Spete pretentii comerciale. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.89
Ședința publică din data de 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamantul - P,-,. 9.. A,. 6,. 24, Cod poștal -, Județ P și pârâta SC SA - B, sector 3, - C, nr. 6-6A,. 3, Cod poștal - și B, sector 5,--20,. 104-103,. 3, Cod poștal - prin SC SA - SUCURSALA - T,-, - Cod poștal -, Județ D împotriva sentintei nr. 44 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata asigurator SC SA - B, sector 1,--21, Cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 23 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului pentru data de 30 aprilie 2008, când a dat urmatoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, reține următoarele;
Prin sentința nr. 44 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contenciois Administrativ, a admis în parte acțiunea modificată și completată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele SC SA B prin Sucursala D și SC ASIGURARI SA B, obligând pârâta SA B prin Sucursala D să restituie reclamantului suma de 1.198,56 EURO și să-i plătească suma de 1000 EURO cu titlu de daune materiale, rămânând ca rămas fără obiect primul capăt de cerere și a respins cererea de daune morale îndreptată împotriva SC Asigurari SA, obligând pârâta SA la suma de 3100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotarâ astfel, prima instanță a reținut că primul capăt de cerere privind obligarea băncii să trimita dosarul la asigurator pentru acordarea despăgubirilor conform poliței de risc, această obligație a fost îndeplinită pe parcursul judecării cauzei, aspect confirmat și de bancă prin întâmpinarea din 18.12.2006, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect.
In ce privește capătul de cerere prin care reclamantul pretinde băncii să-i restituie suma de 1198,56 Euro, pe care a plătit-o de la data producerii accidentului, 3.12.2004 și până la certificarea handicapului grav dobândit în urma accidentului 26.01.2006, se reține prin hotarâre că acest capăt de cerere este întemeiat, deoarece în contractul de credit de consum nr. -/11.11.2004, la art. 6.1 s-a prevazut garantarea creditului în suma de 2400 Euro și dobânzile aferente, de către împrumutat, cu polița de risc, iar la art. 7.6 s-a stipulat clauza care obligă împrumutatul să aducă la cunoștința băncii în termen de 24 de ore, producerea oricărui risc prevăzut în polița de asigurare, poliță care însă nu a fost emisă împrumutatului, astfel că acesta nu a cunoscut conținutul poliței, situație în care nu se poate reține culpa reclamantului în nerespectarea acestei dispoziții contractuale.
Se reține prin hotarâre, referitor la restituirea sumei plătite de către reclamant, că față de dispozițiile prevazute în cap. VII.2, art. 33 al Convenției, art. 28, 29 și 35 din Convenție, că cererea este întemeiată, valoarea daunei fiind raportată potrivit art. 37 al conventiei la data producerii accidentului, dată de la care trebuia achitată de către asigurător, creditul restant, dobânda restantă și penalizare, sumă achitată de către reclamant și care raportului de expertiza efectuat în cauză este de 1198,56 Euro, reclamantul neputând comunica băncii despre intervenirea cazului asigurat, plătind ratele până la data de 26.10.2006, atât din cauza stării sănătății sale cât și din necunoastere ce nu-i este imputabilă, cât timp banca care avea obligația să-i emită polița de asigurare imprumutatului, nu a îndeplinit aceasta obligație, iar după ce a fost informată de producerea cazului asigurat nu a înaintat asiguratorului dosarul pentru plata daunei, prin sentință banca fiind obligată să restituie suma reclamantului.
In ce privește daunele morale, prin sentință se reține că acest capăt de cerere este întemeiat, deoarece alături de traumele psihice cauzate de accident, reclamantul trebuit să suporte și neplăcerile si stresul cauzate de refuzul bancii de a înainta dosarul pentru asigurator, la care se adauga și teama provocată de notificarile emise de bancă, daune pe care prima instanță le-a apreciat ca fiind în cunatum de 1000 Euro, astfel încât a obligat banca la plata acestei sume către reclamant și respingând cererea de daune morale îndreptată împotriva asiguratorului, ca neîntemeiată.
Impotriva sentintei, au declarat apel reclamantul și pârâta SC SA
In apelul declarat reclamantul, critică sentința primei instanțe, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art 304 pct. 7 și 9 civ. în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii și este data cu aplicarea greșită a legii, aratând că în mod greșit instanța a respins cererea de daune morale îndreptată împotriva pârâtei SC Asigurari SA, pe motiv că nu se face vinovată față de datele dosarului, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă în mod evident și culpa asiguratorului.
Arată apelantul că în ce privește suma de 1000 euro acordata cu titlu de daune morale și la care a fost obligată pârâta SC SA B - Sucursala Târgoviște este mult prea mică față de culpa acestei pârâte, atât pentru perioada anterioară procesului cât și după pornirea acestuia, datorita comportamentului culpabil al pârâtei, la care s-a aliniat după puțin timp și comportamentul culpabil al SC
Asigurări SA, deoarece el este o persoană cu handicap grav, risc asigurat ce a fost de natură să declanșeze plata asigurarii pentru împrumutul de credit personal, iar cele doua pârâte au făcut tot timpul obstrucții, sfidând legea cât și cinstea, onoarea demnitate și viața privată a reclamantului, aratând că de la suma de 5 - 600.000 lei daune morale cât a solicitat, la suma de 1000 euro, cât a fost acordată prin sentință, este o distanță uriașă ce încalcă forma unei greșite aprecieri, cu privire la daunele morale ce trebuiau să-i fie acordate.
In apelul declarat, pârâta SC SA B - Sucursala Târgoviște, crtiică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând într-un prim motiv de apel, că, creditele de consum acordate persoanelor fizice sunt asigurate pentru un eventual risc de neplată a acestora de către împrumutați la societați de asigurare, în speță SC Asigurari SA, asigurare care s-a făcut în baza convenției nr 502/C/12.09.2003/14474/19.09.2003 și actul adițional nr 4/7.10.2004, prin care aceasta societate în calitate de asigurator a preluat riscul de neplată a ratelor de credit și a dobânzilor aferente de către reclamant, în cazul în care creditul nu se mai ramburseaza pentru motivul de invaliditate permanentă.
Potrivit acestei Convenții, arată apelanta calitatea de asigurat și beneficiar al asigurării este deținuta de societatea apelantă și nu de intimatul reclamant, asigurarea nefiind o asigurare de viață, deces sau boală a intimatului ci este o asigurare a riscului de neplată a creditului acordat și are drept consecință, despăgubirea băncii în situația în care beneficiarul creditului, respectiv reclamantul intră în invaliditate permanentă și nu mai poate continua achitarea creditului.
Prin al doilea motiv de apel, arată că întocmirea dosarului de daune în vederea recuperării de către bancă a creditului nerambursat se face la momentul la care banca este înștiințată de producerea riscului asigurat de către beneficiarul creditului, în spetă reclamantul, dispozitiile art 36 din Conventie, modificata prin actul aditional, prevazând ca apelanta va aviza asiguratorul despre invaliditatea permanentă a beneficiarului creditului, și va transmite asigurătorului o serie de documente printre aceste documente fiind și documentul constatator al comisiei competente de a stabilit gradul de invaliditate al imprumutatului și de la data acestui document asiguratorul preia riscul și plătește băncii despăgubirile, astfel încât greșit se susține de către reclamant și de către instanță, data la care asigurătorul preia riscul este data accidentului, deoarece la momentul producerii accidentului nu se putea elibera certificatul constatator al gradului de invaliditate.
Art. 35 din Convenție, modificata prin actul adițional, arată că asigurarea de invaliditate este limitată la acoperirea soldului debitor al împrumutatului la data accidentului, intimatul achitând ratele și dobânzile după data accidentului si până în octombrie 2006, fără a încunoștiința banca despre producerea accidentului și a primit un certificat constatator al gradului de handicap, astfel încât răspunderea sa nu este decât cu privire la ratele plătite de reclamant din ianuarie 2006, data eliberării certificatului constatator și până în octombrie 2006, când a înștiințat banca de intervenirea riscului asigurat, deoarece obligația de aducere la cunoștință a intervenirii riscului asigurat revine împrumutatului.
Prin al treilea motiv de apel, arată că in ce priveste daunele morale acordate de instanță în cuantum de 1000 euro, consideră că în mod greșit au fost acordate deoarece apelanta nu are nici o contribuție la suferințele pe care reclamantul le-a suportat ca urmare a accidentului, iar faptul că acesta trebuie ferit de stres, nu crede că aceasta sarcină ar reveni băncii, ci cel mult persoanelor apropiate acestuia, apelanta înaintând documentele societații de asigurări, după ce reclamantul a pus la dispoziție documentele conform art. 36 din convenție, astfel încât consdieră că nu trebuia să fie obligat la plata de daune morale.
Curtea, examinând sentinta prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrarile dosarului și de dispozitiile legale ce au incidentă în cauză, constată următoarele:
Cu privire la apelul declarat de pârâta SC SA B - Sucursala Târgoviște.
Criticele aduse sentinței de către apelantă vizând restituirea sumei de 1198,56 euro către intimatul reclamant și a obligării la plata daunelor morale de 1000 euro, aduse prin cele trei motive de apel, sunt nefondate.
Astfel, în ce privesc motivele 1 și 2 de apel vizând restituirea sumei către intimat, criticile apelantei sunt nefondate.
