Spete pretentii comerciale. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 2024/2007)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 83
Ședința publică de la 26 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier: ---
***************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - AIR SA B în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva Sentinței comerciale nr.6706/16.05.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr vechi 5099/2005).
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din 19.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi. 26.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.6838/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - AIR SA în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 46.062 lei.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.672.443 USD în echivalent în lei la data plății reprezentând nerealizarea beneficiului programat de către reclamantă în perioada 10.10.2002 - 31.12.2002.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizându-se pretențiile reclamantei prin prisma actelor depuse, a expertizei și tranzacției părților, tribunalul a apreciat că acțiunea este nefondată, reținând următoarele:
Izvorul pretențiilor reclamantei se găsește în convenția cadru încheiată între fosta și - AIR SA, în 8.11.1996, conform procesului-verbal anterior al - AIR SA; conform articolului 4 din procesul-verbal în discuție, fostei îi incumbă obligația de a subscrie în schimbul unui număr de 2.000.000 acțiuni suma de 2.000.000.000 lei, adică echivalentul sumei de 645.161,29 USD. Prin actul adițional se reiterează dispozițiile procesului-verbal al adunării generale extraordinare. Astfel, art.1 din actul adițional prevede că: "Se modifică articolul 4 pct.4.1-4.3 din contract și statut.4.1 Contribuția acționarilor la constituirea și subscrierea capitalului social este următoarea:, subscrie suma de 2.000.000.000 lei, echivalentul a 645.161,29 USD, reprezentând 8% din capitalul social, corespunzător a 2.000.000 acțiuni".
Prin convenția cadru s-au modificat dispozițiile anterioare astfel: art.3 din Convenția Cadru stipulează că "părțile au căzut de acord ca valoarea de achiziție a celor 2.000.000 acțiuni nou emise, care sunt subscrise de să fie de 20.800.000 USD". Potrivit anexei 1 a Convenției Cadru,
,
avea obligația de a achita contravaloarea acțiunilor în 15 rate eșalonate până în august 1998. Ca efect al acestui act secret, părțile au convenit asupra unui nou preț al acțiunilor de circa 30 de ori mai mare decât cel stabilit inițial.
,
Astfel cum se statuează și prin sentințele civile pronunțate între părți, tribunalul a reținut că este vorba în fapt, de o creditare pe termen (decizia nr.1078/1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI retine că pretențiile Air își au temeiul într-un act care are scopul de a credita pe termen Air, iar aceasta a fost o operațiune de creditare frauduloasă). Tribunalul a reținut că, ulterior, a schimbat complet această motivare a, apreciind acțiunea ca prematură.
La 1.01.2004, AVAS s-a subrogat în drepturile BCR, fiind încheiatontractul de Tranzacție, din 24.11.2004, prin care se prevedea obligația Air de a renunța de orice drept de creanță derivând din raporturile cu fosta in schimbul plății de către AVAS a sumei de 15.800.000 USD.
In urma acestei Tranzacții, pârâta și-a îndeplinit obligația asumată, achitând reclamantei suma de 15.800.000 USD. Prin această Tranzacție, reclamanta a renunțat laoricedrept de creanță derivând din raporturile cu fosta în schimbul sumei plătite de AVAS. Instanța de fond a reținut că formularea folosită in tranzacție nu este susceptibilă de nici o interpretare, așa cum, tendențios, susține reclamanta. Scopul acestei tranzacții a fost tocmai stingereaoricărorlitigii sau pretenții, și nu doar a unei situații litigioase prezente la acel moment; nu s-au prevăzut nici un fel de excepții, nici referitoare la suma de 2.149.184 USD prejudiciu efectiv (acțiunea din 31.05.2005, Secția a VI-a a Tribunalului București ) și nici la 3.672.443 USD reprezentând contravaloare beneficiu programat. Dacă aceasta ar fi fost situația, reclamanta de azi ar fi trebuit săexcludă expres, prin aceeași tranzacție, aceste două obiective. Altfel, nu mai subzistă scopul tranzacției, de a se renunța la orice drept de creanță izvorât din Convenția Cadru. Scopul acestei tranzacții a fost tocmai stingerea litigiilor existente intre părți și evitarea altora noi. Efectul trebuia să fie dublu:a prevenișia înlăturaconsecințele procedurilor de executare silită din dosarele soluționate (pct.1.9 contract tranzacție).
Interpretarea, în sensul că reclamanta renunță la formularea oricăror pretenții față deBCRa fost apreciată ca fiind artificială și de rea-credință, atâta vreme cât AVAS s-a subrogat întoatedrepturile și obligațiile BCR, în privința raporturilor născute cu Air, prin efectul OUG 85/2004.
Potrivit articolului unic al acestei Ordonanțe: " (1).Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se în drepturile și obligațiile Băncii Comerciale Române - SA și reprezintă statul, in calitate de garant, in toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi investite instanțele judecătorești ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț. SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului.(2). Valorificarea de către persoanele îndreptățite a pretențiilor prevăzute la alin.(1) se realizează exclusiv împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului". Concret, s-a reținut de instanța de fond că există un singur drept de creanță rezultat ca urmare a neîndeplinirii de către fosta a obligației de a efectua vărsămintele iar obligația corelativă a acestuia s-a transmis in mod succesiv in temeiul legii, către BCR, iar apoi către AVAS. Acesta este și motivul pentru care pârâta AVAS, de bună credință în această situație, s-a obligat să achite suma de 15.800.000 USD, diferență de plată asumată de în 1996 și dobânzi calculate la această sumă, corelativ corespunzând obligația Air de a renunța la dreptul de creanță împotriva Băncii și respectiv AVAS.
Raportat la art.969 Cod civil, analizând raporturile părților prin prisma contractului de Tranzacție, valabil, s-a reținut de tribunal, în concluzie, că a existat un singur drept de creanță rezultat din Convenția Cadru iar Air a renunțat la acesta, astfel încât, tribunalul respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței comerciale nr.6838/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în termen legal, a declarat apel reclamanta - AIR SA care a solicitat modificarea în tot a sentinței comerciale apelate și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.564.554 USD în echivalent în lei la data plății reprezentând beneficiul programat nerealizat suferit de reclamantă în perioada 10.10.2002 - 31.12.2002.
În esență, în motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond, depășindu-și atribuțiile, s-a pronunțat asupra unor aspecte ce au fost hotărâre în mod definitiv și irevocabil de către instanțele judecătorești.
Astfel, tribunalul a reținut că este un act secret și o creditare pe termen convenția cadru nr.1345/8.11.1996, deși valabilitatea acesteia a fost confirmată prin decizia nr. 5796 din 10.10.2002 a Curții Supreme de Justiție - Secția Comercială.
De asemenea, în mod greșit, s-a reținut că prin această convenție părțile au modificat dispozițiile anterioare referitoare la valoarea nominală a acțiunilor nou emise întrucât prin convenția cadru s-a stabilit doar valoarea de achiziție a acțiunilor subscrise care reprezintă valoarea de piață a acțiunilor respective.
S-a mai arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor articolului 977, 978 și 982 Cod civil, atunci când a făcut o interpretare total abuzivă a clauzei prevăzute în articolul 3.2 din contractul de tranzacție.
Astfel, din redactarea articolului 3.2. din tranzacție se desprinde faptul că părțile contractante au avut în vedere două situații juridice, respectiv:
1. litigiile existente și viitoare privind executările silite aflate pe rolul instanțelor de judecată, menționate expres în anexa 1 la contract;
2. drepturi și pretenții împotriva BCR, fie că acestea au făcut obiectul unor procese finalizate, în curs s-au ar fi putut face obiectul unor procese viitoare.
