depusă de către reclamantele și nu poate fi reținută, fiind inopozabilă celorlalte părți.
Din expertiza tehnică - specialitate auto - dispusă în cauză și întocmită de către expertul rezultă că locul producerii impactului a fost pe sensul de mers al autoturismului VolKSwagen Passat și s-a datorat unei explozii a anvelopei dreapta la autoturismul. Din cauza exploziei, autoturismul a virat dreapta, iar conducătorul auto a rotit volanul la stânga, pentru a menține direcția. Datorită mișcării bruște și vitezei mari de deplasare, autoturismul a intrat în derapaj cu partea spate, pătrunzând pe sensul opus, unde a lovit autoturismul VolKSwagen Passat. Descrierea impactului de către expert explică și contradicția cu declarația martorului, care a afirmat că cele două autoturisme s-au ciocnit frontal, deși - avea urme de impact în partea laterală.
În concluzie, s-a apreciat că vinovăția pentru producerea accidentului a aparținut conducătorului auto.
Autoturismul era asigurat pentru răspundere civilă auto la SC SA, cu polița nr.- din 19.09.2005. Ca urmare, potrivit art.41 din Legea nr.136/1995, asigurătorul plătește despăgubire pentru prejudiciul produs terțelor persoane despăgubite și pentru cheltuielile făcute pentru proces. Ca urmare, acțiunea formulată de reclamanții și este parțial întemeiată. Potrivit art.42 din Ordinul nr.3108/2004, privind normele de aplicare a legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în vigoare la data producerii accidentului, răspunderea civilă auto nu acoperă prejudiciul suferit ca urmare a venitului nerealizat din salariul defunctului, însă pot fi solicitate daune morale și acestea se apreciază atât în raport de limitele prevăzute de ordinul sus - citat, cât și de împrejurarea că soția și fiul defunctului a încercat o suferință imensă. Totodată, sunt justificate cheltuielile de judecată cerute de acești reclamanți. Se reține și faptul că numita a fost chemată în judecată doar pentru faptul că nu s-a realizat o convenție, fără însă a se formula pretenții împotriva sa, reclamanții fiind de acord cu lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Cererea reclamantelor și este nefondată, în condițiile în care vinovăția pentru producerea accidentului aparține chiar autorului lor.
Cu aceeași motivare, nu se justifică obligarea la despăgubiri a pârâtei SC R- OTOPENI, comitentul numitului și nici a moștenitorilor acestuia și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în nume propriu și pentru fiica sa minoră, invocând nelegalitatea și netemeinicia și susținând că instanța de fond a reținut în mod greșit că din actele premergătoare efectuate în cadrul urmăririi penale ar rezulta vinovăția lui, deoarece din procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și din referatul pentru neînceperea urmăririi penale reiese o altă situație de fapt, mai precis se concluzionează că nu se poate stabili cui aparține vinovăția în totalitate. Martorul relatează un impact frontal, deși impactul a fost în partea laterală stânga a.
Apelantele au citat porțiuni apreciate ca fiind relevante din declarațiile martorilor audiați în cauză, pentru a arăta că situația de fapt reținută de instanța de fond nu este reală.
Totodată, apelantele au susținut că în mod nejustificat instanța de fond a înlăturat ca inopozabilă părților expertiza întocmită de către expertul în cursul cercetării penale, probă administrată cu aprobarea parchetului.
S-a ignorat în mod nejustificat constatarea referitoare la faptul că autoturismul Volkswagen avea posibilitatea să evite accidentul. Dimpotrivă, conducătorul acestei mașini a circulat în apropierea axului drumului. Expertul nu a răspuns la obiectivul referitor la obligația legală și la posibilitatea evitării accidentului de către conducătorul autoturismului Volkswagen. Lucrarea întocmită de expertul s-a efectuat cu încălcarea prevederilor OG nr.2/2000 și art.208 civ.Cod Penal, fiind lovită de nulitate. Pârâta SC SA Bad eclarat expres că a înstrăinat autoturismul Volkswagen, astfel încât acesta nu mai putea fi verificat. Din răspunsurile date de expertul nu reiese vinovăția conducătorului auto. Dimpotrivă, rezultă că celălalt conducător auto a încălcat dispozițiile art.35, art.41, art.47 și art.48 din OUG nr.195/2002.
Declarația martorului este contrazisă de expertul tehnic, care a constatat că impactul a avut loc pe sensul de mers al autoturismului Volkswagen, pe când martorul a declarat că impactul s-a produs pe axul drumului. Expertul nu a răspuns unora dintre obiective.
După respingerea cererii de efectuare a altei expertize, s-a întocmit o altă lucrare de expertul, care a prezentat o altă dinamică a producerii accidentului. Această ultimă lucrare clarifică și alte aspecte, cum ar fi cel referitor la limita de viteză de 60 km / oră în acea zonă.
În speță, există certitudinea că - a reintrat pe sensul său de mers după depășire, fiind evident faptul că din dreapta față a acestei mașini s-a spart în timpul mersului, astfel încât autoturismul a rulat pe înainte de impact. Ca urmare, comportamentul conducătorului auto a fost influențat de un caz fortuit, iar pătrunderea sa pe sensul opus cu 0,80 nu ar fi determinat accidentul dacă Volkswagen - ul Passat ar fi circulat cât mai pe dreapta sensului său de mers și ar fi respectat normele de circulație rutieră. În momentul impactului, Volkswagen - ul a pătruns pe sensul de mers al daciei, așa cum reiese din faptul că o componentă din caroserie s-a găsit pe sensul de mers al daciei, în zona de impact. Ca urmare, se impune completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică, care să clarifice contradicțiile dintre probele anterioare și să stabilească cât mai exact dinamica accidentului și vinovăția persoanelor implicate. Întrucât pârâta SC SA Baî nstrăinat autoturismul Volkswagen Passat, iar - a fost de asemenea predată, noua expertiză urmează să se efectueze pe baza documentelor de la dosar și caracteristicilor drumului.
La data de 16.02.2009 a formulat întâmpinare intimata SC SA B care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și a arătat că în speță comitent nu este SC SA B, iar paza juridică a bunului a fost în mâna utilizatorului SC R- OTOPENI. În conformitate cu condițiile generale ale contractului de leasing, locatorul nu răspunde de pagubele produse de către utilizator. Ca urmare, SC SA B nu are calitate procesuală pasivă în speță.
Intimata SC R- OTOPENI a formulat întâmpinare la data de 02.03.2009 și a solicitat, de asemenea, respingerea apelului ca nefondat, susținând că nulitatea raportului de expertiză pentru neconvocarea părților putea fi invocată, potrivit art.208 alin. 1 civ.Cod Penal, până cel mai târziu la primul termen după depunerea raportului de expertiză. Totodată, intimata a arătat că apelantele critică în mod nejustificat reproducerea de către instanța de fond a constatărilor organelor de cercetare penală. Pe fond, intimata a susținut că apelantele au denaturat conținutul declarațiilor martorilor și că au invocat în mod incorect expertiza extrajudiciară, aceasta fiind întocmită cu încălcarea prevederilor art.201 alin. 1 civ.
Cod PenalDimpotrivă, hotărârea instanței de fond se bazează nu doar pe concluziile expertizei tehnice, ci și pe toate celelalte probe ale cauzei. Cele două expertize extrajudiciare invocate de către apelante nu pot fi reținute, ambele constatând o situație absurdă, și anume că autovehiculul Volkswagen a părăsit sensul său de mers, a intrat pe sensul opus și a lovit -, aprecieri contrare chiar fotografiilor realizate de către poliția rutieră.
Intimații și au formulat întâmpinare la data de 02.03.2009 și au solicitat, de asemenea, respingerea apelului, precum și disjungerea dosarelor nr- și -.
Pe fond, intimații au susținut că eventuala nulitate a expertizei trebuia invocată cel mai târziu înainte de a se pune concluzii pe fondul cauzei și că soluția instanței de fond este în conformitate cu toate probele cauzei, deoarece vinovăția conducătorului auto rezultă din procesul verbal de constatare întocmit de poliția rutieră, cercetările efectuate de parchet, precum și celelalte probe. S-a contestat în mod nejustificat declarația martorului. De altfel, acest martor a susținut că doar o ieșire voluntară în afara carosabilului ar fi fost de natură să evite impactul. Expertizele extrajudiciare nu pot fi primite în proces. În realitate, toate probele conduc la concluzia că circula regulamentar și nu a avut timp pentru a efectua vreo manevră de evitare a accidentului.
Intimata SC INSURANCE SA Baf ormulat întâmpinare la data de 5 martie 2009 și a solicitat respingerea apelului, susținând că actele premergătoare efectuate în cursul cercetării penale nu puteau fi controlate ori modificate de către instanță, că s-a reținut în mod just ca fiind relevantă doar declarația martorului, acesta fiind singurul care a observat în mod direct dinamica accidentului.
Totodată, intimata a susținut că, potrivit art.169 civ.Cod Penal, administrarea probelor se face în mod nemijlocit de către instanță și că eventuala nulitate a expertizei auto nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac. Intimata a mai arătat că intervenirea unui caz fortuit nu înlătură răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta lucrului, operând prezumția prevăzută de art.1000 alin.1 civ. Și în ordinul nr.3108/2004, în art.20 pct. 4 se prevede că asigurătorii RCA acordă despăgubiri pentru pagubele produse pentru fapta autovehiculului. Apărarea referitoare la o culpă comună a celor doi conducători nu poate fi primită prima oară în apel.
Intimata SC SA B - SUCURSALA Maf ormulat întâmpinare la data de 05.03.2009 și a solicitat respingerea apelului, arătând că a plătit deja către suma de 227.526,22 lei rezultată din sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți și că i s-a solicitat de către SC ASIGURĂRI SA suma plătită de acest din urmă asigurător în baza poliței casco către SC SA B, proprietara autoturismului Volkswagen Passat al cărui utilizator a fost SC R- OTOPENI. Conform art.20 pct. 5 din Ordinul 3108/2004, asigurătorul RCA ar fi putut acorda despăgubiri familiei asiguratului vinovat de producerea accidentului numai dacă membrii acesteia ar fi suferit personal vătămări corporale în accident, nu însă și în calitate de moștenitori, în această situație având doar drepturile transmise chiar de autorul lor.
Apelanta a formulat, la data de 16.03.2009, răspuns la întâmpinarea depusă de către intimații și, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate, reluând argumentele pentru care a criticat hotărârea instanței de fond, referitoare la declarația martorului, la normele legale în materie și la necesitatea efectuării unei noi expertize.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor și a apărărilor invocate, Curtea găsește apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Nulitatea prevăzută de art. 208 alin. 1.pr.civ. referitoare la nelegala convocare a părților la efectuarea expertizei, este o nulitate relativă, ce "se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond", potrivit dispozițiilor art. 108 alin.3 pr.civ.
Ca urmare, apărarea referitoare la nelegalitatea convocării cu prilejul efectuării expertizei tehnice efectuate la fond nu poate fi invocată pentru prima oară în apel.
Curtea a constatat, totodată, că expertul tehnic desemnat la fond, a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, precum și obiecțiunilor formulate de către părți.
De altfel, nici unul dintre autoturismele implicate în accident nu mai poate fi expertizat în prezent deoarece, așa cum au afirmat chiar apelantele, ambele mașini au fost înstrăinate în scopul utilizării pieselor componente, în condițiile în care ambele autovehicule au fost avariate în proporție de cca.90%.
În consecință, Curtea a apreciat că nu se justifică efectuarea unei noi expertize în calea de atac, reanalizarea și reinterpretarea probelor cauzei fiind atributul exclusiv al instanței de judecată, astfel încât a respins cererea formulată de apelante în acest sens.
Pe tot parcursul procesului, reclamantele și au susținut vinovăția conducătorului auto, fără să conteste în mod expres răspunderea autorului lor. Ca urmare, susținerea referitoare la culpa comună nu este o apărare nouă, formulată pentru prima oară în apel. De altfel, chiar expertul tehnic desemnat la instanța de fond, analizat comportarea ambilor conducători auto și contribuția acțiunilor ori inacțiunilor amândurora în producerea accidentului. În consecință, această apărare este admisibilă în apel, dar nefondată pentru urătoarele considerente:
Cu privire la modul stabilire a situației de fapt, Curtea reține că, întrucât ambii conducători auto implicați în accident au decedat, organele de urmărire penală au constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare deoarece a intervenit decesul făptuitorilor, astfel încât s-a constatat că se impune neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. g Cod procedură penală și că, în aceste condiții, nu se justifică administrarea de probe pentru stabilirea cauzelor, respectiv vinovăției în producerea accidentului.
Ca urmare, nu s-a dispus și nici nu s-a efectuat vreo expertiză în cursul cercetării penale, lucrarea întocmită de către expertul fiind realizată exclusiv la cererea apelantelor, extrajudiciar.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod just procesul-verbal de constatare la fața locului, actele de urmărire penală, declarațiile martorilor și constatările expertului tehnic. Lucrarea întocmită de expertul ca, de altfel, și lucrarea întocmită de expertul, depusă în apel, fiind probe extrajudiciare, sunt inopozabile celorlalte părți, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 169 alin.1 din pr. Civ. probele trebuie administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată.
Oricum, cele două lucrări întocmite extrajudiciar își bazează constatările pe aceleași probe nemijlocite, respectiv pe constatările directe de la locul accidentului, doar interpretarea acestor probe fiind diferit dată de cei doi experți. Chiar și așa, singura împrejurare de fapt descrisă în mod esențial diferit este cea referitoare la intrarea ambelor autoturisme, cu partea, pe celălalt sens de circulație. Această relatare aparține expertului extrajudiciar, dar nu poate fi reținută, deoarece nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe ale cauzei.
De altfel, Curtea constată că înseși apelantele, în motivarea acțiunii introductive și, de asemenea, în motivarea cererii de apel, au descris producerea accidentului în același mod în care s-a reținut în considerentele hotărârii atacate, insistând însă pe împrejurarea că, survenind o de, a intervenit un caz fortuit, care exclude vinovăția autorului lor.
Din analiza întregului material probator al cauzei, Curtea reține că este neîndoielnic faptul că accidentul produs la data de 20.06.2006 s-a datorat intrării autoturismului pe contrasens, în poziție oblică, respectiv cu partea din față îndreptată către sensul său de mers și cu partea laterală stânga spate pe contrasens.
Din constatările consemnate în procesul-verbal de cercetare întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă M (aflat la fila nr.7 din dosarul de cercetare penală nr. 2040/P/2006), din planșele fotografice anexate acestui proces-verbal, din procesul-verbal încheiat de Poliția Județului M la 22 iunie 2006, schița precum și din planșele fotografice anexate ( filele 65-79 din dosarul de urmărire penală), din referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale ( fila 63 din dosarul penal), din declarațiile martorului - ( filele 338-341 din volumul II al dosarului de fond), chiar și din lucrarea extrajudiciară întocmită de expertul la cererea apelantelor(lucrare depusă la fila nr. 165 din dosarul de urmărire penală), reluate și în lucrarea întocmită de expertul tehnic aflată la fila nr. 365 din volumul II al dosarului de fond, reiese următoarea situație de fapt:
Autoturismul a efectuat o manevră de depășire a unei coloane de autoturisme și după ce a terminat manevra de depășire și a reintrat pe sensul său de mers a intrat în derapaj către dreapta. Expertul explică faptul că urmele ce se observă pe planșele fotografice, cu o lungime de 16,60, nu constituie urme de frânare, deoarece nu există două urme, atât pe stânga cât și pe dreapta, ci urma din partea dreaptă începe după o anumită distanță față de cea din stânga, urmele fiind foarte apropiate. Având în vedere că autoturismul era nou, în momentul în care se frânează intră în blocare și roțile din dreapta, dar în speță, în partea dreaptă nu sunt urme și, ținând cont și de dinamica accidentului, reiese că urmele din stânga sunt de derapare și nu de frânare și provin de la roțile din stânga ale autoturismului.
