Spete pretentii comerciale. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.85/COM
Ședința publică de la 15 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
S-au luat în examinare apelurile comerciale declarate de apelantul reclamant -, domiciliat în B,-, sector 3, reprezentant prin " și Asociații", cu sediul în B,-, sector 6 și de apelanta pârâtă - SC SRL, cu sediul în Sud, str. -, parcela 41, nr.26, județul C împotriva Sentinței civile nr. 4887/com/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.07.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.07.2009 și la 15.07.2009.
CURTEA:
Asupra apelurilor comerciale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume datorate:
- 400.000 lei reprezentând împrumut acordat conform Contractului de împrumut din data de 02.09.2004 și a Hotărârii AGA a SC SRL din aceeași dată;
- dobânda legală calculată conform nr.OG9/2000, pentru perioada cuprinsă între data de 23.02.2007 și data plății efective, evaluată provizoriu la suma de 1.917,80 lei
- cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru și orice alte cheltuieli apărute pe parcursul derulării procesului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.969, 970, 1073 și 1082 Cod civil, art.43, 46 Cod comercial, precum și pe prevederile nr.OG9/2000.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume datorate:
- 435.000 euro (în echivalent lei la cursul BNR /euro de la data plății), sumă ce reprezintă valoarea creditată de către reclamant în scopul definitivării construcției hotelului "" ce aparține SC SRL, conform procesului verbal încheiat în data de 30.08.2005;
- dobânda legală calculată conform nr.OG9/2000, pentru perioada cuprinsă între data de 15.03.2007 (data până la care ar fi trebuit efectuată plata) și data plății efective, evaluată provizoriu la suma de 51.631,72 lei
- cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru și orice alte cheltuieli apărute pe parcursul derulării procesului.
În drept, reclamantul a invocat prevederile procesului verbal din data de 30.08.2005, dispozițiile art.969, 970, 1073 și 1082 Cod civil, art.43, 46 Cod comercial, precum și pe prevederile nr.OG9/2000.
Prin Încheierea pronunțată la data de 09.10.2007 Tribunalul Constanțaa constatat îndeplinite cerințele art.163 Cod procedură civilă privind conexarea cauzelor.
Prin Sentința civilă nr.4887/COM din 16.12.2009 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A obligat pârâta către reclamant la restituirea sumei de 100.000 Euro (în echivalent lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloare împrumut acordat conform contractului încheiat la data de 02.09.2004; obligat pârâta către reclamant la plata dobânzii legale aferente debitului calculat conform OG nr.9/2000 de la data punerii în întârziere (23.02.2007) și până la achitarea integrală a debitului.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește obligarea pârâtei la restituirea creditărilor efectuate în perioada 2000 - 30.08.2002.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 566.584,33 lei reprezentând contravaloarea creditărilor efectuate ulterior anului 2002.
A obligat pârâta către reclamant la plata dobânzii legale aferentă debitului de 566.584,33 lei calculată conform OG nr.9/2000, cu începere de la data punerii în întârziere (1.03.2007) și până la achitarea integrală,
A obligat pârâta către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată constând în 8.555,27 lei onorariu avocat și 25.174,7 lei taxă timbru și timbru judiciar.
A admis în parte cererea expertului privind majorarea onorariului de expertiză și a obligat pârâta să achite suma de 700 lei reprezentând onorariu cuvenit expert contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 02.09.2004 între reclamantul în calitate de împrumutător și pârâta SC SRL în calitate de împrumutat a intervenit contractul de împrumut având ca obiect suma de 100.000 euro, echivalentul a 4 miliarde lei vechi calculate la cursul de 40.000 lei/1 euro.
Conform clauzelor convenției de împrumut ce s-a încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată aflat la fila 7 din dosar, termenul de rambursare a fost stabilit, conform art.942 Cod civil, la 1 an cu începere de la data semnării (02.09.2004).
Scopul și condițiile împrumutului au fost hotărâte în ședința Adunării Generale a Asociaților SC SRL din data de 02.09.2004 (fila 8 dosar), iar conform clauzelor exprese din contract, înscrisul încheiat și semnat de ambele părți reprezintă chitanță de primire a sumei de 100.000 euro.
S-a reținut că, în speță, cooptarea reclamantului în cadrul SC SRL s-a realizat cu mult timp înaintea perfectării convenției, respectiv în anul 2001, conform actului adițional nr.1/2001 autentificat sub nr.2102/17.08.2001 la BNP, iar conform hotărârii AGA SC SRL suma împrumutată a fost necesară pentru finalizarea lucrărilor la hotel "".
