Spete pretentii comerciale. Decizia 862/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 862/R-
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.806 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosar nr-, intimat-pârât fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimați-reclamanți, (), G, și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia și asupra competenței materiale a instanței.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, așa cum a fot motivat, apreciind că, instanța competentă să judece cauza este secția-litigii de muncă din cadrul Curții de APEL PITEȘTI, față de dispozițiile OG nr.75/2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că a data de 15.01.2008 reclamanții, (), -, G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, jud. V, au chemat în judecată MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, cu sediul în B, sector 5,-, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige a-i despăgubi cu sumele reținute pe nedrept cu titlu de contribuție de 7 % la asigurările sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, reactualizate în raport cu indicele de inflație până în momentul plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții în calitate de judecători, asigurați în perioada arătată mai sus, li s-a reținut și virat nelegal cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate cota de 7 %, sume de bani pe care nu le datorau.
Astfel, art. 14 și 99 din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, în vigoare pentru perioada de referință, modificată și completată prin Legea nr. 142/1998, Normele Comune nr. 318/FB/64/C/99 ale Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prevăd reglementări potrivit cărora magistrații și personalul auxiliar beneficiază de gratuitate de asistență socială, medicamente, proteze, etc.
Modificările legislative apărute în anul 2001 au prevăzut în mod expres beneficiul existenței medicale gratuite care se acordă doar dacă se plătesc contribuțiile prevăzute de lege.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că până la data de 31.03.2001, când au avut loc modificările legislative, în sensul că și magistrații trebuie să plătească contribuții la fondul de sănătate, o astfel de contribuție nu era obligatorie, iar sumele reținute cu titlu de contribuție de 7 % la asigurările sociale de sănătate nu erau datorate.
Pentru motivele arătate, reclamanții solicită obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să-i despăgubească cu sumele reținute pe nedrept pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31.03.2001.
Se precizează că în cauză nu operează prescripția, deoarece aceasta a fost întreruptă potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, prin Decizia nr. 140 din 21 aprilie 2005 pentru aprobarea modalităților unitare de aplicare a procedurii de restituire a sumelor de la Fondul Național Unic de asigurări de sănătate, emise de CNAS și publicată în Monitorul Oficial al Românei nr. 396 din 11 mai 2005, care confirmă și recunoaște implicit existența și posibilitatea restituirii acestor sume.
În materia plății nedatorate, termenul de prescripție începe să curgă la data la care solventul (respectiv reclamanții) a cunoscut sau trebuiau să cunoască că plata nu a fost datorată.
Prin adresa nr. 97.990 din 27.10.2006, Ministerul Justiției a recunoscut că aceste drepturi au fost deja achitate unor magistrați în cazul existenței unor titluri executorii, iar neplata acestor sume tuturor judecătorilor nu poate conduce decât la menținerea unei stări permanente și continuă de discriminare între persoane aflate în aceeași situație juridică.
Mai mult, prin Decizia nr. VI din 15.01.2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit obligația de răspundere pentru tratament discriminatoriu a autorității care creează și menține această situație între magistrați.
Acordarea acestui drept numai în favoarea unor magistrați conduce la aplicarea unui tratament juridic diferit care rezidă într-o inelegalitate și a unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel, în mod indubitabil o discriminare în cadrul aceleași profesii.
De asemenea, se invocă dispozițiile Convenției cadru nr. 111 din 25 iunie 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei adoptată de generală a OIM, precum și Directiva nr. 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în domeniul ocupării și a raporturilor de muncă.
Mai mult, art. 6 alin. 2 din Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile la plată pentru muncă egală, principiu prevăzut și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. La rândul său OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată, prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Pentru motivele arătate, reclamanții solicită admiterea acțiunii și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a-i despăgubi cu sumele reținute pe nedrept cu titlu de contribuție de 7 % la asigurările sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, reactualizate în raport de indicele de inflație până în momentul plății efective.
Prin încheierea din 25 martie 2008 Judecătoriei Rm. V s-a dispus introducerea în cauză la cererea pârâtului a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât reclamanții în acțiunea formulată invocă printre altele aplicarea unui tratament discriminatoriu a autorității care creează și menține această situație între magistrați, conform Deciziei nr. VI din 15 ianuarie 2007.
Prin întâmpinarea de la filele 57-60 dosar, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, și a ridicat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rm. V, unde inițial s-a înregistrat litigiul sub nr-, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât aceștia nu au calitatea de plătitor al contribuției, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât titularul obligației este Casa Națională de Asigurări de Sănătate și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât de la nașterea dreptului și până la introducerea acțiunii au trecut mai mult de 5 ani.
Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rm. V de a judeca în materie de impozite, taxe, contribuții a altor sume administrate de organele fiscale a fost soluționată de Judecătoria Rm. V, care prin sentința civilă nr. 2581 din 22.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ.