Deci, urmele se datorează unei manevre făcute brusc către stânga de către conducătorul auto, manevră ce s-a datorat faptului că partea din față a autoturismului a virat forțat dreapta. Cu ocazia examinării autoturismului, expertul a constatat că anvelopa dreapta față a prezentat în partea de sprijin interior urmele unei explozii.
Ca urmare, expertul a explicat dinamica accidentului prin faptul că la reintrarea pe sensul său de mers, pe care a și circulat puțin, întrucât urmele de derapare încep de pe sensul său de mers, din dreapta a călcat pe un obiect metalic ascuțit și anvelopa a făcut explozie. a provocat virarea bruscă spre dreapta, șoferul a contracarat trăgând de volan spre stânga, pentru a încerca să mențină direcția, dar datorită mișcării bruște spre stânga și vitezei de deplasare, s-a produs derapajul cu partea din stânga spate, cu care a pătruns pe sensul opus, cu cca. 0,80, intrând în coliziune cu VOLKSWAGEN - ul PASSAT care circula pe sensul său de mers.
În consecință, impactul s-a produs dincolo de axul drumului, mai precis la 0,80 pe sensul de mers opus celui al, chiar dacă acest autoturism nu era intrat în întregime pe contrasens, ci doar cu partea laterală stânga spate, astfel încât Curtea constată că și susținerea apelantelor referitoare la producerea impactului pe axul drumului este nefondată.
Nici găsirea unei bucăți din caroseria autoturismului VOLKSWAGEN PASSAT pe contrasens nu este de natură să conducă la concluzia că acest autovehicul ar fi circulat pe contrasens, ci, pur și simplu, dovedește că urmare a impactului extrem de violent, bucăți din cele două autoturisme au sărit în toate direcțiile.
Situația de fapt descrisă de expertul tehnic impune concluzia că răspunderea conducătorului auto nu intervine pentru o faptă culpabilă proprie, în conformitate cu art.998-999. civ. ci pentru prejudiciul produs de lucrul aflat sub paza sa, atât materială, cât și juridică, în temeiul dispozițiilor art. 1000 alin.1 civ. deoarece în materia răspunderii pentru lucruri doar forța majoră este exoneratoare de răspundere, nu și cazul fortuit ( împrejurare imprevizibilă, intrinsică lucrului, neimputabilă ).
Dacă ar fi circulat cu viteza de aproximativ 60 de km pe oră, o urmă de derapare de 16,60 metri s-ar fi produs într-un interval de timp de ordinul secundelor. Or, această derulare extrem de rapidă a lucrurilor, derapajul datorat spargerii ului din partea dreaptă față și respectiv încercarea de redresare având loc într-un interval de timp atât de scurt, a făcut imposibil de evitat impactul atât de către, cât și de către, astfel încât nu se poate reține că acesta din urmă ar fi putut observa, prevedea sau chiar preveni producerea accidentului, lipsind practic timpul de reacție.
Chiar dacă, ipotetic, acest timp ar fi existat, incapacitatea unei persoane de a anticipa un eveniment și de a reacționa în sensul evitării unui pericol nu reprezintă cauza ci, eventual, doar o împrejurare de natură să favorizeze producerea accidentului, fără însă a fi determinantă sub aspectul raportului de cauzalitate, cauza producerii accidentul rămânând intrarea celuilalt autovehicul pe contrasens.
Sunt lipsite de relevanță și apărările apelantelor referitoare la încălcarea art. 35, 41, 47 și 48 din OUG nr. 195/2002. Aceste texte conțin reguli de circulație conform cărora conducătorii auto au obligația să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, să circule pe partea dreaptă a drumului, cât mai aproape de marginea părții carosabile, să circule la o distanță suficientă față de cei care vin din sens opus și să păstreze regimul legal de viteză.
Toți conducătorii auto și, prin urmare, și șoferii implicați în accidentul analizat în speță, erau ținuți - deopotrivă - să respecte aceste reguli. Nerespectarea acestor norme de către conducătorul auto nu constituie, însă, după cum s-a arătat și în precedent, decât o împrejurare de natură să favorizeze producerea accidentului, deoarece indiferent cât de aproape sau de departe de axul drumului ar fi circulat, indiferent cât de lat ar fi fost carosabilul sau acostamentul și indiferent de cât de preocupat de folosirea telefonului mobil ar fi fost șoferul care rula pe sensul său de mers, dacă celălalt autovehicul nu ar fi pătruns pe contrasens nu s-ar fi produs impactul.
Cu privire la viteza celor două autoturisme, expertul, comparând efectele impactului și greutatea și constatând că, deși masa autoturismului Volkswagen Passat este mai mare decât a autoturismului, autoturismul Volkswagen Passat a fost stopat și împins în spate câțiva metri față de locul impactului, a concluzionat că singura explicație este că, dintre cele două autoturisme, - a avut viteza de deplasare mai mare.
Martorul, singurul care a observat în mod nemijlocit accidentul, a descris asemănător dinamica accidentului, dar declarația sa nu se suprapune perfect peste situația de fapt reieșită din probele materiale și din constatările expertului tehnic judiciar, deoarece, fără a pune la îndoială buna credință a acestuia, trebuie avut în vedere că justețea percepțiilor, memorizării și reproducerii faptelor diferă de la o persoană la alta.
Astfel, martorul a arătat, în esență, că după efectuarea depășirii unei coloane de autoturisme, inclusiv al celui condus de martor, cu viteză mare, autoturismul nu a mai apucat sa reintre pe sensul său de mers, ci a intrat în coliziune frontală cu Volkswagen - ul Passat, pe axul drumului și că " mașina a intrat frontal în autoturismul VOLKSWAGEN lovindu-l pe acesta pe partea, mijlocul stâng, respectiv partea șoferului".
Nici această relatare inexactă nu este de natură să înlăture răspunderea conducătorului auto deoarece, în conformitate cu relatările acestui martor, cauza accidentului nu ar fi fost explozia ului, ci efectuarea unei depășiri defectuoase, implicând răspunderea pentru fapta proprie a aceluiași șofer, conform art. 998-999 Cod civil.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, soluție ce are drept consecință și menținerea dispozițiilor de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte SC SA B din încheierea pronunțată la data de 20 februarie 2008, aflată la fila nr.282 din volumul II al dosarului de fond.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, apelantele vor fi obligate să plătească intimatei SC 94 SRL cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, în valoare totală de 4360, 83 lei.
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele și prin reprezentant legal ambele cu domiciliul procesual ales în DTS,-,.7,.2,.2,.9, jud. M, împotriva sentinței nr.912 din 15.10.2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC INSURANCE SA B cu sediul în B,-, sector 1, SC SA B cu sediul în B,-, sector 1, SC SA B - SUCURSALA M cu sediul în DTS,-, jud. M, ambii cu domiciliul în B, B-dul - -, nr.2,.35,.A,.2,.8, sector 1, SC SA B cu sediul în B,-,.2, sector 3 și SC 94 SRL OTOPENI cu sediul în Otopeni,-, jud. I și cu sediul procesual ales la SC & Asociații, cu sediul în B, Șoseaua B - P, nr.2. sector 1.
Obligă apelantele reclamante la 4360,83 lei cheltuieli de judecată către intimata SC 94 SRL.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Pentru GREFIER,
- -, aflat în concediu de odihnă, semnează PRIM GREFIER,
13 aprilie 2009
Red. 12 ex./jud.
Tehnored. /07.05.2009
Jud. fond
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu
