Spete pretentii comerciale. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 90/
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta, J-, CUI R -, cu sediul în B Calea nr.239 sector 1, împotriva sentinței nr. 598/02.03.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde apelanta-pârâtă B prin consilier juridic, lipsă intimata-reclamantă SC SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, conform disp.art.284 și 287 Cod pr.civ. Pârâta apelantă achită o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei prin chitanța de la fila 2 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, constată că s-a admis cererea de reexaminare formulată de pârâta apelantă "" și stabilește cuantumul taxei de timbru aferentă cererii de apel la suma de 1.651,52 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Reprezentantul pârâtei "" învederează că la termenul de judecată din 02 noiembrie 2009 depus ordinul de plată nr. -/2009, aflat la fila 40 din dosar, prin care a achitat suma de 3.293 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru. și timbru judiciar în valoare de 2,00 lei, urmând să facă demersuri pentru restituirea sumei achitată în plus.
Reclamanta-intimată "" Oac omunicat la dosar, prin fax, întâmpinare (43-46).
Nemaifiind cereri, instanța, acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul pârâtei apelante "" B solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru motivul prevăzut la art. 2972al.1 Cod pr.civ. deoarece nu s-a intrat în cercetare fondului, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii, a precizării cererii de apel și a concluziilor scrise pe care le depune în instanță.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 598/2 martie 2009, Tribunalul Comercial Mureșa respins excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta "" B și a admis acțiunea reclamantei " " O, obligând pârâta la plata sumei de 102.792,95 lei cu titlu de penalități de întârziere, constatând că a fost achitată în timpul procesului suma de 53.217,78 lei contravaloarea lucrărilor executate și respingând capătul de cerere reprezentând penalități de întârziere suplimentare în cuantum de 34724,07 lei, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 331 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Comercial Mureșa dispus admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei "", dar că această sentință a fost desființată în calea de atac a apelului prin Decizia nr.71/A/22 septembrie 2008 pe motiv că judecata s-a făcut în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată. Instanța de apel a avut în vedere faptul că reclamanta a chemat în judecată Sucursala Locală M din cadrul "" B, dar prin sentința finală s-a pronunțat în contradictoriu cu "" B, fără ca această pârâtă să fie citată în cauză.
Reinvestită astfel cu rejudecare cauzei de fond, instanța a soluționat în primul rând excepția prematurității invocată de pârâtă care susține că aceasta nu ar corespunde cerințelor prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă deoarece a fost adresată Sucursalei M și nu unității cu personalitate juridică.
Sucursala Maf ost între timp radiată, radierea având loc în cursul anului 2006 prin încheierea judecătorului delegat la ORC - 3823 din 24 februarie 2006 iar concilierea s-a desfășurat la 17 august 2005, prin invitația la conciliere nr. 2357 din 26 iulie 2005. S-a considerat astfel că, realizarea convocării în vederea concilierii directe s-a făcut efectiv cu acea entitate dezmembrământ ceea ce a făcut ca întregul raport juridic litigios și efectele convocării la concilieri să fie preluate întocmai de unitatea cu penalitate juridică.
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța a avut în vedere contractul de execuție nr. 7986 din 5 august 2002, în baza căruia au fost emise mai multe facturi fiscale pentru lucrări executate de reclamantă pentru pârâtă, facturi acceptate la plată și achitate parțial, de altfel debitul principal fiind recunoscut de pârâtă și prin adresa nr. 9752 din 10 octombrie 2005 transmisă către SNP Sediul Central din B, prin care se solicită aprobarea spre plată a acestei sume de bani.
Instanța a considerat că proba relațiilor juridice s-a făcut prin depunerea contractului de execuție, a facturilor fiscale nr. - din 17 decembrie 2002, nr. - din 12 decembrie 2004, nr. - din 2 decembrie 2004, nr. - din 3 decembrie 2004, nr. - din 15 decembrie 2004, nr. - din 27 decembrie 2004, nr. - din 29 decembrie 2004, nr. - din 29 decembrie 2004, nr. - din 1 martie 2005 și nr. - din 24 martie 2005, adresa nr. 9752 pârâtei, adresa nr. 1373 reclamantei și răspunsul pârâtei, situația decontărilor pentru obiectul Sediul Administrativ M, 2511, calculul penalităților, notificarea trimisă pârâtei, procesul-verbal de conciliere directă.
Totodată, s-a reținut de către instanța de fond, în rejudecare, că în cursul procesului, debitul de bază în cuantum de 53.217,78 lei, contravaloarea lucrărilor executate, a fost achitat integral și că, potrivit precizării de la fila 58, întemeiată pe noul calcul de la fila 99, reclamanta și-a reconsiderat poziția privind corectitudinea calculului pentru suma de 102.792,95 lei.
Instanța nu a reținut apărările pârâtei, potrivit cărora penalitățile au fost greșit calculate, că în cazul facturilor achitate parțial, penalitățile trebuiau calculate de la data plății parțiale și nu de la data emiterii facturilor și că acestea nu puteau fi calculate decât de la data acceptării situațiilor de lucrări. A avut în vedere că nu are nicio relevanță dacă situațiile de lucrări au fost sau nu acceptate la plată, deoarece penalitățile sunt accesorii ale debitului principal, iar pârâta l-a achitat în mod voluntar, apoi, calculul penalităților s-a făcut în conformitate cu dispozițiile contractuale.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către pârâta SA B, care a solicitat, în principal, desființarea sentinței nr. 598/2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța nu a intrat în cercetarea fondului (art. 2792alin. 1 Cod procedură civilă ) și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei.
Apelanta a susținut în dezvoltarea motivelor de apel, că instanța a rămas în pronunțare asupra excepției prematurității și respingând-o, a privat partea pârâtă de posibilitatea de a-și mai susține cererile în probațiune.
Referitor la excepția prematurității, apelanta a precizat că în speță practic nu există o conciliere prealabilă în raport de prevederile art. 7201Cod procedură civilă, că adresa la care s-a expediat invitația la conciliere este pentru- din Târgu-M, or, sediul Sucursalei M este-, județul M, apoi nu există ștampila unității aplicată la rubrica ce corespunde primitorului, doar o semnătură și specificația "delegat" fără să se știe cine a semnat și al cui delegat era.
Apelanta a susținut și în această cale de atac faptul că sucursala nu are personalitate juridică și că pentru opozabilitate a unei hotărâri judecătorești este necesar să existe identitate între pârâta chemată la conciliere și cea chemată în judecată, or în speță, nu există o astfel de identitate. A subliniat că și dacă s-ar admite că a preluat drepturile și obligațiile fostei sucursale, apelanta consideră că în realizarea procedurii prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă, în lipsa unui mandat special de reprezentare dat sucursalei, reclamanta trebuia să cheme și B la conciliere, aceasta fiind unitatea cu personalitate juridică. De asemenea, s-a invocat lipsa identității de obiect între concilierea prealabilă și acțiunea judecătorească.
Pe fondul cauzei, apelanta susține caracterul vădit nedovedit al acțiunii reclamantei, negând o recunoaștere de datorii din partea pârâtei și subliniind faptul că reclamanta face o confuzie între obligația de restituire a garanției și restituirea acesteia cu obligația de plată a facturilor pretinse, de fapt fiind vorba despre o renunțare a reclamantei la petitul 1 al acțiunii, iar cum accesoriul urmează principalul, penalitățile cerute nu mai sunt datorate.
Apelanta a criticat și faptul că reclamanta a procedat în mod unilateral la emiterea de facturi fără ca să depună și situația de lucrări aferentă, că a pretins plăți pentru lucrări neefectuate, că a refuzat să îndrepte sau să returneze bani pentru lucrări prost efectuate, precizând că situațiile centralizatoare cu valoarea pretinsă drept preț, nu este reală, nefiind conformă cu situațiile de plată acceptate de investitor.
Prin precizarea cererii de apel s-a solicitat obligarea intimatei la restituirea sumei de 118.497,84 lei reactualizată la data executării efective, suma achitată în baza sentinței nr. 598/2009, considerată de apelantă nelegală și netemeinică, în cadrul procedurilor de executare silită.
Reclamanta intimată SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului pârâtei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanța reține următoarea stare de fapt în raport de care apelul se constată a fi nefondat.
Reclamanta SRL a formulat acțiunea în pretenții pentru suma de 53.217,78 lei, diferență neachitată din facturile enumerate în petit și penalități de întârziere de 0,25% pe zi, conform prevederilor art. 16.3 din contract, anexa 2, în valoare de 1.375.170.244 lei vechi, calculate pentru perioada 10 septembrie 2002 - 30 septembrie 2006. Acțiunea a fost înregistrată la 2 noiembrie 2006 și îndreptată împotriva pârâtei SA - Sucursala În contractul de execuție nr. 7986 din 5 august 2002, care stă la baza pretențiilor reclamantei, este indicat drept sediu al Sucursalei M - Târgu-M, P-ța - nr. 13, județul M, adresă la care s-a expediat și "notificarea somație" (fila 44 dosar fond), dovada expedierii aflându-se la fila 47 dosar fond, cu confirmarea de primire la 1 august 2005. Notificarea se referă la contractul de execuție 7986 din 5 august 2002, la facturile enumerate în petitul acțiunii, la penalități, fiind indicate sume mai mari decât cele din acțiune, dar care nu pot duce la concluzia că nu există identitate de obiect între notificare și acțiune în instanță. În notificare s-a precizat data convocării 17 august 2005, orele 10,00, la sediul societății reclamante, fiind precizat că este vorba despre convocare potrivit prevederilor art. 7201Cod procedură civilă.
Împrejurarea că la data de 2 noiembrie 2006 reclamanta a indicat sediul pârâtei drept sediu ales în Târgu-M,-, județul M, nu înseamnă că procedura prealabilă a fost greșit îndreptată, din moment ce a fost realizată la sediul indicat în contract. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din conținutul întâmpinării formulate în dosarul de fond SA - rezultă că este vorba de sediul secundar în Târgu-M,-. Potrivit actului depus în copie la dosar (fila 68) Consiliul de administrație al SA Bah otărât la 9 august 2005 desființarea și radierea din Registrul Comerțului a Sucursalei M, cu sediul în - nr. 13. Data primirii invitației la conciliere a fost 1 august 2005, deci anterior schimbării sediului, de fapt radierea Sucursalei M din Registrul comerțului făcându-se mult mai târziu, prin Încheierea nr. 3823 din 24 februarie 2006.
În contextul celor arătate, excepția prematurității justificată prin neîndeplinirea corectă a procedurii concilierii directe potrivit art. 7201Cod procedură civilă în mod corect a fost respinsă de prima instanță.
Nu se verifică nici motivul de apel prevăzut de art. 2792alin. 1 Cod procedură civilă, apelanta susținând că instanța a rămas în pronunțare pe excepție și din moment ce a respins-o și a soluționat fondul cauzei, a privat partea pârâtă de posibilitatea de a-și susține cererile în probațiune.
Potrivit încheierii de ședință din 23 februarie 2009, instanța a dat cuvântul părților reprezentate în proces "în principal pe excepția prematurității, invocată de pârâtă și, în subsidiar, asupra fondului".
Reprezentantul pârâtei a pus concluzii atât pe excepție cât și pe fondul acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, aceasta după ce, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință, reprezentanții părților au declarat că nu au cereri de formulat sau probe de propus (fila 58 dosar -). De altfel, și în note de ședință pârâta a formulat apărări pe fondul cauzei (filele 47-48).
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei viza obligarea la plata cu titlu de debit principal reprezentând diferența neachitată din facturile enumerate, care se regăsesc și în invitația la conciliere, în cuantum de 53.217,78 lei. Situația debitului principal pretins de reclamantă a fost clarificată în cursul judecății în dosarul nr-. Inițial, reclamanta recunoaște plata unei sume de 32.192,06 lei din totalul debitului pretins de 53.217,78 lei, aspect relatat tocmai de către pârâta prin înscrisul de la fila 139, iar la fila 141, se află o adresă emisă de reclamantă, adresată pârâtei, potrivit căreia recunoaște că s-a achitat parțial debitul prin plata sumei de 32.198,06 lei la data de 26 ianuarie 2007, rămânând un rest de 22.082,94 lei. Prin aceeași adresă solicită deblocarea sumei de 134.889,65 lei reprezentând garanție de bună execuție reținută în baza contractului nr. 7986/2002. Prin notele scrise depuse la fila 198 dosar fond, reclamanta, răspunzând unei adrese emise de instanță, se învederează că în cursul judecății pârâta a efectuat plăți, astfel că debitul principal s-a stins, conform "fișei client atașată". Reclamanta își menține pretențiile pentru suma de 102.792,95 lei, cu titlu de penalități și precizează că pârâta rămâne obligată la restituirea garanțiilor de bună execuție de 159.083,69 lei.
La rândul său, pârâta, în notele de ședință depuse la fila 211-213 contestă cuantumul penalităților, considerând că acestea nu sunt datorate.
Prin urmare, nu este vorba de o renunțare a reclamantei la plata debitului principal ci de o constatare a faptului că acesta a fost stins în cursul judecății, așa cum corect a reținut instanța de fond.
De asemenea, din actele dosarului de fond nu rezultă nicio confuzie între obligația de restituire a garanției și cea de plată a facturilor pretinse, rezultând foarte clar din formularea acțiunii că debitul principal reprezentând diferență neachitată din facturi este de 53.217,78 lei, debit stins prin plată în cursul procesului, iar garanția de bună execuție, nu a făcut obiectul acestei acțiuni și nici nu a fost menționată în notificarea la conciliere directă. În precizările depuse la dosarul nr- pentru termenul din 17 decembrie 2007, reclamanta indică și data la care s-a plătit diferența de 22.082,94 lei și anume 8 mai 2007, cu -, subliniind că debitul principal este stins și că rămâne obligația la restituirea garanției de bună execuție, solicitând admiterea acțiunii precizată și cerând în mod expres doar plata penalităților de întârziere (fila 186). Abia în concluziile scrise depuse pentru termenul la care instanța a acordat cuvântul pe fond, reclamanta a formulat și cerere de obligare a pârâtei la deblocarea contului de garanție și restituirea sumelor reținute, dar o asemenea cerere nu a fost formulată în condiții procedurale și, de altfel, nu a fost luată în considerare de instanță, care, potrivit încheierii din 31 martie 2008, rămas în pronunțare față de actele și lucrările dosarului.
În contextul celor arătate, instanța de fond, în rejudecare, în mod întemeiat a apreciat că nu mai are relevanță dacă situațiile de lucrări în baza cărora s-au emis facturile, nu ar fi fost acceptate sau neregularități formale ale facturilor invocate de pârâtă, din moment ce debitul principal a fost achitat, rămânând în discuție doar cuantumul penalităților de întârziere. Modul de calcul a fost prezentat de reclamantă care a depus situația defalcată pe facturi, așa cum a solicitat instanța, iar suma solicitată cu acest titlu a fost de 102.792,95 lei, conform precizării de la fila 98, calculate până la 20 martie 2007.
În rejudecare în fond, reclamanta a precizat că solicită penalități în cuantum de 102.792,95 lei, convenite prin contractul nr. 7986 din 5 august 2002, calculate asupra prețului achitat cu întârziere prin aplicarea coeficientului de 0,25% raportat la numărul de zile de întârziere. Pârâta contestă modalitatea de calcul, susținând că serviciile prevăzute în contract trebuiau plătite nu de la data emiterii facturilor, ci de la data la care reclamanta reușea să demonstreze pe bază de situații de lucrări că și-a îndeplinit atribuțiile contractuale, prin urmare, penalitățile, conform susținerilor pârâtei, nu au fost calculate conform prevederilor contractuale, ci potrivit dorinței reclamantei.
Deși în nota de ședință depusă la termenul din 23 februarie 2009, termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare, pârâta solicita obligarea reclamantei să depună situațiile de lucrări aferente perioadei la care solicită despăgubiri și în subsidiar, situația să fie lămurită de un expert contabil, potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din 23 februarie 2009, reprezentanții părților au declarat că nu au cereri de formulat sau probe de propus.
Pârâta, în concluziile sale scrise depuse în cadrul termenului de pronunțare, susține nelegalitatea concilierii directe, pentru faptul că ar fi fost inițiată cu o sucursală a, ulterior desființată, fără personalitate juridică, iar pe fond, invocă faptul că nedepunerea situațiilor de lucrări relevă în mod indiscutabil caracterul vădit nedovedit al acțiunii reclamantei, potrivit pct. 16.3 din contract.
