Spete pretentii comerciale. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 201/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.90
Ședința publică de la 3.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantele SA - SOCIETATE DE și SC ROMÂNEASCĂ SA, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr. 10901/3.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta SC ROMÂNEASCĂ SA prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că apelul formulat de SA este netimbrat, aceasta fiind citată cu mențiunea de a timbra.
Apelanta SA prin consilier juridic depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, fiind anulată de C, invocând excepția netimbrării apelului formulat de SA. Solicită anularea apelului formulat de SA ca netimbrat, admiterea apelului propriu așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 10901/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE SA în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA și și a obligat pârâta la plata sumei de 303.125.000 lei contravaloare prejudiciu (despăgubiri) și la dobânda legală de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, reținând în esență faptul că vinovați de producerea accidentului sunt în egală măsură atât asigurat RCA cât și celălalt șofer cu care a intrat în coliziune motiv pentru care despăgubirile vor fi acordate corespunzător acestui fapt.
Împotriva acestei sentințe comerciale, în termenul legal prevăzut de articolul 284 alineat 1 Cod procedură civilă, atât reclamanta cât și pârâta au declarat apel, pentru soluționarea cărora la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la data de 28.01.2008 a fost înregistrat dosarul nr-.
Apelanta reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a admis doar în parte cererea de chemare în judecată și a reținut culpa comună a celor doi șoferi auto implicați în coliziunea din data de 6.05.2003 când în realitate vinovat de producerea accidentului era în exclusivitate astfel cum rezultă și din procesul verbal întocmit de organele de poliție cu respectiva ocazie și că în dispozitivul hotărârii lipsesc mențiunile referitoare la plata penalităților solicitate deși în considerente se fac vorbire despre admiterea acestui capăt de cerere.
Apelanta pârâtă consideră că sentința apelată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a reținut o culpă comună egală în sarcina participanților la evenimentul rutier care a generat cauza de față, când în realitate trebuia să rețină o culpă majoră (2/3) în sarcina asiguratului CASCO al reclamantei, motiv pentru care a fost obligată la plata unor despăgubiri mult prea mari, în raport de culpa în proporție de 1/3 a asiguratului apelantei - pârâte; că nu putea fi obligată la plata penalităților până la stabilirea culpei.
Nu s-au administrat probe noi.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată că apelul declarat de către pârâta SC SA este nefondat, pentru următoarele motive:
1.În ziua de 6.05.2003, autoturismul condus de asigurat de răspundere civilă obligatorie la SC SA în timp ce își schimba direcția de mers cu viraj spre stânga a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus de, asigurat CASCO la SC SA.
Potrivit dispozițiilor articolului 160 alineat 1 din Regulamentul de aplicare a OUG Nr. 195/2002 (în vigoare la data producerii accidentului "conducătorul de vehicul care intenționează să vireze către stânga, este obligat să efectueze această manevră numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, îl precede ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora" ( ).
În ceea ce îl privește pe, potrivit dispozițiilor articolului 155 punctul 1, articolului 152 alineat 1 din același Regulament, acestuia i se interzicea "depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei" trebuia să se treacă "efectiv peste marcajul continuu, simplu sau dublu, care despărțea sensurile de mers, iar autovehiculele circulau pe contrasens"; limita maximă de viteză în localități fiind de 50 km/ (vezi raportat de expediție filele 171-180)
În această situație, întrucât cei doi conducători auto au încălcat norme legal imperative referitoare la circulația autoturismelor pe drumurile publice, expertul tehnic auto desemnat să stabilească dinamica producerii accidentului, d-nul, a ajuns la concluzia ă "starea de pericol a fost creată în mod nemijlocit de și implicați în accident:conducătorul autoturismului, "prin faptul că, nu s-a asigurat temeinic la schimbarea direcției de mers în așa fel încât să nu pună în pericol ceilalți participanți la trafic"; iar "conducătorul autoturismului ", "prin faptul că, a efectuat o depășire interzisă trecând peste marcajul longitudinal simplu continuu și prin faptul că se deplasa cu autoturismul în interiorul localității cu o viteză superioară celei maxim legal admise", momentul apariției stării de pericol pentru acesta din urmă constituindu-l pătrunderea autoturismului pe direcția sa de circulație.
Coroborând concluziile acestei probe științifice cu procesul verbal de constatare a accidentului întocmită de Poliția Municipiului Târgoviște (fila 75), cu declarațiile celor 2 conducători auto precum și cu rezoluția de neîncepere a urmării penale din 21.07.2003 dată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, instanța de fond în mod corect a considerat că, gravitatea culpei celor 2 conducători auto, în producerea accidentului, a fost egală.
Susținerea apelantei pârâte potrivit căreia, asiguratul său, ar avea o culpă minoră (1/3) în producerea accidentului, nu poate fi primită de C, deoarece, probele existente la dosar nu confirmă o astfel de teorie, ci dimpotrivă, dacă ar fi să analizăm "ut singuli" documentul intitulat Anexă (fila 74) la procesul verbal întocmit de organele de poliție din Târgoviște, s-ar putea ajunge la concluzia opusă celor afirmate de pârâtă și anume că intervenientul ar fi avut o culpă exclusivă în producerea accidentului, aspect pe care Curtea nu îl va putea reține întrucât ar încălca dispozițiile articolului 296 teza final Cod procedură civilă și ar crea pârâtului "în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată".
2;3.Stabilind culpa comună a participanților la accidentul rutier, instanța de fond în mod corect în baza dispozițiilor articolului 22 din Legea nr.136/1995, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata de despăgubiri, penalități de întârziere și dobânda legală (articolul 43 Cod comercial, articolului 3 din OG nr.9/2000).
Referitor la plata penalităților, Curtea nu poate reține susținerea apelantei pârâte potrivit căreia nu datorează suma de 226.722.000 lei cu acest titlu pentru simplul motiv, că obligația se năștea în sarcina sa abia după stabilirea culpei iar acest lucru s-a întâmplat după efectuarea expertizei, deoarece potrivit dispozițiilor articolului 46 din Ordinul nr.9/2002 privind Normele pentru aplicarea legii în domeniul asigurărilor de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente rutiere, apelanta - pârâtă ar fi trebuit să achite despăgubirile datorate în termen de 20 de zile de la depunerea documentelor necesare finalizării dosarului de pagubă, persoana răspunzătoare de producerea accidentului și culpa sa exclusivă ( ) fiind cunoscută și stabilită încă din data de 11.09.2003 de către Poliția Municipiului Târgoviște, (vezi fila 74 dosar fond).
Față de aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de pârâta SC SA ca nefondat, menținând dispozițiile instanței de fond ca fiind legale și temeinice.
Referitor la apelul declarat de reclamanta, Curtea având în vedere faptul că apelanta - reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în sumă de 457,5 lei și timbru judiciar de 5 lei, nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în baza dispozițiilor articolului 20 alineat 1 și alineat 2 din Legea nr.146/1997 republicată și modificată și articolului 9 din OG nr. 32/1995, va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarata de apelanta SC SA - SOCIETATE DE, cu sediul în B,-,. 7 sector 1, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în com. 3, P, Str. -, -. A,. 4,. 17, Județ D, împotriva sentinței comerciale nr. 10901/3.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC ROMÂNEASCĂ SA, cu sediul în B,- sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
7.03.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
