Spete pretentii comerciale. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 86/

Ședința publică din 20 Octombrie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta " IMPORT-EXPORT"SRL, cu sediul în B,-.E, jud.B, împotriva Sentinței civile nr. 3087 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 6 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 13 octombrie 2008, apoi la 20 octombrie 2008.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 3087 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Import Export SRL Târgu-S în contradictoriu cu pârâta - SA M C, pe care a obligat-o să achite reclamantei suma de 31.069,86 lei reprezentând restanță de plata pentru lucrări executate în baza contractului, cu cheltuieli de judecată, respingând celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea sa reclamanta a solicitat să se constate rezilierea contractului nr. 70 din 29 noiembrie 2005, obligarea pârâtei la plata sumei de 38.075,03 lei, reprezentând rest de plată pentru lucrările executate în baza respectivului contract conform facturii seria - civil nr. - din 11 septembrie 2006, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 67.285,87 lei reprezentând valoarea devizului pentru materiale puse în opera extracontract la cererea pârâtei, conform detaliilor suplimentare date de proiectant conform facturii seria - civil nr. - din 11 septembrie 2006.

Din actele și lucrările dosarului, probe cu înscrisuri și expertiză tehnică în construcție, instanța a reținut că obiectul contractului nr. 70 din 29 noiembrie 2005 constat în livrarea de materiale și execuția învelitorii de tablă la din M C de către reclamantă, cu o durată de execuție de 120 de zile, termenul începând să curgă de la data semnării contractului și plății avansului, prețul lucrării fiind stabilit la suma de 564.655 lei. Reclamanta a executat o parte din lucrări, după care, din cauza unor întârzieri în execuție, întârzieri care nu au fost negate de reclamantă dar care au fost puse pe seama unor lucrări extracontractuale, pârâta a încheiat un alt contract pentru terminarea lucrărilor cu firma SRL, la data de 7 septembrie 2006.

Din raportul de expertiză aflat la dosar, instanța a constatat că mai există o diferență neachitată reclamantei pentru lucrările efectuate, în cuantum de 31.069,86 lei.

În privința pretinselor lucrări extracontractuale, s-a constatat că nu există înscris din partea pârâtei, nici o cerere extracontractuală pentru modificare sau completarea devizului inițial și nici lucrări extracontractuale care să fie depistate de expert. S-a precizat că, materialele livrate considerate în plus de către reclamantă față de înțelegerea inițială, sunt de fapt materiale pentru realizarea lucrării prevăzute în contract, fiind considerate de expert în valoarea totală a contractului. Totodată s-a avut în vedere faptul că a avut loc o denunțare unilaterală a contractului conform art. 14, în condițiile în care pârâta a încheiat un alt contract pentru terminarea lucrărilor, încunoștințând-o pe reclamantă în acest sens.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către reclamantă care a criticat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 67.285,87 lei reprezentând materiale confecționate și montate în operă extracontract, precum și stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată numai la nivelul sumei de 600 lei.

În motivarea apelului reclamanta a precizat că toate materialele ce trebuiau folosite ulterior, pe parcursul derulării contractului, în baza detaliilor de execuție prezentate de arhitect, nu au mai făcut obiectul unui contract scris, dar au fost cerute și acceptate de beneficiarul lucrării, lucrările existând fizic și fiind incorporate în obiectiv. S-a mai învederat că aceste materiale nu au nici legătură cu contractul 78/2005 și nu au cum să facă parte din lucrările și plățile făcute în baza contractului susmenționat, care nu cuprinde în obiectul contractului aceste materiale.

Apelanta a considerat că expertiza tehnică, deși a avut ca obiect separat să identifice în concret pe teren aceste materiale, separat în operă, să le măsoare și să le evalueze, nu a răspuns acestui obiectiv, limitându-se la analiza actelor depuse de părți la dosar.

În sprijinul susținerilor sale apelanta a invocat și procesul verbal de constatare încheiat la 6 septembrie 2006 între pârâtă și reprezentantul firmei SRL precum și încălcarea dreptului la apărare în primă instanță, motivat de faptul că s-a pășit la judecarea cauzei fără a fi administrate toate mijloacele de probă solicitate și admise, cu precizarea că proba cu expertiza a fost contestată de reclamanta apelantă.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului reclamantei, subliniind faptul că principala sancțiune pentru întârzierea executării lucrărilor de construcții este înlocuirea subantreprenorului, fiindcă în construcții termenele de executare sunt la fel de importante ca și calitatea lucrărilor executate. Intimata a ținut să precizeze că nu verbal, ci printr-o notificare a comunicat denunțarea unilaterală a contractului reclamantei, conduită aflată în concordanță cu prevederile art. 68 - comercial, subliniindu-se că obiectul contractului încheiat cu firma SRL privește același obiectiv - din M

S-a mai învederat că pentru încheierea la termen a execuției lucrărilor, pârâta intimată a achiziționat materialele necesare de la firmele SRL în valoare de 50.938,19 RON și SRL, în valoare de 59.430,52 RON, sume care reprezintă o pagubă directă.

Referitor la pretinsele lucrări extracontractuale, intimata a precizat că pe bună dreptate au fost respinse de instanța de fond, deoarece ele nu au fost nici acceptate și nici recepționate, pretențiile reclamantei încălcând și prevederile art. 1484 - civil.

S-a mai făcut precizarea că valoarea de circulație a materialelor și a manoperei puse în operă conform contractului și a detaliilor suplimentare față de valoarea din deviz, sunt două valori diferite iar diferența dintre cele două excede petitului acțiunii, evidențiindu-se și completarea greșită a anexelor la facturi, prin utilizarea unei alte unități de măsură decât din facturi, aspect evocat și în expertiză.

Referitor la cererile în probațiune formulate de reclamantă în fața primei instanțe, intimata a precizat că pentru a fi admise, ele trebuie susținute și puse în discuția părților, dacă aceste părți sunt prezente, or, din actele dosarului rezultă că reprezentantul reclamantei nu le-a susținut.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată că s-a reținut de către prima instanță o stare de fapt conformă actelor și probelor administrate în cauză, cu precizarea că proba cu interogator dispusă de instanța de apel, omisă a fi administrată de instanța de fond, nu schimbă datele problemei.

Reclamanta, prin avocat, a cerut, într-adevăr administrarea probelor cu înscrisuri testimoniale, cu interogatoriul luat pârâtei, precum și efectuarea unei expertize tehnice în construcții, iar pârâta, prin avocat, și-a exprimat acordul cu privire la administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea expertizei. Instanța prin încheierea din 8 februarie 2007 (fila 65 dosar) a admis pentru reclamantă probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și efectuarea expertizei tehnice în construcții civile, prorogând pronunțarea asupra probei testimoniale până după administrarea celorlalte probe. În ceea ce privește desemnarea expertului, tot în acea încheiere de ședință s-a consemnat că părțile, prin reprezentanți, au fost de acord cu desemnarea în calitate de expert a doamnei expert.

Se cuvine a se mai preciza că experta desemnată în cauză, a cerut să fie înlocuită, deoarece a fost colegă de facultate și a lucrat împreună cu directorul firmei pârâte, fiind posibil ca reclamanta să aibă suspiciuni.

Instanța a constatat, însă, că părțile din litigiu nu au invocat problema incompatibilității expertei iar împrejurarea arătată de aceasta nu este un impediment în efectuarea corectă și imparțială a expertizei (fila 78 dosar fond). Sub acest aspect, trebuie reținute prevederile art. 204/1 - procedură civilă, potrivit cărora, experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii iar recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul există la această dată, iar în celelalte cazuri, termenul va curge de la data la care s-a ivit motivul de recuzare. Întrucât părțile nu au formulat o cerere de recuzare în condițiile legii, instanța a menținut propunerea de numire a expertului în cauză, propunere făcută de ambele părți, prin reprezentanții lor, avocați. Această precizare este necesară întrucât, prin obiecțiunile la raportul de expertiză, obiecțiuni depuse la filele 198-199 dosar fond, reclamanta consideră că motivele invocate în cererea expertului de a fi înlocuit, și-au produs efectul. Cu toate acestea, reclamanta nu înțelege să uziteze de prevederile art. 204 - procedură civilă și să formuleze cerere de recuzare cu respectarea textului legal indicat, or, judecătorul nu se poate autoinvesti cu o asemenea cerere pe simplele presupuneri și suspiciuni invocate în cuprinsul obiecțiunilor.

La instanța de apel, reclamanta a depus o "listă de probe" indicând proba cu acte, interogatoriul intimatei și proba testimonială și expertiză tehnică construcții. Instanța a pus în discuție cererile în probațiune la termenul din 5 mai 2008, precizând că se va pronunța asupra acestora la următorul termen de judecată, termen prorogat din cauză că nu a fost formulat interogatoriul pentru acel termen de judecată.

Pârâta intimată a răspuns la interogatoriul apelantei, răspunsul fiind depus la termenul din 8 septembrie 2008, când s-a dispus comunicarea unui exemplar apelantei, răspuns care putea fi lecturat prin studierea dosarului.

Instanța s-a pronunțat asupra probelor testimoniale și expertiză în sensul respingerii acestora, cu precizarea că reprezentantul apelantei s-a prezentat după închiderea dezbaterilor, a preluat un exemplar din răspunsul la interogatoriu și a precizat că va formula concluzii scrise, dar că nu îi este suficient un singur termen de amânare a pronunțării.

Revenind la obiecții, se observă că prin acestea se invocă faptul că nu s-ar fi răspuns la obiectivele formulate de reclamantă, reprezentanta reclamantei susținând oral aceste obiecții, arătând că expertul practic a analizat actele reclamantei și nu a efectuat măsurătorile fizice efective, pentru a se conforma obiectivelor.

Instanța a comunicat expertului desemnat în cauză obiecțiunile formulate de reclamantă, iar răspunsul la aceste obiecții s-a depus pentru termenul din 29 noiembrie 2007, termen la care, constatându-se că reprezentantul reclamantei nu a fost prezent și nici nu a adus vreo dovadă în justificarea lipsei sale, instanța a rămas în pronunțare, dând însă posibilitatea depunerii concluziilor scrise, amânând pronunțarea la două termene consecutive, pentru 6 decembrie 2007 și apoi pentru 13 decembrie 2007, când s-a pronunțat sentința apelată.

Reclamanta nu a dat eficiență nici termenelor de pronunțare, nedepunând la dosar concluzii scrise, invocând însă în apel încălcarea dreptului său la apărare. Din cele expuse cu referire la actele dosarului, instanța de apel constată că reclamantei nu i-a fost încălcat acest drept iar împrejurarea că nu s-a administrat proba cu interogatoriu, este imputabilă și reclamantei. Aceasta, deoarece fiind vorba despre un interogatoriu ce urma să fie luat unei societăți comerciale (SRL, persoană juridică de drept privat) este obligația celui care a solicitat și căreia i s-a admis proba, să formuleze în scris interogatoriu și să-l comunice pârâtei pentru a răspunde în scris. Acest interogatoriu a fost formulat în fața instanței de apel care a dispus, în suplimentarea probatoriului administrat, comunicarea pârâtei intimate care a și răspuns potrivit actului aflat la dosarul instanței de apel.

Asupra probei testimoniale, instanța nu s-a pronunțat întrucât a prorogat discuția pentru perioada de după administrarea celorlalte probe, ori, reclamanta nu a mai înaintat și nu a mai susținut această probă, cel puțin manifestând aceeași pasivitate, în schimb a invocat-o din nou în fața instanței de apel. Instanța de apel a considerat că în condițiile administrării probei cu înscrisuri și a expertizei tehnice, fiind vorba despre materialele și manopere incluse într-un obiectiv, edificiu, proba cu martori nu este utilă cauzei.

