Spete pretentii comerciale. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 84/

Ședința publică din 16 2009

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de reclamanta " ȘI PODURI M" cu sediul social în T - M,-/A, parter, JUDEȚUL M, prin reprezentant legal și de pârâta " " cu sediul în T - M,-, jud. M, împotriva Sentinței comerciale nr. 2493 din 30 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 09 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 16 2009.

CURTEA DE APEL,

Prin sentința nr. 2493 pronunțată la data de 30.12.2008 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea comercială promovată de reclamanta și Poduri M SRL în contradictoriu cu pârâta SA și în consecință:

- pârâta a fost obligată la plata sumei de 240.003,27 lei, reprezentând prețul lucrărilor efectuate de reclamantă în numele și beneficiul pârâtei la obiectivul denumit "întreținere curentă, periodică și siguranța circulației pe DJ 151 -" precum și la daune moratorii reprezentate de dobânda legală comercială începând cu 18 ianuarie 2007 și până la 1 mai 2007;

- pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 191.250,78 lei, reprezentând prețul lucrărilor efectuate de reclamantă în numele și beneficiul pârâtei la obiectivul denumit "întreținere DJ 106 limita județului S-", precum și la daune moratorii reprezentate de dobânda legală comercială, începând cu 18 ianuarie 2007 și până la 1 mai 2007;

- s-a admis în parte cererea accesorie formulată de reclamanta și Poduri M SRL în contradictoriu cu pârâta SA și în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.132,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate și dovedite de reclamantă;

- s-a respins cererea accesorie formulată de pârâtă cu privire la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că acționarul unic al reclamantei la data când între părți au început să se deruleze raporturi juridice era Consiliul Județean M iar această entitate juridică, în calitatea sa de subiect de drept public - autoritate contractantă, a ofertat public lucrările de întreținere curentă, întreținere periodică și siguranța circulației pe DJ 151 -, această lucrare fiind adjudecată de societatea pârâtă, încheindu-se contractul nr. 39/03.07.2006 în valoare de 502.887,80 lei. Beneficiarul contractului a emis ordinul de începere al lucrărilor nr. 8616/13.07.2006 recepționând-o conform procesului verbal nr. 33/30.10.2006. Prețul lucrărilor a fost achitat integral executantului. Aceeași autoritate contractantă a ofertat public și execuția acelorași lucrări pe DJ 106 S - - limita județului S, și aceasta fiind adjudecată de pârâtă, încheindu-se contractul nr. 30/12.06.2006 în valoare de 415.159,02 lei, prețul fiind integral achitat executantului. Reclamanta susține că adjudecatarul lucrărilor a ofertat-o să execute parte din lucrări, între cele două societăți existând deja alte relații comerciale. În acest sens a prezentat dispoziția de șantier nr. 1 nedatată însă remisă prin fax la 24.07.2007 de la un număr identificat ca fiind al pârâtei, dispoziție având ca obiect lucrarea de întreținere curentă, întreținere periodică și siguranța circulației pe DJ 151 -. Reclamanta susține că a efectuat lucrările în perioada iulie - septembrie 2006 valoarea acestora ridicându-se la suma 240.003,27 lei. În aceeași modalitate reclamanta a pretins că a executat și lucrările la obiectivul DJ 106 S - - limita județului S în valoare de 191.250,77 lei în perioada septembrie - octombrie 2006. Aceasta recunoaște că între părți nu a existat vreun înscris în considerarea contractului de subantrepriză, pe de o parte, ca urmare a strânselor legături între cele două societăți, Consiliul Județean fiind la acea vreme atât beneficiarul unic al lucrărilor contractate de pârâtă cât și unicul acționar al reclamantei interesat să redreseze situația financiară a acesteia în scopul înstrăinării participațiunii sociale deținut dar și al antecedentelor comerciale avantajoase pentru ambele societăți comerciale. Recunoaște, de asemenea că, datorită unor probleme financiare notorii constând în creanțe datorate bugetului de stat, nu-i era accesibilă poziția de subcontractant în cele două contracte de achiziții publice, implicit acesta constituindu-l și motivul imposibilității preconstituirii unui înscris în mod public și deschis. În opinia reclamantei, finalizarea operațiunilor comerciale a eșuat în momentul în care pârâta nu a reușit să achiziționeze la licitație publică acțiunile scoase la vânzare de unicul acționar al reclamantei, Consiliul Județean. Pe documentația depusă de reclamantă la dosar apare confirmarea reprezentantului Consiliului Județean M - Regia Autonomă a lor Locale M - Secția, un dezmembrământ fără personalitate juridică a reclamantei. Pârâta a contestat susținerile reclamantei arătând că nu putea încheia cu reclamanta o asemenea convenție întrucât s-ar fi expus răspunderii contractuale față de autoritatea contractantă, lucrările fiind executate prin resurse materiale și umane proprii.

