Spete pretentii comerciale. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 90
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de reclamanta - R-, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Sector 3, și pârâta PRIMĂRIA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței nr. 317 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanta - 94 SRL a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 123.897 lei reprezentând c/val. lucrărilor pe care reclamanta le-a efectuat în baza contractului de concesiune nr.2267/25.08.1997 și suportarea dobânzii comerciale aferente acestei sume, precum și la plata daunelor suferite ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de concesiune.
In motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au încheiat contractul de concesiune nr.2267/25.08.1997, prin care i-au fost predate reclamantei în concesiune pentru o perioadă de 49 ani, un teren în suprafață de 2115. și construcția aflată pe acesta. A precizat reclamanta că de la data încheierii contractului de concesiune a efectuat nenumărate lucrări de renovare și extindere a clădirii, racordare de gaze, lumină și apă a imobilului, lucrări pentru care s-au obținut autorizații chiar de la concedent și au fost executate cu acordul acestuia. De asemenea, s-a precizat că în baza contractului de concesiune reclamanta și-a făcut un plan de afaceri care nu mai poate fi realizat din moment ce contractul de concesiune a fost reziliat unilateral de către pârâtă, motiv pentru care reclamanta nu a mai realizat profit deși a investit sume importante de bani în imobilul ce a făcut obiectul concesiunii,
La termenul de judecată din data de 28.02.2007 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că dobânda este în cuantum de 7.297,83 lei și a fost calculată în funcție de nivelul dobânzii de referință a BNR, totodată, s- solicitat suma în cuantum de 32.000 lei în baza principiului acoperirii integrale a prejudiciului produs, sumă reprezentând creditul contractat și cheltuit pentru achiziția de materiale și plata manoperei în vederea respectării contractului de concesiune.
Potrivit art.115 pr.civilă pârâta a formulat întâmpinare invocând pe această cale excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și necompetența materială a instanței, susținând că rezilierea contractului de concesiune s-a produs prin hotărâre a consiliului local, care este un act de autoritate, motiv pentru care competența de soluționare a prezentei cauze aparține instanței de contencios administrativ.
Prin sentința nr. 317 din 17 martie 2008, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - 94 SRL în contradictoriu cu parata Primăria Comunei, prin primar, a obligat pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 47.462,11 lei c/val. investiții, 2.398,92 lei dobândă legală și 9.203.76 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepțiile invocate de pârâtă pe calea întâmpinării au fost soluționate prin încheierea interlocutorie din data de 26.09.2007, dispunându-se respingerea acestora pentru considerentele reținute și menționate în acea încheiere.
S-a mai reținut că părțile au încheiat contractul de concesiune nr.2267/25.08.1997 având ca obiect o suprafață de teren de 2115 mp. situat în satul, com. jud. P și a imobilului situat pe teren, pentru o durată de 49 ani, art.14 lit.c din contract prevede că încetarea concesiunii are loc prin expirarea duratei de concesionare, sau retragerea concesiunii, în aceste din urmă caz încetarea se face în termen de 1 an de la data acordării concesiunii în cazul în care concesionarul nu a demarat nici o lucrare de investiție la obiectul concesionat, iar în acest caz concesiunea se va retrage fără nici un fel de pretenție din partea concesionarului.
In baza acestui contract de concesiune, se reține prin hotărâre, reclamanta a început o serie de lucrări de investiții, lucrări ce au fost autorizate chiar de Primăria, respectiv certificat de urbanism, autorizație de construire și ulterior, prin hotărârea Consiliului Local nr.26/27.04.2006 s-a aprobat rezilierea contractului de concesiune, fără ca hotărârea să indice motivele ce au condus la adoptarea unei astfel de decizii, astfel că este evident că încetarea concesiunii nu s-a produs în condițiile art.14 lit.c din contractul părților, respectiv în termen de un an de la acordarea concesiunii și până la începerea lucrărilor de investiții și este cert că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri constând în valoarea lucrărilor executate la imobilul concesionat și dobânda aferentă.