În aplicarea dispozițiilor art.969 și 970.civ. coroborate cu prevederile art.1584 și următoarele civ. instanța a obligat pârâta la plata sumei de 100.000 Euro (în echivalent lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloare împrumut acordat conform contractului încheiat la data de 02.09.2004.
În conformitate cu dispozițiile art.1082 și 1586 cod civil coroborate cu art.43 Cod comercial a fost obligată pârâta către reclamant la plata dobânzii legale aferente, calculate conform nr.OG9/2000.
Relativ la suma de 435.000 euro despre care reclamantul a afirmat că reprezintă contravaloarea creditărilor pe care le-a efectuat în beneficiul SC SRL în perioada 2000 - 2004 s-a reținut din înscrisurile administrate conform art.1169 Cod civil și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, raportul de audit financiar (extrajudiciar), necontestate de părți, că reclamantul și coasociații săi au creditat SC SRL, efectuând diverse plăți către creditori din resurse financiare proprii.
Procesul verbal datat 30.05.2005 (fila 7 din dosar nr-) semnat de cei trei asociați și administratori ai SC SRL, cu care reclamantul se legitimează în susținerea pretențiilor sale, are valoarea unui înscris recognitiv emanat de pârâtă din care rezultă indubitabil că a investit bani personali în scopul construirii și utilizării hotelului "" aparținând pârâtei.
Relativ la cuantumul creditărilor chiar dacă la nivelul anului 2005 suma recunoscută a fost de 445.000 euro, prima instanță a reținut că în lipsa unor convenții a asociaților privind modalitatea efectivă de creditare a societății, și termenul de rambursare a sumelor avansate în beneficiul SC SRL, în cauză sunt incidente dispozițiile art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privind, prescripția dreptului la acțiune, potrivit cărora, în obligațiile al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Cum, în speță, este vorba de creditări cu caracter repetat, succesiv, în care nu s-a prevăzut termenul restituirii prescripția se calculează pentru fiecare prestație, de la data efectuării, restituirea putându-se cere în termen de 3 ani de la data încheierii fiecărui contract de împrumut fără termen, în acord cu art.3 din Decretul nr.167/1958.
În acest context, având în vedere data promovării acțiunii și data procesului verbal de recunoaștere a investițiilor, instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește obligarea pârâtei la restituirea creditărilor efectuate în perioada 2000 - 30.08.2002.
Instanța a înlăturat apărarea reclamantului conform căreia în speță a intervenit întreruperea cursului prescripției conform art.16 din Decretul nr.167/1958 întrucât recunoașterea a operat după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
clauza privind asumarea obligației de restituire după împlinirea termenului, procesul verbal datat 30.08.2005 nu poate fi calificat drept o convenție de novare a obligației a cărei executare să se poată obține prin constrângere.
În considerarea concluziilor raportului de expertiză contabilă care a relevat situația creditărilor efectuate de reclamant și coasociați, instanța a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 566.584,33 lei, cu dobânda legală aferentă conform art.1088, art.43 Cod comercial și nr.OG9/2000.
S-a reținut că anterior promovării litigiului, reclamantul a făcut demersuri pentru identificarea sumelor cu care fiecare asociat a creditat SC SRL pe baza documentelor tehnico operative și contabile, iar faptul că pârâta nu s-a conformat recomandărilor cuprinse în raportul de audit întocmit de R Grup SRL și notificării nr.227/23.01.2007 nu-i este imputabil pârâta neputându-se prevala de propria culpă pentru a susține netemeinicia pretențiilor acestuia, în condițiile în care reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri constitutive ale creanței sale, conform art.379 Cod procedură civilă; ordine de plată, foi de vărsământ, contract de împrumut.
Împotriva acestei hotărârii în termen legal a formulat apel reclamantul .
În motivarea apelului s-a arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că pentru perioada 2000 - 30.08.2002 a intervenit prescripția dreptului la acțiune în privința creanței în sumă de 435.000 Euro. Precizează apelantul reclamant că potrivit art.16 al.1 lit.a) din Decretul nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Tot potrivit aceluiași act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție (art.17 al.1 și 2).
este și împrejurarea că instanța de fond a considerat raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond o probă supremă preluând integral concluziile acestuia.
S-a arătat că raportul de expertiză a fost realizat strict pe baza actelor înregistrate în contabilitatea societății pârâte. Susține apelantul reclamant că din actele depuse la dosarul cauzei (raportul de expertiză, raportul de audit, adresa reclamantului către societatea pârâtă rezultă nenumărate neregularități cu privire la contabilitatea societății pârâte constatate de experți, în atare condiții raportul de expertiză nu poate constitui probă supremă.
Chiar dacă s-ar admite faptul că suma datorată de intimata pârâtă apelantului reclamant ține de înregistrările contabile ale SC SRL, obligația de a efectua aceste înregistrări revine societății.
Solicită apelantul reclamant admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelante în sensul de a admite acțiunea de fond astfel cum fost formulată și de a obliga pârâta la plata sumei de 435.000 Euro (în echivalent lei la cursul BNR - Euro de la data plății), suma ce prezintă valoarea creditată de către reclamant în scopul definitivării construcției hotelului, ce aparține SC SRL, conform Procesului verbal cu valoare de act recognitiv încheiat la data de 30.08.2005, interogatoriului administrat în cauză asupra căruia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod pr.civilă, raportului de constatări efective (audit), raportului de expertiză contabilă și foilor de vărsământ depuse la dosarul cauzei.
Împotriva aceleași hotărârii a formulat apel și pârâta SC SRL susținând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond, admițând în parte acțiunile conexe formulate de reclamant a obligat SC SRL la restituirea sumei de 100.000 Euro (în echivalent la data efectuării plății), instanța nu putea să oblige la altceva decât la ceea ce a cerut prin acțiunea introductivă, respectiv restituirea a 400.000 lei și nicidecum a 100.000 Euro. A fost încălcat principiul instituit prin prevederile art.129 alin.6 din Cod pr.civilă. Consecința acestei erori este că reclamantul a încasat cu ocazia executării hotărârii apelate o sumă cu mult mai mare decât cea solicitată, respectiv 432.000 lei și nu 400.000 lei cât solicitare.
Instanța de fond înlăturat în mod eronat apărările formulate de pârâtă privind existența împrumutului invocat de către reclamant, fără motivare. A demonstrat că în evidențele contabile ale societății acest document este inexistent. Din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză rezultă că suma de 36.000 lei, parte a acestui împrumut a fost virată în contul societății la data de 29.04.2005 și a fost avută în vedere de către expert și preluată de instanța de fond când a fost admisă în parte cererea conexă ce privește pretinsa creditare de 435.000 euro. Astfel pârâta a fost obligată de două ori la plata sumei de 36.000 lei.
În ceea ce privește suma de 435.000 Euro, în mod eronat instanța de fond a admis-o chiar și în parte, ignorând cu desăvârșire concluziile expertizei potrivit cărora dispozițiile de încasare și plată înregistrate în anexa 2 și în registru de casă al societății nu îndeplinesc condițiile de formă legale pentru a justifica înregistrarea acestora în evidența contabilă
Din punct de vedere al dispozițiilor Legii nr.82/1991, nerespectarea obligației de avea ținută o contabilitate potrivit acestor dispoziții, poate determina în cel mai rău caz aplicarea unor sancțiunii fire contravenționale, fie chiar penale, dar nici un caz nu poate servi ca argument al dovedirii unor raporturi obligaționale între reclamant și societatea pârâtă.
Potrivit expertizei financiar - contabile reclamantul ar fi creditat societatea de la data dobândirii calității de asociat și până la data efectuării expertizei cu suma totală de 566.584, 33 lei. Ori, în atare situație, dacă se constată ca fiind prescris dreptul la acțiune cu privire la restituirea creditărilor efectuate în perioada 2000 - 30.08.2002 în sumă totală de 382.663,70 lei (53.550 din 20.08.2001 + 120.000 lei din 01.02.2002 + 209.113,170 din 19.03.2002) în mod evident nu se mai poate reține că suma datorată decât diferența care este de 183.920 lei (566.584,33 - 382.663,70). În mod instanța de fond a comis o greșeală când a dat eficiență excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru o parte din suma pretinsă creditată, omițând să scadă această sumă din suma totală, obligând pârâta la plata integrală a sumei constatată prin expertiză contabilă.
Ceea ce tribunalul nu reținut este împrejurarea că sumele cu care asociații au susținut financiar edificarea hotelului aparținând SC SRL nu au caracterul unor împrumuturi acordate societății. Fiecare dintre asociați, potrivit numărului de părți sociale deținute, a contribuit din resurse proprii, cu diferite sume de bani la finalizarea investiției - hotelul ce aparține societății.
Apelanta pârâtă solicită admiterea apelului său și pe cale de consecință schimbarea în tot a hotărârii atacate prin respingerea celor două acțiuni ca nefondate.
Examinând apelurile prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC SRL, Curtea constată ca fiind întemeiate criticile formulate de aceasta.
În primul rând, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 lei, reprezentând împrumutul acordat acesteia conform contractului de împrumut din data de 02.09.2004 și a Hotărârii AGA a societății din aceeași dată.
Or, prin Sentința civilă nr.4887/com/16.12.2008 instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro în echivalent lei la data efectuării plății, reprezentând împrumut conform contractului de împrumut din data de 02.09.2004.