În ceea ce privește cea de-a doua situație, apelanta a arătat că renunțarea necondiționată se referă la drepturi și pretenții împotriva BCR SA, renunțarea este limitată doar la drepturi și pretenții împotriva BCR care derivă din raporturile cu fosta, indiferent dacă acestea au făcut obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar fi putut face obiectul unor procese viitoare, iar renunțarea este cauzată de transferul acestor drepturi și pretenții de la BCR la
În concluzie, s- apreciat că părțile tranzacției au înțeles să renunțe la toate drepturile și pretențiile exclusiv împotriva BCR SA întrucât acestea au fost transferate.
Dacă s-ar interpreta clauza în sensul celor arătate de instanța de fond s-ar ajunge și la o concluzie absurdă: S renunță la orice drepturi și pretenții decurgând din raporturile cu fosta, ceea ce înseamnă că renunță implicit și la calitatea de acționar al reclamantei.
În continuare, apelanta a analizat elementele intrinseci ale clauzelor contractului de tranzacție, respectiv articolul 1.9, articolul 2, articolul 7.2 și articolul 10.2.
Între elementele extrinseci contractelor de tranzacție s-a menționat pornirea executării silite împotriva BCR la 26.10.2004, poprirea conturilor debitoarei BCR la 28.10.2004, împiedicarea procesului de privatizare în care era implicat BCR, interesul statului de a privatiza BCR prin adoptarea OUG nr.85/2004 și inițiativa S de a reglementa printr-o tranzacție situația litigioasă.
S-a mai arătat că voința reală a părților contractante este în mod clar reconfirmată de pârâta însăși în fața Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, cu ocazia judecării dosarului nr.3073/2005.
În ceea ce privește scopul tranzacției, s-a arătat că aceasta a fost determinată de faptul că la data de 24.11.2004 se popriseră conturile BCR pentru 15.680.000 USD, ceea ce reprezenta o lovitură grea dată imaginii băncii debitoare. Pentru a desființa poprirea, a consimțit să efectueze vărsămintele plus dobânda legală aferentă datorată de BCR SA, în schimbul renunțării - AIR SA și acționarilor acesteia la executările silite împotriva BCR.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația de a renunța la toate executările silite împotriva BCR SA și s-a abținut de la orice acțiune ulterioară împotriva băncii, iar tranzacția are și valoarea unei recunoașteri de datorie pe care nu o mai poate contesta.
Așadar, prin deblocarea conturilor BCR, - AIR SA a dat posibilitatea BCR să se privatizeze, dar nu a renunțat la drepturile și obligațiile izvorâte din convenția cadru nr.1345/8.11.1996.
Deși instanța de fond a reținut în mod corect că există un singur izvor al pretențiilor reclamantei, respectiv convenția cadru din 8.11.1996, a constatat în mod greșit că există un singur drept de creanță.
Litigiile asupra cărora părțile au tranzacționat priveau exclusiv executarea de către bancă a vărsămintelor restante și a dobânzile legale aferente și nu daunele interese pentru neexecutarea obligației de aport la termenele convenite pentru care izvorul pretențiilor este articolul 65 din Legea nr.31/1990 republicată.
De altfel, - AIR SA nu putea renunța la toate litigiile existente și viitoare față de având în vedere că față de aceasta nu avea niciun litigiu pe rol.
În consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 282-298 Cod Procedură Civilă, iar apelul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, s-a arătat că prin contractul de tranzacție apelanta a renunțat la orice drept de creanță izvorând din convenția cadru, iar dreptul dedus judecății își are izvorul în convenția cadru.
Intimata a analizat prevederile pct.1-9 din convenția de tranzacție, articolul 3.1 și articolul 3.2. din aceeași tranzacție.
S-a mai arătat că introducerea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea S la plata beneficiului nerealizat este rezultatul încălcării de către apelantă a contractului de tranzacție întrucât apelanta se prevalează de existența convenției cadru, omițând să se raporteze la contractul de tranzacție și la efectele acestuia.
Prezentarea de către apelantă a contractului de tranzacție ca având configurația juridică a unei recunoașteri de datorie este rezultatul ignorării totale a dispozițiilor articolului 3 care consacră obiectul acesteia, prevăzând în mod clar care sunt renunțările reciproce consimțite de părți.
Intimata a apreciat că ea este aceea care ar fi îndreptățită să pretindă despăgubiri în vederea acoperii prejudiciilor cauzate prin introducerea cererilor de chemare în judecată de către apelantă prin încălcarea în mod flagrant a obligațiilor asumate prin tranzacție.
S-a mai învederat în întâmpinare că stingerea dreptului de creanță al - AIR SA reprezintă un aspect care intră în puterea de lucru judecat a deciziei comerciale nr. 344/2.06.2006.
Din analiza considerentelor acestei decizii rezultă că renunțarea - AIR SA din cuprinsul contractului de tranzacție se referă inclusiv la, iar acest element a intrat în puterea de lucru judecat a actului jurisdicțional menționat.
Prin întâmpinare s-a arătat că instanța de fond și-a exercitat atribuțiile judecătorești în limitele impuse de lege întrucât aceasta a descris raporturile dintre părți, făcând trimiteri la hotărârile judecătorești pronunțate în privința unor aspecte relevante.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 115 și următoare Cod Procedură Civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate și în lumina dispozițiilor articolului 295 Cod Procedură Civilă, Curtea reține următoarele aspecte:
Din perspectiva evoluției raporturilor juridice dintre părți, Curtea constată că acționarii - AIR SA au aprobat, la data de 07.11.1996. dobândirea de către a calității de acționar al societății, revenindu-i obligația de a subscrie pentru 2.000.000 de acțiuni suma de 2.000.000.000 lei.
Ulterior, la data de 8.11.1996, prin actul adițional la contractul de societate și statutul - AIR SA, s-au reiterat dispozițiile procesului-verbal al adunării generale extraordinare, iar la aceeași dată părțile au încheiat convenție cadru prin care au căzut de acord ca valoarea de achiziție a celor 2.000.000.000 de acțiuni nou emise subscrise de să fie de 20.800.000 USD.
Din prevederile convenției cadru încheiată de părți rezultă că aceasta a reprezentat de fapt o formă de creditare, întrucât avea posibilitatea ca la sfârșitul anului 2005 să ceară reclamantei să răscumpere acțiunile la un preț de opțiune egal cu valoarea de achiziție a acțiunilor plus o compusă a dobânzii de 15 % pe an.
După ce a achitat suma de 6.800.000 USD din valoarea acțiunilor, a sistat plățile, iar AIR a formulat în instanță o acțiune pentru plata vărsămintelor restante.
Ca urmare a învestirii cu formulă executorie a convenției cadru, AIR SA a declanșat procedura executării silite împotriva BCR SA (cu care SA fuzionase).
Prin OUG nr. 85/2004 s-a prevăzut subrogarea în drepturile și obligațiile BCR izvorâte din activitatea desfășurată de fosta până la data radierii acesteia din registrul comerțului.
Urmare acestui fapt, între AIR SA și s-a încheiat contractul de tranzacție nr.17669/25.11.2004 prin care AIR renunța la orice drept de creanță derivând din raporturile cu fosta în schimbul plății de către a sumei de 15.800.000 USD.
Această situație de fapt reținută de către C este de altfel și cea reținută de instanța de fond, astfel încât nu se poate susține incursiunea autorității judecătorești în sfera activității altei puteri, așa cum se susține de către apelantă în primul motiv de apel.
De altfel, instanța de fond nu a prezentat aprecieri proprii cu privire la caracterul fraudulos al operațiunii de creditare și nu a făcut altceva decât să reitereze considerentele deciziei nr.1078/1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI, arătând în continuare că, ulterior, Curtea Supremă de Justiție a schimbat complet această motivare, apreciind acțiunea ca prematură.
O astfel de prezentare apare în opinia curții ca firească în analiza cronologică a raportului dintre părți decurgând din convenția cadru, iar referirile tribunalului la conținutul anumitor hotărâri judecătorești nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul că s-a pronunțat asupra unor aspecte care au fost hotărâte în mod definitiv și irevocabil de către instanțele judecătorești.
Soluția pronunțată de instanța de fond este fundamentată pe contractul de tranzacție, iar principala critică a apelantei se referă la interpretarea conținutului acestui contract.
Analizând clauzele contractului de tranzacție, Curtea reține că, potrivit articolului 3.1, intimata s-a obligat să achite apelantei suma de 15.800.000 USD, iar apelanta și acționarii acesteia s-au obligat să renunțe la toate litigiile existente și viitoare privind executările silite aflate pe rolul instanțelor de judecată (prevăzute în anexa 1) precum și la orice drepturi și pretenții împotriva BCR derivând din raporturile stabilite cu fosta, în particular cele rezultând din convenția cadru, fie că acestea au făcut obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar fi putut face obiectul unor procese viitoare întrucât au fost transferate în sarcina care se substituie BCR conform Ordonanței nr.18/2004.
Din analiza acestei prevederi contractuale rezultă că apelanta a renunțat la orice drept rezultând din convenția cadru, iar pretențiile asupra cărora s-a renunțat au făcut obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar fi putut face obiectul unor procese viitoare.
În aceste condiții, susținerea apelantei în sensul că aceasta nu ar fi putut tranzacționa și asupra unor litigii existente cu întrucât acestea nu existau pe rolul instanțelor de judecată apare ca nefondată întrucât tranzacția se referea la litigii viitoare, iar în cadrul litigiilor existente AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI se substituia BCR conform OG nr.18/2004.
De altfel, din punct de vedere al subiectului pasiv al obligației stabilită prin tranzacția părților, față de transmiterea obligațiilor de la la BCR și apoi la AVAS, anterior încheierii tranzacției, curtea reține că obligația de plată a sumei prevăzută în tranzacție incumba AVAS, astfel că nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că nu a operat renunțarea și cu privire la intimata din prezenta cauză.
Împrejurarea că, efect al tranzacției, s-a renunțat la orice litigii referitoare la AVAS rezultă și din conținutul art. 7.2 din contract potrivit căruia " drepturile și obligațiile constituite pentru fosta în conformitate cu prevederile convenției cadru sunt considerate, începând cu data semnării prezentului contract de tranzacție, ca fiind constituite ale AVAS și vor fi exercitate de către acesta".
Curtea mai constată că, deși între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr.3073/2005 al Tribunalului București -Secția a VI-a comercială nu există identitate de obiect pentru a opera autoritatea de lucru judecat, există totuși identitate de cauză în sensul că în ambele dosare reclamanta se prevalează de efectele convenției cadru și solicită daune rezultate din pretinsa nerespectare a acestei convenții.
În aceste condiții, curtea nu poate ignora considerentele deciziei comerciale nr.344/2.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a V-a comercială din care rezultă că prin contractul de tranzacție s-a renunțat la dreptul de creanță atât față de BCR, cât și față de AVAS, în realitate existând un singur drept de creanță rezultat ca urmare a neîndeplinirii de către fosta a obligației de a efectua vărsămintele, obligație transmisă succesiv, ope legis, către BCR.
Aceste considerente au intrat în puterea lucrului judecat, fiind soluționate printr-un act jurisdicțional cu caracter definitiv, astfel că în prezent instanța de judecată nici nu mai poate aprecia că, în raport de conținutul contractului de tranzacție, nu s-a stins dreptul de creanță al - AIR SA rezultând din convenția-cadru.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - AIR SA cu sediul în B,--4, sector 1, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B--8, House.8, sector 1 la - A ", SI ASOCIATII", împotriva Sentinței comerciale nr.6706/16.05.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr vechi 5099/2005).
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 26.685,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
4.03.2008
4 ex.
Com.2 ex./
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
