Spete pretentii comerciale. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 88
Ședința publică din data de 30 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ, " SRL, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1757 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ, "SRL, cu sediul în C N,--94, județ
Cererea de apel fiind legal timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: apelanta reclamantă -," SRL Târgoviște, intimata pârâtă -, " SRL C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură s-a depus de apelanta reclamantă -, " SRL dovada achitării timbrului judiciar de 5 lei precum și taxei judiciare de timbru, cu ordinul de plată 202 din 7.04.2008 în cuantum 1948,50 lei, solicitând utilizarea acestuia numai pentru suma de 959 lei.
De asemenea s-a mai depus de apelanta reclamantă -, " SRL o cerere prin care solicită judecarea în lipsă a cauzei, cu amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, motivat de faptul că apărătorul acesteia se află la ribunalul București - Secția a VI-a comercială pentru a susține o altă cauză ce formează obiectul dosarului nr-.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, reține urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr. 7464/2000, reclamanta - SRL Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta - - P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.324.715.140 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat de pârâta prin neexecutarea obligatiilor din contractul de prestări servicii nr 145/20.01.2000.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii, potrivit căruia pârâta avea obligatia să asigure depozitarea unei cantități de înghețată de minim 5 tone/zi la temperatura de minus 16 grade Celsius, și de a controla temperatura de depozitare in functie de regimul termic cerut ceea ce nu s-a întâmplat, înghețata fiind depozitată la o temperatura mai mică într-un depozit frigorifer cu alte produse, din care se ridicau des produse, ceea ce a determinat scăderea temperaturii cu mult sub minus 16 grade Celsius, temperatura la care înghețata a început să se topească.
A mai arătat reclamanta că salariații pârâtei, în aceste condiții, au mutat înghețatele în alt depozit frigorific și o parte din aceasta a fost întrodusă într-un tunel de frig unde s-a forțat înghețarea rapidă a sortimentelor de înghețată, ceea ce a provocat un șoc termic, fenomen ce a determinat formarea unor granule fine de gheață, care masticate, dau senzația neplăcută de nisipare și înghețata nu mai corespunde organoleptic pentru consum, aspecte ce ua rezultat din rapoartele de analize efectuate Direcția Sanitar-Veterinară P și Agenția Națională Sanitar-Veterinară.
Printr-o cerere de intervenție in conditiile art. 57 și urm. civ. art. 114 - 115 civ. reclamanta a solicitat introducerea în cauza a producătorului înghețatei - - C N, cerere pe care instanța a admis-o în principiu, și introdusă în cauza intervenienta a invocat prin întâmpinare excepția de inadmisibilitate a cererii față de temeiul de drept invocat de reclamantă - art. 49 - 57 civ.
Prin sentința nr. 931/19.06.2001, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondată acțiunea principală și ca inadmisibilă cererea de interventie, conform art. 57 civ.
Prin decizia nr 900/22.10.2001 pronunțată de Curtea de Apel P - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost casată sentinta nr 931/2001 a Tribunalului Prahova și trimisă cauza spre rejudecare aceleiasi instanțe.
In urma rejudecării la data de 22.02.2002, reclamanta a precizat că cererea formulată împotriva - -, este o cerere de chemare în garanție și soluționând cauza Tribunalul Prahova, prin sentinta nr. 1310/10.05.2002, a respins excepția tardivității invocării viciilor ascunse, a respins acțiunea reclamantei - SRL TÂRGOVISTE împotriva pârâtei - - P, a admis cererea de chemare în garanție a - - C N și a obligat chemata în garantie să plătească reclamantei suma de 1.324.715.140 lei, contravaloare prejudiciu și suma de 74.379.000 lei, cheltuieli de judecată.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL Târgoviște, și prin decizia nr. 2745/24.09.2002, Curtea de Apel P - Secția Comerciala și de Contencios Administrativ, a admis recursul reclamantei, a modificat în parte sentința atacată, în sensul obligării - - C N la plata dobânzii legale și a respins ca nefondat recursul declarat de chemata in garantie - -.
La data de 28 iulie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva celor doua hotarâri și prin decizia nr. 1879/26.05.2004, ICCJ - Secția Comercială, a admis recursul în anulare, a casat sentința nr. 1310/10.05.2002 a Tribunalului Prahova și decizia nr. 2743/24.09.2002, a Curții de Apel P - Secția Comerciala și de Contencios Administrativ, și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță - Tribunalul Prahova.
dosarul, Tribunalul Prahovaa înregistrat cauza sub nr. 6850/13.10.2004 și la termenul de judecata din 10.11.2004 a dispus disjungerea acțiunii principale față de cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta - SRL Târgoviște împotriva - - C N, formându-se un alt dosar sub nr. 7548/2004 și la data de 19.11.2004 prin sentinta nr. 1728/2004 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că in cauza nu sunt îndeplinite conditiile prev. de art 969 și urm. civil.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanta, apel ce a fost respins prin decizia nr. 88/14.03.2005 a Curtii de Apel Ploiești, decizia rămânând irevocabilă.
Pe de altă parte, în dosarul nr. 7548/2004, al Tribunalului Prahova, dosar disjuns în care s-a pronunțat sentința nr. 1733/10.11.2004, prin care a fost admisă excepția necompetentei generale a instanței și s-a declinat competența de solutionarea cauzei în favoarea Comisiei de Arbitraj Comercial d e pe lânga Camera de Comerț, Industrie și Agricultură C, reținând că art. 17 din contractul pârților cuprinde o clauza compromisorie valabilă, care exclude competența instanței judecătorești.
Prin decizia nr. 2269/18.10.2006, Curtea de Apel Pad ispus casarea hotarârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanță de fond, iar contestația în anulare formulată de pârâta - - P, a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 139/6.02.2007, pronuntată de Curtea de Apel Ploiești.
In urma rejudecării cauzei cauza a primit nr. de înregistrare nr- și instanța apreciind că în conditiile în care actiunile principală a fost solutionată irevocabil, a considerat că pârâta - - P nu mai are calitate procesuală în cauză, obiectul acestui dosar constituindu-l solutionarea cererii de chemare în garantie formulată de reclamanta - - împotriva - -, cerere care a fost disjunsă din dosarul inițial.
La termenul din 13.11.2007, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în garanție, aratând că a chemat în garantie pe - - pentru vicii ascunse, solicitând ca în cazul in care cade în pretentii împotriva pârâtului depozitar - -, solicită ca intervenienta să răspundă pentru vicii ascunse.
Prin sentința nr. 1757/5.12.2007, Tribunalul Prahova - sectia Comercială și de Contencios Administrativ, a respins excepția inadmisibilității actiunii invocata de intervenienta pârâtă - SRL C N și a respins acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamant SRL Târgoviste in contradictoriu cu intervenienta pârâta - SRL C N și a obligat reclamanta să plătească intervenientei suma de 923,33 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotarî astfel prima instantă a reținut că că in ce priveste excepția de inadmisibilitate a actiunii, respectiv a cererii de chemare in garanție, excepția este neintemeiată, deoarece în conditiile art. 60- 63 civ. orice parte interesată poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte in cazul în care ar cădea în pretenții și cererea de chemare în garantie poate fi formulată atât de reclamant cât și de pârât, pentru reclamant a cădea in pretenții înseamnă a pierde procesul împotriva debitorului principal, putând chema in garantie pe cel care-i datorează garanția, situație care se regăsește în speță, deoarece cererea de chemare in judecată a fost respinsă în mod irevocabil, astfel că prin cererea de chemare in garantie reclamanta înțeles să se îndrepte împotriva furnizorului pe care l-a chemat să răspundă pentru vicii ascunse.
Pe fond, s-a reținut prin sentință că, acțiunea, respectiv cererea de chemare în garantie este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 3 din contractul părților, livrarea mărfii se face pe baza recepției cantitative și calitative, iar actul de predare -primire îl constituie factura sau avizul de expediție pe care cumpăratorul prin împuternicitul său le semnează și ștampileaza confirmând în acest mod cantitatea și calitatea produselor livrate și de la data recepției de către cumpărator, riscul se transmite de la vânzator la cumpărator, potrivit art. 3 al. 4 din acelasi contract încheiat între părți, în speță marfa fiind livrata cu factura CJ nr. -/18.06.2000, pe care reclamanta a achitat-o în totalitate.
Se reține prin hotarâre că potrivit art. 1352 civ. pentru ca vânzatorul să răspundă de viciile lucrului vândut este necesar în primul rând ca viciul să fie ascuns să nu fi putut fi constatat de cumpărator printr-o verificare normală, să fi existat în momentul încheierii contractului si să fie de o asemenea natura încât datorită lui bunul să devina impropriu întrebuințării sale, ori în cauză nu s-a dovedit de reclamantă că viciul cantității de marfă achizitionate exista la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, obligația de garantie neintervenind dacă bunul s-a deteriorat ulterior și totodata nu s-a dovedit că printr-o cercetare normală a cantității de marfă reclamanta nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască viciul ascuns al acesteia, considerente pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta - SRL Târgoviște, criticând hotarârea pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând în esență că in mod gresit a fost respinsă acțiunea în daune pentru vicii ascunse formulată de apelanta impotriva furnizorului - -, motivat de nedovedirea existentei viciului ascuns la momentul incheierii contractului, de transferarea riscului contractului la momentul preluării mărfii și neincadrarea ca viciu ascuns al defectului reclamat al mărfii, fiind elementar de stiut că viciul ascuns nu poate fi decât încorporat în marfă sau în bunul livrat și nedetectabil cu mijloacele de verificare obișnuite sau cerute de contract ori de alte norme tehnice.
Este de asemenea, arată reclamanta, elementar că viciul ascuns face inutilizabil in tot sau în parte marfa sau bunul afectat și îi revine furnizorului, respectiv vânzatorului ca atunci când se reclamă compromiterea mărfii să probeze că aceasta nu se datoreaza unui viciu ascuns.
In speță, arată apelanta acțiunea contra depozitarului a fost respinsa cu motivarea că deprecierea mărfii se datorează viciilor ascunse, fapt stabilit cu cea mai certă autoritate stiintifică de toate institutele stiintifice și autoritățile de control în materie și de expertiza, care arată că modificarile de structură ale înghetatei și deprecierea organoleptică a acesteia, provin din procesul tehnologic unde s-a asigurat acciditatea și vâscozitatea corespunzatoare mixului, s-a practicat o durata mare de freezorare, nu s-au asigurat componentele necesare, calitățile și cantitatea prevazuta in reteta de fabricație, expertiză care concluzioneaza că vinovat de existenta microorganismelor escherichia colli și bacterii califorme în sortimentele de înghețată, este producătorul - - C
S-a confudat, arată reclamanta, riscul contractului, care priveste pieirea fotuită a lucrului cu raspunderea pentru vicii de calitate și nici o normă tehnică și nici o stipulație
contractuală nu obligă societatea cumpăratoare să testeze sute de mii de pachete de înghețată.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a hotarârii, în sensul admiterii acțiunii formulata pe calea cererii de chemare in garanție.
Curtea, examinând sentinta prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrarile dosarului și de dispozitiile legale ce au incidență în cauza, constată urmatoarele:
Așa cum rezultă din cererea formulată de apelantă la data de 13.11.2007, intitulată "precizari la cererea de interventie și calitatea procesuală pasivă", apelanta și-a precizat cererea de chemare in judecată aratând că a chemat in garantie pe - - pentru vicii ascunse, art. 1351-1352 c civ. aratând în cazul în care cade în pretenții împotriva pârâtului depozitar si prestator, - -, solicită ca intervenienta să răspundă pentru vicii ascunse.
Cum instanța potrivit disp. art. 129 pct. 6 civ. este obligată să hotarască numai asupra obiectului cererii deduse judecătii, prima instanță s-a pronuntat exact pe cererea de chemare în garantie formulata de apelantă, cu privire la viciile ascunse.
Potrivit disp. art 10 alin. l din contractul de vânzare cumpărare nr. 2040/3.03.1999, încheiat între părți, având ca obiect comercializarea produselor din programul de fabricatie al societății, s-a prevazut că livrarea mărfii se face pe baza recepției cantitative și calitative, alin. 3 al. art. 3 din contract prevăzând că actul de predare-primire al mărfii îl constituie factura sau avizul de expeditie pe care cumpăratorul îl semneaza si stampileaza confirmând prin aceasta cantitatea și calitatea produselor livrate.
Disp. art. 10 alin. 4 din acelasi contract încheiat între părti, prevăd că la data recepției mărfii de către cumpărator, riscul se transmite de la vânzator la cumpărator, în spetă marfa din litigiu a fost livrata conform facturii fiscale, CJ nr. -/18.06.2000, pe care reclamanta a achitat-o în totalitate, astfel încât la acea dată reclamanta în calitate de cumpăratoare a efectuat și recepția cantitativă și calitativă a marfii și de la aceeasi dată riscul se transmite de la vânzator la cumpărator.
Potrivit disp. art 1352 civ. se prevede că pentru ca vânzatorul să răspundă pentru viciile lucrului vândut este necesar ca viciul să fie ascuns, deci să nu poată fi constatat de cumpărator printr-o verificare normală, viciul să fi existat la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare li livrării mărfii și să fie de o asemenea natură, încât datorită lui bunul să devină impropriu întrebuințării sale, toate aceste trei elemente ale obligației de garanție a vânzatorului, trebuiesc dovedite de cumpărător.
Cum riscul contractului a trecut la reclamantă în calitate de cumpărator la momentul preluării mărfii și cum nu s-a dovedit de către aceasta că viciul cantitătii de marfă achiziționate exista la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, și livrării mărfii, obligația de garanție neintervenind dacă bunul s-a deteriorat ulterior și totodată nu s-a dovedit că printr-o cercetare normală a cantității de marfă, reclamanta nu a cunoscut și nu putea să cunoască viciul ascuns al mărfii, deoarece dat fiind marfa livrată și anume înghețată, viciile mărfii puteau fi ușor determinate în condițiile unei verificări calitative la momentul livrării mărfii, deși nu exista un viciu ascuns al mărfii ci cel mult un viciu aparent al mărfii de care cumpărătorul, în speță apelanta putea singură să se convingă prin verificarea calitativă a mărfii la momentul livrării, obligația ce-i revenea potrivit contractului, situație în care vânzatorul nu răspunde potrivit art. 1353 cod civil, corect și legal prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, susținerile apelantei că gresit a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, atâta timp cât nu a dovedit existența viciului ascuns la m omentul încheierii contractului de vânzare cumpărare sau la momentul livrării mărfii deși putea fi determinat în conditiile unei verificări calitative a mărfii la momentul livrării ei, sunt nefondate.
Susținerile apelantei că s-a confundat riscul contractului cu răspunderea pentru vicii de calitate, sunt nefondate, apelanta și-a întemeiat cererea de chemare in garanție pe răspunderea chematei in garanție pentru vicii ascunse, și instanța de fond a examinat cererea de chemare in garanție sub acest aspect, nefondată fiind și sustinerea apelantei că nici o normă tehnică sau nici o stipulatie contractuală nu o obligă pe aceasta să testeze sute de mii de pachete de înghețată, atâta timp cât la momentul livrării mărfii potrivit contractului se face recepția cantitativă și calitativă, aceasta presupunând că potrivit contractului, apelanta era obligată să testeze lotul de marfă livrat.
Nici critica referitoare la ignorarea expertizei nu este fondată atâta timp cât nu s-a dovedit răspunderea vânzătorului pentru viciul ascuns al mărfii livrate.
Pentru toate ac este considerente, apelul se privește ca nefondat si în temeiul art 296 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ, " SRL, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 1757 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ, "SRL, cu sediul în C N,--94, județ
Cu recurs in tgermen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntată în ședința publică, azi 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. EC/DD
5 ex/5.05.2008
f- Tribunal
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
