Spete pretentii comerciale. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2486/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 91
Ședința publică de la 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta ASIGURĂRI împotriva sentinței comerciale nr. 223 din 29 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 89 din 27.10.2009 și consilier juridic,cu delegație la dosar, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 110/2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelanta, prin avocat, solicită efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: stabilirea producției de cereale și plante tehnice pe care le-a înregistrat în contabilitate intimata în cursul anului 2005, existența altor sole cultivate cu aceleași culturi cu culturi similare celor asigurate și ce producție a obținut, având în vedere că expertiza efectuată la instanța de fond a fost efectuată de un expert tehnic și nu contabil.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea probei solicitată de către apelantă ca nefiind utilă soluționării prezentei cauze. Totodată arată că o astfel de expertiză contabilă nu a fost solicitată la instanța de fond ci s-a solicitat o expertiză tehnică care a fost efectuată, nefiind contestată de parte.
Curtea, deliberând, în baza art.292 proc.civilă respinge proba cu expertiză contabilă solicitată de către apelantă, ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, având în vedere probatoriul deja administrat în fața instanței de fond, instanța de apel considerându-se lămurită pe aspectul probator.
Apelanta, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe apel.
Intimata, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Referitor la excepția prescripției extictive, conform art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție se împlinise la data promovării acțiunii de către reclamantă nefiind întrerupt de nici un act întreruptiv al intimatei, întrucât obligația de a face nu era de natură să întrerupă acțiunea în pretenții. Depune concluzii scrise.
În susținere, arată că în vara anului 2005 pe raza comunei, Județul G din punct de vedere meteorologic au fost ploi abundente care nu intra sub incidența riscurilor protejate de polițele de asigurare facultative semnate de către părți.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacată ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Referitor la excepția prescripției, arată că instanța de fond a analizat corect această excepție, întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt ca urmare a două acțiuni introduse de către apelantă în anul 2006 acțiuni prin care s-a solicitat întocmirea dosarelor de daune pentru riscurile asigurate de intimată, sentințe rămase definitive și irevocabile în 2007 și respectiv în anul 2008 și deci de la această dată curge un nou termen de prescripție, cererea de chemare în judecată fiind introdusă înăuntrul termenului de prescripție.
În susținere, arată că riscul acoperit de cele două polițe de asigurare se refereau la ploi torențiale, iar conform certificatului eliberat de Institutul Național de Meteorologie în luna iulie 2005 reiese că pe raza Județului G au fost ploi torențiale care intră sub incidența polițelor de asigurare, iar ploile abundente intră sub incidența Legii nr. 381.
Totodată arată că se află la circa 5 ani de zile de la producerea incidentului, iar apelanta nu a întocmit dosarele de daune și nici nu a respectat hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 21.11.2008, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - ASIGURĂRI - B, solicitând instanței ca pin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 349.200 lei, cu titlu de sumă asigurată în baza poliței de asigurare nr. -/14.12.2004 și nr. -/24.05.2005, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2008, instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției extinctive ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește prematuritatea acțiunii, în speță, pârâta cunoștea din corespondența părților pretențiile reclamantei și nu a dorit reglementarea situației pe cale amiabilă.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, tribunalul a reținut că, în speță, a intervenit întreruperea termenului de prescripție extinctivă, conform art. 17 din Decretul nr. 167/1958, ca urmare a acțiunilor formulate de reclamantă împotriva pârâtei pentru întocmirea dosarelor de daune în baza celor două polițe de asigurare încheiate de părți.
Prin sentința comercială nr. 223/29.07.2009, Tribunalul Giurgiua admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 296.820 lei, cu titlu de pagubă pentru culturile de și -soarelui calamitate în anul 2005 și asigurate conform polițelor nr. - din 14.12.2004 și nr. -/24.05.2005.
Totodată, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între părțile implicate s-au încheiat două polițe de asigurare, una pentru cultura de 356 ha teren cultivat cu -soarelui și cealaltă pentru 100 ha teren cu de toamnă, pentru anumite riscuri, între care ploile torențiale și furtunile.
Tribunalul a apreciat că, în speță, pârâta nu a contestat încasarea primelor de asigurare, iar în ceea ce privește avizarea companiei de asigurare cu privire la producerea riscului, aceasta a fost făcută de către reclamantă cu adresa nr. 1643/15.07.2005, pârâta refuzând să se prezinte pentru întocmirea dosarelor de daune.
Instanța a mai reținut că în perioada mai-august 2005, s-au înregistrat fenomene meteorologice, de genul ploi torențiale și vânt cu aspect de, din categoria riscurilor asigurate de cele două polițe, fenomene ce au dus la calamitarea în totalitate a culturilor înființate de către reclamantă pe o suprafață de 100 ha de și 356 ha de -soarelui. Acest aspect a fost apreciat ca dovedit de către prima instanță de fond, date fiind informațiile furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, depozițiile martorilor și raportul de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 26.10.2009.
În motivarea apelului formulat, apelanta-pârâtă a arătat că acțiunea reclamantei este prescrisă conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât în materie de asigurări termenul de prescripție este de 2 ani, termen ce se împlinise deja la data promovării acțiunii.
Pe fondul cauzei, apelanta-pârâtă a arătat că fenomenele meteorologice petrecute în comuna, județul G, în vara anului 2005, nu intră sub incidența riscurilor protejate de polițele de asigurare.
Totodată, apelanta a arătat că reclamanta însăși a învederat că la cultura de -soarelui, suprafața afectată este de numai 4,5 ha, iar la cultura de a obținut o producție considerabilă pe suprafața asigurată.
La data de 28.01.2010, apelanta-pârâtă a depus o completare a motivelor de apel, arătând că prin adresa nr. 78/15.07.2005, intimata-reclamantă a reclamat stresul hidric al plantelor ca urmare a ploilor abundente și de lungă durată, care nu face parte dintre riscurile asigurate prin poliță.
Apelanta-pârâtă a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate, întrucât a omis să ia în considerare completarea la raportul de expertiză tehnică, în care expertul și-a reconsiderat poziția, concluzionând că nu poate estima un prejudiciu, după probarea producției de, conform raportului de producție.
Or, în lipsa unui element esențial, respectiv prejudiciul, instanța de fond nu putea să admită acțiunea reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține, că între părțile implicate au intervenitdouă polițe de asigurare de bunuri,respectiv, culturi agricole de și -soarelui, astfel încât suntguvernate de principiul îndemnitar, ceea ce presupune că prestația asigurătorului sub forma indemnizației de asigurare este limitată de valoarea prejudiciului efectiv invocat de asigurat cu ocazia producerii sinistrului, a evenimentului asigurat. Ca atare, sub aspect probator, plata indemnizației de asigurare de către compania de asigurări este subordonată probei atât a existenței, cât și a întinderii prejudiciului încercat de persoana asigurată, în speță, societatea reclamantă.
Or, din analiza materialului probator administrat în fața primei instanțe de fond - înscrisuri, depoziții de martori, raportul de expertiză tehnică astfel cum a fost completat prin suplimentul depus la filele 145 -146 din dosarul de fond, Curtea reține că intimata-reclamantă nu a făcut dovada celor susținute în cererea de chemare în judecată și reținute în motivarea sentinței atacate, cu privire la calamitarea în totalitate a suprafeței de 356 ha -soarelui și 100 ha, neprobând astfel prejudiciul efectiv invocat și întinderea acestuia.
Sub acest aspect, Curtea reține că, în privința culturii de -soarelui, intimata-reclamantă a emis două adrese cu conținut diferit în aceeași zi, respectiv, 15.07.2005: adresa nr. 1643/15.05.2005, de avizare a companiei de asigurări, prin care invocă generic calamitarea culturilor de, și -soarelui din cauza excesului de umiditate, datorită ploilor intermitente (fila 61 din dosarul de fond) și adresa nr. 78/15.07.2005 (fila 118 din dosarul de fond), adresată Primăriei, în care specifică că, la cultura de -soarelui, există băltiri pe o suprafață de 4,5 ha din 356 ha existente.
Aceste două înscrisuri se coroborează cu concluziile expertului tehnic din completarea raportului de expertiză tehnică (filele 145-146 dosar de fond) în care se reține că la cultura de -soarelui, producția a fost afectată pe o suprafață de 4,5 ha, iar nu pe suprafața de 356ha cum a reținut prima instanță de fond.
Argumentul reținut de instanța de fond, în sensul că, deși prin adresa reclamantei s-a menționat că suprafața afectată de cultura de -soarelui este de 4,5 ha, totuși ploile abundente au continuat și după data emiterii acestei adrese este superfluu, fiind vorba de o simplă prezumție a judecătorului fondului cu privire la afectarea în totalitate a culturii de 356 ha -soarelui, iar nu despre o probă certă sub aspectul prejudiciului suferit de intimata-reclamantă. Mai mult, o atare prezumție este infirmată de completarea la raportul de expertiză tehnică, dar și de constatarea făcută de intimata-reclamantă (fila 118 dosar fond) și de procesul-verbal întocmit și semnat de către acesta, aflat la fila 119 din dosarul de fond.
