Spete pretentii comerciale. Decizia 911/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1124/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 911
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
*************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, împotriva Sentinței comerciale nr.5377/01.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic, care depune delegație, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având cuvântul pe cereri, reprezentantul recurentei susține că nu are cereri de formulat.
Curtea declară dezbaterile închise și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței comerciale în sensul admiterii cererii și obligarea intimatei la penalități conform art.13 din contract care cuprinde mențiuni cu privire la plata penalităților.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.5377/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea formulată de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Instanța de fond a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26.272,15 lei reprezentând penalități de întârziere calculate ca urmare a nerespectării clauzei nr.12.6 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 29/21.12.2002.
Tribunalul a reținut că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, se adoptase OUG nr.25/2002 privind controlul postprivatizare care, în articolul 4, prevedea că societățile privatizate prin vânzare-cumpărare de acțiuni sunt supuse controlului post privatizare pe toată perioada de derulare a contractului de privatizare. Prin perioada de derulare a contractului se înțelege perioada în care obligațiile părților contractante se vor îndeplini conform contractului și prevederilor OUG nr. 25/20002.
În consecință, instanța de fond a apreciat că obligația de comunicare a schimbării sediului societății privatizate subzistă pe toată perioada de derulare a contractului.
Cu toate acestea, principala obligație contractuală, aceea de plată a prețului, a fost îndeplinită la data de 4.10.2002, iar termenul de 1 an prevăzut în contract pentru alte categorii de obligații a expirat în anul 2003.
În ceea ce privește obligațiile cumpărătorului pentru care nu a fost prevăzut un termen în contract, tribunalul a reținut că acestea nu justifică continuarea controlului postprivatizare, întrucât nu pot fi considerate obligații cu un termen perpetuu. O asemenea interpretare a clauzelor contractului ar însemna o imixtiune perpetuă a vânzătorului în activitatea societății privatizate, ceea ce este contrar economiei de piață.
În consecință, tribunalul a constatat că nu se poate reține că data sesizării instanței ar fi situată în interiorul termenul de derulare a contractului dintre părți, astfel încât cererea de plată a penalităților de întârziere este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei pârâte la plata penalităților de întârziere.
În esență, în motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a stabilit în mod greșit că părțile nu se mai află în perioada de derulare a contractului, întrucât articolul 3 din OG nr.25/2002 definește această perioadă ca fiind perioada până la îndeplinirea oricăreia și tuturor obligațiilor părților contractante.
Este adevărat că pârâta și-a adus la îndeplinire majoritatea obligațiilor contractuale, însă, la data la care a decis modificarea sediului societății, contractul era în derulare, astfel încât aceasta ar fi trebuit să respecte prevederile articolului 12.6 din contractul încheiat, adică să comunice apelantei în termen de 30 de zile orice modificare cu privire la sediul social.
Recurenta a mai învederat că nerespectarea acestor obligații se sancționează prin plata de către cumpărător a unei penalități de 20 % din prețul plătit pentru pachetul de acțiuni achiziționat.
Conform articolului 86 din OUG nr. 51/1998 modificată, recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și toate aspectele în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor articolului 3 alin. 1 lit. c din OG nr.25/2002, în forma în vigoare la data încheierii contractului, perioada de derulare a contractului este perioada până la îndeplinirea oricăreia și a tuturor obligațiilor părților contractante, conform prevederilor contractului și ordonanței, aceasta fiind perioada în care subzistă controlul AVAS postprivatizare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că principala obligație a cumpărătorului a fost îndeplinită la data de 4.10.2002 și că o serie de obligații au devenit scadente în anul 2003.
Conform textului amintit, perioada de derulare a contractului curge până la data îndeplinirii tuturor obligațiilor și nu până la data îndeplinirii obligației principale, dar, din analiza conținutului contractului rezultă că, pentru unele obligații, termenul de respectare a acestora a acestora a fost stabilit pentru o perioadă de un an de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, altele au fost executate anterior încheierii contractului, iar pentru alte obligații nu este prevăzut nici un termen (de exemplu obligațiile prevăzute în art. 12.1, 12.3 sau 12.6). De exemplu, conform clauzei cuprinsă în art. 12.2, cumpărătorul s-a obligat să nu modifice firma și emblema în actul constitutiv al societății pe o perioadă de un an de la semnarea contractului. Pentru alte obligații, termenul de respectare a acestora a fost stabilit la o perioadă de un an de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, așa cum se prevede prin clauza cuprinsă în art. 10.4 din contract. Respectarea clauzei cuprinsă în art. 12.6 nu este supusă unui termen, dar curtea consideră că obligația de a comunica schimbarea sediului nu poate fi considerată perpetuă, spre deosebire de alte obligații, însă, în același timp, nu se poate stabili termenul în care cumpărătorul era ținut să o respecte, contractul părților nefiind explicit în acest sens.
De asemenea, se vor avea în vedere și prevederile art. 3.1 din contract care se referă la preluarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, împreună cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legislația română și de contract la data plății prețului acțiunilor. Întrucât cumpărătorul a plătit integral prețul contractului la data de 4.10.2002, rezultă că de la această dată el putea exercita toate drepturile acționarilor, respectiv și pe acela de a decide cu privire la modificarea sediului social, clauza contractuală fiind neclară prin raportare la art. 12.6 din contract.
Deși penalitățile de întârziere reprezintă o sancțiune contractuală prestabilită, curtea constată că nu poate stabili termenul pentru care cumpărătorul era ținut să îndeplinească obligația, iar conform art. 970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună credință, iar acestea obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le dă obligației, după natura sa.
În cauza pendinte, întrucât nu se poate stabili termenul în care cumpărătorul era ținut să respecte obligația prevăzută în art. 12.6 din contract, iar cumpărătorul a comunicat totuși autorității schimbarea sediului social, la solicitarea acesteia, în cursul anului 2005, convocarea la conciliere prin care s-a considerat că nu a fost respectată clauza contractuală a fost adresată intimatei abia în anul 2007, curtea constată că nu ar fi echitabil ca intimata să fie obligată la plata penalităților de întârziere în cuantumul solicitat de recurenta-reclamantă, hotărârea instanței de fond fiind temeinic motivată în acest sens.
Față de cele reținute mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.5377/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.09.2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
9.10.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
