Spete pretentii comerciale. Decizia 907/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 907/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Mariana Ghena
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - - T, cu sediul în mun.T,- jud.G, împotriva sentinței nr.324/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de proprietari nr.7B T, cu sediul în mun.T,-, jud.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză a fost scoasă de pe rolul Secției Civile a Curții de APEL GALAȚI și înregistrată pe rolul Secției Comerciale, maritime și fluviale al aceleiași instanțe, spre competentă soluționare. De asemenea este primul termen de judecată acordat la Secția comercială, maritimă și fluvială, recursul este motivat, timbrat și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține recursul spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrata la Tribunalul Galați - Secția Comerciala, Maritima si Fluviala si de contencios Administrativ sub nr- din 22 noiembrie 2007, reclamanta - - Tac hemat în judecată civila pe pârâta Asociatia de Proprietari nr. 7B pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună:
1-obligarea paratei la încheierea contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare;
2-obligarea paratei sub sancțiunea de a plăti daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere in vederea constrângerii la îndeplinirea obligației de a contracta, dispusa prin prezenta hotărâre.
Prin cererea de chemare in judecata si concluziile orale din 31 ianuarie 2008, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței - in esența - următoarea situație de fapt:
Reclamanta este o societate al cărui obiect de activitate presupune si furnizarea către populație a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare. Beneficiarul are obligația sa efectueze plata serviciilor oferite in baza unui contract de furnizare a apei potabile si colectare a apelor uzate menajere, in care se stabilesc drepturile si obligațiile parților.
Contractele privind utilizarea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare si-au încetat activitatea prin efectul legii, fiind emis un nou contract-cadru conform Ordinului nr. 90/2007, însușit la nivelul unităților administrativ teritoriale prin hotărâri de consiliu.
La nivelul municipiului T, contractul-cadru a fost însușit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 121 din 3 august 2007.
acestui moment, reclamanta a notificat si somat parata, comunicându-i contractul ce urma a fi semnat, dar aceasta a refuzat semnarea convenției in cauza.
Tribunalul Galați, prin sentința nr.324/5.02.2008, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Consiliul Local al Municipiului Taa doptat Hotărârea nr. 121/30 august 2007, privind aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu apă și de canalizare al municipiului
În baza acestui Regulament societatea reclamantă a notificat pârâta, solicitând semnarea contractului de furnizare /prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Însă, actul juridic este manifestarea de voință a unor persoane, în scopul producerii unor efecte juridice între ele sau față de ele. Principiul relativității efectelor actului juridic, reglementat de art.969 Cod civil, își găsește justificarea în însăși natura acestuia de a fi un act volițional.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act juridic, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, fără ca pârâta să își fi manifestat voința în acest sens.
Acțiunea este prin urmare nefondată câtă vreme obligarea pârâtei la încheierea unei convenții ar constitui o încălcare a principiilor prevăzute de art.969 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta T, înregistrat inițial sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 3 iunie 2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal și trimiterea acesteia spre soluționare, secției civile. S-a reținut că, potrivit OUG13/2008, litigiile de această natură au fost calificate ca fiind de drept comun.
La secția civilă a Curții de APEL GALAȚI, recursul a fost înregistrat sub nr-.
Prin încheierea din 8 octombrie 2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și trimiterea spre competentă soluționare secției comerciale a aceleiași instanțe.
S-a reținut că, prin art.51 alin.3 și alineat 3 indice 1 din Legea 51/2006, introdus prin OUG13/2008 s-a precizat expres faptul că soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator se realizează de către instanțele competente potrivit legii.
Or, raporturile dintre operator și utilizator au natură comercială, potrivit art.36 alin.1 din Legea 51/2006.
Recursul a fost înregistrat, pe rolul secției comerciale, maritime și fluviale a Curții de APEL GALAȚI, sub nr-.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Intimata pârâtă a refuzat să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege întrucât, prin art.8 alin.2 din Legea 241/2007 au fost obligate consiliile locale să își adopte propriile regulamente, incluzând și contractele cadru (ce au făcut obiectul Ordinului nr.90/2007).
Or, Hotărârea Consiliului Local nr.121/30.08.2007, adoptată în baza legii (art.8 alin.2 din Legea 241/2006), are de asemenea putere de lege pentru unitatea administrativ teritorială în care a fost adoptată.
Instanța de fond a dat o conotație greșită termenului de utilizator, respectiv consumator casnic, întrucât singurul utilizator este Asociația de Proprietari în baza contractului de branșament încheiat cu aceasta.
De altfel, prevederile art. 3 pct.i din Legea 241/2006 stipulează în mod expres ce se înțelege prin utilizator în cazul codominiilor cu destinație de locuințe existente.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare principiului libertății contractuale, în sensul că potrivit art.969 cod civil nimeni nu poate fi obligat a contracta un serviciu chiar și de utilitate publică.
Cu alte cuvinte numai operatorul ar putea fi obligat să perfecteze un contract cu un utilizator întrucât operatorul, conform art.28 și art.32 alin.2 lit.c din Legea 241/2006, este obligat să asigure accesul nediscriminatoriu de utilizare a serviciului pentru toți utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost autorizați în condițiile contractuale și pe baza regulamentului serviciului, nu însă și utilizatorii.
De altfel, natura litigiului de față, nu constă în aceea că s-ar putea dovedi existența vreunei obligații legale a unui prezumtiv utilizator să contracteze furnizarea unui serviciu de alimentare cu apă și canalizare. litigiului constă în aceea că deși proprietarii apartamentelor situate în codominii au contracte de furnizare a serviciului, societatea reclamantă consideră că numai asociația de proprietari/chiriași poate avea calitatea de utilizator al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
Însă, potrivit art. 27 alin.2 din Legea 241/2006, pot fi considerați consumatori individuali și persoanele fizice sau juridice care nu au branșament propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, dacă există condiții tehnice pentru delimitarea /separarea instalațiilor între utilizatori, pentru individualizarea consumurilor și pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu. Or, este în sarcina reclamantei să dovedească ca atare condiții tehnice nu există și să ia măsuri în consecință, însă altele decât aceea de a obliga la perfectarea unui contract un utilizator casnic colectiv în lipsa unor dispoziții legale în acest sens.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 rap. la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - cu sediul în mun.T,- jud.G, împotriva sentinței civile nr.324/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored: 21 Ianuarie 2009/ 2 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Mariana Ghena