considerentele pentru care apelul este nefondat, instanța reține că, întrucât acțiunea în pretenții a fost formulată în contradictoriu cu Sucursala M, iar ulterior la 23 februarie 2007 (fila 88 dosar nr-) aceasta a fost precizată că pârâta în cauză este SA, cu sediul secundar în Târgu-M,-, invitația la conciliere a fost destinată semnatarei contractului de execuție nr. 7986/2002, în calitate de beneficiar, și anume SNP SA B - Sucursala M, cu sediul în Târgu-M, - nr. 13, județul M, Sucursala M figurând în calitate de "cumpărător" de servicii pe facturile care au făcut obiectul concilierii. Sucursala Maf ost radiată din Registrul Comerțului la o dată ulterioară inițierii procesului de conciliere directe, iar raportul litigiului a fost preluat de SA B, la fel și efectele concilierii directe, nefiind necesară o nouă procedură de conciliere. Procedura concilierii directe este prealabilă formulării cererii de chemare în judecată, or, actuala pârâtă SA, a dobândit această calitate ca efect al desființării Sucursalei M, preluând procedura din stadiul în care instanța era deja investită și efectul concilierii directe prealabile era produs tocmai prin existența raportului litigios. Procedura concilierii vizează contractul de execuție și facturile care fac obiectul litigiului, astfel că nu se confirmă nici criticile legate de lipsa de identitate între obiectul concilierii și cel al acțiunii.
Constatarea că în cursul procesului s-a achitat debitul de bază în cuantum de 53.217,78 lei este conformă cu actele dosarului și cu precizarea acțiunii reclamantei, nefiind vorba de nicio confuzie între suma solicitată de reclamantă cu titlu de diferența facturii neachitat și garanția de bună execuție. De altfel, în rejudecare, în precizările de la fila 9 dosar nr-, reclamanta nici nu mai face referiri la restituirea garanției, al cărei cuantum era oricum diferit de debitul principal.
Potrivit art. 16.3 din contract, în cazul în care investitorul nu achită contravaloarea situațiilor de plată acceptate în termen de 30 de zile, va plăti Contractorului General penalități de 0,25% pe zi din valoarea facturilor neachitate până la acea dată, care au termenul de plată depășit.
Coroborând această clauză contractuală cu cea prevăzută la art. 9.6 și 9.10, potrivit cărora facturile de decontare a situațiilor de lucrări vor fi înaintate lunar investitorului de către Contractorul General, pe baza situațiilor de lucrări acceptate de investitor, iar investitorul va deconta din situațiile de plată numai lucrările efectiv realizate și numai materialele puse în investiții la data prezentării situațiilor de plată, rezultă că, investitorului îi revenea sarcina să dovedească faptul că situația de lucrări nu justifică plata facturilor emise, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 5.17 contratorul general urma să predea investitorului la terminarea lucrărilor toate documentele legate de execuția lucrării. În plus, la dosar se află corespondența între părți, privind execuția lucrării, procesul verbal de recepție la terminarea lucrării, Nota de constatare, anexa cu lucrări neexecutate, remedieri, cu limită de remediere (filele 61-67), pârâta susținând că lucrările nu au fost finalizate. la fila 105 dosar nr- se află un proces-verbal de recepție finală nr. 276 din 26 aprilie 2006, în care se comunică la pct. 6 că lucrările sunt corespunzătoare calitativ după expirarea perioadei de garanție, cu excepția lucrărilor neterminate sau neremediate cuprinse în anexa 2 și anexa 3.
Din adresa aflată la fila 116 din dosarul nr-, emisă de Sucursala M reclamantei privind aspecte legate de clarificarea situațiilor contabile în legătură cu decontarea lucrărilor contractate, rezultă că pârâta înțelege "normală pretenția" de plată a debitului doar în sumă de 50.351,59 lei, aceasta după ce invocă lucrări de remediere nefacturate. Prin urmare, fiind vorba de diferența rămasă din plăți parțiale efectuate privind facturile din litigiu, lucrările de execuție vizate de respectivele facturi, se consideră acceptate, cu atât mai mult cu cât plata respectivului debit s-a făcut în cursul procesului. În această situație, este evident că plata contravalorii facturilor s-a făcut cu întârziere și se datorează penalități de întârziere. Termenul de 30 de zile prevăzut la art. 16.3 se referă la timpul de acceptare a situației de lucrări, nu la scadența facturilor. Din moment ce debitul principal a fost acceptat, fapt dovedit prin plată, calculul penalităților prezentat de reclamantă este corect, de altfel, penalitățile s-au calculat începând cu 30 de zile de la data emiterii facturilor, conform calculului depus la filele 14-15 dosar. Pârâta nu a prezentat nicio altă modalitate de calcul, susținând doar că nu datorează penalități, susținere contrazisă de clauzele contractuale și de actele dosarului, respectiv facturile emise pentru suma reprezentând diferența de valoare achitată de pârâtă în condițiile arătate.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței nr. 598 din 2 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-22.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