Față de aceste considerente, prin sentință instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 47.462,11 lei, contravaloare investiții și la plata dobânzii de 2398,92 lei, potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta - R- și pârâta PRIMĂRIA PRIN PRIMAR G.
In apelul declarat reclamanta critică sentința primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în baza contractului de concesiune a concesionat de la pârâtă imobilul compus din teren în suprafață de 2115 și construcția de pe acesta, pe o perioadă de 49 de ani, imobilul concesionat fiind de fapt un grajd construit în anul 1950, apelanta obligându-se să renoveze clădirea întrucât activitatea ce urma să o desfășoare în baza contractului de concesiunea era aceea de creștere a animalelor, însă după 10 luni de la încheierea contractului apelanta a fost obligată să semneze un act adițional prin care i se impunea de către concedent să schimbe activitatea pentru care concesionase imobilul, deoarece activitatea principală de producție specificată în contract nu se poate desfășura, pârâta schimbând și PUZ de mai multe ori astfel încât printr-un alt act adițional a fost obligată să desfășoare în imobil o activitate de producție, blocuri mici din beton cu agregate ușoare și confecții metalice ".
Arată apelanta că după obținerea autorizației de construcție a început să efectueze lucrări de investiți, respectiv modernizarea imobilului existent și construirea celui nou impus prin contractul de concesiune, însă cuantumul daunelor ce se cuvin reclamantei care au fost acordate prin sentință sunt prea mici deoarece investițiile realizate de ea sunt mult mai mari, acest aspect este arătat și de către expert în expertiza efectuată la instanța de fond și în temeiul disp.art. 138 pr.civilă a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice construcții, probă ce nu a fost pusă în discuția părților, iar instanța nu a motivat respingerea ei, astfel încât solicită completarea probatoriilor cu o nouă expertiză constructor, care să aibă ca obiective, identificarea și evaluarea amenajărilor la imobilul existent la valoarea de circulație și identificarea și evaluarea imobilului nou - extindere impusă prin contractul de concesiunea la valoarea de circulație.
In apelul declarat pârâta Primăria comunei, critică sentința primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de apel că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă deoarece Primăria comunei nu are personalitate juridică și nu poate sta în proces și că potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu o activitate permanentă denumită Primăria comunei care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului.
Printr-un alt motiv de apel arată că sentința este pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere material deoarece conform art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, contractul încheiat de către autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sunt acte administrative, iar conform art. 8 alin. 1 din aceeași lege, persoana vătămată în interes legitim sau într-un drept al său poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă să dispună repararea pagubei cauzate.
Printr-un alt motiv de apel arată că, contractul de concesiune ce a făcut obiectul litigiului a fost reziliat ca urmare a adoptării de către Consiliul Local al comunei a Hotărârii nr. 26/27.04.2006, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor stabilite prin contract în ceea ce privește executarea acestuia, hotărâre ce a fost comunicată apelantei reclamante și nu a fost contestată de aceasta.
Pe fondul cauzei arată că obligarea apelantei pârâte prin sentința primei instanțe la plata sumei de 47.462,11 lei contravaloare investiții și 2.398,92 lei dobândă legală, a fost dispusă de către instanță în baza unei expertize contabile care nu putea să evalueze lucrările pretins a fi efectuate de reclamantă la imobil, nefiind de specialitate și expertiza contabilă a luat în considerare doar actele contabile ale firmei aflate la sediul din B, ori la există un punct de lucru și nu s-a analizat prin expertiză actele contabile de la acest punct de lucru, astfel că, consideră că pentru stabilirea în concret a eventualelor îmbunătățiri trebuia să se dispună o expertiză construcții și nu una contabilă.
Se solicită admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 24 septembrie 2008, Curtea a dispus în temeiul disp.art.295 alin. 2 Cod procedură civilă, completarea probatoriilor cu expertiză construcții care să evalueze îmbunătățirile și extinderea efectuată de apelanta reclamantă la imobilul concesionat.
In cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică construcții de către expert arhitect, lucrare ce se află la filele 79-88 dosar în apel, expertiză la care ambele părți au formulat obiecțiuni, apelanta reclamantă formulând obiecțiuni prin expertul consilier, iar apelanta pârâtă a formulat obiecțiunile aflate la filele 94-95 dosar apel, instanța dispunând ca expertul constructor titular să răspundă la obiecțiunile părților, expertul întocmit răspunsul la obiecțiuni ce se află la filele 114-129 dosar apel.
La termenul din 27 mai 2009, când pricina s-a judecat pe fond apelanta a solicitat adoptarea variantei B din raportul de expertiză constructor în sensul obligării apelantei pârâte la plata sumei de 111.372 lei, contravaloare investiții la imobil.
Apelanta pârâtă prin reprezentantul său, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât contractul de concesiune încheiat între părți a fost reziliat unilateral pentru că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la apelul declarat de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către apelantă reclamantă sunt fondate, prin contractul de concesiune încheiat cu apelanta pârâtă, reclamanta a concesionat imobilul din satul, județ P, compus din teren în suprafață de 2115 și construcția de pe acesta, iar durata stipulată în contract era de 49 de ani, în contract concesionarul obligându-se să realizeze lucrări de investiții, să desfășoare activități de producție și să plătească o redevență, imobilul concesionat era de fapt un grajd construit în anul 1950, în care urma să desfășoare activitatea de creștere a animalelor, însă prin actul adițional încheiat la 26.06.1998, apelantei i s-a impus să schimbe activitatea pentru care concesionase imobilul, apoi apelanta pârâtă a schimbat și PUZ de mai multe ori astfel încât printr-un alt act adițional, reclamanta a fost obligată să desfășoare în imobilul concesionat activitate de producție, blocuri mici din beton cu agregate ușoare și confecții metalice ".
După obținerea autorizației de construcție apelanta reclamantă a demarat lucrările de investiții, respectiv modernizarea imobilului existent și construcția celui nou impus prin contractul de concesiune, așa cum a rezultat din probatoriile administrate în cauză la instanța de fond cu acte și în apel cu expertiză construcții.
In ce privește cuantumul investițiilor efectuate de către apelantă la imobilul concesionat, criticile aduse sentinței de către apelanta reclamantă sunt fondate, cuantumul investițiilor efectuate nu poate fi stabilit de către un expert contabil, ci de către un expert tehnic construcții, pentru care în apel s-a dispus efectuarea acestei probe.
In raportul de expertiză constructor, expertul arată că lucrările efectuate de către apelanta reclamantă la imobil, atât cele de modernizare la imobilul existent cât și la construcția nouă stabilită prin contractul de concesiune a fi efectuată de către apelantă sunt în două variante: varianta A în cuantum de 86.226 lei și varianta B în cuantum de 111.372 lei, luând în calcul în varianta A la stabilirea valorii lucrărilor de investiții efectuate de reclamantă un preț/ construcții - aplicat în regim de taxare de 669 lei/, iar în varianta B un preț de 250 E/, aplicat în construcții agricole fără fluxuri tehnologice.
La această expertiză s-au formulat obiecțiuni de către expertul tehnic consilier, solicitat de apelanta reclamantă, în care se arată că prețul practicat de către expertul titular în varianta A se referă la cu totul alte activități decât cele care au făcut obiectul contractului de concesiune, iar OG nr. 36/2002, privind impozitele și taxele locale, în baza căruia s-a aplicat tariful de către expert a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003, astfel că nu este întemeiată aplicarea acesteia în anul 2009, expertul titular arătând în răspunsul la obiecțiuni că prețurile prezentate în raportul de expertiză sunt utilizate și în prezent de toate administrațiile care evaluează construcțiile.
Față de cele stabilite prin raportul de expertiză construcții, obiecțiunile la raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni,Curtea va adopta varianta B din raportul de expertiză tehnică construcții, în sensul că valoarea investițiilor la imobilul concesionat este de 111.372 lei, variantă în care prețul aplicat este corespunzător lucrărilor de investiții efectuate și dispozițiilor normative în vigoare, astfel încât Curtea admițând apelul reclamantei în temeiul disp.art. 296 pr.civilă, va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 111.372 lei contravaloare investiții în loc de 47.462,11 lei, când s-a dispus prin sentință.
In ce privește sumele de 3792 lei, reprezentând taxe plătite pentru începerea investițiilor, solicitate de apelanta reclamantă prin notele de susțineri depuse la 27 mai 2009, Curtea nu va acorda aceste sume deoarece nu au făcut obiectul acțiunii inițiale și nici a celei precizate formulată la termenul din 28.02.2007 la instanța de fond și potrivit art. 294 pr.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind dobânda legală de 2398,92 lei și 9.203, 76 lei cheltuieli de judecată, acordate prin sentința apelată.
Cu privire la apelul declarat de pârâta Primăria comunei prin primar, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de apel vizând inadmisibilitatea acțiunii, este nefondat.
Contractul de concesiune nr. 2267/25.08.1997, ce a făcut obiectul acțiunii, a fost încheiat de către Primăria comunei, reprezentată de primar, în calitate de concedent și apelanta reclamantă - 94 SRL,în calitate de concesionar, astfel că nu se poate susține că Primăria comunei nu poate sta în proces, apelanta pârâtă Primăria comunei are calitate procesuală pasivă întrucât stă în instanță prin primar și potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, rep. primarul reprezintă autoritatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române, ori străine, precum și în justiție și parte în contractul de concesiune este Primăria comunei reprezentată de primar.
De altfel, această excepție a fost pusă în discuția părților la instanța de fond, fiind respinsă prin încheierea din 26 septembrie 2007, încheiere care nu a fost atacată cu apel.
C de al doilea motiv de apel cu privire la necompetența materială a instanței de fond, este nefondat.
Și această excepție a fost pusă în discuția părților și respinsă prin încheierea din 26 septembrie 2007, iar potrivit art. 158 alin. 2 Cod procedură civilă, încheierea prin care se respinge excepția de necompetență poate fi atacată cu apel sau după caz cu recurs numai o dată cu fondul, ori apelanta pârâtă în apel nu a atacat și încheierea din 26.09.2007 a Tribunalului Prahova, ci doar sentința pronunțată în cauză.
Ori, litigiul cu care a fost investită prima instanță, era un litigiu comercial, prin acțiune s-a solicitat contravaloarea investițiilor efectuate la imobil în baza unui contract de concesiune desființat și nu neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, contractul de concesiune fiind desființat în baza unei hotărâri a Consiliului Local prin care s-a dispus rezilierea acestuia, hotărâre pe care reclamanta nu a înțeles să o atace în instanță ci a formulat o acțiune în pretenții ca urmare a încetării contractului, de aceea cauza dedusă judecății nu era de competența instanței de Contencios Administrativ.
Criticile aduse sentinței pe fondul cauzei, în sensul că, contravaloarea investițiilor dispuse de către instanța de fond au fost acordate pe baza unei expertize contabile, expertul contabil nefiind de specialitate în a evalua lucrări de construcții, au fost remediate de către instanță în apel, prin administrarea probei cu expertiză tehnică construcții și contravaloarea investițiilor efectuate de către apelanta reclamantă la imobilul concesionat sunt dispuse de către instanța de apel, potrivit variantei B din raportul de expertiză construcții, în cuantum de 111.372 lei, pentru considerentele arătate la analiza motivelor de apel formulate de apelanta reclamantă.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor 296 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, ca o consecință a respingerii apelului pârâtei, apelanta pârâtă va fi obligată să plătească apelantei reclamantei sumei 12.382,32 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat, onorariu expertiză, taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantei - R-, cu sediul în B,-, Sector 3 și respinge ca nefondat apelul pârâtei PRIMĂRIA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul P, declarate împotriva sentinței nr. 317 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și în consecință:
Schimbă în parte sentința apelantă în sensul că obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 111.372 lei, contravaloare investiții în loc de 47.462,11 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanta pârâtă la plata sumei de 12382,32 lei, cheltuieli de judecată în apel, către apelanta reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE/CMF
4.ex/05 iunie 2009
- - Tribunal P
-
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
