Spete pretentii comerciale. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.851
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea - SRL, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.2976 pronunțată la data de 29 septembrie 2008 de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, intimați fiind G și - SRL S.
La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru contestatorul - recurent - SRL S, avocat, pentru intimații lipsă și - SRL
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestatorul - recurent, precizează că este vorba despre o acțiune în pretenții având în vedere că intimatul G făcut concurență neloială recurentei. În mod greșit nu a fost sesizat faptul că intimatul a avut propria firmă, în paralel, timp de 6 luni când a lucrat și la recurent. La data la care își dă demisia mai ia cu el încă doi angajați de la firma recurentă. În momentul în care a plecat de la firmă o parte din clienții acesteia au plecat la firma sa, scăzând astfel vânzările firmei recurente. Dacă ar fi fost vorba despre două societăți concurente nu ar fi fost nici o problemă. Prima instanță nu a reușit să pătrundă mecanismul desfășurării evenimentelor. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatului la plata sumei de 18.000 lei. Solicită cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise la dosar.
Avocat pentru intimați, arată că în perioada 1998 - 2003 intimatul Gaf ost director la -, lucrând cu mulți oameni și având multe relații. Recurentul l-a solicitat și a fost angajat de acesta tocmai pentru relațiile pe care le avea. Recurentul la data la care l-a angajat nu avea utilaje pentru tipografie, ulterior procurând aceste utilaje și a început să facă tipografie odată cu angajarea intimatului. După ce a început să meargă tipografia, intimatul nu a mai fost plătit și au început divergențele între ei. La societatea recurentă, intimatul a lucrat doar 1 an și 1 lună. Fiind singurul lucru la care se pricepea foarte bine, intimatul s-a hotărât să-și înființeze propria societate iar la data la care a plecat de la societatea recurentă toți clienții care veniseră cu el au plecat la această societate. Cei doi angajați au plecat cu intimatul pentru că nu erau plătiți, iar clienții au plecat pentru că îl cunoșteau pe intimat și au lucrat cu el o perioadă lungă de timp. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Avocat, în replică, arată că societatea intimatului a funcționat în paralel cu societatea recurentului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2006, reclamanta - " " SRL în contradictoriu cu pârâții G și - " " SRL S a solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 18.000 lei reprezentând daune produse prin acte și fapte de concurență neloială, precum și la plata dobânzii legale calculată până la achitarea integrală a prejudiciului.
Prin sentința nr.2976 din 29 septembrie 2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins - ca nefondată - acțiunea promovată de reclamantă și a dispus obligarea sa la rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, expertiza contabilă întocmită în cauză cât și înscrisurile existente la dosar au relevat faptul că nu s-a putut stabili nici o legătură între faptele celor doi pârâți și scăderea activității și a profiturilor reclamantei în sensul Legii 11/1991.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta și reiterând motivele dezvoltate pe larg în acțiunea introductivă, a arătat că, probatoriul administrat la dosar a confirmat faptele și practicile abuzive săvârșite de cei doi pârâți, în sensul art. 4 din Legea nr. 11/1991, prima instanță având obligația de a constata săvârșirea acestei fapte și antrenarea răspunderii pârâților prin acordarea de despăgubiri și dobânzi legale.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 11/1991 - privind combaterea concurenței neloiale - modificată și completată, precum și Convenția d l Paris, definesc "concurența neloială" ca fiind orice act sat fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare prestărilor de servicii".
Definiția prevăzută de lege permite o apreciere extrem de largă a faptelor de concurență neloială, însă societatea reclamantă, potrivit acțiunii sale, apreciază că actele și faptele săvârșite de pârâți se circumscriu art. 4 lit. d, g și h din Lege.
Potrivit art. 6 din Lege, cel ce săvârșește un act de concurență neloială, va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul și să plătească despăgubiri pentru daunele produse, acțiunea în concurență neloială fiind o acțiune în responsabilitate delictuală.
Fiind generată de principiile răspunderii delictuale, reclamantei îi revinea sarcina de a proba condițiile pentru antrenarea acestei răspunderi (existența unui act de concurență și caracterul său neloial; existența unui interes; dovada prejudiciului; raportul de cauzalitate ).
Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că prima instanță a procedat în mod corect la interpretarea probelor cât și la aplicarea normelor legale sus-menționate, statuând că: plecarea pârâtului G din societatea reclamantă; înființarea unei alte societăți comerciale cu obiect de activitate similar cu cel al reclamantei; plecarea unor salariați din cadrul societății reclamante și angajarea lor la societatea pârâtă - nu pot fi calificate acte sau fapte de concurență neloială în sensul legii.
Constatările și concluziile înserate în raportul de expertiză contabilă depus la dosar, coroborate cu înscrisurile existente, relevă faptul că, scăderile înregistrate în profitul societății reclamante evaluate după data plecării pârâtului G (fost director executiv ) din cadrul societății reclamante sunt nesemnificative și nu se datorează acestui fapt, iar profitul obținut de societatea pârâtă - nou înființată - urmare a derulării unor activități comerciale cu clienți comuni celor două societăți nu este relevant și oricum nu este urmare a săvârșirii unor acte / fapte de concurență neloială în sensul legii.
Cu privire la solicitarea intimaților de rambursare a cheltuielilor de judecată din recurs, Curtea o va respinge, ca nefondată, întrucât intimații nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că au efectuat aceste cheltuieli, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea - SRL, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.2976 pronunțată la data de 29 septembrie 2008 de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, intimați fiind G și - SRL S.
Respinge solicitarea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./2.06.2009.
Jud. fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan
