Spete pretentii comerciale. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 823/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta F,-, județul V, împotriva sentinței nr. 424/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CUP. Focșani, strada - nr. 9, județul V, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta pârâtă nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin Serviciul registratură, la data de 10.11.2008, apărătorul recurentei pârâte a transmis, prin fax, motiv suplimentar de recurs de ordine publică și împuternicire avocațială, după care:
Curtea, față de Motivul suplimentar de recurs de ordine publică, pe care înțelege să-l invoce și din oficiu, pune în discuție necompetența materială a Tribunalului Vrancea, ca instanță de fond, în soluționarea cauzei, fiind vorba de un litigiu comercial evaluabil în bani, cu o valoare sub 100.000 lei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani, reclamanta CUP RA Focșani a chemat în judecată pe pârâta Focșani, pentru ca prin hotărârea judecătorească să fie obligată la plata a 15.652,26 lei reprezentând preț neachitat și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor reprezentând prețul serviciilor de furnizare apă potabilă și canalizare în baza contractului nr. 7862/12.09.2001, deși nu a contestat facturile și nu și-a îndeplinit obligația de a-și contoriza consumul până la 04.07.2003.
Prin sentința civilă nr. 396/05.03.2007 a Judecătoriei Focșani, s-a respins ca prematur introdusă acțiunea reclamantei, sentința fiind casată prin Decizia civilă nr. 58/05.06.2007 a Tribunalului Vrancea, considerându-se că s-a îndeplinit procedura prealabilă, încă de la momentul introducerii cererii de emitere a somației de plată.
Cauza a fost trimisă în rejudecare și înregistrată la nr-.
Prin sentința civilă nr. 1.300/06.11.2007 a Judecătoriei Focșanis -a declinat competența de soluționare la Tribunalul Vrancea, unde a fost înregistrată la nr-.
Prin sentința civilă nr. 424/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta CUP. prin reprezentanții săi legali, împotriva pârâtei și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.694,04 lei preț servicii neachitate, a sumei de 1.872,64 lei majorări de întârziere și a sumei de 519,76 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis excepția prescripției invocată de pârâtă și s-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru facturile scadente în perioada martie 2003 - 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a motivat, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, că cererea a fost formulată la data de 21.12.2006 iar introducerea cererii de emitere a somației de plată la 22.07.2005, soldată cu o hotărâre de respingere prin sentința civilă nr. 210/08.11.2005 a Tribunalului Vrancea nu întrerupe cursul prescripției.
În temeiul art. 3 și art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 s-a admis excepția și s-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru facturile scadente până la 20.11.2003 inclusiv.
Pe fondul cauzei a motivat că în discuție sunt facturile emise în perioada 24.11.2003 - 31.12.2005, reprezentând preț pentru preluarea apelor uzate menajere, industriale și meteorice în sistemul public de canalizare și majorări de întârziere. Potrivit adreselor emise de reclamantă, facturarea s-a făcut în sistem paușal, conform HCL nr. 125/28.11.1996.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de contorizare și de notificare a reclamantei decât la data de 04.07.2003 și nici după această dată nu a depus documentația tehnică privind autorizarea, aspecte reținute de instanța de fond pe baza corespondenței purtate de părți.
Pe baza expertizei tehnice efectuate în cauză s-a reținut că pârâta a beneficiat de serviciile de canalizare până la data de 25.05.2004 când a fost debranșată, astfel că datorează reclamantei suma de 4.694,04 lei cu titlu de preț servicii și suma de 1.872,64 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Reținând culpa procesuală a pârâtei s-a făcut aplicarea disp. art. 274.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 16.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții și înaintarea dosarului la secția comercială a acestei instanțe, spre competentă soluționare.
S-a motivat că, în raport cu obiectul cauzei, recursul este de competența secției comerciale a Curții de Apel.
Recurenta a criticat hotărârea Tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că avea montat contor de apă, fapt consemnat de reprezentanții CUP în procesul-verbal de constatare nr. 2884/04.07.2003.
Recurenta-pârâtă susține că în această situație este nejustificată emiterea de către reclamantă, după data de 04.07.2003, a unor facturi calculate în sistem paușal și nu conform consumului real, mai mic, înregistrat de contorul de apă existent.
În mod nelegal și netemeinic instanța a inclus în suma datorată factura nr. -/19.12.2003 și factura nr. -/15.06.2004, precum și majorările aferente acestor facturi. Susține că suma înscrisă în factura din 19.12.2003 nu mai poate fi avută în vedere, în raport de momentul introducerii acțiunii, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Factura din 15.06.2004 nu poate fi avută în vedere deoarece la data de 25.05.2004 pârâta a fost debranșată. În această situație pârâta nu putea datora decât cel mult sumele aferente facturilor din 26.01.2004, 18.02.2004, 17.03.2004, 20.04.2004 și 18.05.2004 în cuantum de 3470 lei și majorările aferente în cuantum de 1326,5 lei.
Față de motivele arătate, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul motivelor arătate.
S-au citat legal părțile.
Intimata-reclamantă CUP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
La termenul din 10.11.2008, recurenta pârâtă a formulat un motiv suplimentar de recurs, de ordine publică în temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. și art. 306 alin. 2.pr.civ. referitor la necompetența materială a Tribunalului Vrancea de a soluționa cauza în primă instanță.
În acest sens, a invocat că la data pronunțării hotărârii recurate, 24.06.2008, intrase în vigoare nr.OUG 13/2008 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006.
Analizând motivul de ordine publică invocat de recurentă, Curtea reține următoarele:
În baza nr.OUG 13/2008, disp. art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 s-a modificat, stabilindu-se că "soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află sediul utilizatorului".
De asemeni, prin art. 51 alin. 31din același act normativ, s-a stabilit că doar litigiile dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori se judecă potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză, litigiul dedus judecății izvorât din neplata contravalorii serviciilor de canalizare în sumă de 10.568,75 lei și a majorărilor de întârziere aferente, prin prisma disp. art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 13/2008 este un litigiu de natură comercială, având un obiect patrimonial a cărui valoare este sub 100.000 lei RON, ceea ce conferă plenitudine de competență Judecătoriei Focșani, în temeiul art. 1 pct. 1.pr.civ.
În mod greșit Tribunalul Vranceaa soluționat cauza, nefiind instanța competentă material să soluționeze litigiu în fond.
Față de cele reținute, constată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială a altei instanțe (art. 304 pct. 3.pr.civ. raportat la art. 159 pct. 2.pr.civ. și art. 105 alin. 1.pr.civ.), încălcare ce se sancționează cu nulitatea absolută.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 3 și alin. 6.pr.civ. va admite recursul și va casa sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Focșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta F,-, județul V, împotriva sentinței nr. 424/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CUP. Focșani, strada - nr. 9, județul
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Focșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, dr. | JUDECĂTOR, |
Grefier,
RD//2 ex/12.12.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
