Spete pretentii comerciale. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2179/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 85
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - ROMANIA SRL împotriva sentinței comerciale nr. 9132 din 15.09.2008 precum și împotriva încheierii interlocutorii din 11.12.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 08.01.2009, intimata prin avocați și, cu împuterniciri avocațiale la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus dovada de comunicare a sentinței atacate.
Curtea pune in discuția părților calea de atac declarată.
Intimata, prin avocat, arată că în opinia sa calea de atac împotriva sentinței atacate nu poate fi apelul, întrucât potrivit art. 282 proc.civilă calea de atac în această cauză este recursul care se referă la valoarea litigiului, pretențiile fiind de sub 100 mii de lei.
Apelanta, prin avocat, arată că în cauza de față calea de atac este apelul, potrivit art.3 alin.2 din codul d e procedură civilă precum și față de dispoz. Legii nr.11/1991, depunând și note scrise în acest sens.
Curtea, deliberând, consideră că este corectă calea de atac a apelului împotriva sentinței atacate, deoarece cererea principală este o acțiune în "a face" și doar un capăt subsecvent de cerere este cel care privește pretențiile materiale.
Curtea pune in discuția părților excepția privind natura juridică a litigiului dedus judecății - excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin avocați, arată că prin întâmpinare a precizat că natura juridică a litigiului este de natură comercială și nu de natură civilă așa cum a arătat apelanta prin motivele de apel.
Apelanta, prin avocat, arată că litigiul dedus judecății este de natură civilă și nu de natură comercială.
Curtea, analizând excepția invocată de intimată apreciază că față de obiectul de activitate al părților, importarea și comercializarea spumei poliuretanice ce a stat la baza concurenței dintre ele, litigiul dedus judecății este de natură comercială, sens în care instanța este corect investită cu judecarea litigiului.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței atacate, precum și a încheierii interlocutorii din 11.12.2007, conform art.297 proc.civilă coroborat cu art. 282 alin.2 proc.civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea sa arată că acțiunea este întemeiată pe dispoz. art. 998- 999. civil coroborate cu Legea nr. 11/1991 fiind vorba de acțiune în concurență neloială.
Mai arată că fapta ilicită constă în denigrarea în orice mod a societății concurente, iar prejudiciul nu trebuie să fie cert și evaluabil, ci poate fi unul moral.
Intimata, prin avocați, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea sa arată că apelanta nu a efectuat procedura concilierii prealabile cu privire la capătul de cerere evaluabil în bani.
Mai arată că apelanta nu a dovedit existența vreunui prejudiciu material sau moral întrucât nu a suferit și nu avea cum să sufere un prejudiciu ca urmare a unor acțiuni perfect legale. Precizează că nu există fapte de concurență neloială în sarcina sa.
În replică, apelanta, prin avocat, arată că în cauză este vorba de un act de concurență neloială întrucât există înscrisuri la dosar.
CURTEA
Prin încheierea din 11.12.2007 au fost puse în discuția părților excepțiile prematurității formulării capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1leu cu titlu de daune și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
După dezbateri, având în vedere susținerile părților, instanța de fond a admis excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1 leu, cu titlu de daune.
În motivare s-a reținut de instanță că într-adevăr pentru suma de 1 leu cu titlu de daune, reclamanta nu a făcut dovada concilierii prealabile așa cum cer imperativ dispozițiile art.7201Cod procedură civilă.
A respins cea de-a doua excepție a inadmisibilității cererii, motivat de faptul că din coroborarea prevederilor art.3, 6și 9 din Legea nr.11/1991 modificată și completată, rezultă concluzia că persoana prejudiciată prin fapte de concurență neloială, are calea formulării unei acțiuni civile necondiționate conform prevederilor art.4 din lege.
Prin sentința comercială nr.9132/15.09.2008 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNIA SRL, având ca obiect încetarea și înlăturarea actelor de concurență neloială săvârșite de pârâtă.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin încheierea interlocutorie, cea din 11.12.2007 () s-a stabilit deja că reclamanta nu a efectuat concilierea prealabilă prevăzută de art.7201Cod procedură civilă pentru capătul de cerere de 1leu cu titlu de daune, procedură absolut obligatorie, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Referitor la celelalte pretenții s-a reținut că potrivit legii, pentru ca pârâta să fie obligată la încetarea actelor de concurență neloială instanța trebuie să constate nu numai existența faptelor de concurență neloială invocate, ci și existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei așa cum prevăd expres dispozițiile art.9 și 12 din Legea nr.11/1991 modificată prin Legea nr.298/2001.
