Spete pretentii comerciale. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 9/
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanta - SRL Sibiu și de către pârâta - SRL I împotriva Sentinței comerciale nr. 989/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat, din partea - SRL, Note de concluzii scrise privind admisibilitatea și necesitatea administrării probei cu expertiza judiciară contabilă și Obiectivele expertizei contabile solicitate.
Avocat, arată că s-a efectuat deja o expertiză, s-a comunicat cu pârât, care nu a formulat obiecțiuni, astfel că nu mai poate cere proba cu expertiza în apel, având în vedere că la fond a stat în pasivitate.
Solicită respingerea cererii în probațiune formulată de - SRL.
Instanța, în deliberare, respinge cererea în probațiune cu expertiza contabilă, potrivit obiectivelor depuse la dosar, față de împrejurarea că o astfel de cerere nu a fost invocată la prima instanță, nici nu au fost formulate obiecțiuni de această manieră, neputând fi invocată direct în apel.
Față de probele existente la dosar, mandatarul - SRL, depune două înscrisuri.
Învederează instanței că, la fila 39 din dosarul de fond, pârâta a depus doar adresa trimisă reclamantei, nu și răspunsul acesteia, pe care îl depune, în copie la dosar.
Arată că cel de-al doilea înscris depus se referă la procedura de compensare între două societăți comerciale, invocă prevederile Legii nr. 211/2001 și ale legii contabilității și susține că, compensarea nu operează în mod automat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Referitor la apelul declarat de - SRL, mandatarul acesteia solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale, admiterii în parte a acțiunii reconvenționale a pârâtei, în limita debitului recunoscut prin întâmpinare, admiterii cererii reconvenționale formulată de reclamantă și compensarea datoriilor reciproce.
Referitor la acțiunea principală, avocat arată că instanța de fond a admis doar în parte, deși în dispozitivul sentinței nu a precizat care sunt creanțele certe, lichide.
Referitor la acțiunea reconvențională a pârâtei, arată că, din totalul de 433.895 lei pretins, reclamanta a recunoscut doar 189.629 lei, întrucât doar pentru această sumă există situații de lucrări, pentru celelalte facturi depuse, neexistând aceste situații, doar un proces-verbal nesemnat însă de reprezentantul societății.
În ce privește propria cerere reconvențională, respinsă ca inadmisibilă, învederează instanței că s-a cerut doar o actualizare la zi, cu indicele de inflație, nu dobândă.
Apreciază că s-ar impune desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține că, dacă reconvenționala la reconvențională vizează același raport juridic, este admisibilă.
Avocat consideră că apelul pârâtei - SRL este nefondat, întrucât nu se poate stabili cu exactitate data la care cele două creanțe au devenit certe, lichide și exigibile, trebuind reglementată o anumită procedură reglementată de legi speciale.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin Sentința comercială nr. 989/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibius -a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional - SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional - SRL, s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamantă la cererea reconvențională a pârâtei, ca inadmisibilă, au fost compensate datoriile reciproce ale părților în suma de 225.635 lei și în consecință, a fost obligată pârâta - SRL la plata către reclamanta - SRL diferenței în sumei de 3.798 lei, reprezentând penalități de întârziere la plată și s-a respins acțiunea principală pentru suma de 27.3.73 lei, reprezentând majorarea debitului restant cu indicele de inflație. Totodată a fost obligată reclamanta pârâtă reconvențional - SRL la plata către pârâtă reclamantă reconvențional - SRL a sumei de 147.259,21 lei, debit restant, pârâta reclamantă reconvențional la plata către reclamantă pârâtă reconvențional a sumei de 18.275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse de la suma de 19.835 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar onorariu expert și onorariu avocat și reclamanta pârâtă reconvențional la plata către pârâtă reclamantă reconvențional a sumei de 4.197,38 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Între reclamantă și pârâtă s-au încheiat două contracte de vânzare - cumpărare utilaje termice, nr. -/1/20.07.2007, nr.-/1/31.07.2007 precum și un act adițional la primul contract. Prin aceste contracte părțile au stabilit ca reclamanta să livreze pârâtei echipamente la prețurile arătate în anexele la contract iar pârâta să facă plata în termen de 30 de zile de la livrarea acestora. Reclamanta a livrat pârâtei mărfurile, a emis facturile fiscale: seria - nr. -/11.09.2007 în valoare de 109.176,55 lei, seria - nr. -/11.09.2007 în valoare de 99.444,73 lei și seria - nr. -/8.10.2007 în valoare de 17.014,62 lei. Debitul restant în sumă de 225.635 lei, reprezentând contravaloarea celor 3 facturi, este datorat de către pârâtă reclamantei și recunoscut de către aceasta prin întâmpinarea depusă la data de 15.12.2008. Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța constată că, potrivit art. VI pct.4 din contractele încheiate de părți, în cazul în care cumpărătorul nu achită întregul preț al contractului în 5 zile de la data scadenței, va achita penalități de întârziere de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză penalitățile pe care le datorează pârâta - SRL reclamantei - SRL pentru neplata facturilor nr. -/11.09.2007, nr. -/11.09.2007 și nr. -/8.10.2007, calculate de la scadențele de plată a cotei de 30% reprezentată de avans și a cotei de 70% reprezentând diferența până la valoarea totală a livrărilor însumează 3.798 lei. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 969, art. 970 cod civil și ale art. 46 Cod comercial, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 225.635 lei debit restant, sumă cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1144 Cod civil față de poziția atât a pârâtei exprimată prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, cât și reclamantei prin întâmpinarea la cererea reconvențională formulată de pârâtă. Pârâta va fi obligată la plata sumei de 3.798 lei reprezentând penalități de întârziere la plată. Penalitățile stabilite de părți prin clauza penală reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului suferit de reclamantă prin neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor asumate, fiind în esență o evaluare convențională a daunelor suferite având caracter sancționator, iar nu numai reparator. Instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 27.3.73 lei reprezentând majorarea debitului restant de 225.635 lei, cu indicele de inflație, motivat de faptul că între părți nu s-a încheiat o convenție prin care acestea să stabilească de comun acord o asemenea posibilitate.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtă reclamantă reconvențional, instanța a reținut că între părți a intervenit contractul de prestări servicii nr. -/28.06.2007 în valoare de 243.129 lei exclus TVA și contractul de subantrepriză nr. -/28.09.2007 în valoare de 321.226,35 lei cu TVA. Pârâta reclamantă reconvențional pentru încasarea lucrărilor de construcții montaj din centrala termică de la Penitenciarul Brăila conform contractului nr. -/ 28.06.2007 a emis factura nr. -/13.06.2008 în valoare de 205.481,68 lei, factura nr. 00000 147/13.06.2008 reprezentând contravaloare reparații capitale și de reabilitare a rețelelor termice și apă caldă de la Penitenciarul Iași, conform contractului nr. -/28.09.2007 în valoare de 109.914,01 lei, factura nr. -/7.09.2007 reprezentând contravaloare lucrări de construcții montaj, conform contractului nr. -/28.06.2007 în valoare de 6.000 lei, factura nr. -/10.09.2007 reprezentând contravaloare lucrări de construcții montaj conform contractului nr. -/26.06.2007 în valoare de 50.000 lei, factura fiscală nr. 55/28.09.2007 reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții montaj conform contractului nr. -/28.06.2007 în valoare de 31.697,58 lei. De asemenea, pârâta reclamantă reconvențional a emis facturile nr. 187 /27.11.2008 în valoare de 9.326,89 lei reprezentând contravaloare materiale proprietatea pârâtei lăsate la B pentru terminarea lucrărilor de către reclamantă și factura nr. 186 /27.11.2008 în valoare de 21.474,95 lei reprezentând materiale rămase în stoc la Penitenciarul Iași folosite de către reclamantă pentru terminarea lucrărilor. Din cele reținute rezultă că valoarea lucrărilor executate de către pârâtă reclamantă reconvențional la Penitenciarul Brăila plus materiale este în sumă de 302.506,15 lei iar valoarea lucrărilor executate de către aceasta la Penitenciarul Iași este în sumă de 131.388,96 lei. Total general lucrări executate de către pârâtă reclamantă reconvențional conform contractelor încheiate cu reclamanta pârâtă reconvențional și facturilor emise se cifrează la suma de 433.895,11 lei. Reclamanta pârâtă reconvențional prin întâmpinarea depusă la cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional a motivat refuzul la plată a facturilor emise de către aceasta în sumă totală de 433.895,11 lei prin aceea că nu i s-au prezentat situațiile de lucrări aferente acestei sume conform clauzelor contractuale dar a recunoscut față de I debitul total în sumă de 189.629 lei (pentru Penitenciarul Brăila suma de 150.000 lei din care s-a achitat suma de 61.000 lei rămânând un rest de 89.000 lei și pentru Penitenciarul Iași suma de 100.629 lei). Tot prin întâmpinare, reclamanta pârâtă reconvențional a contestat procesul-verbal din data de 1.11.2007 încheiat de părți la Penitenciarul Brăila, prin care s-a recunoscut că stadiul de execuție al lucrărilor a fost de 75%, cu motivația că societatea nu a avut niciodată și nu are nici în prezent un angajat sau reprezentant, care să fi semnat în numele său. Instanța nu a reținut argumentele reclamantei pârâte reconvențional cu privire la procesul-verbal încheiat de părți la data de 1.11.2007, atâta timp cât însăși directorul general al - SRL a semnat personal delegarea d-lui ing., ca șef al punctului de lucru " centrală termică" la Penitenciarul Brăila.
Din totalul sumei de 433.895,11 lei datorate de către reclamanta pârâtă reconvențional - SRL pârâtei reclamantă reconvențional - I SRL s-a scăzut suma de 61.000 lei achitată de către reclamantă prin OP, precum și suma de 225.635 lei, ca efect al compensării datoriilor reciproce lichide și exigibile, prin aplicarea art. 1143 - art. 1144 Cod civil. Ca atare, reclamanta pârâtă reconvențional a fost obligată la plata către pârâtă reclamantă reconvențional a diferenței în sumă de 147.259,21 lei cu titlu de debit restant.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de reclamantă la cererea reconvențională formulată de pârâtă, dispozițiile art. 119 aliniat 1.pr.civ. se referă doar la situația în care pârâta are pretenții în legătură cu cererea reclamantei, legiuitorul având în vedere prin edictarea acestor dispoziții opunerea de către pârâtă a unor pretenții proprii față de cele afirmate prin acțiunea principală. Codul d e procedură civilă conferă reclamantei dreptul de a modifica sau completa acțiunea, iar depunerea unei cereri reconvenționale de către aceasta nu are nici o justificare. Opinia majoritară a doctrinei consideră că cererea reconvențională formulată chiar de către reclamantă în baza art. 119 - art. 120.pr.civ. este inadmisibilă. Față de aceste considerente cererea reconvențională formulată de către reclamantă la cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă.
În baza art. 274.pr.civ. pârâta reclamantă reconvențional - SRL a fost obligată la plata către reclamanta pârâtă reconvențional - SRL a sumei de 18.275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat, reduse de la suma de 19.835 lei, proporțional cu suma căzută în pretenții.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă reclamanta pârâtă reconvențional - SRL a fost obligată la plata către pârâta reclamantă reconvențional - SRL a sumei de 4.197,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta - SRL, cât și pârâta - SRL.
Reclamanta - SRL a solicitat, în principal, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și, în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale, admiterii în parte a acțiunii reconvenționale a pârâtei - în limita debitului recunoscut prin întâmpinare, admiterea cererii sale reconvenționale și în sensul compensării datoriilor reciproce dintre părți în limita debitului recunoscut de - SRL prin întâmpinare.
În motivarea apelului s-a arătat de către reclamanta - SRL că instanța, în mod nefondat, a respins cererea de actualizare a creanței cu indicele de inflație, cu motivarea că această posibilitate nu este prevăzută în contract. Prima instanță a procedat, prin dispozitiv, la compensarea datoriilor reciproce ale părților, mai înainte de a stabili prin petit care sunt obligațiile de plată ale fiecărei părți individual.
S-a mai arătat că pârâta a emis o serie de facturi, fără justificare, iar prima instanță a obligat-o pe reclamantă la plată, cu nesocotirea dispozițiilor exprese a contractului dintre părți, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 969.civ. potrivit cărora, convențiilor legal întocmite li se acordă putere de lege între părțile contractante. Pentru a modifica dispozițiile contractuale este necesar a se încheia un act adițional, semnat de reprezentanții legali ai ambelor părți. Doar în acest fel se poate schimba modul de plată convenit de către părți și nu printr-un proces verbal semnat de dirigintele de șantier și de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al - SRL.
Contestând, în baza art.177 pr.civ. înscrisul depus de partea potrivnică, instanța avea obligația, potrivit art. 178-180.pr.civ. să procedeze la verificarea de scripte și să ordone înfățișarea celui căruia i se atribuie scrierea sau semnătura.
Prima instanță a respins cererea reconvențională formulată de reclamantă cu motivarea că, raportat la dispozițiile art. 119.pr.civ. reconvenționala la reconvențională este inadmisibilă. Reclamantul principal, în cazul în care i s-ar opune o cerere reconvențională de către pârât, nu trebuie să formuleze o nouă cerere reconvențională, întrucât are deschisă posibilitatea modificării sau completării acțiunii principale până la prima zi de înfățișare.
Prima instanță nu a observat că, în speță, pretențiile invocate de reclamantă prin cererea reconvențională, au la bază aceleași contracte de execuție lucrări, pe care își întemeiază pretențiile și pârâta prin cererea reconvențională.
În drept s-au invocat prevederile art. 969, 998, 999.civ. art. 119, 120, 177-180, 296 și 297.pr.civ.
Pârâta - SRL a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării reclamantei - SRL la plata către pârâta a sumei de 69.331,16 lei.
În motivarea apelului pârâta - SRL a arătat, în esență, că soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la plata în favoarea reclamantei - SRL a sumei de 3.798 lei cu titlu de penalități de întârziere, este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul aplicării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 1144.civ. privitoare la compensarea legală.
Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile normative anterior menționate, întrucât a continuat să calculeze penalități la debitul pe care pârâta îl datora reclamantei și după momentul la care acest debit se stinsese ca efect al compensării legale. Astfel, prima instanță a efectuat compensarea celor două debite concurente la momentul pronunțării hotărârii și nu la momentul la care creanțele reciproce existau simultan, așa cum prevăd dispozițiile art. 1144.civ. Mai mult, instanța de fond a compensat doar suma de 225.635 lei, reprezentând debitul pe care pârâta îl declara reclamantei, deși dispozițiile art. 1144.civ. se referă la orice lichide, inclusiv la penalități.
Soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la plata penalităților în cuantumul stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză este nefondată
Expertul a calculat greșit penalitățile. S-a apreciat greșit valoarea creanțelor reciproce ale părților.
În drept s-au invocat prevederile art. 1144.civ. art.292-298.pr.civ.
Apelul reclamantei - SRL a fost legal timbrat cu 3190 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Apelul - SRL este scutit de taxe.
Verificând apelurile părților, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 295 și 297.pr.civ. curtea de apel constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
Având în vedere că reclamanta - SRL a invocat în principal motivul de apel întemeiat pe dispozițiile art. 297.pr.civ. legat de respingerea drept inadmisibilă a cererii reconvenționale formulată de reclamanta - SRL, motiv care atrage desființarea sentinței atacate, curtea de apel va verifica acest motiv de apel.
Într-adevăr, prima instanță a respins drept inadmisibilă cererea reconvențională depusă de reclamanta - SRL la 19.02.2009 față de cererea reconvențională a pârâtei - SRL. Prima instanță a reținut că doar pârâta poate formula cerere reconvențională opunând reclamantei pretenții proprii derivând din același raport juridic. Reclamanta avea posibilitatea de a-și modifica acțiunea.
Interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 113.pr.civ. este greșită. Prima instanță nu a observat că în cadrul cererii reconvenționale a pârâtei reclamante reconvențional - SRL, - SRL are calitatea procesuală de reclamantă, iar - SRL are calitatea procesuală de pârâtă. Faptul că părțile au aceste calități pe cale reconvențională nu este de natură să schimbe poziția lor procesuală.
- SR, având calitatea de pârâtă reconvențional, are și capacitatea de a formula o cerere reconvențională față de pretențiile - SRL, cu condiția ca pretențiile opuse să aibă legătură cu cererea reclamantei reconvențional și să fie depusă în termenul prevăzut de art. 119 alin. 3.pr.civ.
Prima instanță nu a verificat condițiile prevăzute de art.119 alin. și 3.pr.civ. Cererea a fost înregistrată la dosarul cauzei la 21.01.2009, în termen. Depunerea în termen nici nu a fost contestată de partea adversă.
Pretențiile opuse de - SRL au legătură cu pretențiile invocate de reclamanta reconvențional - SRL, derivând din același contract de prestări servicii.
Mai mult decât atât, - SRL a formulat întâmpinare față de cererea reconvențională a - SRL invocând apărări de fond.
Prima instanță a administrat probatoriul și față de cererea reconvențională a - SRL, expertiza efectuată în cauză vizând penalitățile pretinse de reclamanta - SRL și prin cererea reconvențională.
Soluția de respingere drept inadmisibilă a cererii reconvenționale a reclamantei - SRL apare drept nelegală, din moment ce această cerere are legătură cu cererea reconvențională a pârâtei - SRL, a fost formulată în termen și s-au administrat probe în dovedirea ei.
Soluția primei instanțe contravine și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, lipsind-o pe reclamanta - SRL de accesul la instanță.
Față de cele reținute, curtea de apel constată că se impune soluționarea în primă instanță în fond a tuturor cererilor părților.
Cererea reconvențională a pârâtei - SRL trebuie soluționată raportat la acțiunea introductivă și la cererea reconvențională a reclamantei - SRL.
Curtea de apel constată că, în speță, este incident motivul de desființare prevăzut de art. 297 alin. 1 teza I pr.civ. astfel că va admite drept fondate apelurile părților, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu, în vederea soluționării în fond a cererilor părților, inclusiv a cererii reconvenționale formulate de - SRL.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta - " " SRL Sibiu și de către pârâta - " " SRL I împotriva Sentinței comerciale nr. 989/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2010.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/09.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