Curtea reține din analiza conținutului poliței de asigurare nr. -/24.05.2005, (fila 19 din dosarul de fond), că pentru cultura de -soarelui de pe suprafața de 356 ha ce face obiectul acestei asigurări) părțile au negociat o fransiză de 15%, suprafața de 4,5 ha afectată din cele 356 ha asigurate, încadrându-se în această cotitate.
Or, fransiza reprezintă procentajul de pierderi normale și inevitabile la care se poate aștepta orice asigurat și care nu constituie risc asigurabil, obiectul polițelor de asigurare fiind doar pierderile înregistrate care depășesc procentajul normal.
În ceea ce privește asigurarea culturii de 100 ha prin polița de asigurare nr. -/14.12.2004 (fila 20 din dosarul de fond), Curtea reține că, în ciuda celor susținute de intimata-reclamantă și reținute de instanța de fond, sub aspectul calamitării în totalitate a acestei culturi, din înscrisul aflat la fila 12 din dosarul de apel, înscris emanând chiar de la intimata-reclamantă, aceasta a realizat o producție de 153.800 kg de, în toamna anului 2005, aspect reținut și în completarea raportului de expertiză tehnică (fila 145 din dosarul de fond), ceea ce reprezintă o producție medie de 1.538 Kg conform concluziilor raportului tehnic, infirmând existența prejudiciului și, deci, producerea cazului asigurat convenit de părți în contractul de asigurare încheiat.
Sub aspectul certitudinii prejudiciului cauzat intimatei-reclamante, instanța de fond a acceptat în motivarea sentinței atacate că acest aspect nu este probat, reținând că probatoriul a fost administrat la peste 3 ani și fără a se verifica starea culturilor la fața locului, însă acest aspect se datorează conduitei pârâtei care nu a întocmit la timp dosarul de daune.
Curtea apreciază că o atare motivare, vădește imparțialitate în judecarea cauzei, întrucât, în speță, nu trebuia analizată culpa asiguratului în întocmirea dosarului de daune, acest aspect nefăcând obiectul prezentului litigiu și fiind irevocabil tranșat în sentințele nr. 1570/23.11.2006 și nr. 1571/23.11.2006. Or, din analiza contractelor de asigurare încheiate de părți,se reține obligația asiguratuluide a-l aviza pe asigurător conform art. 23 alin. B lit. c, menționând locațiile șiextinderile suprafețelor de culturi afectate, natura pagubelor șicuantumul estimativ al acestora.Sub acest aspect, Curtea a arătat deja că la cultura de -soarelui, intimata-reclamantă a reținut afectarea unei suprafețe de 4,5 ha din cele 356 cultivate, iar la cultura de de toamnă a realizat o producție medie de 1.538 Kg, contrar adresei de avizare a companiei de asigurări în care face referire la calamitarea integrală a culturilor menționate.
Cât privește adresa emisă de Administrația Națională de Meteorologie (filele 27-28 din dosarul de fond), Curtea apreciază că aceasta nu poate fi considerată ca o probă sub aspectul învederat al certitudinii prejudiciului creat societății asigurate, revenind acesteia obligația de a proba că fenomenele meteorologice reținute în această adresă, au afectat culturile asigurate prin dovada legăturii de cauzalitate, fapt infirmat de celelalte înscrisuriemanândde la intimata-reclamantă.
Pentru considerentele mai sus invocate, apreciind că, în speță, intimata-reclamantă nu a dovedit intervenția cazului asigurat prin cele două polițe de asigurare, neprobând prejudiciul efectiv suferit ca urmare a ploilor torențiale intervenite, având în vedere caracterul indemnitar al asigurării de bunuri, menit să preîntâmpine sinistrele voluntare, Curtea în baza art. 296 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 969 Cod civil, va admite apelul și va schimba sentința atacată, în sensul că, pe fond, va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Cât privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de apelanta-pârâtă, Curtea reține că aceasta este nefondată, soluția instanței de fond fiind corectă sub acest aspect, întrucât, în speță, deși există un termen special de 2 ani, acesta a fost întrerupt prin cealaltă acțiune promovată de intimata-reclamantă împotriva apelantei-pârâte, conform art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
În baza art. 274, Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, reținând culpa acesteia în continuarea prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - ASIGURĂRI -, cu sediul ales în G, str. B, -. 6/2 S, parter, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 223/29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -, cu sediul în comuna,sat, județul
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că, respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Obligă intimata la plata sumei de 3.343 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR. I-- - - -
GREFIER,
---
Red.Jud.C - 22.02.2010
Tehnored. - 23.02.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
