Spete pretentii comerciale. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 82

Ședința publică de la 12 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Geta Sandu

JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici

Grefier: - -

S-a luat în examinare cererea de apel comercial formulată de " Asigurări", prin Sucursala I, împotriva sentinței comerciale nr. 570/COM din 27.02.2009 a Tribunalului Iași - Secția Comercială și contencios Administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 05 octombrie 2009, susținerile părților prezente, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:

CURTEA DE APEL

Asupra apelului comercial d e față;

Prin sentința comercială nr. 570/com din 27.02.2009, Tribunalului Iași, Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

A respins cererea formulată de reclamantul -, cu domiciliul în I,-, - 6,. 3, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul - ASIGURĂRI SA- Sucursala I, cu sediul în I, str. -. -, nr. 4, -eneș-, jud.

A admis în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de, cu domiciliul în B,-, jud. B, prin mandatar, cu domiciliul în B, str. - -, nr. 8, -.. 18, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul.

A obligat pe pârât să plătească intervenientului principal suma de 90948 euro, calculată în funcție de cursul valutar BNR din ziua plății, reprezentând îndemnizația de asigurare stabilită în baza poliței de asigurare nr. -/14.02.2006, și a sumei de 594,05 lei, cu titlu de cheltuieli de transport al autoturismului.

A respins cererea intervenientului principal de obligare a pârâtului la plata sumei de 9142,47 euro, cu titlu de daune moratorii.

A obligat pârâtul să plătească intervenientului principal suma de 15.175 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea reînregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul "- ASIGURĂRI" -SUCURSALA I, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 95343 euro, reprezentând suma asigurată în baza poliței de asigurare nr. -/14.02.2006, a sumei de 9142,47 euro cu titlu de daune moratorii și a sumei de 594, 05 lei, reprezentând cheltuieli de transport ale autoturismului.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data de 14.02.2006, a încheiat Polița nr. -/14.02.2006 în care și-a asigurat autoturismul proprietatea sa personală - Audi A8 L4,2 cu nr. de înmatriculare -- pentru suma de - Euro.

În data de 27.05.2006, acest autoturism a fost distrus total, din cauza unui incendiu izbucnit la motor.

Reclamantul, în calitate de asigurat,a anunțat pompierii, poliția, precum și societatea de asigurări, îndeplinindu-și astfel obligațiile contractuale - art. XII- pct. f contractul de asigurare: "obligațiile asiguratului. să înștiințeze imediat poliția, unitățile de pompieri sau alte organe de cercetare. cerând întocmire de acte cu privire la clauzele și împrejurările producerii acestuia".

De asemenea, la data de 19.07.2006, reclamantul a predat pârâtului 2 chei, o cheie service și o telecomandă de la autoturismul în cauză.

Obiectul contractului de asigurare (conf. art. I cap II pct. 2) îl reprezintă autoturismul proprietatea reclamantului, care în prezent este avariat total din cauza incendiului izbucnit la motor.

Conform art. II asigurate - "asiguratorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate, asiguratului. pentru lit. c - pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiului".

Conf. cap. XIII - Constatarea, evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor, art. 29: constatarea și evaluarea pagubelor produse pe teritoriul României, se face de către reprezentanții asiguratorului împreună cu asiguratul ori reprezentanții acestuia și art. 31: evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor se face în baza procesului verbal de constatare, întocmit de către reprezentantul asigurătorului, prin examinarea autovehiculului, precum și a documentației complete solicitate de asigurător, privind cauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat.

Asiguratul a depus toate diligențele necesare soluționării dosarului daune: a transportat vehiculul pe cheltuiala sa, iar factura a fost înmânată pârâtului, s-au depus toate actele solicitate de către pârâtă, a fost prezent când reprezentanții pârâtului au examinat autovehiculul, dar nici până la această dată pârâtul nu i-a plătit despăgubirile.

În prezenta cauză, este vorba de un autoturism avariat total, deci conf. art. II. pct. 2 contract - "Asiguratorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate, iar art. 35 contract prevede. "Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea nici cuantumul pagubei. Suma la care s-a făcut asigurarea este în cuantumul de - euro.