Potrivit art 6.l din contractul de credit de consum -/11.10.2004, s-a prevăzut garantarea creditului acordat intimatului în suma de 2400 euro și dobânzile aferente, cu polița de risc, iar la art. 7.6 din contract s-a stipulat clauza care obligă împrumutatul în spetă împrumutatul, să aducă la cunoștința băncii în termen de 24 ore, producerea oricărui risc prevăzut în polița de asigurare, accidentul în care a fost implicat intimatul s-a produs la data de 3.12.2004, când intimatul a devenit persoană cu handicap, potrivit certificatului nr. 407 din 26.01.2006, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulți de pe lângă Consiliul Județean
Polița de asigurare nu a fost emisă de către apelantă împrumutatului, cu toate că aceasta a reținut contravaloarea poliței de risc de 87,36 euro, așa cum rezultă din actul aflat în copie xerox la fila 91 dosar fond, astfel încât intimatul nu a cunoscut conținutul poliței și a fost lipsit astfel de a cunoaște obligația ce era prevăzută în înscris cu privire la riscul a cărei producere trebuia adus la cunoștința băncii.
Pentru aceste motive, intimatului nu-i poate fi reținută vreo culpă în nerespectarea dispoziției contractuale privitoare la încunoștiințarea băncii asupra riscului asigurat, acesta neputând comunica băncii despre intervenirea cazului asigurat în termen de 24 de ore prevazut la art. 7.1 din contract, încunoștiintând banca de producerea riscului asigurat la data de 2.10.2006 și plătind ratele până la data de 26.10.2006, aceasta datorându-se atât stării sănătății sale cât și necunoașterea dispozitiei contractuale privitoare la înștiintarea băncii asupra riscului asigurat, aceasta necunoastere neputând fi imputată reclamantului, atâta timp cât banca, care avea obligația de a-l informa nu a îndeplinit această obligație.
Pe de altă parte, apelanta după ce a fost informată despre producerea riscului asigurat, avea obligatia să înainteze dosarul către societatea de asigurare pentru plata daunei și să perceapă indemnizatia de asigurare, așa cum prevăd disp. art 37 din convenția încheiata între bancă și asigurator sub nr. 502/C/570/12.09.2003/14474/19.09.2003 și actul adițional nr. 22955/12.08.2004, banca înaintând dosarul către societatea de asigurare abia în timpul procesului deși intimatul s-a adresat băncii să înainteze dosarul încă de la data de 2.10.2006.
Potrivit art. 1 pct. 1.2 din Convenția încheiată între bancă și asigurator, s-a prevăzut garantarea de către societatea de asigurare a împrumuturilor băncii pentru care societatea de asigurare acoperă riscul de invaliditate totală și deces din accidente, acoperire ce se acordă pentru toate persoanele fizice care beneficiază de credite acordate de pentru destinațiile prev. la alin. 1.1, contra primei de asigurare corespunzatoare plătite de în calitate de contractant, iar disp. art. 6 alin. 1 din conventie prevăd că banca este asigurată pentru riscul de neplată a creditelor și dobânzilor aferente persoanelor fizice în situația în care acestea nu plăteasc la scadență ratele de credit și dobânzile aferente în condițiile art. VII din conventie.
La cap. VII.2, art. 33 din Conventie, care se referă la producerea riscului de invaliditate totală din accidente, părtile au convenit că riscul de invaliditate totală din accidente se consideră produs când beneficiarul creditului suferă un accident, consecința unui eveniment produs într-o perioada de 24 de ore din 24,7 zile din 7, din toată perioada de valabilitate a contractului de credit de consum încheiate cu în perioada de valabilitate a convenției.
Potrivit disp. art 35 și 37 din convenție, răspunderea asiguratorului este limitată la acoperirea soldului debitor al împrumutatului, la data accidentului, calculată conform art, 28 și 29 din convenție (credit curent, credit restant, dobânda restantă, penalizare, comision poștal).
Din interpretarea acestor prevederi contractuale, rezultă că valoarea daunei cuvenită intimatului, credit,dobânzi, penalități și comision poștal, trebuie raportată la data producerii accidentului și nu numai la ratele plătite de intimat din ianuarie 2006, data certificatului constatator al handicapului grav suferit de reclamant și până în octombrie 2006, data anunțării bancii de intervenirea riscului asigurat, valoarea daunei ce trebuia achitată intimatului în perioada de la data producerii accidentului 3.12.2004 și până la 26.01.2006 când s-a certificat handicapul grav dobândit de reclamant în urma accidentului, fiind de 1198,56 euro, așa cum se stabilește și in expertiza contabilă întocmită de expert și care a fost acordată intimatului prin sentința apelată, societatea de asigurare despăgubind pe intimata cu contravaloarea ratelor plătite de acesta în perioada de 26.01.2006 - 2.10.2006.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, vizând daunele morale la care apelanta a fost obligată prin sentinta apelată, criticile aduse sentinței de apelantă sunt nefondate.
Intimatul reclamant a dovedit că în urma accidentului din 3.12.2004 a suferit un handicap grav, așa cum rezultă din certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 407/26.01.2006 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți de le lânga Consiliul Județean P și pe lânga traumele psihice cauzate de accident intimatul a suportat și neplăcerile și stresul cauzate de apelantă prin refuzul acesteia de a înainta dosarul către societatea de asigurare pentru plata daunei și preluarea ratelor, la care se adaugă și teama provocată de notificarile emise de către bancă în sensul că odata restant la plată intimatul este supus și riscului de a nu mai primi alte credite ca urmare a publicității negative în ceea ce priveste credibilitatea sa de client serios al băncii, astfel încât corect și legal prima instantă a considerat că intimatului i se cuvine acoperirea prejudiciului cauzat, respectiv daunele morale, intimatul suferind consecința atitudinii răuvoitoare a apelantei.
Așa fiind, pentru considerentele arătate apelul declarat de către pârâtă se priveste ca nefondat și în temeiul disp. art 296 civ. va fi respins ca atare.
Cu privire la apelul declarat de reclamant.
Criticile aduse sentintei de către apelant, în sensul că greșit nu a fost obligata la plata daunelor morale și societatea de asigurare SC Asigurari SA B, sunt nefondate.
Cu probatoriile adminsitrate în cauză la instanța de fond, s-a dovedit că numai pârâta SC SA B este vinovată de neplăcerea și stresul aduse intimatului ca urmare a refuzului de a înainta dosarul societății de asigurare, societatea de asigurare neavând nici o culpă în producerea vreunui prejudiciu apelantului.
Potrivit convenției nr 502/C/12.09.2003/14476/19.09.2003 modificată prin actul aditional nr. 4/7.10.2004, încheiată între bancă și societatea de asigurare, aceasta din urmă societate a preluat riscul de neplată a ratelor de credit și a dobânzilor aferente de către persoanele fizice împrumutate în cazul în care acestea nu ramburseaza creditele pentru unul din motive: deces, invaliditate permanentă totală din accidente, calitatea de asigurat și de beneficiar al asigurarii potrivit acestei conventii este deținută de către și nu de apelant, și aceasta are drept consecință despăgubirea bancii în situația in care beneficiarul creditului intră in invaliditate permanentă și nu mai poate continua achitarea creditului, societatea de asigurare despăgubind apelanta pârâtă ca urmare a invaliditatii apelantului reclamant cu suma de 1497 euro, reprezentând ratele de credit rămase de achitat.
Pentru aceste considerente, rezultă că în mod corect și legal instanța de fond a considerat că societatea de asigurare nu poate fi obligată la plata de daune morale către apelantul reclamant.
In ce privește critica adusă de apelant sentintei cu privire la cuantumul daunelor morale, această critică, Curtea o apreciază ca fiind fondată, considerând că daunele morale acordate apelantului de 1000 euro sunt modice, prea mici față de prejudiciul suferit de apelant prin traumele psihice cauzate de accident și neplăcerile și stresul cauzate de refuzul băncii de a inainta dosarul către societatea de asigurare pentru plata daunelor și a creditului restant, refuzul băncii fiind de natură a-i agrava boala de care suferă apelantul, stabilită prin certificatul de handicap grav emis de Comisia de Evaluare.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că daunele morale ce trebuiau acordate apelantului sunt în cuantum de 3000 euro și nu numai de 1000 euro cât a acordat prima instanță, astfel încât considerând că apelul este fondat sub acest aspect, în temeiul art. 296 civ. se va admite apelul reclamantului, se va modifica in parte sentința apelată și se va obliga pârâta SC SA la plata daunelor morale de 3000 euro în loc de 1000 euro.
Se vor mentine restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantului - P,-,. 9.. A,. 6,. 24, Cod poștal -, Județ P și respinge ca nefondat apelul pârâtei SC SA - B, sector 3, - C, nr. 6-6A,. 3, Cod poștal - și B, sector 5,--20,. 104-103,. 3, Cod poștal - prin SUCURSALA - T,-, - Cod poștal -, Județ D, împotriva sentintei nr. 44 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata asigurator SC ASIGURARI SA - B, sector 1,--21, Cod poștal - și în consecință;
Schimbă în parte sentința nr. 44/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că obliga pârâta SC SA- Sucursala Dâmbovita, la plata daunelor morale către reclamant de 3000 euro în loc de 1000 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 aprilie 2008.
Președinte Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. EC/DD
6 ex/9.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovita
-
operator de date cu caracter personal
nr. notificat 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