Se mai arată că din conținutul articolelor menționate al căror conținut instanța îl redă in integrum în redactarea hotărârii, rezultă că legiuitorul a accentuat necesitatea existenței unei daune pentru a se putea angaja răspunderea delictuală, înlăturând astfel susținerile reclamantei potrivit cărora existența prejudiciului nu este o condiție esențială pentru admiterea acțiunii în concurență neloială.
Mai precizează instanța că a pronunța o sentință prin care să se admită acțiunea în concurența neloială fără existența prejudiciului, ar însemna că instanța de judecată să se substituie, fără nici o justificare, organelor de constatare a contravențiilor sau infracțiunilor prevăzute de Legea nr.11/1991, ceea ce după părerea instanței de fond nu este permis.
Din toată motivarea instanței de fond rezultă că pentru admiterea unei acțiuni în concurență neloială este obligatoriu ca reclamanta să facă dovada existenței prejudiciului cerut de lege, ceea ce reclamanta nu a putut proba.
Pentru toate cele arătate, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.9132/15.09.2008 și a încheierii interlocutorii din 11.12.2007 a declarat apel reclamanta - ROMÂNIA SRL criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale pentru următoarele motive:
Referitor la încheierea din 11.12.2007:
- aplicarea art.7201Cod procedură civilă primului capăt de cerere pentru daune de1leu a fost greșită, știut fiind că articolul invocat se aplică numai litigiilor de natură comercială,ori pretențiile sale sunt de natură civilă.
În plus susține că natura comercială a litigiului trebuie examinată prin prisma art.3, 6, 7, 9 și 56 Cod comercial, ori faptele de concurență neloială conform articolelor arătate nu reprezintă acte și fapte de comerț. Mai mult, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Că în acest mod instanța de fond a încălcat principiul disponibilității acțiunii și a schimbat caracterul civil în comercial în mod nejustificat, mai ales că dauna morală nu are caracter comercial.
Consideră astfel că litigiul său nu este de natură comercială, și nu trebuiau să i se aplice dispozițiile art.7201Cod procedură civilă.
Referitor la sentința comercială nr.9132/15.09.2008, apelanta face o critică amplă a acesteia, Curtea reținând în esență următoarele:
- lipsa motivelor de fapt și de drept; hotărârea nu are claritate, coerență, prezintă dispoziții contradictorii.
- nu se motivează fiecare capăt de cerere conform cerințelor art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
- există contradicții între încheierea interlocutorie și sentință.
- s-a făcut o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății.
- lipsa analizei elementelor răspunderii pentru actele și faptele de concurență neloială.
- trebuia ca instanța să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere și nu numai asupra primului capăt de cerere prin încheiere interlocutorie.
- stabilirea cuantumului daunelor morale este greu de estimat, aceasta nu ar fi trebuit să constituie o pentru judecător care ar fi putut să stabilească cuantumul unei indemnizații de reparare a prejudiciilor.
- a fost încălcat principiul echității în soluționarea cauzei și dreptul său la un proces echitabil conform art.6 paragraful1 din CEDO.
astfel admiterea apelului și desființarea în tot a sentinței și încheierii atacate conform art.297 Cod procedură civilă.
În întâmpinare pârâta-intimată consideră că în cauză calea de atac este recursul, conform art.282 Cod procedură civilă referitor la valoarea litigiului, sub 100.000 lei.
respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală, deoarece litigiul fost corect reținut de instanța de fond ca fiind de natură comercială, lucru ce rezultă fără dubii din coroborarea art.4 cu art.7 Cod comercial.
În atare situație pentru capătul de cerere referitor la daune era obligatorie îndeplinirea concilierii prealabile prevăzută de art.7201Cod procedură civilă și ca urmare în mod legal acest capăt de cerere a fost respins ca prematur prin încheierea din 11.12.2007, care sub acest aspect este temeinică și legală.
Consideră temeinică și legală și sentința comercială nr.9132/2008 deoarece societatea sa nu a desfășurat acte de concurență neloială și nu a cauzat reclamantei niciun prejudiciu, lucru ce rezultă și din faptul că aceasta nu a putut preciza cuantumul prejudiciului. Inexistența prejudiciului paralizează dreptul apelantei la a se adresa justiției conform art.9 din Legea nr.11/1991 cât și regulilor răspunderii civile.
Toate celelalte susțineri cu privire la motivarea hotărârii le consideră pur subiective.