Din această sumă, se scade cuantumul franșizelor. Art. 46 Contract: "Din cuantumul despăgubirilor Asiguratorul scade: franșizele înscrise în polița de asigurare". În această poliță de asigurare, franșiza pentru avarie totală este de 25 % din suma asigurată adică 31781 euro.

Astfel, despăgubirile pe care pârâtul trebuie să le plătească sunt în cuantum de 95343 EURO (suma asigurată - EURO - franșiza 31781 euro).

De asemenea, conform Contractului de Asigurare art. 46 alin. 2: "asiguratul este îndreptățit și la eventualele costuri de transport ale autovehiculului", aceste costuri fiind în cuantum de 594,05 lei RON.

În ceea ce privește daunele moratorii, având în vedere că așa cum s-a precizat în contractul de asigurare despăgubirile trebuiau acordate până la data de 9.08.2006,iar pârâtul nu a achitat până în prezent, reclamantul consideră că este îndreptățit să solicite și daune moratorii pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea executării obligației.

Art. 1084 cod civil prevede că reclamantul are dreptul la repararea pierderii suferite, cât și la beneficiul de care a fost lipsit.

Conf. art. 1088 și urm. Cod civil reclamantul are dreptul la dobânda legală pentru simpla lipsă a sumei datorate.

Conform legislației în domeniul bancar în vigoare, dobânda legală este de 8,75 % pe an.

Deci suma pe care pârâtul i-o datorează cu titlul de daune - interese (daune moratorii) este de cuantumul de 9142, 47 euro.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 1073 și urm. Cod civil.

Pârâtul, prin reprezentant, a depus întâmpinare arătând că,la data de 14.02.2006, dl. -, în calitate de Asigurat, a încheiat cu Asiguratorul "- ASIGURĂRI", polița nr. -/14.02.2006 privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt, pentru autoturismul marca Audi A8 L4,2 cu nr. de înmatriculare -.

În data de 29.05.2006, "- ASIGURĂRI" - Sucursala I, a fost avizată cu privire la producerea unui incendiu la autoturismul marca Audi A8 L4,2, cu nr. de înmatriculare -, în acest sens fiind deschis dosarul de daună nr-/ /22.

Prin procesul-verbal de intervenție nr. 68/ 27.05.2006, întocmit de B, asiguratorul fost informat că sursa probabilă de aprindere a incendiului a fost efectul termic determinat de scurgerea unor lichide combustibile, mijlocul care ar fi putut produce aprinderea fiind de eșapament ( galeria ),iar focarul fiind localizat în compartimentul motor.

Întrucât autoturismul a ars în proporție de 90%, concluziile tehnice comunicate de Grupul de Pompieri în calitate de organ constatator, au fost considerate insuficiente, astfel încât ul a dispus efectuarea unei expertize tehnice pirogene pentru a verifica încadrarea evenimentului produs în categoria riscurilor asigurate conform condițiilor de asigurare CASCO.

Raportul de expertiză întocmit de ing. - expert tehnic autorizat, cu privire la generarea și propagarea incendiului la auto Audi A8, precizează că focarul de inițiere a aprinderii ( I) s-a aflat în compartimentul motor, iar în combinație cu acceleratorii de ardere ( benzina ) a evoluat specific circulației produselor arderii dezvoltate în direcția radiator, mască față, generând un focar secundar de incendiu - F1, în care topitura arzândă formată s-a scurs pe sol, combustionând scutul de materiale plastice armate din zona frontală a autoturismului.

Constatarea efectuată prin expertiza epavei a confirmat aprinderea trenului roților față a autoturismului - anvelope din și jenți din aliaje ușoare - localizându-se aici un al doilea focar secundar-F2.

În directă legătură cu focarul principal al incendiului, s-au dezvoltat focarele secundare F3- F6, corespunzător extinderii incendiului către zona banchetelor față/spate a auto - caroseria auto (confecționată din aluminiu, material ușor combustibil).

Declarațiile asiguratului și afirmațiile din cuprinsul PV de intervenție nr. 68/ 2006, conform cărora generarea incendiului s-a datorat unor defecțiuni tehnice ale auto -, de natură a genera producerea unui efect termic și ulterior izbucnirea incendiului, determină analizarea factorilor care au putut provoca o astfel de disfuncție tehnică.

Un asemenea demers tehnic are în vedere stabilirea sau eliminarea unor răspunderi bazate pe culpa sa, fie în sarcina utilizatorului, fie în sarcina producătorului.

În împrejurările în care, din punct de vedere tehnic, este dovedită culpa producătorului, ca urmare a existenței unor defecte de fabricație, răspunderea nu mai poate fi angajată, întrucât, conform condițiilor de asigurare, cap. III, art. 4 lit. a " Nu sunt cuprinse în asigurare și nu se acordă despăgubiri pentru pagubele cauzate autovehiculului prin întrebuințare, funcționare, uzare, ori ca urmare a defectelor de fabricație sau pieselor (inclusiv asamblarea greșită)."

Însă, în baza documentelor depuse la dosarul de daune nr-//22 - coroborate cu declarațiile asiguratului, rezultă că la data evenimentului - 27.05.2006 - autoturismul - se afla într-o stare tehnică de perfectă funcționare, care îi permitea controlul și circulația în deplină siguranță pe drumurile publice, nefiind consemnate intervenții majore asupra autoturismului.

Raportat la starea autoturismului înainte și după producerea incendiului, expertiza concluzionează că eronat a fost reținută ca și cauză a generării incendiului, efectul termic- de eșapament - (galeria), având în vedere că astfel de defecțiuni nu ar mai fi permis funcționarea normală a autoturismului.

Contrar afirmațiilor tendențioase ale reclamantului, neplata despăgubirilor în dosarul de daune nr-//22 de către "- ASIGURĂRI", în calitate de CASCO, nu s- datorat relei intenții a acestuia din urmă, ci datorită faptului că, existând suspiciuni cu privire la împrejurările producerii incendiului, pârâtul "- ASIGURĂRI" a efectuat verificări în vederea stabilirii în ce măsură, evenimentul petrecut, poate fi încadrat în categoria riscurilor asigurate, așa cum acestea sunt, expres și limitativ prevăzute în cuprinsul condițiilor contractului de asigurare CASCO.

Întrucât din cuprinsul raportului de expertiză tehnică reiese faptul că distrugerea autoturismului Audi A8, cu nr. de înmatriculare - nu se datorează unei defecțiuni tehnice, ci unei acțiuni intenționate, societatea pârâtă consideră că nu datorează plata despăgubirilor, deoarece acesta reprezintă un caz de excludere expres prevăzut de condițiile de asigurare (art. 4 lit. a coroborat cu art. 4 lit. u) "nu sunt expuse despăgubirii pagubele cauzate de întreținerea necorespunzătoare sau de o utilizare improprie destinației acestuia, precum și cazurile în care utilizatorul a favorizat producerea riscurilor asigurate".

În ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la acordarea de către a daunelor moratorii,se arată că acestea nu se datorează de către "- ASIGURĂRI", având în vedere că între cele două părți nu există un raport de creanță.

ul nu se află în culpă pentru neplata despăgubirilor, iar prin contractul de asigurare nu este stabilită obligația de a acorda daune interese.

Mai mult, prin condițiile de asigurare, cap. III pct. 4 lit. F, se specifică faptul că nu sunt cuprinse în asigurare și nu se acordă despăgubiri pentru pagubele indirecte.

În rejudecare, a formulat cerere de intervenție în nume propriu, ce a fost admisă în principiu prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.

În motivarea cererii sale, s-a arătat că la data de 3.02.2008 între reclamantul și intervenientul a intervenit contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 941 din 03.02. 2008 la BNP Asociați " - - " din

Prin acest contract, a devenit titularul dreptului dedus judecății, operând subrogarea lui în drepturile reclamantului.

Subrogarea a fost confirmată de reclamantul, prin declarație autentică dată în fața notarului.

Debitorul "- ASIGURĂRI" - Sucursala Iaf ost notificat despre cesiunea de creanță intervenită, notificarea având numărul 1 din 08.02.2008 fiind comunicată prin recomandata cu confirmare de primire nr. LD - din 11.02.2008.

În cauză au fost administrate, la cererea părților probele cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică.

Prin încheierea pronunțată la data de 19.09.2008, Tribunalul Iași a invocat,din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Procedând la soluționarea cu prioritate a excepției de procedură peremptorii invocate, potrivit disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond constatat că, în baza contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. 941 din 03.02. 2008, reclamantul a cesionat numitului, sumele de bani ce fac obiectul cauzei de față, nemaifiind titularul dreptului de a beneficia de aceste sume. Ca urmare a acestei situații a admis această excepție, respingând cererea lui.

În ceea ce privește cererea de intervenție în nume propriu formulată de, prin mandatar, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată în parte pentru motivele ce urmează a fi prezentate.

Astfel, la data de 14.02.2006, reclamantul a încheiat cu pârâtul polița privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt nr. -/14.02.2006, suma asigurată fiind în cuantum total de 127.124 euro, fiind prevăzută o franșiză, în caz de avarie totală,de 25 %.

Contractul de asigurare s-a încheiat pe o durată de 12 luni, de la 14.02.2006 la 14.02.2007, asiguratul datorând o de primă lunară de 672 euro.

Polița de asigurare menționată anterior a fost încheiată pentru autoturismul marca Audi A8, înmatriculat sub nr. -.

În ziua de 27.05.2006, acest autovehicul a fost distrus total din cauza unui incendiu. La 29.05.2006,asigurătorul pârât a fost avizat cu privire la acest eveniment, în acest sens fiind deschis dosarul de daună nr-//22.

Reclamantul, în calitate de asigurat, a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor sale contractuale prev. de art. XII pct. 1 din contractul de asigurare, în sensul că a înștiințat imediat poliția, unitățile de pompieri și societatea de asigurare.

Prin procesul-verbal de intervenție nr. 68/ 27.05.2006 întocmit de B, s-a constatat că sursa probabilă de aprindere a incendiului a fost efectul termic, determinat de scurgerea unor lichide combustibile, mijlocul, care ar fi putut produce aprinderea, fiind de eșapament (galeria),focarul incendiului fiind localizat în compartimentul motor.

De asemenea, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea procese pirogene și incendii efectuat în cauză, au fost în sensul că incendiul a izbucnit în compartimentul motor - zona cea mai afectată de temperatură, unde a aprins materialele combustibile din imediata vecinătate (în general materiale cu puteri calorice mari peste 30 Mj/kg), apoi incendiul s-a extins în partea din față a habitaclului prin gurile de ventilație a căror racorduri din au ars primele, cât și în spate cuprinzând tapițeria, capitonajele, husele scaunelor, ornamentele, etc.

incendiului a fost provocată de contactul benzinei cu galeria de evacuare - nici o altă cauză de incendiu nu ar fi avut o dezvoltare atât de violentă și o viteză atât de mare ( de la observare până la lichidare au fost în jur de 35-40 min). Fiind inițiat în timpul mersului incendiul s-a deplasat în sensul invers direcției de deplasare datorită curenților de aer.

Expertul a apreciat că numai o fisură la furtunul de alimentare a putut genera un asemenea eveniment, excluzând posibilitatea unei acțiuni intenționate de incendiere din partea reclamantului.

În expertiza întocmită, s-a mai arătat că autoturismul a fost distrus în proporție de 100%, chiar dacă aparent au mai rămas ceva elemente nearse, tensiunile acumulate în timpul incendiului făcându-le nefolosibile.

Conf. art. II " asigurate" din convenția părților, "asiguratorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate pentru ( lit. c) pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozive, afirmare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiului"

De asemenea, prin contractul de asigurare nr. -/14.02.2006, părțile au stabilit, în cap. XIII, pct. 35 că "Despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii riscului asigurat".

În același sens, dispozițiile cap. XIII, pct. 46 din condițiile contractului de asigurare stipulează că "Din cuantumul despăgubirii, ul scade:

a ) franșizele înscrise în polița de asigurare

b) în caz de daună totală,c/valoarea pieselor rămase neavariate ale autovehiculului, care rămâne în proprietatea Asiguratului, cu excepția situației când asigurătorul plătește despăgubiri integrale și își exercită dreptul de opțiune în a prelua autovehiculul.

c) contravaloarea primelor datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare."

De asemenea, art. 18 din Legea nr. 136/ 1995 cu modificările și completările ulterioare spune că "ul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice îndemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului".

Conform cap. pct. 9 din contractul de asigurare nr. -/14.02.2006, franșizele reprezintă partea din fiecare daună suportată de Asigurat.

La încheierea contractului de asigurare a fost prevăzută o franșiză de 25% la avarii totale, reclamantul achitând, până la data producerii evenimentului asigurat, suma de 2.023 euro din totalul primei de asigurare de 6420 euro,rămânând de încasat de către asigurator o diferență de 4.397 euro.

În conformitate cu prev. art. 969 Cod procedură civilă, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța de fond a considerat că, fiind în prezența cazului de daună totală, asigurătorul trebuie să plătească o îndemnizație de asigurare în cuantum de 90.948 euro ca rezultat al diferenței dintre suma asigurată (127.124 euro), pe de o parte, și franșiza de 25 % și diferența de primă de asigurare neachitate de asigurat, pe de altă parte.

În ceea ce privește suma de 9142, 47 euro, solicitate cu titlu de daune moratorii, constând în dobânda legală calculată pentru perioada 10.08.2006 - 20.09.2006 (fila 16 din dosarul nr- al Judecătoriei Iași ), perioadă anterioară investirii instanțelor judecătorești cu cererea de chemare în judecată, instanța de fond apreciază că acesta nu poate fi acordată deoarece potrivit art. 1088 alin. 2 Cod civil, astfel de daune sunt datorate doar din ziua cererii în judecată, nu și pentru perioada anterioară, reclamantul neavând calitatea de comerciant pentru ca dobânda să curgă de drept.

Referitor la cheltuielile de transport ale autoturismului avariat, solicitate de reclamant, instanța de fond le-a acordat, având în vedere că s-au făcut dovezi în acest sens, asigurătorul obligându-se la decontarea acestor cheltuieli prin art. 46 alin. 2 din contractul de asigurare.

Întrucât reclamantul a cesionat valabil drepturile sale de creanță constatate prin sentința civilă nr. 12132/25.10.2007 Judecătoriei Iași, contractul de cesiune devenind opozabil față de debitorul cedat din momentul în care respectivul contract a fost adus la cunoștință acestuia din urmă prin intermediul instanței de judecată (contractul a fost comunicat pârâtului și anterior prin avocat), instanța de fond a constatat că noul titular al debitelor precizate mai sus în sarcina pârâtului, este, motiv pentru care a admis în parte cererea de intervenție în nume propriu, obligând pârâtul la plata către intervenientul principal a sumelor respective în limitele precizate anterior.

De asemenea, în baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească intervenientului cheltuielile de judecată suportate de acesta, proporționale cu întinderea pretențiilor sale admise, precum și cheltuielile de judecată făcute de reclamant, ce au fost cesionate de acesta în favoarea intervenientului, având în vedere că pârâtului îi aparține culpa de a nu fi achitat, anterior chemării în judecată, debitele la care asiguratul avea dreptul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel "- ASIGURĂRI, prin Sucursala I solicitând schimbarea în parte a acesteia și refacerea probelor administrate la prima instanță.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta arată următoarele:

Privind respingerea de către instanța de fond a solicitării apelantei-pârâte "- ASIGURĂRI" de efectuare atât a unei contraexpertize, cât și a unei expertize criminalistice în procese pirogene.

Conform art. 160 Cod procedură civilă "În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. "Precizăm că Judecătoria Iași, ca instanță necompetentă a administrat proba cu expertiza tehnică în procese pirogene, desemnând în acest sens ca expert pe dl și încuviințând pentru pârâta "- ASIGURĂRI" un expert consultant. Deși expertul consultant al pârâtei nu a avut posibilitatea exprimării unui punct de vedere de specialitate în cadrul raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat și deși, față de concluziile raportului de expertiză pârâta a formulat obiecțiuni, acestea au fost respinse în mod netemeinic și nelegal de către instanța necompetentă și nu i s-a dat posibilitatea părții de a-și exprima punctul de vedere și de a solicita efectuarea unei contraexpertize.

Mai mult decât atât, la momentul judecării acțiunii în fața instanței de fond - Tribunalul Iași - s-a constatat că obiecțiunile formulate de societatea apelantă și depuse la judecătorie, prin Registratură, nu se mai aflau la dosarul cauzei, fiind atașate dosarului abia după ce "- ASIGURĂRI" s-a depus din nou, în cadrul ședinței de judecată din data de 12.12.2008.

În considerarea dreptului la un proces echitabil, drept constituțional, consacrat și în art. 6 din convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, convenție la care România este parte, precum și principiul contradictorialității strâns legat de dreptul la apărare opinăm că respectarea acestor drepturi și principii fundamentale ale părților din proces era primordială și constituia un motiv temeinic pentru refacerea probei cu expertiza tehnică, iar Tribunalul Iași, în mod nejustificat, a respins solicitarea apelantei de refacere a acestei probe.

1.1. Față de răspunsurile formulate de expertul tehnic la obiecțiuni, așa cum a arătat și instanței de fond, acestea au un ton denigrator la adresa societății apelante și în general la adresa întregului sistem al asigurărilor din România, sunt părtinitoare, lipsite de obiectivitate și nu răspund în totalitate problemelor ridicate de societatea apelantă.

Astfel, prin obiecțiuni "- ASIGURĂRI" a criticat raportul de expertiză cu privire la faptul că nu conține nicio observație referitoare la efectuarea unor intervenții asupra autoturismului chiar din data producerii incendiului, respectiv dispariția cupolei autoturismului, a capotei față motor și a portierelor.

În răspunsul formulat, expertul nu face decât să reia ofensele aduse la adresa societății apelante și să precizeze că dispariția acestor repere nu poate fi imputată asiguratului - și că existența acestor repere nu ar fi schimbat cu nimic concluziile raportului de expertiză.

Ne întrebăm însă, dacă asiguratul nu este cel care a demontat aceste repere, atunci cine ar fi putut face acest lucru chiar în ziua incendiului, așa cum reiese din documentele aflate la dosarul cauzei singurele persoane care au mai fost prezente atunci erau pompierii de la B și angajații Postului de poliție?

Și cum poate expertul să afirme că existența acestor repere nu ar fi putut schimba concluziile expertizei, când acestea ar fi putut furniza informații referitoare la modul de propagare a incendiului și la existența mai multor focare de incendiu.

Totodată, dacă demontarea acestor repere nu este imputabilă asiguratului, în cazul în care incendiul nu ar fi fost produs cu intenție, ce interes ar mai fi avut cineva să demonstreze aceste elemente dacă nu ar fi demonstrat exact contrariul?

Toate aceste nelămuriri, la care expertul nu a răspuns într-un mod concis și concludent, deși învederate instanței de fond, au fost ignorate de aceasta și respinse în mod netemeinic.

1.2. De asemenea, expertul tehnic nu răspunde nici obiecțiunilor ridicate de societatea apelantă cu privire la existența mai multor focare de incendiu.

Astfel, în cadrul expertizei tehnice judiciare expertul afirmă că a existat un singur focar de incendiu, fără însă a detalia această opinie, în timp ce în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de societatea apelantă la scurt timp după accident, expertul tehnic evidențiază existența unui focar de inițiere și a șase focare secundare aflate în directă legătură de cauzalitate cu focarul principal, sprijinindu-și această ipoteză pe constatările efectuate la locul producerii incendiului și prin examinarea epavei, dovezi clare și neechivoce care susțin varianta incendierii intenționate.

Deși lipsa unor explicații verosimile și a unei expertize judiciare elaborate și argumentate din punct de vedere tehnic, precum și opiniile contradictorii ale celor doi experți, nu ar fi putut duce decât la soluția efectuării unei noi expertize în procese pirogene, instanța de fond s-a mulțumit să primească concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, respingând în mod nejustificat solicitarea societății apelante de efectuare a unei contraexpertize.

1.3. Cât privește constatările raportului de expertiză, consideră că acesta este subiectiv și nu a putut lămuri toate împrejurările producerii incendiului pentru motivele enumerate în continuare.

