Spete pretentii comerciale. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 9/
Ședința publică din 04 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de reclamanta, cu sediul în Târgu M,-,județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1386 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 31 ianuarie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi, 4 februarie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1386/01.10.2007 a Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta " " în contradictoriu cu pârâta - Danemarca și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 23.975,2 euro cu titlu de despăgubiri civile contractuale.
De asemenea, prin același dispozitiv, instanța de fond a respins capetele de cerere privind sumele de 1.750 euro și, respectiv, 4.176 euro, solicitate de reclamantă cu titlu de despăgubiri suplimentare din relația cu firma transportatoare și pierdere profit scontat.
În fine, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5469,5 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07.02.2005 reclamanta a solicitat instanței ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 29.126 euro la care să se adauge suma de 775,2 euro cu titlu de dobânzi aferente, motivând că între părți a intervenit convenția în temeiul căreia reclamanta a achitat cu titlu de avans suma de 23.200 euro, conform facturii pro forma emisă de pârâtă la dat de 16.06.2004 și a dispoziției de plată externă nr. 6109/17.06.2004, urmând ca după intrarea acestei sume în contul pârâtei aceasta să livreze cantitatea de 20.000 kg carne de porc, marfă care, deși prețul a fost achitat, nu a mai fost livrată. Astfel, alături de suma achitată cu titlul de avans preț, reclamanta a mai solicitat și sumele de 1750 euro ca urmare a încheierii unui contract de transport cu o firmă autorizată, iar suma de 4.176 euro reprezentând pierdere profit scontat.
Instanța de fond reține că pârâta a fost citată, conform normelor procedurale având în vedere că aceasta are sediul în Danemarca, însă nu a înțeles să depună întâmpinare și nici nu și-a mandat reprezentant în proces.
În ce privește fondul cauzei, instanța de fond reține, în considerentele hotărârii atacate, că între părți a intervenit contractul mai sus-amintit, în acord cu dispozițiile art. 1024 - 1295 cod civil și, în completare, cu dispozițiile art. 969 și următoarele Cod civil.
În continuare, instanța de fond reține că reclamanta a dovedit manifestarea de voință de a încheia și executa contractul, în sensul acceptării la plată a facturii pro forma din 16 iunie 2004, acceptarea ofertei concretizându-se ferm din partea reclamantei prin achitarea sumei mai sus-menționate.
În aplicarea art. 1073 Cod civil, care prevede că "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare", în condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit în natură obligația de "a da", creditorul, în speță reclamanta, are dreptul la dezdăunări în ce privește pierderea efectiv suferită, dar și a beneficiului de care a fost lipsită, în acord cu dispozițiile art. 1084 Cod civil.
Astfel, reclamanta are dreptul la suma de 23.200 euro, plătită de aceasta cu titlu de preț parțial, precum și la dobânzile legale aferente, calculate pentru cele 366 de zile anterioare promovării acțiunii, dobândă calculată potrivit art. 4 din nr.OG 9/2000 (6% pe an) pentru această din urmă sumă, de 775,2 euro, instanța de fond reținând că reclamanta a fost lipsită în perioada de referință de folosința sumei de 23.200 euro.
În ce privește celelalte capete de cerere, relative la suma de 1.750 de euro și 4176 euro, instanța le-a respins ca nedovedite, reținând, în esență, în legătură cu prima sumă că suma reprezentând transportul plătit în avans firmei transportatoare, " " B, nu au fost administrate probe din care să rezulte o astfel de creanță care să-i fie imputată pârâtei, iar cu privire la suma de 4.176 euro, ca și pierdere profit scontat, această sumă, de asemenea, nu poate fi calificată și acceptată ca atare în lipsa unor dovezi care să fie administrate în cauză. Înscrisurile în dovedirea acestor pretenții, afirmă prima instanță, nu pot fi primite din moment ce au fost depuse după închiderea fazei cercetărilor judecătorești și intrării în dezbateri.
Instanța de fond a admis cheltuielile de judecată pretinse de reclamantă, constând în taxa de timbru și timbrul judiciar, precum și onorariul avocațial.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel reclamanta solicitând ca, prin admiterea apelului, instanța să dispună desființarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii și pentru celelalte capete de cerere formulate. În motivele de apel reclamanta invocă caracterul devolutiv al apelului, sens în care depune în copie certificată documente care ar atesta efectuarea transportului de către transportatorul " " B ca urmare a comenzii ferme emise de apelantă, cauza mediată constituind-o transportul cărnii achitate în avans și care nu a mai fost livrată de intimata pârâtă. În ce privește pierderea profitului scontat, apelanta arată că potrivit înscrisurilor, pe care le depune la dosar, se atestă adaosul comercial aplicat de apelantă la momentul comercializării produselor importate de la alte firme de profil, marja de profit fiind de 19,1% la un preț al mărfii importate de 33.193 euro fără TVA (preț obținut din transformarea în euro la cursul valutar al BNR de la momentul comercializării: 1 euro - 40.891 lei vechi), suma astfel obținută excedând chiar sumei solicitate (4.579,2 euro față de 4.176 euro).
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv al căii de atac exercitate, instanța de apel reține următoarele:
În ce privește momentul în care partea poate să propună dovezi în fața instanței, art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, dând satisfacție principiului devolutiv, prevede că dovezile pot fi arătate și în motivarea apelului. Astfel, apelanta arată dovezile pe care își sprijină pretenția cuantificată la suma de 4.176 euro.
Din acest punct de vedere, în ce privește pretenția reprezentând daune interese constând în pierderea profitului scontat, în sumă de 4.176 euro, instanța constată că dovezile propuse prin cererea de apel, conform art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, probează pe deplin daunele interese solicitate de reclamanta - apelantă, cu titlul de damnum emergens (beneficiile nerealizate),cu înscrisurile depuse la dosar.
În acest sens, factura fiscale cu nr. -/08.06.2004, acceptată la plată de beneficiarul intern " DISTRIBUTION" ( 5) având ca și corespondent factura import de recepție a aceleași mărfi ( 6) și documentele externe de dovedire a achiziționării mărfii de la o firmă poloneză ( 7), precum și declarația în vamă a mărfii în cauză ( 8), dovedește că în perioada în care a fost încheiată convenția cu pârâta - intimată și, respectiv, când apelanta urma să vândă pe plan intern marfa ce urma să o primească de la pârâta - intimată marja de profit a fost de 19,1%, conform calculelor corect făcute de apelantă.
Ca atare, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 1084 Cod civil și că, în temeiul acestor dispoziții legale, i se cuvin apelantei daunele - interese pentru beneficiul nerealizat, respectiv pentru pierderea cauzată de lipsa profitului scontat, în sumă de 4.176 euro, deși calculul corect arată o sumă mai mare, și anume 4.579,2 euro (urmează a acorda doar atât cât s-a cerut în acțiunea introductivă de instanță).
Instanța observă că în mod greșit prima instanță a acordat dobânda legală prevăzută de art. 4 din nr.OG 9/2000 raportat la art. 1084 Cod civil. Astfel, în primul rând, art. 4 din nr.OG 9/2000 trebuia raportat la dispozițiile art. 43 Cod comercial, ce reprezintă temeiul juridic corect pentru acordarea dobânzilor de drept pentru datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, trebuie interpretat în raport cu dispozițiile art. 6 din OG nr. 9/2000, care face trimitere implicit la art. 43 Cod comercial. Or, într-o asemenea interpretare, dobânda legală se poate acorda doar atunci când se pune în discuție, respectiv litigiul poartă asupra întârzierii executării obligațiilor contractuale; în cazul de față apelanta pune în discuție, iar litigiul poartă asupra neexecutării contractului încheiat cu intimata - pârâtă.
În al doilea rând, dintr-o asemenea perspectivă, cum de altfel reflectă și jurisprudența în materie (decizia nr. 1112/21.02.2003 a Curții Supreme de Justiție - Secția comercială), cumularea dobânzii legale este inadmisibilă cu cea a daunelor interese, cum este și în cazul de față beneficiul nerealizat.
Însă, potrivit art. 296 teza ultimă Cod procedură civilă, cum apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea, instanța de apel va menține obligația intimatei la plata acestei dobânzi legale, în cuantumul stabilit de instanța de fond, alături de obligarea la plata sumei de 4.176 euro cu titlu de beneficiu nerealizat.
În ce privește suma de 1750 euro, cu titlu de despăgubiri privind plata acordată pentru transportul mărfii achitate intimatei, instanța reține că apelanta nu face dovada plății unei astfel de sume către transportator. Singura dovadă prezentată de apelantă este comanda fermă din 16.06.2004 ( 11 dos. primă inst.), care dovedește, într-adevăr, că a existat o convenție între apelantă și transportatorul " " B, însă apelanta nu face dovada că ar fi achitat suma de 1750 euro, după cum pretinde, către transportator (chitanță doveditoare, ordin de plată sau alte mijloace de plată), motiv pentru care consideră justificată soluția instanței de fond dată cu privire la acest capăt de cerere.
Pe cale de consecință, instanța va admite apelul formulat, va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că va obliga pârâta să-i plătească reclamantei - apelante și suma de 4176 euro reprezentând beneficiul nerealizat concretizat de pierderea profitului scontat și va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 274 Cod procedură civilă, în sensul că intimata, prin admiterea apelului formulat de reclamantă, fiind în culpă procesuală și în raport cu acest ciclu procesual, va admite cererea apelantei și va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 2.680,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în mod concret suma de 2.630,31 lei taxă de timbru achitată prin ordinul de plată nr. 892/11.12.2007 și a sumei de 0,15 lei timbru judiciar ( 21 dos. apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1386 din 1 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că obligă pârâta să-i plătească apelantei și suma de 4176 euro, reprezentând pierderea profitului scontat.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Obligă intimata pârâtă, cu sediul în Danemarca, 9, 5, DK 4180, să-i plătească apelantei reclamante, cu sediul în Târgu M,-, județul M, suma de 2680,30 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exemplare
31.03.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
