Spete pretentii comerciale. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.84
Sedinta publica din 13.02.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta reclamantă - COM SRL, împotriva sentintei comerciale nr.8172/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - INSURANCE SA.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă apelanta prin consilier juridic cu delegație la fila 18 dosar și intimata prin consilier juridic care depune împuternicire la dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că apelanta a depus prin serviciul registratură relațiile solicitate la termenul anterior, respectiv precizări cu privire la modul de calcul a taxei judiciare de timbru.
Intimata prin consilier juridic depune în ședință publică întâmpinare pe care o comunică și părții adverse.
Curtea comunică în ședință publică intimatei prin apărător precizările depuse de către apelantă și apreciază că taxa judiciară de timbru achitată de către apelantă este îndestulătoare.
La interpelarea instanței apelanta prin apărător arată că nu mai insistă în cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin apărător solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin apărător solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată la numărul - din 18 februarie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - COM SRL, cu sediul în, jud. B, a chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA DE asigurare SA B - SUCURSALA B și a solicitat ca instanța să o oblige la plata sumelor de 48.597,34 Euro cu titlu de despăgubiri, plus 5% pe an la această sumă cu începere de la 31 octombrie 2005, de 7.816 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și .(!) lei cheltuieli de executare, de 18.303,36 lei cu titlu de cheltuieli ocazionate de judecata în litigiul în care a fost obligată la plata sumelor sus-menționate, precum și la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că la 16/17 februarie 2005, în cursul executării unui contract de transport internațional de mărfuri pe șosele, pe ruta Italia-Romania, în favoarea - HOUSE SRL B s-a produs o pierdere parțială de mărfuri prin furt din autocamionul proprietate reclamantei și că evenimentul a fost adus în timp util la cunoștința pârâtei asigurător, care a refuzat plata. A arătat că prin decizia nr. 176 din 4 aprilie 2007, Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială, cu majoritatea de valori a admis apelul, a schimbat în tot sentința comercială nr. 5056 din 14 iunie 2006 Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, iar reclamanta a fost obligată la plata daunelor către societatea păgubită, hotărârea fiind executată silit.
A invocat incidența dispozițiilor articolului 41, combinat cu articolul 43 teza a II a din Legea nr.136/1995.
La 21 martie 2008, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că a arătat că solicită de la pârâtă pe calea acțiunii în regres următoarele sume:
-48.597,34 Euro cu titlu de despăgubiri, plus 5% pe an dobândă cu începere de la 31 octombrie 2005 și până la data plății efective, în echivalent în lei la cursul BNR di n ziua plății - sumă la care reclamanta a fost obligată prin decizia comercială nr. 176/2007 a Curții de Apel București - Secția a Va Comercială;
-7.816 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la care fost obligată reclamanta prin aceeași hotărâre;
-27.253,70 lei cu titlu de cheltuieli de executare a hotărârii sus-menționate;
-13.405,68 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă în litigiul sus-menționat, din care 4.902,68 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în fond, 1.441 lei cu același titlu în recurs, 7.062 lei salariu consilier juridic angajat pentru reprezentarea judecății în acea cauză plus taxele aferente acestui salariu plătite administrației fiscale;
-5.694 lei cheltuieli de judecată în prezenta cauză reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
A reluat prezentarea situației de fapt pe care s-a grefat litigiul părților și a prezentat conduita procesuală negativă a societății pârâte în cursul primei judecăți, menținându-și temeiurile de drept ale cererii.
La termenul din 3 aprilie 2008, reclamanta și-a precizat din nou pretențiile, solicitând de la pârâtă plata sumei de54.442,33 Euro,din care 48.597,34 Euro - despăgubiri și 5.844,93 Euro - dobândă de la 31 octombrie 2005 și până la data plății efective, calculată pe 878 de zile,de 35.069,7 lei, sumă ieșită din patrimoniul reclamantei prin executare silită, din care 7.816 lei - cheltuieli de judecată și 27.253,70 lei -cheltuieli de executare,de 13.405,68 leireprezentând cheltuieli ale societății reclamante în primul litigiu,plus dobânda legală,începând cu 27 martie 2008 când aceste sume au ieșit din patrimoniul societății reclamante, calculată la cuantumul cumulat al sumelor cu care patrimoniul a fost diminuat.
A solicitat cheltuieli de judecată.
La 13 mai 2008, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca lipsită de obiect, cu motivarea de esență că prin OP nr. 298 din 14 mai 2008 și prin OP din 14 mai 1008 i-a achitat reclamantei de bună voie sumele la care aceasta a fost obligată prin decizia Curții de Apel București. Cu privire la cheltuielile de judecată, a invocat prevederile articolului 275 Cod procedură civilă, susținând că a recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare.
La același termen, față de plata făcută de pârâtă, reclamanta și-a precizat pentru a patra oară pretențiile, solicitând de la pârâtă plata următoarelor sume:
-74,06 Euro - dobândă datorată către - HOUSE SRL și achitată silit acesteia, aferentă perioadei 15 martie 2008 - 27 martie 2008;
-27.253,70 lei - cheltuieli de executare;
-13.405,68 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de reclamantă în litigiul precedent;
-6.46,50 euro plus 575,65 lei reprezentând dobânda legală începând cu 27 martie 2008, data ieșirii acestor sume din patrimoniu prin executare silită, până la data plății parțiale făcute de pârâtă - 14 mai 2008:
-dobânda legală de 9,03% pe an începând cu 15 mai 2008 și până la data plății efective a sumelor sus-indicate.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr. 8172 din 3 iulie 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte cererea, obligând-o pe pârâtă la plata sumelor de 74,06 Euro - diferențe daune de transport; 27.253,7 lei cheltuieli de executare; 646,5 Euro și 323,64 lei - dobândă legală aferentă sumelor datorate până la 14 mai 2008, precum și în continuare pentru debitele restante indicate anterior și 5694 lei cheltuieli de judecată. A respins celelalte pretenții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut raporturile comerciale care au existat inițial între părți, a evocat sentința comercială nr. 5056 din 14 iunie 2006 Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și decizia comercială nr. 176 din 4 aprilie 2007 Curții de Apel București, irevocabilă prin respingerea recursului și a reținut că în cadrul executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 392/2007 al BEJ din contul reclamantei au fost ridicate în baza hotărârilor judecătorești precitate sumele de 48.597,34 Euro - despăgubiri, de 5844,93 Euro - dobândă și de 27,253,70 lei - cheltuieli de executare.
A reținut refuzul constant al pârâtei de a plăti indemnizația de asigurare datorată în baza poliței încheiate, chiar și după pronunțarea sus - invocatelor hotărâri judecătorești, precum și plata de către această parte în cursul prezentei judecăți a sumelor de 51.368,27 Euro - despăgubiri și dobândă legală aferentă și de 7.816 lei - cheltuieli de judecată, prin ordinele de plată nr. 298 și, ambele din 14 mai 2008.
Comparând suma de 54.442,33 Euro - plătită de reclamant, cu cea de 54.368,27 euro - plătită de pârâtă, prima instanță a reținut o diferență de 74,06 euro, pentru care pârâta nu a invocat nici un argument temeinic în apărare.
Privitor la cheltuielile de executare plătite de reclamantă, prima instanță a reținut că dispozițiile articolului 41 din legea nr. 136/1995 nu fac nici o diferență între cheltuielile de judecată și cele de executare, că ambele tipuri de cheltuieli sunt efectuate în procesul civil și au la bază refuzul asigurătorului de a achita voluntar indemnizația și asigurare, asigurătorul pârât datorând și aceste sume, cu atât mai mult cu cât nu se poate apăra prin invocarea neexecutării voluntare a obligației de către reclamantă câtă vreme se află în culpă pentru neexecutarea propriei obligații contractuale.
În ce privește sumele solicitate de reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, a apreciat că acestea nu sunt datorate în conformitate cu articolul 41 din lege, întrucât nu au fost efectuate în apărare față de acțiunea beneficiarului, ci în legătură cu cererea de chemare în garanțe respinsă de instanța de fond, soluția rămânând irevocabilă din culpa reclamantei care nu a atacat această hotărâre.
Privitor la salariul consilierului și la taxele aferente acestuia, a reținut că acestea nu pot fi imputate pârâtei, deoarece perioada de angajare indicată în contractul individual de muncă - 1 noiembrie 2006 - 1 ianuarie 2007 - nu corespunde etapelor din procesul inițial, acest contract de muncă fiind încheiat pe perioada suspendării contractului de muncă al titularului de post.
A făcut aplicarea articolului 43 Cod comercial privitor la dobânda solicitată de reclamantă, reținând că pârâta nu a contestat modul de calcul al sumelor solicitate cu acest titlu.
A reținut incidența dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă și inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 275 Cod procedură civilă, întrucât pârâta era de drept în întârziere cu privire la plata sumelor solicitate de reclamantă, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 20 octombrie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, a fost criticată hotărârea primei instanțe numai sub aspectul soluției de neacordare a sumei de 13.405,66 lei cu titlu de cheltuieli pe care apelanta - reclamantă le-a făcut în procesul civil.
Sub acest aspect, a susținut că, privitor la suma de 4.902,68 lei, achitată în cursul primul proces cu titlu de taxă judiciară de timbru și taxă timbru pentru cererea de chemare în garanție, sunt îndeplinite cerințele de acordare prevăzute de articolul 41 teza ultimă din legea nr. 136/1995, întrucât a făcut dovada achitării acestor cheltuieli, iar aceste cheltuieli erau necesare, întrucît chemarea în garanție (pentru care au fost achitate taxele) constituie o necesitate juridică obiectivă, impunându-se ca asigurătorul (intimatul pârât în cauză) să își poată formula apărările și să se asigure o judecată unitară, opozabilă inclusiv asigurătorului.
A criticat considerentele în care prima instanță a reținut că apelanta-reclamantă este în culpă pentru nerecuperarea soluției sub aspectul cererii de chemare în garanție, susținând că prin hotărârea tribunalului acțiunea a fost respinsă față de apelanta - reclamantă, astfel că apelul împotriva acestei hotărâri, sub aspectul soluționării cererii de chemare în garanție, ar fi fost lipsit de interes. A susținut, de asemenea, că prin repunerea în discuție - în recurs - a cererii principale se pune și problema cererii de chemare în garanție.
Privitor la suma de 1441 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în recurs, a susținut de asemenea că reprezintă o cheltuială necesară, întrucât și promovarea recursului constituia o necesitate juridică obiectivă, pentru protejarea unui interes legitim, intimata - pârâtă putându-i opune neexercitarea acestei căi de atac. A susținut că și plata acestei sume se încadrează în ipoteza prevăzută de articolul 41 din legea nr.136/1995.
În fine, în privința sumei de 7.052 lei a apreciat soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică, pe de o parte pentru că, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aceasta a fost dovedită ca efectuată, iar pe de altă parte pentru că această sumă, acordată conform contractului individual de muncă depus la dosar, avea caracter necesar, contractul fiind încheiat exclusiv pentru consultanță și reprezentare în litigiul cu - HOUSE SRL, consilierul juridic reprezentând-o pe apelanta - reclamantă pe durata întregului proces.
Apelul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 282 Cod procedură civilă.
La termenul din 13 februarie 2009, intimata - pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, invocând achitarea de bunăvoie a sumelor la care apelanta - reclamantă a fost obligată prin hotărâre judecătorești anterioare și susținând că sumele solicitate în apel nu intră în categoria celor datorate în conformitate cu dispozițiile articolului 41 din legea nr.136/1995.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod judicios că apelanta - reclamantă a promovat o acțiune în regres, Curtea reținând că în cadrul acesteia se solicită ca intimata - pârâtă, în calitate de asigurător, să răspundă pentru daunele stabilite în sarcina apelantei - reclamante, în calitate de transportator, față de terțul beneficiar al transportului, daune stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Curtea reține că apelanta - reclamantă a criticat hotărârea instanței fond numai pentru neacordarea cheltuielilor pe care pretinde că le-a făcut în procesul civil, prin prisma prevederilor articolului 41 teza a II a din legea nr.136/1995.
Aceste dispoziții prevăd răspunderea asiguratorului în acțiunea în regres și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, fără, însă, a distinge după cum aceste cheltuieli au fost sau nu justificate, iar din acest punct de vedere, Curtea apreciază că prima instanță, prin interpretarea dată, a adăugat la lege, înfrângând principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă și în raport de dovezile de la dosar relative la circumstanțele efectuării cheltuielilor de judecată. Astfel, Curtea apreciază ca întemeiată susținerea apelantei - reclamante desprenecesitateaformulării cererii de chemare în garanție, câtă vreme era posibil să uzeze de aceste mijloc procedural în contextul existenței raporturilor de asigurare și al dispozițiilor articolului 60 și următoarele Cod procedură civilă, iar formularea cererii de chemare în garanție avea menirea de a paraliza ulterior invocarea de către intimata - pârâtă a lui exceptio processus. Pe cale de consecință, efectuarea cheltuielilor cu taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar în toate fazele procesuale apare ca necesară, deci este o cheltuială justificată.
Este întemeiată și critica relativă la poziția procesuală a apelantei - reclamante în căile de atac față de soluția dată cererii de chemare în garanție, câtă vreme, față de soluția instanței de fond, de respingere a cererii introductive de instanță și,în consecință,de respingere a cererii de chemare în garanție, un eventual apel al apelatei-reclamante din cauza de față nu se justifica, fiind lipsit de interes, atâta timp cât nu a căzut în pretenții. Este întemeiată și critica apelantei - reclamante fundamentată pe susținerea că, prin promovarea recursului, a antamat inclusiv problema soluției dată asupra cererii de chemare în garanție, iar prin pronunțarea deciziei în recurs această soluție a rămas aceeași ca la fond, câtă vreme apelanta-reclamantă din cauza de fațăs-a preocupatde soluționarea cererii de chemare în garanție, efectuând în acest scop cheltuieli legate de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar. Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile articolului 41 teza a II a din legea nr.136/1995 nu impun condiția ca efectuarea acestor cheltuieli să fi condus la o soluție favorabilă (altfel ar fi infirmat chiar posibilitatea de a se uza de acțiunea în regres contra asiguratorului).
Privitor la suma de 7.052 lei, pretinsă cu titlu de salariu pentru consilierul juridic și de taxe aferente acestuia plătite către bugetul de stat, Curtea apreciază apelul ca întemeiat. Este o împrejurare susținută de apelanta-reclamantă, reținută de instanța de fond și necontestată de intimata - pârâtă aceea că acest salariu și taxele aferente au fost acordate în temeiul unui contract individual de muncă (filele 16-18 dosar fond), a cărui valabilitate nu a fost pusă sub semnul îndoielii; este, de asemenea, necontestat că prin acest contract s-a urmărit asigurarea consultanței și a reprezentării în dosarul în care s-au pronunțat hotărârile executate silit împotriva apelantei-reclamante și că acest contract s-a încheiat când consilierul juridic al societății apelante avea contractul de muncă suspendat,societatea apelantă având deplină justificare de a-și asigura apărare juridică calificatăîntr-un litigiu în care stătea ca pârâtă.
Ca atare, câtă vreme s-a dovedit că încheierea acestui contract și efectuarea cheltuielilor cu salariul aferent au fost făcute pentru asigurarea apărării în procesul inițial, Curtea apreciază ca necesară această cheltuială prin raportare la dispozițiile articolului 41 din legea nr.136/1995.
Conchizând în legătură cu cheltuielile efectuate în primul proces de către apelanta -reclamantă, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect existența acestora în raport de probele dosarului, dar că a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente privitor la cele neacordate astfel că, în temeiul articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, schimbând în parte hotărârea atacată.
În temeiul articolului 41 teza a II a din legea nr.136/1995, Curtea o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei și suma de 13.405,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 4.902,69 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în garanție în fond, 1441 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente aceleiași cereri în recurs, iar 7.052 lei reprezintă salariul pentru consilierul juridic acordat în baza contractului individual de muncă nr- și taxele aferente acestuia, datorate bugetului de stat.
În temeiul articolului 43 Cod comercial, Curtea o va obliga pe intimata pârâtă și la plata dobânzii legale aferente acestor sume (care în prezenta cauză reprezintă despăgubiri contractuale), reținând că, prin formularea cererii de chemare în garanție, intimata - pârâtă este de drept în întârziere, dobânda calculându-se de la data când respectivele sume au ieșit din patrimoniul societății apelante -15 februarie 2006 pentru suma de 4.902,68 lei (conform nr. 27), 1 noiembrie 2007 pentru suma de 1441 lei (conform 248) și 1 ianuarie 2007 pentru suma de 7.052 lei, când înceta contractul de muncă al consilierului juridic și când drepturile i-au fost achitate, calculul dobânzii urmând a se face până la plata efectivă a sumelor.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În temeiul articolului 298 raportat la articolul 274 Cod procedură civilă, reținând că intimata - pârâtă a căzut în pretenții în calea de atac a apelului, Curtea o va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelanta - reclamantă, cheltuieli constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - COM SRL, cu sediul în, str. -, hala nr.1, nr. 162, județul B, împotriva sentintei comerciale nr.8172/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - INSURANCE SA, cu sediul în B,-, - Județ
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei și suma de 13.405,66 lei, plus dobânda legală calculată astfel: pentru suma de 4.902,68 lei începând cu 15 februarie 2006, pentru suma de 1.441 lei începând cu 1 noiembrie 2007 și pentru suma de 7.052 lei începând cu 1 ianuarie 2007, până la achitarea efectivă a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pe intimată să plătească apelantei cheltuieli de judecată de 444,5 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./16.03.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu
