Spete pretentii comerciale. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 87/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de, cu sediul în municipiul M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1181 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 2009, și apoi pentru data de astăzi, 26 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1181 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, s- admis în parte acțiunea înaintată de reclamanta SRL MCî mpotriva pârâtei Com SRL Mediaș și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1.077 euro penalități de întârziere, calculat la data plății în lei; 1.045 euro penalități de întârziere conform cursului de schimb valutar la data plății; celelalte capete de acțiune au fost respinse; pârâta a fost obligată și la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În vederea reabilitării unor școli și centre de resurse, din regiunea Centru a României, din fonduri europene, între Ministerul Integrării Europene și - s-a încheiat un contract cadru. Aceasta din urmă s-a format din societățile: Ungaria, SRL C N și SRL M În vederea executării lucrărilor, între societățile reclamante și pârâta Com SRL s-au încheiat contracte de subantrepriză, respectiv contractul nr. 374 din 2 august 2004 și contractul nr. 392 din 13 august 2004, stabilindu-se termenul final de execuție al lucrărilor contractate și clauze contractuale privind întârzierea acestor lucrări.
În cauză s-a efectuat raport de expertiză, prin care s-a stabilit că sumele pentru executarea lucrărilor cu întârziere nu au fost reținute de Ministerul Integrării Europene, ci de Consorțiul și în această situație, reclamanta nu poate să ceară despăgubiri constând în contravaloarea lucrărilor care au fost executate de pârâtă cu depășirea termenului de execuție.
Prima instanță a statuat că, din moment ce pârâta a executat lucrările, nu poate fi obligată și la plata contravalorii acestor lucrări, această pretenție neintrând în noțiunea de daune la care părțile s-au referit în art. 3 din Condițiile generale din contract, astfel acest capăt de acțiune a fost respinsă.
În ce privește contravaloarea lucrărilor de reparații, care ar fi fost executate de reclamantă în sumă de 13.086,43 Euro, instanța de fond a stabilit că acest capăt de acțiune nu a fost dovedit, reclamanta nedovedind care au fost acele lucrări executate de pârâtă care trebuiau să fie refăcute sau care nu au fost executate, reținându-se că emiterea unor facturi de către reclamantă pe seama Consorțiului, nu dovedește faptul că acele lucrări au fost executate de reclamantă și că s-au făcut deoarece pârâta nu le-a executat corespunzător sau nu le-a executat deloc, respingând astfel și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SRL, solicitând schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul obligării pârâtei Com SRL să-i plătească integral despăgubirile solicitate prin acțiunea dedusă judecății, respectiv achitarea sumei de 38.736,63 Euro, constând în despăgubiri pentru efectuarea cu întârziere a lucrărilor contractate prin contractele de antrepriză 374 din 2 august 2004 și 392 din 13 august 2004, precum și pentru nerespectarea standardelor de calitate.
În motivarea cererii de apel se arată că prima instanță prin hotărârea pronunțată le-a acordat doar penalitățile de întârziere, hotărârea dată nerespectând clauzele cuprinse în cele două contracte de subantrepriză prin care s-a stabilit obligația subantreprenorului de refacere a lucrărilor necorespunzătoare, normelor și standardelor în vigoare și plata despăgubirilor pentru nepredarea la termen a lucrărilor contractate. Se arată că pârâta Com SRL refuzat refacerea lucrărilor necorespunzătoare, astfel că a fost nevoită ca pe cheltuiala ei să efectueze remedierile la lucrările de slabă calitate, instanța de fond respingând plata despăgubirilor constând în contravaloarea lucrărilor efectuate pe cheltuiala ei pe motiv că la lucrările efectuate s-au constatat defecțiuni minore la care nu se impunea remedieri, ori tocmai datorită acestor defecțiuni s-a întârziat predarea lucrărilor către beneficiar.
S-a mai reținut de către prima instanță că nu s-a demonstrat producerea unui prejudiciu în patrimoniul societății reclamante constând în nedecontarea integrală a lucrărilor contractate de către Ministerul Integrării Europene, însă această constatare nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, probe din care rezultă că, Consorțiul - nu a acceptat la decontarea finală suma de 110.541,33 Euro, din care pentru școlile 76 și 77 revine suma de 23.528,21 Euro. De altfel, nedecontarea acestei sume a fost evidențiată și prin raportul de expertiză contabilă, întocmit de experta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Com SRL solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, întrucât așa cum a reținut și prima instanță reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze producerea prejudiciului invocat prin acțiunea dedusă judecății.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al apelului, reglementat de art. 292-294 Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de antrepriză 374 din 2 august 2004, pentru efectuarea lucrărilor de construcții la Grupul Școlar de Industrie Ușoară Mediaș, precum și contractul nr. 392 din 13 august 2004 pentru efectuarea lucrărilor de construcții la Școala Națională de Gaz Mediaș.
Prin acțiunea dedusă judecății, s-a solicitat în baza contractului nr. 374/2004 obligarea pârâtei Com SRL să-i plătească penalități de întârziere pentru nepredarea la termen a lucrărilor, termenul de predare stabilit în contract a fost 15 decembrie 2004, iar predarea s-a făcut la 12 2005, cuantumul acestora fiind estimat la 1077 euro, suma de 8529, 04 euro reprezentând despăgubiri constând în sume neacordate de beneficiarul de program și suma de 13.086,43 euro reprezentând contravaloarea remedierii lucrărilor efectuate de către pârâtă și necorespunzătoare din punct de vedere al standardelor de calitate.
În legătură cu contractul nr. 392/2004 se solicită penalități de întârziere de 1045 euro, arătând că termenul final de execuție stabilit prin contract a fost 15 decembrie 2004, lucrările au fost predate la 25 iulie 2005, penalitățile fiind calculate în raport de clauzele înscrise în acest contract. S-a mai solicitat suma de 14.999,17 euro, sume neachitate de beneficiarul de program.
Instanța de fond acordă penalitățile de întârziere solicitate prin acțiune și respinge acordarea celorlalte pretenții solicitate, întrucât reclamanta nu a demonstrat că ar fi efectuat pe cheltuiala ei remedierea lucrărilor neconforme standardelor de calitate, așa cum au fost stabilite prin contract, și nici faptul că i-au fost refuzate la decontare o parte din contravaloarea lucrărilor de către Ministerul Integrării Europene, ca beneficiar de program.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru cheltuieli efectuate cu remedierea lucrărilor, instanța de control constată că prin probele administrate în cauză reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze cuantumul cheltuielilor aferente lucrărilor de remediere a celor apreciate ca necorespunzător efectuate, actele contabile depuse la dosar de către societatea reclamantă, nu poartă niciunul mențiunea "contravaloare remedieri" la obiectivele prevăzute în contracte. Mai mult, din probele administrate în cauză rezultă că cele două obiective au fost predate în folosință înainte de recepția finală, că de la predarea în folosință și până la recepția finală elevii celor două școli au provocat mai multe deteriorări, iar în ceea ce privește remedierea acestora, între cele două societăți s-au purtat discuții vis-a-vis de persoana obligată să suporte remedierea.
Este adevărat că în procesele verbale de recepție a lucrărilor efectuate pe parcursul desfășurării acestora, au fost indicate mai multe lucrări necorespunzătoare, subantreprenorul a fost somat să remedieze lucrările, acestea au și fost remediate, iar în procesul verbal de recepție finală, neajunsuri constate pe timpul desfășurării lucrărilor nu au mai fost evidențiate, iar pentru cele ce s-au menționat în procesul verbal de recepție finală (vezi anexa 2 la procesul verbal) nu s-a stabilit un termen de remediere a acestora.
Se impune a se arăta și faptul că în situația în care pârâta, în calitate de subantreprenor, ar fi refuzat remedierea lucrărilor apreciate de beneficiarul lucrării ca necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, SRL ar fi avut posibilitatea să recupereze sumele despre care susține că le-a cheltuit pentru remedierea lor, din valoarea sumelor reținute pentru garanție de bună execuție, fie să refuze la plată contravaloarea acestor lucrări. La dosarul cauzei nu a fost depus nici un refuz de plată a vreunei facturi în care erau evidențiate lucrările efectuate în baza celor două contracte.
În atare situație, se apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a refuzat acordarea sumelor solicitate de către reclamantă cu titlu de despăgubiri constând în contravaloarea lucrărilor de remediere necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
În legătură cu cererea reclamantei de acordare cu titlu de despăgubiri a sumelor nedecontate de către beneficiarul de program, respectiv Ministerul Integrării Europene, din raportul de expertiză întocmit în cauză de către experta, rezultă că beneficiarul de program a onorat integral toate contractele fără nicio reținere de sume cu titlu de penalități, aspect ce rezultă din adresa nr. 41281 din 17 2006.
Nefiind demonstrat de către reclamantă nici existența acestui prejudiciu, se apreciază, de asemenea că prima instanță în mod temeinic și legal a respins acordarea despăgubirilor solicitate cu acest titlu.
Față de cele prezentate mai sus, curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de SRL, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1181 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: Sz.
-19.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