Urmare acestui fapt, după examinarea cauzei de către Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ, acesta a pronunțat sentința nr. 806 din 17 iunie 2008, prin care a respins excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea de la filele 57-60 dosar, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, fiind obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie reclamanților contribuția de 7 % la asigurările sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, reactualizate în raport cu indicele de inflație până în momentul plății efective, prezenta hotărâre urmând a fi comunicată și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, str. -, nr. 1-3, sector 1, conform art. 27 alin. 6 din OG nr. 137/2000.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe considerent că nu au calitatea de plătitor al contribuției în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 Cod procedură fiscală este neîntemeiată, întrucât contribuția de 7 % la asigurările sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 - 31.03.2001 a fost plătită efectiv de aceștia, neavând importanță faptul că sumele respective au fost virate de ordonatorul terțiar de credite ( Tribunalul Vâlcea către Casa Națională de Asigurări de Sănătate), iar responsabil cu executarea bugetului este Ministerul Economiei și Finanțelor și nu altă autoritate administrativă.
De asemenea, s-a apreciat ca neîntemeiată și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe considerent că titularul obligației este Casa Națională de Asigurări de Sănătate care a încasat aceste contribuții, deoarece sumele reținute și plătite pe nedrept de reclamanți au intrat în bugetul de stat și numai după aceea Ministerul Economiei și Finanțelor dispune eliberarea sumelor necesare ordonatorilor principali de credite.
În sfârșit, prescripția dreptului la acțiune invocată de pârât pe considerent că de la nașterea dreptului și până la introducerea acesteia au trecut mai mult de 5 ani a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât prescripția a fost întreruptă potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 prin Decizia nr. 140/21.04.2005 pentru aprobarea modalităților unitare de aplicare a procedurii de restituire a sumelor de la Fondul Național Unic de asigurări de sănătate emise de CNAS și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
Faptul că prin dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 118/2001 au fost recunoscute în mod expres drepturile intimaților-reclamanți de a beneficia de medicamente gratuite dacă plătesc contribuțiile la Casa Națională de Asigurări de Sănătate ori la Casa nu marchează începutul termenului de prescripție, deoarece în materia plății nedatorate acest termen începe să curgă de la data la care solventul (respectiv reclamanții) a cunoscut sau trebuiau să cunoască că plata nu a fost datorată.
Despre acest lucru reclamanții au cunoscut odată cu publicarea Deciziei nr. 140/21.04.2005 la care s-a făcut referire mai sus în Monitorul Oficial al României, Partea
Pe fond, s-a observat că reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Vâlcea și li s-a reținut pe nedrept cu titlu de contribuție de 7 % la asigurările sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001 fără ca aceste sume să fie datorate, așa cum rezultă din prevederile art. 14 și 99 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească în vigoare la acea dată și Normele comune nr. 318/FB/64/C/99 ale Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ce cuprind reglementări potrivit cărora magistrații și personalul auxiliar au beneficiat pentru perioada de referință de gratuitate de asistență medicală, medicamente, proteze.
Până la data de 31 martie 2001 contribuția de 7 % nu era obligatorie și ca atare ea a fost reținută pe nedrept de către ordonatorul terțiar de credite iar sumele virate în contul bugetului de stat.
Acordarea acestui drept în favoarea numai a unor magistrați conduce la aplicarea unui tratament juridic diferit care rezidă într-o inelegalitate și a unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel în mod indubitabil o discriminare în cadrul aceleași profesii, deși recunoașterea dreptului la egalitate în fața legii, la protecția împotriva discriminării pentru toate persoanele ca un drept universal valabil este reglementată în prezent și prin instrumente juridice de drept internațional.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, care a criticat-o în sensul următoarelor:
1. Tribunalul Vâlcea era necompetent material să soluționeze pricina, avându-se în vedere că prin nr.OG 75/2008 competența de a judeca în fond litigii privind cereri de acordare, solicitare a drepturilor salariale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, revine curților de apel.
2. reclamanții nu au calitate procesuală activă, deoarece nu au calitatea de plătitori ai contribuției, acesta fiind instituția care a reținut și virat la Casa Națională de Asigurări de Sănătate contribuția legală, potrivit art. 26 alin. 1 Cod proc. fiscală.
3. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, întrucât titularul obligației este Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care a încasat aceste contribuții.
4. Dreptul la acțiune era prescris, deoarece de la nașterea lui și până la introducerea acțiunii au trecut mai mult de 5 ani. Termenul a început să curgă de la data de 29.03.2001 când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2001 care condiționa dreptul de a beneficia de medicamente gratuite, dacă se plătește această contribuție, ci nu de la data publicării deciziei nr. 140/2005.
5. Pe fond, sumele de bani au fost corect reținute și virate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate.
Examinând, cu prioritate primul motiv de recurs, ce vizează necompetența materială a tribunalului în soluționarea pricinii, încadrabil în dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.I alin. 1 din nr.OG 75/2008, ererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
La art.II s-a statuat că ispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.
Cum în discuție este un drept salarial pretins de reclamanți, ce fac parte din categoria avută în vedere de art. I din nr.OG 75/2008, devin incidente dispozițiile susmenționatei ordonanțe, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.3 Cod proc. civilă, coroborat cu art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă, curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Curtea de APEL PITEȘTI - complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Dată fiind soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă material, de natură a atrage casarea sentinței și trimiterea la instanța competentă, examinarea celorlalte critici devine inutilă, urmând a face obiectul cercetării, ca apărări, în fața instanței legal investite cu rezolvarea litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.806 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosar nr-, intimat-pârât fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimați-reclamanți, (), G, și.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Curtea de APEL PITEȘTI ( complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
4 ex./15.10.2008
Jud. fond Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