Instanța a motivat corect și raportat la fiecare capăt de cerere, făcând corect trimitere la art.4, 5, 9 din Legea nr.11/1991, care condiționează dreptul de a se adresa justiției numai celui prejudiciat, ori societatea apelantă nu este prejudiciată cu nimic prin activitatea desfășurată de societatea sa, deoarece nu a desfășurat activități de concurență neloială.
Celelalte acuze aduse instanței de fond sunt doar presupuse argumente străine de reglementările legale, motivații imaginare, societatea sa aducând la cunoștința autorităților competente ale statului fapte de publicitate înșelătoare publicate de apelantă, în baza cărora aceasta a și fost sancționată contravențional.
Pentru toate motivele arătate prin care și-a dovedit nevinovăția cere respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Prin practicaua prezentei decizii Curtea a stabilit clar și fără echivoc că litigiul de față este de natură comercială, în deplină concordanță cu dispozițiile art.2 din Legea nr.11/1991,care definesc concurența neloială ca fiind "orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializarea produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de serviciu". Deci faptele de concurență neloială sunt consecința activității de comerț desfășurată de părți și față de existența acestui element principal, instanța apreciază natura juridică a litigiului și nu în raport de natura răspunderii cum susține reclamanta, care în speță este civilă delictuală și care poate fi aplicată și în cauzele cu litigii comerciale, ca cel în speță conform Legii nr.11/1991. Acest lucru l-a stabilit în mod corect și instanța de fond prin încheierea din 11.12.2007, litigiul fiind reținut spre soluționare la secția comercială unde a fost și trimis de altfel de conducerea instanței, motiv pentru care aplicarea dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă referitor la primul capăt de cerere privitor la daune de 1leu, este legală.
Trebuie reținut că pronunțarea asupra unui capăt de cerere printr-o încheiere interlocutorie în urma invocării unei excepții, este perfect legală față de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă.
Reclamanta nu a fost astfel în nici un fel prejudiciată, deoarece instanța de fond a trecut apoi și la soluționarea fondului cauzei, dar sub prisma art.9 din Legea nr.11/2001, dispoziție imperativă peste care instanțele nu pot trece în cazul soluționării litigiilor având ca obiect concurența neloială.
Motivarea succintă și la obiect prin care instanța de fond a analizat problema de fond a unei acțiuni în concurență neloială, nu înseamnă că nu a răspuns problemelor la care se referă recurenta.
Este condiționată introducerea acțiunii de concurență neloială de producerea unor daune, a unui prejudiciu părții ce invocă existența concurenței din partea adversarului; daune care trebuie însă dovedite.
Ori din actele depuse rezultă mai degrabă că reclamanta nu a suferit nicio daună, nici morală și nici materială de vreme ce nu există prejudiciu, pentru că suma de 1 leu nu poate fi considerată de C ca fiind o pagubă reală, serioasă, în sensul Legii nr.11/1991.
Mai mult, Curtea consideră că din coroborarea dispozițiilor art.1 și 3 din Legea nr.11/1991, rezultă că între concurență neloială și daunele provocate ca urmare a unor astfel de acte sau fapte contrare uzanțelor cinstite în activitățile prevăzute la art.2 din lege, este o legătură indisolubilă, motiv pentru care dacă daunele sau prejudiciul nu poate fi dovedit nu poate fi atrasă răspunderea civilă, contravențională ori penală (art.3).
Astfel fiind și cum apelanta nu face dovada existenței vreunei daune morale, sau prejudiciu ca urmare a actelor sau faptelor pârâtei, Curtea reține că în speță nu s-a dovedit existența concurenței neloiale.
Mai mult, fiind vorba de răspundere civilă delictuală pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite anumite condiții și cum în cauză nu se dovedește prejudiciul, nu poate fi atrasă răspunderea civilă.
În atare situație, concluzia este că reclamanta-apelantă nu dovedește existența faptelor sau actelor de concurență neloială săvârșite de pârâtă așa cum cere legea specială în materie, respectiv Legea nr.11/1991.
Astfel fiind și pentru toate cele arătate mai sus, Curtea reține că sentința instanței de fond nr.9132/15.09.2008 cât și încheierea din 11.12.2007 sunt temeinice și legale, și în consecință va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SRL cu sediul în comuna,-, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.9132/15.09.2008 și încheierii din 11.12.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - ROMÂNIA SRL cu sediul în orașul B,-, DN 7, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 6.03.2009
Tehnored. - 9.03.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