Judecătorul fondului a reținut că dispoziția de șantier nr. 1 nedatată însă remisă prin fax la 24.07.2007 de la un număr identificat ca fiind al pârâtei în chiar proximitatea datei la care pârâta însăși a primit dispoziția de începere a lucrărilor, constituie un început de dovadă scrisă. Aceasta se coroborează cu declarația martorului care a îndeplinit în perioada criticată calitatea de administrator special al reclamantei însărcinat cu conducerea executivă a acesteia pe parcursul procedurii de înstrăinare a participațiunii sociale deținută de asociatul unic - Consiliul Județean M - în fapt chiar autoritatea contractantă, precum și cu concluziile desprinse din expertiza contabilă efectuată în cauză. Astfel, deși ambele părți au înregistrat fiecare în parte în evidențele contabile bonurile de consum și au înțeles să deconteze cheltuielile cu manopera, utilajele și transportul global, reclamanta a operat înregistrarea documentelor în proximitatea constituirii acestora în timp ce pârâta a înregistrat la intervale nefirești aceleași documente, ba chiar cu mult și după emiterea facturilor pe seama beneficiarului final. Diferențe de evidențiere în contabilitate au fost constatate și cu privire la decontarea manoperei, reclamanta evidențiind lunar cheltuielile salariale cu menționarea foilor de pontaj a fiecărui salariat pretins a fi executat lucrările la cele două obiective cât și a personalului, în timp ce pârâta a evidențiat aceste cheltuieli la modul general, în privința tuturor salariaților ei fără un pontaj al acestora pe fiecare șantier deschis.

Interpretând probatoriul neîndestulător propus de părți, judecătorului fondului i s-a format totuși convingerea intimă că între cele două părți a existat un raport de subantrepriză în care reclamanta a avut calitatea de suantrepenor iar pârâta de antreprenor, obiectul constituindu-l executarea lucrărilor litigioase. Pârâta a refuzat să-și îndeplinească obligația asumată prin această convenție încheiată consensual de tipul gentelman s agreemant-ului, respectiv plata prețului lucrărilor litigioase deși a obținut de la beneficiarul final plata prețului tuturor lucrărilor predate acestuia pe baza procesului verbal de recepție. S-a considerat că cele două părți fiind subiecte de drept privat, încheierea contractului de suantrepriză, contract nenumit, cu titlu oneros, consensual și sinalagmatic, nu este supusă normelor speciale ce reglementează procedura administrativă de atribuire a contractelor de achiziții publice. Pârâta fiind însă parte a unui asemenea contract, s-a aflat în imposibilitatea juridică de a recunoaște existența convenției litigioase, aspect care nu-l împiedică însă pe judecătorul cauzei să rețină existența raportului litigios atâta vreme cât probatoriul câștigat conduce, chiar și cu o ușoară echivocitate spre o asemenea concluzie. În ceea ce privește întinderea obligațiilor asumate, din constatările expertului contabil se confirmă susținerile reclamantei cu privire la întinderea pretențiilor față pârâtă. Este evident că reclamanta nu a executat integral lucrările la care pârâta se angajase prin contractele de achiziții publice, ci doar o parte a acestora, presupunându-se că restul au fost executate de pârâtă, aspect confirmat și prin expertiză. Astfel, prețul contractului nr. 39/03.07.2006 pentru lucrările de întreținere curentă, întreținere periodică și siguranța circulației pe DJ 151 - a fost în valoare de 502.887,80 lei în timp ce prețul lucrărilor litigioase efectuate de reclamantă în beneficiul antreprenorului general - pârâta, au fost de 240.003,27 lei, în timp ce prețul contractului nr. 30/12.06.2006 pentru lucrările la obiectivul DJ 106 S - - limita județului Saf ost în valoare de 415.159,02 lei iar prețul lucrărilor litigioase efectuate de reclamantă în beneficiul antreprenorului general - pârâta este de 191.250,77 lei. În drept judecătorul și-a întemeiat soluția pe dispozițiile legale ce reglementează instituția răspunderii contractuale, apreciind că în raport de dispozițiile art. 43 Cod comercial, reclamantei i se cuvin și dobânzi comerciale aferentei debitului totalizat. S-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 274. pr. civ. pârâta fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată avansate și dovedite de reclamantă în proces.

Împotriva sentinței au formulat apel atât reclamanta -. și Poduri SRL cât și pârâta -. SA.

-. și Poduri SRL a criticat sentința atacată prin prisma neacordării integrale a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză precum și a modalității în care judecătorul fondului a înțeles acordarea dobânzilor aferente debitelor. Se arată astfel că, instanța de fond nu a acordat integral cheltuieli de judecată, omițând acordarea unor onorarii avocaților care au reprezentat-

Sub aspectul dobânzilor arată că în mod greșit în raport de dispozițiile art. 43 Cod comercial instanța le-a acordat doar pentru perioada 18.01.2007 - 1.05.2007, întrucât acestea trebuiau acordate până la data plății efective.

Apelanta SA a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acesteia.

În primul rând acesta relevă caracterul abiguu și contradictoriu a considerentelor sentinței, întrucât pe de o parte, judecătorul fondului reține că pricina este lămurită sub toate aspectele iar pe de altă parte, accentuează în mod repetat caracterul neîndestulător al probatoriului administrat în cauză și menținerea unei stări de fapt incompletă, confuză și echivocă. Pe de altă parte, ideea de incertitudine cu privire la cele stabilite de prima instanță răzbate pe tot parcursul motivării, iar finalul considerentelor se reiterează că probatoriul este dificil de interpretat, lipsit de echivoc sau de tăgadă.

În privința raportului juridic dedus judecății, apelanta arată că din niciun mijloc de probă administrat în cauză, nu rezultă existența unui acord de voință al părților litigante, iar forma scrisă a contractului de subantepriză este cerută ad probationem. Reținerea ca o imposibilitate juridică de a preconstitui un astfel de înscris de către apelanta pârâtă, datorită financiare în care se afla reclamanta, contravine în mod vădit principiilor probațiunii, întrucât reclamanta era cea ținută să-și dovedească pretențiile.

Instanța de fond nu a ținut seama nici de adresele Consiliului Județean M, prin care aceasta calitatea de subcontractant a reclamantei și din care se confirmă calitatea acesteia de terț desăvârșit față de lucrările de achiziție publică. Nimic nu ar fi împiedicat această autoritate publică să recunoască calitatea de subcontractant al reclamantei în măsură în care aceasta ar fi corespuns realității.

În continuare apelanta arată că probele testimoniale administrate în cauză sunt irelevante și nu se coroborează cu niciun înscris, cu atât mai mult cu cât, nici raportul de expertiză realizat în cauză nu confirmă punctul de vedere al reclamantei.

Nu în ultimul rând se arată că reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea în pretenții la data de 27.04.2007 în condițiile în care pretinsele lucrări au fost executate în perioada iulie - octombrie 2006, la interval de aproape de un an de zile, nefiresc de îndelungat pentru orice comerciant diligent.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate dar și a aspectului devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată:

În privința apelului formulat de către pârâta SA, Curtea apreciază că acesta este nefondat.

Principala problemă pusă în discuție în fața instanței de fond a reprezentat existența sau inexistența contractului de subantrepriză.

Contractul de subantrepriză este acel contract în temeiul căruia o persoană numită subantreprenor se obligă față de o altă persoană (având calitatea de antreprenor într-un contract de antrepriza preexistent) numită antreprenor principal sau general, să execute unele din lucrările la care aceasta s-a angajat față de clientul sau. Fiind propriu-zis un contract de antrepriză, este supus reglementărilor aplicabile acestuia.

Cum antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral) cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă si consensual, aceleași caractere juridice le prezintă și subantrepriza. Pe de altă parte, legea nu cere nici o formă specială pentru validitatea lui, așadar nici forma scrisă, fiind aplicabile regulile comune. Art. 46. com. constituie reperul fundamental în materia probelor în comercial, arătând că obligațiile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, telegrame, registrele părților, martori, precum și prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă, deci și prezumțiile pe care judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

În speță, părțile s-au aflat în imposibilitate juridică de a încheia contractul de subantrepriză în formă scrisă, aspect care a profitat pârâtei care a negat pe tot parcursul procesului existența raportului obligațional, însă materialul probator administrat în cauză, chiar dacă a fost interpretat în manieră proprie de către judecătorul fondului, este suficient și fără vreun echivoc.

Procedând la o reaprecierea a materialului probator administrat în fața primei instanțe, Curtea consideră că judecătorul fondului a atribuit o corectă valoare probantă acestuia.

Astfel, dispoziția de șantier nr. 1, fără dată, recepționată prin fax de către reclamantă la data de 25.07.2006 și identificarea precisă a emitentului prin numărul de fax aparținând acestuia și chiar a denumirii (fila 15 vol. I), face ca acest înscris să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată emanat de la pârâtă și să fie interpretat ca atare. Pe de altă parte, instanța de control nu poate face abstracție nici de faptul că persoana care a redactat acest înscris este aceeași cu persoana care a redactat înscrisul de la fila 11 vol. II, înscris aparținând pârâtei și depus de aceasta la dosarul cauzei, asemănarea vizibilă a caracterelor fiind evidentă. De altfel, pârâta nu a făcut decât să transmită reclamantei propria dispoziție de șantier nr. 1 din 13.07.2006 (fila 102 vol. II) primită de la beneficiar, din care însă lipsesc semnăturile și ștampilele celor implicați, în fapt cele două înscrisuri fiind unul și același. Din acest punct de vedere, în mod legal și temeinic instanța de fond l-a considerat un început de dovadă scrisă.

Un alt înscris relevant aparținând pârâtei este adresa nr. 1089/01.11.2006 (fila 13 vol. I). Astfel, la solicitarea reclamantei din adresa nr. 3686/18.10.2006 de a încheia contractul în formă scrisă și plata contravalorii lucrărilor, pârâta nu a negat categoric existența vreunui raport juridic între părți, arătând doar că, întrucât nu a fost declarat subcontractant la licitațiile pentru cele două lucrări, nu se pot încheia formele legale cu reclamanta (forma scrisă), și a invitat la discuții reclamanta pe marginea celor solicitate condiționat de achitarea unei datorii anterioare a reclamantei față de pârâtă. În condițiile inexistenței vreunui raport juridic, pârâta nu ar fi lansat invitația la discuții nici măcar condiționat.

Depoziția martorului vine să întărească, așa cum s-a și reținut de altfel, convingerea instanței. Chiar dacă în opinia pârâtei apelante această probă testimonială, precum și cea a martorei, reprezintă doar abordări unilaterale ale unor salariați ai reclamantei, ea nu poate fi înlăturată sine die doar din acest considerent câtă vreme se coroborează cu celelalte probe administrate. Ambele depoziții converg spre o concluzie unică: chiar dacă între părți contractul nu a fost perfectat în formă scrisă datorită situației conjuncturale în care se afla reclamanta, acesta s-a încheiat în condițiile art. 36. com. oferta (dispoziția de șantier) urmată de executare.

Concluziile desprinse de judecătorul fondului din raportul de expertiză întocmit în cauză sunt și ele întemeiate. În condițiile în care înregistrările în evidența contabilă trebuie să asigure o contemporaneitate între înregistrare și operațiunea care se înregistrează precum și în ordinea efectuării operațiunilor, apare cu atât mai suspect intervalul mare de timp în care pârâta și-a înregistrat documentele pretins întocmite cu referire la aceleași lucrări.

În privința poziției adoptate de Consiliul Județean M, autoritatea contractantă în contractul principal de execuție de lucrări și, totodată acționar unic al reclamantei în perioada de referință, aceasta este firească în condițiile în care în contractul încheiat de aceasta (contract de antrepriză) cu pârâta, reclamanta nu a avut calitatea de subantreprenor. Faptul că în contractul de antrepriză nu a fost nominalizat expres subantreprenorul nu duce la concluzia că reclamanta nu a avut această calitate într-un raport juridic ulterior încheiat cu pârâta.

Ultima critică adusă sentinței atacate de apelanta pârâtă se referă la intervalul nefiresc de îndelungat între data executării lucrărilor, iulie-octombrie2006 și data promovării prezentei acțiuni, 27.04.2007. Și această susținere este nefondată. Astfel, la data derulării raporturilor juridice, începuse procesul de înstrăinare a pachetului de acțiuni deținute de Consiliul Județean M la societatea reclamantă iar interesul pârâtei în achiziționarea acestuia era cunoscut de toate părțile implicate. Acest proces a fost încheiat în luna 2006, prin vărsarea prețului reprezentând contravaloarea acțiunilor, iar licitația a avut loc în septembrie 2006. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că demersurile pentru rezolvarea diferendului au fost inițiată de reclamantă încă de la începutul lunii octombrie 2006 printr-un schimb de adrese fie cu Consiliul Județean M, fie cu pârâta și au culminat cu invitația la conciliere pentru data de 28.02.2007. Această succesiune a demersurilor în vederea soluționării pe cale amiabilă nu poate anihila calitatea de comerciant diligent, cel puțin din acest punct de vedere, al reclamantei.

Chiar dacă din modul în care sunt redactate considerentele sentinței atacate s-ar putea desprinde ideea unei echivocități în privința aprecierii materialului probator administrat în cauză și, implicit a formării intimei convingeri a judecătorului fondului, Curtea constată că critica adusă de apelantă nu constituie motiv de nelegalitate sau netemeinicie câtă vreme concluziile desprinse sunt neechivoce.

Față de aceste considerente, apelul formulat de către apelanta pârâtă se dovedește a fi neîntemeiat.

Criticile formulate de către apelanta reclamantă -. și Poduri SRL sunt parțial întemeiate. Astfel, în privința modalității în care instanța de fond a înțeles să acorde dobânzile aferente debitului principal, aceasta este legală, instanța nefăcând altceva decât aplicarea principiului disponibilității părților în procesul civil. Într-adevăr, conform art. 43. com, s-ar presupune că ele sunt datorate până la data plății efective a datoriei însă, atât prin cererea principală cât și în cuvântul pe fond și apoi în concluziile scrise, reclamanta a solicitat acordarea ca și dobândă a sumei de 6. 616,32 lei calculată pentru perioada 18.01.2007 - 01.05.2007, sumă pentru care, de altfel, și achitase taxa de timbru corespunzătoare. Conform art. 294. pr. civ. în apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi. Nu sunt aplicabile dispozițiile alin. 2 din același articol, potrivit căruiase vor putea cere insa dobinzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante,întrucât ele nu s-au ivit după darea sentinței atacate. Așadar, cum această critică vizată constituie în fapt o cerere nouă formulată pentru prima dată în apel, instanța o consideră a fi nefondată.

Cât privește susținerile apelantei referitoare la neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, acestea sunt parțial fondate. La judecarea cauzei pe fond, reclamanta apelantă a beneficiat de asistența și reprezentarea juridică a doi avocați, în baza contractelor de asistență juridică nr. 34/2007 și 49/2007 (conform delegațiilor de la filele 212, 213 vol I). În dovedirea acestor cheltuieli reclamanta a depus și o factură în cuantum de 29.500 lei aferentă unui contract străin de prezenta cauză (nr. 32/2007 - fila 296 vol. III), urmând așadar a se avea în vedere doar onorariul aferent contractului nr. 49/2007 (fila 297) deoarece această cheltuială a fost efectivă și dovedită.

Așa fiind, Curtea va respinge apelul formulat de pârâta apelantă SA ca nefundat și va admite apelul formulat de către reclamanta apelantă -. și Poduri SRL, iar în urma schimbării în parte a sentinței atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 296. pr. civ, va obliga pârâta la plata sumei de 24.132,72 lei în favoarea reclamantei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate și dovedite.

În privința cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite din această cale de atac, în temeiul art. 274. pr. civ. -. SA va fi obligată la plata către -. și Poduri SRL a sumei de 13.760 lei reprezentând taxă de timbru și onorariul celor doi avocați care au reprezentat apelanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul formulat de " " cu sediul în T-M,-, județul M, împotriva sentinței nr.2493 pronunțată la data de 30 decembrie 2008 de Tribunalul Comercial Mureș.

Admite apelul formulat de " ȘI PODURI SRL, cu sediul în T-M,-/A, județul M, împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 24.132,72 lei în favoarea reclamantei reprezentând cheltuieli de judecată avansate și dovedite. Menține restul dispozițiilor.

Obligă SA la plata în favoarea - ȘI PODURI M SRL a sumei de 13.760 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat

-

GREFIER,

red.

tehnored. BI/4ex

jud.fond:

-18.01.2010-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

din

Decizia nr. 84/

Ședința publică din 16 2009

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

Grefier -

Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de " " cu sediul în T - M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.2493 pronunțată la data de 30 decembrie 2008 de Tribunalul Comercial Mureș.

Admite apelul formulat de " ȘI PODURI SRL, cu sediul în T - M,-/A, jud.M, împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 24.132,72 lei în favoarea reclamantei reprezentând cheltuieli de judecată avansate și dovedite. Menține restul dispozițiilor.

Obligă SA la plata în favoarea - ȘI PODURI M SRL a sumei de 13.760 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16 2009.

PREȘEDINTE/ss/semnătura indescifrabil

JUDECĂTRO/ss/semnătura indescifrabil

JUDECĂTOR/ss/semnătura indescifrabil GREFIER

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Tg Mures