Având în vedere că potrivit art.129 alin.6 pr.civ.judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecățiieste evidentă eroarea primei instanțe.
Referitor însă la fondul cererii reclamantului, tribunalul în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art.969 și art.970 civ. înlăturând susținerea pârâtei potrivit căreia suma trecută în contractul de împrumut reprezenta de fapt aportul reclamantului la capitalul social al pârâtei ( cooptarea acestuia având loc în urmă cu trei ani față de data împrumutului ).
Cu privire la suma de 435.000 euro solicitată de reclamant prin acțiunea conexă, acesta a susținut că reprezintă creditările efectuate pârâtei în perioada 2000 - 2004, depunând în acest sens la dosar un proces verbal încheiat de cei trei asociați ai pârâtei la data de 30.08.2005.
Conform raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză de d-na expert contabil Anexa nr.4, pag.2 ( fila 25 vol.II ) reclamantul a creditat societatea pârâtă în perioada 20.08.2001 - 29.08.2007 cu suma de 566.584,33 lei.
Având în vedere că reclamantul a solicitat să i se restituie sumele avansate în perioada 2000 - 2004 rezultă că în mod greșit prima instanță i-a acordat acestuia întreaga sumă de 566.584,33 lei.
Conform Anexei nr.4, pag.2 a raportului de expertiză contabilă, în perioada 20.08.2001 - 19.03.2002 reclamantul a creditat societatea pârâtă cu suma de 382.663,7 lei iar în perioada 15.10.2004 - 11.11.2004 cu suma de 61.500 lei.
În privința creditărilor efectuate de reclamant până la data de 30.08.2002 prima instanță în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, înlăturând susținerea reclamantului potrivit căreia a operat o întrerupere a cursului prescripției prin recunoașterea de către ceilalți doi asociați a datoriei prin procesul verbal din 30.08.2005. Într-adevăr, recunoașterea a intervenit după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, iar în cuprinsul procesului verbal nu a fost inserat angajamentul de restituire a sumei după împlinirea termenului de prescripție.
Pentru motivele arătate, reclamantul este îndreptățit la restituirea sumei de 61.500 lei reprezentând creditări efectuate în perioada 15.10.2004 - 11.11.2004 și a dobânzii legale aferentă, conform art.1088 civ. și art.43 com. calculată potrivit OG nr.9/2000, începând cu data punerii în întârziere și până la plata integrală a debitului.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, Curtea constată că este nefondat, fapt pentru care va fi respins. Motivele pentru care instanța apreciază că cererea conexă prin care reclamantul a solicitat plata sumei de 435.000 euro este întemeiată doar în parte sunt identice cu cele ce au fost expuse la analizarea apelului pârâtei.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârâtă urmează să fie admis, schimbată în parte hotărârea în sensul obligării pârâtei către reclamant la restituirea sumei de 400.000 lei cu titlu de împrumut acordat conform contractului încheiat la 02.09.2004 precum și la plata sumei de 61.500 lei reprezentând contravaloarea creditărilor efectuate în perioada anului 2004. Va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale aferentă debitului de 61.500 lei calculată conform OG nr.9/2000, cu începere de la data punerii în întârziere (01.03.2007) și până la achitarea integrală a acestuia.
Pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant - 8.555,27 lei onorariu avocat și 7.807 lei taxă timbru și timbru judiciar, în măsura în care a fost admisă și cererea de chemare în judecată.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții din hotărârea apelată.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. reclamantul va fi obligat la plata sumei de 12.580 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de pârâtă în apel - taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de apelantul reclamant -, domiciliat în B,-, sector 3, reprezentant prin " și Asociații", cu sediul în B,-, sector 6, împotrivaSentinței civile nr. 4887/com/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în Sud, str.-, parcela 41, nr.26, județul
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă - SC SRL, cu sediul în Sud, str.-, parcela 41, nr.26, județul împotrivaSentinței civile nr. 4887/com/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în B,-, sector 3, reprezentant prin " și Asociații", cu sediul în B,-, sector 6.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că obligă pârâta către reclamant la restituirea sumei de 400.000 lei cu titlu de împrumut acordat conform contractului încheiat la 02.09.2004.
Obligă pârâta la plata sumei de 61.500 lei către reclamant reprezentând contravaloarea creditărilor efectuate în perioada anului 2004.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale aferentă debitului de 61.500 lei calculată conform OG nr.9/2000, cu începere de la data punerii în întârziere (01.03.2007) și până la achitarea integrală a acestuia.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant - 8.555,27 lei onorariu avocat și 7.807 lei taxă timbru și timbru judiciar.
celelalte dispoziții din hotărâre.
Obligă reclamantul la plata sumei de 12.580 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de pârâtă în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 Iulie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -/4 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
