Spete pretentii comerciale. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2126/1998)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 89/
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamantul și pârâta SC România SA Mediaș împotriva Sentinței civile nr.214/C/23.03.1998, pronunțată în dosarul nr- (nr. vechi 4060/1996) al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru pârâta apelantă SC România SA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat solicită să se constate că a intervenit perimarea.
Învederează instanței că s-a mai făcut o cerere de repunere pe rol la data de 01.02.2008, care a fost însă respinsă, astfel că nu a fost întrerupt cursul perimării.
Arată că, în cazul apelului comercial termenul de perimare este de 6 luni, iar de la pronunțarea deciziei de către Curtea de Apel Cluj -N, la data de 22.06.2007, a trecut mai mult de 1 an.
Referitor la cheltuielile de judecată, susține că pârâta apelantă a atacat sentința doar cu privire la acestea, astfel că nu avea interes să facă cerere de repunere pe rol și deci, nu poate fi sancționată.
Având în vedere excepția perimării apelului și față de reclamantul apelant, instanța reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin Sentința nr. 214/C/1998 a Tribunalului Sibius -a respins cererea formulată de reclamantul cesionar, subrogat în drepturile creditoarei reclamante Banca B SA Sucursala C, care și-a pierdut calitatea procesuală activă, împotriva pârâtei debitor-cedat SC Romania SA Mediaș și celelalte cereri ale reclamantei Banca B și a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu Banca B SA Sucursala
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta a achitat reclamantului suma de 18.500 prev. la pct. 2, astfel că prin prevederile de la pct.3, toate obligațiile părților din proces s-au stins. În ce privește condiția, prevăzută în contract la pct. 3-5, care însăși din definiție rezultă că este un eveniment viitor și nesigur că se va produce, de care depinde însăși existența raportului juridic obligațional.
Această modalitate a obligațiilor nu este sigur dacă și cum se va produce și ea, în final, poate depinde și de atitudinea viitoare a celui în favoarea căruia a fost stipulată.
Deci, însăși existența obligației atârnă de îndeplinirea acestui eveniment viitor și nesigur.
În speță, suntem deci în prezența unei condiții suspensive, de îndeplinirea ei depinzând nașterea raportului obligațional.
Față de aceste considerente exista obligația pentru plata celeilalte jumătăți, care încă nu s-a născut, deci cererea reclamantei a fost apreciată ca fiind prematură și a fost respinsă cu această motivare.
Mai mult, dacă această condiție nu se va îndeplini într-un viitor relativ îndepărtat (întrucât până va rămâne definitivă și executorie, sentința de la pct. 3 și 4 din convenție - va ), conform pct. 3 din convenție, se sting definitiv obligațiile pârâtei față de reclamantă prin plata deja făcută de 18.500.
Doar în situația în care condiția se va îndeplini și pârâta nu-i va achita diferența de, reclamanta îi va putea intenta reclamantei un nou proces, prin care să pretindă această sumă. Această obligație se va naște abia atunci - și dacă procesul se va câștiga - atunci născându-se doar dreptul la acțiune și condiționat de câștigarea procesului de către pârâtă împotriva fostei reclamante.
În ceea ce privește pretențiile pentru cealaltă cotă de, acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect. De altfel, acțiunea putea să rămână fără obiect pentru întreaga creanță, dar numai dacă excepția de la pct. 3 și 4 referitor la îndeplinirea condiției nu s-ar fi realizat.
Față de cele de mai sus, s-a respins acțiunea formulată de cesionarul devenit reclamant în locul Băncii B prin subrogarea în drepturile acesteia, acțiune îndreptată împotriva pârâtei-debitoare cedată.
Acțiunea reconvențională a fost anulată ca netimbrată.
Referito la cheltuielile de judecată, acestea nu s-au acordat reclamantei, pentru că nu le-a mai solicitat la dezbaterea în fond a cauzei, iar pârâtei, în ce privește onorariul de avocat, pentru că acțiunea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, deci proces pierdut, iar expertiza solicitată și plătită a fost făcută tot pentru cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta SC ROMÂNIA SA.
Judecarea apelurilor a fost suspendată la 3.09.1998 în temeiul art. 244.pr.civ. la cererea reclamantului.
Suspendarea a durat până la 5.09.2003, când cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantului. Întrucât s-a constatat că dosarul nr. /2003 (nr. nou -) nu fusese soluționat irevocabil, cauza a fost suspendată la 5.12.2003, la cererea pârâtei.
La 12.03.2007 reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol, arătând că a încetat cauza de suspendare.
Cererea de repunere pe rol a cauzei a fost respinsă la 1.02.2008, întrucât reclamantul nu a depus la dosar dovada soluționării irevocabile a cauzei nr- de a cărei soluție depindea judecarea prezentelor apeluri.
La 9.06.2009, curtea de apel a repus pe rol, din oficiu, cauza, ca urmare a demersurilor făcute de curtea de apel prin care s-a stabilit că motivele suspendării nu mai subzistă încă de la 22.06.2007.
Potrivit art. 248 alin. 1 și 3.pr.civ. judecata se perimă de drept după trecerea unui termen de 6 luni în care părțile nu au făcut demersuri pentru reluarea judecății. Cum cauza suspendării a încetat la 22.06.2007 și niciuna dintre părți nu a făcut demersuri pentru reluarea judecății, perimarea a operat de drept la 23.12.2007.
Cererea de repunere pe rol formulată de reclamant nu poate fi privită ca act procesual conform art. 249 pr.civ. întrucât, la data formulării cererii dăinuia cauza suspendării și, ulterior, cererea a fost respinsă pentru neconformarea reclamantului față de dispozițiile instanței.
Nici susținerea pârâtei privind perimarea judecății doar în ce privește apelul reclamantului, nu este fondată. Suspendarea judecății a vizat ambele apeluri, fiecare dintre părți având obligația de a efectua acte procesuale în vederea reluării judecății, după data încetării cauzei pentru care se suspendase judecata apelurilor în temeiul art. 244.pr.civ.
Nici pârâta nu a făcut demersuri pentru reluarea judecății, sancțiunea perimării operând și cu privire la judecarea apelului său.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 248.pr.civ. să constate perimată judecarea celor două apeluri formulate de părți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Constată perimată judecarea apelurilor declarate de reclamantul și pârâta SC ROMÂNIA SA Mediaș împotriva Sentinței civile nr.214/C/23.03.1998, pronunțată în dosarul nr- (nr. vechi 4060/1996) al Tribunalului Sibiu.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/16.12.2009
Jud. sindic:.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
