Spete pretentii comerciale. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.89/C/2009 -
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor comerciale - aflate în rejudecare - declarate de reclamantaBANCA - ROMÂNĂ - prin lichidator FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCARcu sediul în B,-, -orp A 3,.2, sector 3 și pârâtaSC""SAcu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.271/LC din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.3806/2003 - având ca obiect - obligația de a face - despăgubiri -.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 octombrie 2009. În termenul de pronunțare, Banca - Română, prin lichidator, a depus la dosar note scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.271/LC din 7 iunie 2005, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de Banca - Română, în faliment, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu sediul în comuna, în contradictoriu cu pârâta SC""SA cu sediul în S M și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 16.093.073.299 lei, cu titlu de despăgubiri către reclamantă.
A fost disjunsă cauza ce a format obiectul dosarului nr.1090/2005, privind aceleași părți, cu calități inversate, pentru obligarea pârâtei Banca - Română, la predarea imobilului în stare bună de funcționare și la refacerea lucrărilor necesare acestui scop, sau la încuviințarea refacerii lor de către SC""SA, pe socoteala pârâtului din dosar nr.3806/R/2006.
Totodată, s-a dispus suspendarea dosarului nr.1090/2005 până la soluționarea dosarului de faliment privind pe Banca - Română.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cum, însă reclamanta nu și-a majorat pretențiile după efectuarea expertizei și nici nu a cerut prin acțiune această valoare, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la aceeași valoare, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind fondată, astfel că a admis-o, pentru suma de 16.093.073.399 lei, în temeiul prevederilor art.494 Cod civil.
Totodată, cum acțiunea civilă înregistrată de pârâta SC""SA împotriva reclamantei Banca - Română, sub dosar nr.1090/2005, nu a fost la data soluționării sentinței, în stare de judecată, în temeiul art.165 Cod procedură civilă, instanța a dispus disjungerea acea acțiune de acțiunea principală, iar în temeiul art.20 din Legea nr.83/1998, privind falimentul băncilor, cum pârâta Banca - Română, se afla în faliment, iar reclamanta a tins la realizarea creanței împotriva pârâtei,a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea cauzei în faliment.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen apelanta BANCA - ROMÂNĂ - bancă în faliment, prin lichidator FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 35.197.060.769 lei.
Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel și pârâta apelantăSC""SA S M,solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în pretenții a reclamantei.
Prin decizia nr.183/C din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtăSC""SAcu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantăBANCA - ROMÂNĂ-, în faliment,prin lichidatorFONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR,cu sediul în,-, jud. I împotriva sentinței nr.271/LC din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Banca - Română, în faliment, obligând pârâta SC""SA S M să-i plătească suma de 196.606,34 lei RON despăgubiri. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 24.721,54 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de apelanta BANCA - ROMÂNĂ, în faliment a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei nr.183/C din 11 decembrie 2007 Curții de Apel Oradea, a declarat recurs, atât Banca Română - prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, cât și SC""SA S
Prin decizia nr.1707 din 20 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul declarat de Banca Română - prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar împotriva deciziei nr.183/C din 11 decembrie 2007 Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Recursul declarat de SC""SA SMa fost anulat ca netimbrat.
În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție Bar eținut că, acțiunea reclamantei are ca obiect plata despăgubirilor constând în investițiile efectuate la imobilul pârâtei, pe care nu le mai folosește, prin încetarea contractului.
Având în vedere contraexpertiza tehnică dispusă în cauză, instanța făcut o distincție între lucrări și investiții necesare și utile imobilul, și care nu pot fi ridicate de reclamantă, ele însumând 192.342,24 lei RON, sumă datorată de pârâtă și care a fost obligată la plată.
La această sumă s-a mai adăugat, în sarcina pârâtei 4.264, 10 lei, materiale achiziționate de reclamantă, rămase în custodia pârâtei și folosite de aceasta, în total suma fiind de 196.606,34 lei.
Diferența până la valoarea totală a investițiilor efectuate de reclamantă ( 749.388,25 lei) diferența ce reprezintă 511.173,18 lei, nu a fost admisă.
Cu privire la această sumă instanța de apel a motivat - reținând concluziile contraexpertizei tehnice - că" reprezintă valoarea investițiilor ce pot fi ridicate de către fostul chiriaș ( compusă din instalații electrice și sanitare efectuate și parțial amenajări și compartimentări)".
Ca urmare, s-a reținut că, reclamanta poate să ridice instalațiile, amenajările, prin desprinderea acestora din imobilul pârâtei.
Înalta Curte, apreciază că hotărârea este criticabilă, prin nerespectarea art.261 și 371/2 Cod procedură civilă, referitor la dispozitivul hotărârii și executarea acestuia.
Predarea unor bunuri de către pârâtă, reținută de instanță, corespunzătoare dreptului reclamantei de ridicare a acestuia, apreciază instanța supremă, nu se regăsește în dispozitivul deciziei atacate.
Dispozitivul trebuie să rezolve toate cererile părților pentru a fi pus în executare, iar între dispozitiv și considerentele hotărâri trebuie să existe concordanță.
Reținerile curții de apel, în sensul dreptului reclamantei de a ridica din imobilul pârâtei instalațiile, amenajările în valoare de 511.173,18 lei RON, nu se regăsesc în dispozitiv.
Ca urmare, hotărârea nu poate fi executată, sub acest aspect, pârâta nefiind obligată să țină la dispoziția reclamantei bunurile în valoare de 511.173,18 lei.
Mai mult decât atât, instanța trebuia să dispună și să cuprindă în dispozitiv și care anume bunuri trebuie să fie ținute de pârâtă la dispoziția reclamantei.
Sub acest aspect, considerentele hotărârii sunt neclare, pentru că este neclară și contradictorie și contraexpertiza tehnică.
Instanța supremă a apreciat astfel că, se impun ca aceste precizări,de către experți, respectiv că, în concluziile contraexpertizei s-a stabilit valoarea investițiilor de 511.173,18 lei, ce pot fi demontate și ridicate, cu o referire generală, fără a indica care anume utilaje din cadrul centralei termice, cu ce valoare, câte uși blindate - valoare, etc, se pot ridica, pe când în completarea la contraexpertiză se referă la aceeași valoare, însă se face o defalcare valorică, dar bunurile nu mai sunt aceleași și fără a se indica în concret în ce constau instalațiile electrice, pentru ca în vederea executării să nu fie nici un dubiu, iar instanța să cuprindă în dispozitiv care anume bunuri este obligată pârâta să le țină la dispoziția reclamantei, o individualizare a acestora, cu indicarea tipului, numărului, valorii acestora.
Hotărârea atacată mai este criticabilă arată instanța supremă și sub aspectul reținerii cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei, ignorându-se faptul că acțiunea a fost admisă în parte, că pârâta a fost obligată la plată, că are obligația ținerii bunurilor ce pot fi ridicate la dispoziția reclamantei și că probele dispuse folosesc ambelor părți.
La rejudecare, instanța văzând prevederile art.315 și art.296 /1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin apelul formulat de Banca Română, reclamanta apelantă solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și obligarea pârâtei la plata sumei de 35.177.060.769 lei, iar la rejudecare și-a precizat câtimea în sensul obligării pârâtei la plata sumei 707.779, 52 lei cu titlu despăgubiri.
Această apelantă critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată pârâta SC""SA, prin sentința apelată, câtă vreme din expertiza dispusă în cauză rezulta o singură valoare respectiv cea actualizată.
În consecință, acordând doar suma de 16.093.073.399 lei rezultată din facturile achitate de bancă la data efectuării investițiilor, instanța a ignorat în totalitate adresa emisă de reclamantă prin care aducea la cunoștința instanței că, suma de 35.177.960.769 lei, reprezintă valoarea corectă actualizată a investițiilor operate de ea la imobilul proprietatea pârâtei.
În concret arată apelanta că suma solicitată nu reprezintă altceva decât echivalentul actualizat al investițiilor rezultată din facturile achitate de bancă la data efectuării investițiilor.
Împotriva aceleași sentințe a declarat ape pârât SC""SA solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin scriptul înregistrat la fila 6 din dosarul nr.769/2008 al Curții de Apel Oradea apelanta și-a precizat motivele de apel, solicitând în principal admiterea apelului, respingerea acțiunii reclamantei și admiterea acțiunii sale reconvenționale, în sensul obligării reclamantei la predarea imobilului, în stare de funcționare prin refacerea lucrărilor necesare în acest scop, ori în caz de refuz să fie încuviințată efectuarea acestora de către pârâtă pe cheltuiala reclamantei. Totodată, solicită ca în situația în care instanța va aprecia că este admisibilă în parte acțiunea reclamantei, să se procedeze la compensarea celor două creanțe, în temeiul art.294 alin-2 Cod procedură civilă.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect readucerea imobilului în stare de funcționare. Această cerere a fost formulată în dosarul nr.1090/2005 al Tribunalului Satu Mare conexat prezentei cauze și care reprezintă o veritabilă cererea reconvențională.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în nepronunțarea instanței asupra posibilității conferite pârâtei de prevederile art.494 și 997 Cod civil, respectiv dacă intimatul are dreptul la investiții, în sensul de a le păstra plătind contravaloarea lor sau de a îndatora reclamantul să le ridice.
Raportul de expertiză contestat de pârâta intimată nu a clarificat dacă investițiile ce nu profită pârâtei și care fac ca spațiul să nu poată fi redat acesteia nu a clarificat dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel Oradea care a dispus clarificarea investițiilor care au fost efectuate, valoarea acestora și dacă sunt sau nu contestate de intimată. În limitele rejudecării, aceasta nu înseamnă obligativitatea instanței de a exonera pe reclamantă de răspundere pentru nerespectarea clauzelor contractuale, ci de administra probe pentru a clarifica investițiile, valoarea acestora și dacă sunt dau nu contestate de apelantă.
Întrucât raportul de expertiză nu a răspuns obiectivelor și nici nu s-a pronunțat asupra valorii reactualizate a investiților efectuate apelanta a solicitat completarea probațiunii cu lucrarea de contraexpertiză efectuată în dosarul NR.4016/C/2005.
La apelul declarat de Banca Română, intimata SC""SA formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât suma de 35.177.060.769 lei în raportul de expertiză însumează valoarea facturilor și a bunurilor de investiție, iar nu valoarea reactualizată. Pe de altă parte, câtă vreme reclamanta nu și-a precizat acțiunea în acest sens, această cerere nu poate fi formulată pentru prima dată în apel.
Și apelanta Banca Română a formulat răspuns la întâmpinarea SC""SA, subliniind că, suma de 35.177.060.769 lei, reprezintă actualizarea sumei de 16.093.073.399 lei.
Investițiile fac corp comun cu imobilul, iar instanța nu era investită prin cererea de chemare în judecată, decât să se pronunțe asupra contravalorii acestora, obligând-o pe pârâtă la plata respectivei sume.
Văzând că, prin decizia de casare pronunțată de ICCJ nr.1707/20 mai 2008, s-a reținut că pe lângă neconcordanțele dintre dispozitiv și considerente este contradictorie și contraexpertiza tehnică și mai mult decât atât aceasta nu indică din valoarea totală a investițiilor ce pot fi demontate și ridicate, care sunt acestea în concret, respectiv tipul, numărul și valoarea acestora, instanța la rejudecare a dispus completarea lucrării de contraexpertiză în acest sens, conform raportului de la filele 49 - 51 în acest dosar.
Din probele administrate instanța de apel reține că sunt fondate în parte criticile apelantei SC""SA, astfel că admițând apelul acesteia va schimba în parte sentința 271/7 iunie 2005 Tribunalului Satu Mare în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei Banca Română și a obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 196.606.34 RON cu titlu de despăgubiri, fiind obligată totodată pârâta să pună la dispoziția reclamantei bunurile indicate în dispozitivul prezentei decizii astfel cum au fost identificate numeric și valoric în completarea la raportul de expertiză.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța a avut în vedere cererea introductivă a reclamantei, precum și concluziile lucrării de contraexpertiză potrivit cărora investițiile funcționale incorporate în clădire și care nu pot fi ridicate și valorificate, se cifrează la suma arătată mai sus.
În cuprinsul lucrării de contraexpertiză dispusă în cauză, prin prisma obiectivelor stabilite de instanță, experții au procedat la calculul despăgubirilor, diferențiat în raport de stadiul lucrărilor și de natura investițiilor efectuate, respectiv cele încorporate în imobil și care nu mai pot fi ridicate și respectiv cele care pot fi ridicate de către chiriaș.
Așa cum rezultă din lucrarea de contraexpertiză efectuată în apel, completată ulterior, ca urmare a obiecțiunilor părților, valoarea totală a investiților efectuate la spațiul din litigiu este de 749.388, 25 lei RON, la care se adaugă și suma de 4.264, 10 lei RON, reprezentând valoarea materialelor ce au rămas în custodia societății și care ulterior au fost utilizate pentru spațiul învecinat închiriat la.
Experții au precizat că din valoarea investițiilor efectuate, doar suma de 192.342, 24 RON ( compusă din hidroizolația la acoperiș și parțial din amenajările, compartimentările și placările la fațade) reprezintă investiții funcționale ce nu pot fi ridicate, fiind incorporate în clădire și având valoarea de cheltuieli necesare și utile, diferența de sumă reținută drept investiții, în cuantum de 511.173,18 RON, reprezentând valoarea investițiilor ce pot fi ridicate de către fostul chiriaș ( compusă din instalații electrice și sanitare efectuate și parțial amenajări și compartimentări).
Prin completarea la expertiză s-a reținut că, la calcul sumei privind investițiile, se justifică a fi adăugate și contravaloarea serviciilor de consultanță achitate de către chiriaș către SC" S M și în sumă de 34.399,33 RON, respectiv 11.473,92 RON.
În consecință, având în vedere concluziile lucrării de contraexpertiză efectuate în cauză, precum și destinația specifică obiectului de activitate al chiriașului Banca - Română, ce a generat efectuarea investițiilor la spațiul închiriat, instanța de apel reține că reclamanta intimată este îndreptățită a fi despăgubită de către proprietarul imobilului cu contravaloarea investițiilor funcționale incorporate în clădire și care nu mai pot fi ridicate și valorificate, în sumă de 192.342,24 RON, precum și cu contravaloarea materialelor pe care proprietarul care le avea în custodie, le-a utilizat pentru amenajarea altui spațiu în sumă de 4.264,10 RON. Restul sumei, reținută drept contravaloare a investițiilor, nu poate fi imputată în sarcina proprietarului, atâta vreme cât în lucrarea de expertiză s-a reținut că reprezintă materiale și utilaje ce pot fi ridicate de către chiriaș și valorificate ulterior și că nefiind finalizate lucrările ce se intenționau a se realiza cu materialele și utilajele respective, nu pot fi considerate drept investiții funcționale, utile și necesare imobilului din litigiu. De asemenea, nu poate fi imputată proprietarului, nici contravaloarea serviciilor de consultanță efectuate pentru aceste investiții.
Completarea lucrării de contraexpertiză la rejudecare, în sensul dispus de Înalta Curte de Casație și Justiție explicitează care sunt bunurile pe care pârâta trebuie să le pună la dispoziția reclamantei, bunuri ce pot fi demontate și ridicate, numărul și valoarea acestora cu precizarea că, toate acestea se includ în valoarea totală a investițiilor în cuantum de 551.173,18 RON.
Motivele de apel prin care apelanta pârâtă SC""SA solicită compensarea valoarea investițiilor pe care le datorează chiriașului, cu suma necesară pentru aducerea spațiului în stare de funcționare acestea sunt nefondate.
Apelanta nu a înțeles să apeleze prin apelul declarat decât partea din hotărârea primei instanțe privitoare la despăgubiri și nu și modul de soluționare a cererii sale care viza obligarea pârâtei chiriașe de a aduce spațiul în starea în care l-a primit, ori obligarea ei la plata contravalorii cheltuielilor necesare a se efectua pentru a fi adus spațiul în stare de funcționare.
Prin urmare, sub aceste aspect instanța de apel reține că se poate pronunța doar în limitele cererii de apel formulate conform prevederilor art.295 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, cererea reconvențională la care face referire această apelantă a fost disjunsă și apoi suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, în temeiul art.17 din OG nr.10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, așa cum rezultă din decizia nr.259/25.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
De altfel, apelanta SC""SA a formulat aceleași critici împotriva deciziei nr.183/11.12.2007 a Curții de Apel Oradea, iar recursul acesteia a fost anulat ca netimbrat, ceea ce înseamnă că operează în cauză (parțial autoritatea lucrului judecat) cu privire la acele critici.
Cu privire la apelul declarat de Banca Română instanța reține că, acesta este nefondat, astfel că urmează a fi respins.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 16.093.073.399 lei, cu titlu de despăgubiri. Acest petit al acțiunii reclamantei nu a fost modificat, neexistând nici o dovadă a precizării acțiunii în acest sens astfel că, criticile acestei apelante referitoare la stabilirea unui cuantum incorect al despăgubirilor sunt nefondate.
Depunerea unei adrese la dosar prin care una din părți face aprecieri cu privire la lucrarea de expertiză efectuată în cauză, nu are valoarea juridică a modificării acțiunii introductive raportat la prevederile art.132 pct.2 Cod procedură civilă.
câtimii obiectului cererii nu este compatibilă cu judecata în apel decât cu încălcarea prevederilor art.294 Cod procedură civilă.
În același sens nu poate fi reținută nici critica apelantei conform căreia schimbarea câtimii ar reprezenta o actualizare a sumei inițiale în condițiile în care pe de o parte, în nici una din lucrările de expertiză efectuate în cauză, experții nu s-au pronunțat în acest sens, iar pe de altă parte, dispozițiile deciziei de casare se referă la indicarea numerică și valorică a bunurilor ce urmează a fi puse la dispoziția reclamantei de către pârâtă.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute, întrucât din probele administrate și respectând limitele cererilor formulate de părți în apel, rezultă că acțiunea reclamantei este justificat a fi admisă doar în parte.
Văzând culpa procesuală a reclamantei apelanta Banca Română în promovarea căii de atac, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligată să plătească pârâtei SC""SA suma de 15.742 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea onorariilor de avocat, taxă de timbru și contravaloarea onorariilor experților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondatapelul declarat de apelanta pârâtăSC""SAcu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantăBANCA - ROMÂNĂ-prin lichidatorFONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCARîmpotriva sentinței nr.271/LC din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantei Banca Română în faliment și obligă pârâta SC""SA să îi plătească reclamantei suma de 196.606,34 RON, cu titlu de despăgubiri și să pună la dispoziția reclamantei următoarele bunuri, în valoare totală de 511.173,18 RON: centrală termică 130 - 2.( 20.000 RON); centrală termică 170 - 1.(14.000 RON); rezervorul de apă compus din: hidranți - 3. 1. rezervor, 2. și 2. ( 14.800 RON); schimbătoarele de căldură compuse din: utilaj complex (priză de aer, filtre, ventilatoare), de expansiune 50, dulap pentru instalație de climatizare TRANE 3 - D, tabulatură din inox cca. 50 ml. ventil convector aer cald - 15., guri ventilație 57.(64.500 RON); dulapurile și panourile electrice: dulap electric comandă automatizare 1. și 11. panouri electrice siguranțe comandă (45.000 RON); uși blindate: uși metalice antifoc - 9., uși rezistente la foc - 7. Și ușă tezaur cu grilaj - 1.( 39.000 RON); dulapul de ventilatoare pentru instalație de climatizare - 1., distribuitoare tur - retur - 4. vase de expansiune - 2., pompe mari frig - 2., pompe mici cald - 2. pompe recirculare - 3. aparat aer condiționat - 1. aparat perdea aer cald la ușa de intrare ( 87.600 RON); mochetă 120 cutii (15.000 RON); plăci tavan fals nepus în operă - 29 cutii (25.056 RON); tabulatură nepusă în operă ( 400 RON); vată minerală - 1 sul (150,18 RON); rigips pereți 1600mp. tavane false cu plăci 250 mp. cadru tavan fără plăci 582 mp.( 185.667 RON).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă BANCA ROMÂNĂ.
Obligă reclamanta Banca Română să plătească pârâtei SC""SA suma de 15.742 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
din funcție
prin pensionare - semnează
președintele instanței
Red.dec. -
Jud. fond
Tehnoredact.- -
24.11.2009 / 4 ex.
2 com.___________
1. BANCA - ROMÂNĂ - prin lichidator FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR cu sediul în B,-, -orp A 3,.2, sector 3
2.SC""SAcu sediul în S M,-, jud. S M
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Sabău Mirela