- Elementele ce în opinia expertului nu confirmă acțiunea intenționată în cazul aprinderii datorate materialelor incendiare sunt în mare parte eronate.

Astfel, expertul afirmă că inițierea unui incendiu intenționat este greu de realizat, fiind necesare anumite materiale, anumite condiții și cunoștințe, însă nimic din cuprinsul expertizei nu contrazice acest lucru și nu dovedește că nu ar fi fost posibil.

Expertul afirmă că o incendiere intenționată nu are loc niciodată ziua, însă consideră că această afirmație nu poate fi reținută atâta timp cât din practică reiese și contrariul, iar expertul nu se poate pronunța atât de categoric cu privire la acest aspect dat fiind că fiecare incendiu este caracterizat de elemente specifice, ce nu pot fi în totalitate standardizate.

De asemenea, în cadrul elementelor contra, expertul afirmă că "locul ales pentru o incendiere intenționată este întotdeauna unul bine studiat care trebuie să asigure: un timp cât mai îndelungat neobservarea incendiului, distanță cât mai mare față de o unitate de intervenție; să nu aibă construcții sau plantații la care să se extindă incendiul", ori declarațiile asiguratului, procesul-verbal de intervenție al pompierilor, adresele Postului de poliție, confirmă tocmai îndeplinirea acestor condiții.

Astfel, la momentul producerii incendiului traficul era aproape inexistent, asiguratul afirmând că abia atunci când incendiul era deja izbucnit și mașina ardea, s-a oprit o mașină și a venit poliția, prin urmare nu a existat nici un martor care să ateste momentul și modul izbucnirii incendiului. De asemenea, așa cum însăși asiguratul - declară, a fost nevoie de 15-20 minute pentru ca mașina de pompieri să ajungă, iar locul era unul izolat, în zonă neexistând construcții și nici plantații în vecinătatea drumului.

Mai afirmă expertul și că cea mai importantă caracteristică a incendiilor intenționate este existența a mai multor focare, situate în zona care să fie foarte vulnerabile la incendiu cum ar fi: urile, rezervorul sau habitaclul și că în cazul de față urile din față sunt parțial avariate și că nu există decât un singur focar.

Totuși, din fotografiile existente la dosarul cauzei, reiese foarte clar că la roțile din față urile au ars în întregime, rămânând doar jantele, care nu s-au topit datorită materialului din care erau confecționate, iar habitaclul era degradat în proporție de 100% așa cum însuși expertul afirmă într-un paragraf ulterior, așa încât nu poate fi reținută nici această opinie a expertului.

Prin urmare, concluziile raportului de expertiză judiciară sunt departe de a fi lămuritoare, așa cum afirmă instanța de fond, ci sunt criticabile sub aspectele sus-menționate și nu oferă decât concluzii subiective, lacunare, ce nu clarifică sub toate aspectele împrejurările producerii incendiului.

Aceasta a fost de altfel rațiunea pentru care societatea apelantă a solicitat efectuarea unei noi expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice "instituție ce prin dotarea tehnică și pregătirea experților ar fi putut efectua o expertiză ale cărei concluzii ar fi fot mult mai exacte și ar fi avut la bază experiența și tehnica deținute, iar nu elemente subiective ca raportul de expertiză întocmit de.

De asemenea, chiar și în situația în care instanța ar fi respins această cerere, consideră că ar fi fost obligatorie refacerea probei cu expertiza fie și de către un alt expert tehnic, conform art. 212 Cod procedură civilă.

Apelanta a înnoit excepția prematurității acțiunii, excepție care a fost respinsă, motivat de faptul că, la dosarul cauzei există o notificare adresată de reclamantul - prin av. apelantei prin care se solicită plata despăgubirilor cauzate de distrugerea autoturismului prin incendiu, pe care instanța o consideră o invitație la conciliere.

În cauză a fost depusă întâmpinare de către intimatul, prin care a solicitat respingerea excepției invocate și pe fond respingerea apelului, sentința atacată fiind temeinică și legală.

Analizând apelul formulat de "- ASIGURĂRI" prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acesta este nefondat datorită următoarelor considerente:

La data de 14.02.2006, reclamantul a încheiat cu pârâtul polița privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt nr. -/14.02.2006, suma asigurată fiind în cuantum total de 127.124 euro, fiind prevăzută o franșiză, în caz de avarie totală, de 25 %.

Contractul de asigurare s-a încheiat pe o durată de 12 luni, de la 14.02.2006 la 14.02.2007, asiguratul datorând o de primă lunară de 672 euro.

Polița de asigurare menționată anterior a fost încheiată pentru autoturismul marca Audi A8, înmatriculat sub nr. -.

Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea procese pirogene și incendii efectuat în cauză, au fost în sensul că incendiul a izbucnit în compartimentul motor - zona cea mai afectată de temperatură, unde a aprins materialele combustibile din imediata vecinătate (în general materiale cu puteri calorice mari peste 30 Mj/kg), apoi incendiul s-a extins în partea din față a habitaclului prin gurile de ventilație a căror racorduri din au ars primele, cât și în spate cuprinzând tapițeria, capitonajele, husele scaunelor, ornamentele, etc.

Expertul a apreciat că numai o fisură la furtunul de alimentare a putut genera un asemenea eveniment, excluzând posibilitatea unei acțiuni intenționate de incendiere din partea reclamantului.

Principala nemulțumire a apelantei se referă la conținutul expertizei tehnice judiciare în specialitatea procese pirogene și incendii efectuat în cauză, susținând că aceasta nu răspunde la obiectivele formulate.

Această expertiză a fost efectuată în timp ce dosarul se află pe rolul Judecătoriei Iași.

În momentul în care dosarul a revenit Tribunalului Iași spre competentă soluționare, s-a solicitat refacerea acestei expertize.

Tribunalul Iașia dat posibilitatea părților să-și exprime punctele de vedere cu privire la expertiza judiciară efectuată, iar apelanta a formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns, respingând cererea de efectuare a unei noi expertize, motivat de faptul că cea aflată la dosarul cauzei este o expertiză oficială și lămurește pe deplin condițiile în care s-a produs evenimentul asigurat.

Apelanta a reiterat cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice și în fața instanței de apel invocând aceleași motive.

În solicitarea efectuării unei noi expertize apelanta a avut în vedere concluziile unei expertize extrajudiciare din care s-ar fi tras concluzia că vinovat de producerea incendiului s-ar face parte acare a încheiat contractul de asigurare.

De altfel, apelanta a făcut și o plângere penală, acuzându-l pe proprietarul mașinii asigurate că ar fi provocat incendiul.

În urma cercetărilor efectuate, organele de cercetare penală au ajuns la concluzia că proprietarul mașinii nu se face vinovat de producerea incendiului. De fapt apelanta este nemulțumită de concluzia la care a ajuns expertul care a efectuat expertiza în cauză deoarece a formulat aceleași obiective în momentul în care a solicitat efectuarea unei noi expertize.

Având în vedere conținutul expertizei tehnice efectuată în cauză care este pe deplin lămuritoare precum și concluzia la care organele de urmărire penală au ajuns în urma cercetărilor efectuate la cererea apelantei, Curtea apreciază că în cauză nu mai era utilă efectuarea unei noi expertize tehnice.

Curtea consideră că instanța de fond nu a încălcat dreptul la apărare a apelantei și că pe baza actelor și lucrărilor dosarului a apreciat în mod corect că incendiul produs la bunul asigurat s-a produs în condiții neimputabile asiguratului, că pârâtul - a respectat întocmai prevederile generale ale contractului de asigurare.

Corect este și cuantumul daunelor stabilit de instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art. 296 Cod procedură civilă îl va respinge, păstrând în întregime hotărârea atacată.

Intimatul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, dar nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli și nici nu a precizat cuantumul lor.

Pe cale de consecință, va respinge cererea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta "- ASIGURĂRI", prin sucursala I, împotriva sentinței comerciale nr. 570/COM din 27.02.2009 a Tribunalului Iași - Secția Comercială și Contencios Administrativ, pe care o păstrează.

Respinge cererea formulată de intimatul privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 Octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

19.10.2009

2 ex.

Președinte:Geta Sandu
Judecători:Geta Sandu, Liliana Palihovici

#Judecator Geta Sandu

Spete pretentii comerciale. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Iasi