Este evident că pentru a răspunde la obiectivele expertizei și în mod deosebit cele legate de pretinsele materiale și manopere extracontractuale, expertul a trebuit să țină cont de actele aflate la dosar și puse la dispoziție de ambele părți, în condițiile în care edificiul este finalizat și măsurarea fizică prezintă inconveniente obiective. Independent însă de aceste aspecte, relevant pentru soluționarea cauzei sub aspectul pretențiilor extracontractuale, este aspectul legat de dovada înțelegerii părților contractuale asupra acestora.

Însăși apelanta reclamantă precizează că materialele confecționate și montate extracontractual nu au fost cuprinse într-o înțelegere scrisă, ci pe baza unei convenții verbale pe care însă pârâta nu o recunoaște. Pe de altă parte, în expertiză se reține că s-a ajuns la situația întocmirii unui deviz extracontractual datorită faptului că a existat neconcordanță între ofertă, avize și facturi în ceea ce privește unitatea de măsură a materialelor din oferta cu cea din devize și facturi, calculele celor două firme fiind diferite. Din raportul de expertiză se mai reține că, referitor la obiectivele reclamantei, ca o concluzie că în lipsa unui extracontract a avut ca punct de reper, art. 1 alin. 3 din contractul nr. 70/2005 care, care trimite la anexe, iar în calculele din anexa 6 considerat materialul în plus, în valoarea totală a contractului, cu precizarea că detaliile prezentate de reclamantă au fost însușite de arhitectul lucrării ulterior. Expertul nu putea însă face abstracție de documentele din care rezulta livrarea materialelor cuprinse în deviz, de situațiile din care rezulta valoarea lucrărilor efectuate, a materialelor și a manoperei, precum și de o situație reală, aceea a contractării execuției lucrărilor individualizate conform contractului, cu o altă firmă care practic a definitivat lucrarea inițial contractată cu reclamanta. De asemenea, nu puteau fi ignorate nici ofertele de materiale de la firmele SRL și SRL, care au livrat efectiv materialele.

Pretinsa înțelegere verbală și solicitarea suplimentară de materiale și manoperă extracontractual, nerecunoscute de pârâtă, este practic contrazisă de documentele puse la dispoziția expertului.

Pe factura fiscală nr. - din 11 septembrie 2006, în valoare de 67.285,87 lei despre care se susține că reprezintă valoarea devizului extracontractual (fila 24 dosar fond), factură trimisă prin poștă, refuzată la plată de către pârâtă, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor" este înscris doar " servicii lucrări executate extracontract până la 5 septembrie 2006". Detalierea elementelor s-a depus la filele 25-27 dosar fond, fără suficient material probator. În cererea de apel se menționează o serie de elemente: racord inferior de iluminat, racord superior policarbonat, detaliu de îmbinare, racord streașină, etc. invocându-se în dovedirea lor procesul verbal de constatare încheiat la 6 septembrie 2006 între pârâtă și firma care a continuat lucrarea. De fapt, constatările din acest proces verbal depuse de apelantă la dosar (filele 8,9) nu fac decât să confirme susținerile pârâtei, privind neexecutarea lucrărilor contractate, iar materialele aflate în stoc la șantier la data de 6 septembrie 2006 erau table pentru role 0,7 mm - 44 role și capace sistem - 236 Aceste materiale, conform expertizei efectuate în cauză (fila 146 dosar fond) se regăsesc printre cele cuprinse în devizul ofertă, materiale prevăzute în contract, luate în calcul la valoarea finală a contractului, mai precis la valoarea lucrărilor executate în care s-a cuprins și materialele și manopera.

Instanța constată că apelul reclamantei este nefondat, practic aceasta nereușind să dovedească pretențiile extracontract, iar cheltuielile de judecată i-au fost acordate potrivit art. 276 - procedură civilă, fiindu-i încuviințate în primă instanță doar în parte pretențiile.

Văzând și prevederile art. 296 - procedură civilă, instanța va păstra în tot hotărârea atacată și va respinge ca nefondat apelul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Import-Export, cu sediul în Târgu-S, împotriva sentinței civile nr. 3087 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/4ex

Jud.fond:

-20.11.2008-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial: