Spete pretentii comerciale. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/A/2008

Ședința publică din 21 aprilie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției

JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus

GREFIER: ---

La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamantul -, împotriva Sentinței comerciale nr. 4168 din 1 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâta intimată - - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA C-N, având ca obiect pretenții.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 11 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 aprilie 2008 și ulterior pentru data de 21 aprilie 2008.

CURTEA:

Prin sentința comercială nr.4168 din 1 noiembrie 2007 Tribunalului Clujs -a respins cererea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei - - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA C-, având ca obiect plata de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cerere reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA solicitând, în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 252.679 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse imobilului din C N,--52 proprietatea sa și a soției, prin prăbușiri sau alunecări de teren ce constituie risc acoperit în virtutea contractului de asigurare nr. A - din 3 mai 2006.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea asigurătorului la plata unei despăgubiri reduse față de suma cerută în principal, proporțional cu raportul dintre prima încasată și cea care ar fi fost stabilită conform tarifelor de prime, dacă pârâta ar fi cunoscut toate detaliile referitoare la aprecierea și circumstanțierea riscului asumat prin poliță.

Această solicitare a fost făcută, conform susținerilor reclamantului, numai în măsura în care instanța ar aprecia că cunoașterea studiului geotehnic ce releva existența în zonă a unor alunecări de teren, ar fi constituit pentru asigurător împrejurarea esențială privitoare la risc.

În motivare, reclamantul a susținut că a încheiat cu pârâta un contract de asigurare de bunuri având ca obiect asigurare multirisc a imobilului din C N,--52 și că în baza acestui contract asigurătorul se obliga să acopere pagubele ocazionate prin prăbușiri sau alunecări de teren produs atât clădirii cât și conținutului acestuia și instalațiilor, suma asigurată fiind echivalentul valorii de 120.000 Euro.

La data de 20 iunie 2006 fost constatată dauna provocată imobilului din alunecări de teren de către reprezentantul asigurătorului și s-a dispus deschiderea unui dosar de daună nr. -, reclamantului fiindu-i solicitat, conform susținerilor acestuia, un deviz de lucrări de reparații precum și prezentarea studiului geotehnic realizat cu ocazia documentației tehnice, în vedere autorizării construcției.

Totodată s-a susținut că acest document a fost realizat prin intermediul societății de proiectare cu care s-a contractat efectuarea demersurilor tehnice în vederea obținerii autorizației de construire și că din conținutul proiectului rezultă că în zonă s-au produs în trecut fenomene de instabilitate, care au afectat construcții, drumuri și conducte, dar care oricum confirmă posibilitatea construirii, cu respectarea unor condiții de fondare.

Cu toate acestea, asigurătorul a apreciat că reclamantul nu ar fi declarat existența unor împrejurări esențiale referitoare la risc, la momentul întocmirii cererii de asigurare, motiv pentru care a refuzat plata despăgubirii, în temeiul art. 83 și 94 din Condițiile generale de asigurare.

Reclamantul apreciază că asigurătorul a refuzat plata în mod abuziv, întrucât în cauză nu suntem în prezența celor 4 situații limitativ prevăzute în contract, în care se poate refuza plata.

Reclamantul apreciază că aceste situații care exclud obligația asigurătorului de a acoperi prejudiciul trebuie interpretate restrictiv, neputând fi extinse la alte cazuri enunțate și că în prevederile condițiilor de asigurare generale ori speciale din polița de asigurări încheiat între cele două părți litigante, nu figurează situația în care în zona imobilului construit conform standardelor tehnice și în urma obținerii tuturor avizelor și autorizațiilor legale au mai avut loc alunecări de teren, cu atât mai mult cu cât acestea s-ar fi produs într-o perioadă anterioară cu 30 de ani subscrierii poliței.

Invocarea de către asigurător a relei credințe din partea reclamantului, constând în nedeclararea informațiilor existente în proiectul geotehnic efectuat în vederea edificării construcției este apreciată de reclamant ca o găselniță, susținând că din partea sa nu există rea credință, întrucât la data completării cererii de asigurare, nu a cunoscut conținutul proiectului geotehnic și implicit existenta unui risc crescut de alunecări de teren. Mai arată reclamantul că nu a avut cunoștință de existența proiectului geotehnic depus la dosarul de autorizare a construcției sale, că întreaga documentatie tehnică, în vederea obtinerii autorizatiei de construire a fost realizată de un proiectant de specialitate, fără însă ca reclamantul să aibă vreun moment cunoștință despre existența, necesitatea și conținutul proiectului.

Reclamantul a mai arătat că proiectul este întocmit pentru- în timp ce reclamantul a construit imobilul pe aceeași--52 și că deși este foarte posibil ca aspectele geotehnice relevate în proiect să fie valabile și pentru o proprietate vecină, proiectul nu era adresat reclamantului. Pe cale de consecință, se apreciază că refuzul de plată fundamentat pe faptul că asiguratul nu ar fi declarat fenomenele sesizate în proiectul tehnic, fenomene pe care nu le cunoștea, nu îl îndreptățește pe asigurător să refuze plata.

Pe de altă parte, reclamantul consideră că existența în trecut a acelor alunecări de teren în zonă, nu constituie împrejurare esențială privitoare la risc, din raport nerezultând faptul că zona ar fi periculoasă pentru construcție, existând autorizație de construire eliberată.

Reclamantul a mai arătat că "împrejurarea esențială" se determină pe baza documentelor contractuale după verificarea îndeplinirii obligației de informare de către asigurător, reclamantul susținând că asigurătorul nu i-a adus la cunoștință faptul că informațiile din acel proiect geotehnic ar fi fost esențiale și că în situația în care nu le-ar fi declarat, ar fi fost culpabil.

Reclamantul mai susține că prin adresa nr. 40101 din 20.07.2006 asigurătorul își motivează refuzul de a asigura despăgubiri, prin faptul că solicitantul asigurării ar fi declarat că zona în care este amplasată construcția nu este o zonă periclitată de alunecări de teren, ori este de esența contractului de asigurare existența unui risc posibil dar incert că se va produce.

Față de art. 83 și 84 din Condițiile generale de asigurare pe care pârâta și-a întemeiat refuzul de plată, reclamantul apreciază că nu sunt întrunite în cauză și că pârâta a refuza în mod abuziv plata oricăror despăgubiri, apreciind în mod unilateral și nefundamentat că nu ar fi încheiat deloc asigurarea, dacă ar fi avut toate informațiile referitoare la risc.

Reclamantul consideră că și în situația în care asigurătorul ar fi cunoscut fenomenele de instabilitate, ar fi încheiat polița de asigurare, însă cu obligația din partea asiguratului de a achita o primă de asigurare mai mare, sens în care reclamantul a solicitat obligarea asigurătorului la plata unor despăgubiri reduse față de cererea formulată în petitul principal din acțiune, considerând că existența unui contract valabil încheiat îl obligă pe asigurător să execute contractul, acordând despagubiri.

Pârâta - ASIGURĂRI TRANSILVANIA a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamant.

În motivare, a arătat că în conformitate cu art. 17 din Condițiile Generale de Asigurare privind asigurările de bunuri aparținând persoanelor fizice de care reclamantul a luat la cunoștință și cu care a fost de acord prin semnarea contractului de asigurare, declarația de asigurare are valoarea de document, se completează în mod obligatoriu de către asigurat, stă la baza încheierii contractului de asigurare și face parte integrantă din acesta, pârâta considerând că în speță asiguratul nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau, motiv pentru care își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 83 din Condițiile Generale de Asigurare, întrucât reclamantul a susținut în declarația de asigurare, completată la încheierea contractului, că zona în care este amplasată construcția nu este o zonă periclitată de alunecări de teren.

Urmare formulării cererii de despăgubiri de către reclamant și solicitării de documente suplimentare, respectiv autorizația de construire, planul de fundație și proiectul geotehnic, pârâta susține că a constatat existența unor factori de risc naturali, care urmau să producă costuri ridicate la realizarea construcției și chiar unele degradări, inginerul ce a întocmit proiectul, avertizând cu privire la existența unor prăbușiri de teren și alunecări în zona din apropierea edificării constructiei aparținând reclamantului.

În aceste condiții, susținerile reclamantului în sensul că nu cunoștea conținutul proiectului geotehnic, sunt irelevante în cauză conform aprecierii pârâtei, deoarece beneficiarul avea obligația să verifice și să cunoască punctul de vedere al specialistului, înainte de a solicita autorizația de construire și de a începe lucrările efectiv de construcție a casei. Cât privește afirmația reclamantului că existența în trecut a acestor alunecări de teren în zonă, nu ar constitui împrejurări esențiale privitoare la risc, pârâta arată că asigurătorul ar fi refuzat încheierea contractului, în situatia în care ar fi avut cunoștintă despre existenta riscului alunecărilor de teren.

Înlăturarea declarației de asigurare a reclamantului și a clauzei referitoare la obligarea asiguratului de a aduce la cunoștința asigurătorului posibilele riscuri, ar însemna încălcarea disp. art. 13 din Legea nr. 136/1995, pârâta susținând că aceste clauze există la toate societățile de asigurări.

Refuzul pârâtei de a plăti despăgubirile solicitate de reclamant, este argumentat și pe disp. art. 93 din condiții, dispoziție din care rezultă că răspunderea asigurătorului intervine numai atunci când declarațiile și răspunsurile asiguratului la întrebările din declarația de asigurare sunt adevărate.

Prima instanță a reținut că între reclamant și pârâtă s-a încheiat la data de 12 mai 2005 un contract de asigurare bunuri nr. pentru imobilul din C-N,--52, contract în baza căruia a fost emisă polița de asigurare nr.A- încheiată la data de 3 mai 2006.

Polița acoperea, conform condițiilor speciale de asigurare, pagubele produse prin prăbușiri sau alunecări de teren și vizau atât clădirea, cât și conținutul acesteia și instalațiile.

Suma asigurată a fost echivalentul a 120.000 Euro, iar prima de asigurare era în cuantum de 220 Euro, durata asigurării fiind 12 luni, cu începere de la data de 13 mai 2006 până la data de 12 mai 2007.

Ca variantă de asigurare a fost aleasă varianta multirisc, care în conformitate cu prevederile art. 8 includea toate riscurile de la varianta extinsă plus avariile accidentale ale instalațiilor de apă, canal, încălzire, inundarea bunurilor asigurate și furt.

La data de 20 iunie 2006 s-a produs evenimentul asigurat, motiv pentru care, urmare solicitării reclamantului, pârâta a deschis dosarul de daune nr.-, comunicându-i reclamantului prin scriptul depus la dosarul cauzei la fila 18 faptul că în baza prev. art.83 coroborat cu disp. art.17, 18 și 93 din Condițiile generale de asigurare privind asigurările de bunuri, că nu îi vor fi acordate despăgubiri, pârâta arătând că denunță cu efect imediat contractul de asigurare A-.

Prima instanță a apreciat refuzul pârâtei ca fiind justificat, reținând că asigurarea încheiată între reclamant și pârâtă face parte din categoria contractelor de asigurare facultative, contractul de asigurare fiind acel contract prin care una din părți, numită asigurat, se obligă să plătească celeilalte părți, numită asigurător, o anumită sumă de bani (prima de asigurare), iar asigurătorul se obligă ca, în ipoteza survenirii cazului asigurat, să plătească asiguratului ori terțului beneficiar indemnizația de asigurare - despăgubire sau suma asigurată.

Conform dispozițiilor art. ll din Condițiile generale de asigurare, asiguratul, respectiv reclamantul, se obliga să-i plătească asigurătorului, pârâtei, o primă de asigurare în cuantum de 220 Euro, iar asigurătorul să preia asupra sa riscul producerii unui eveniment asigurat, obligându-se ca la producerea acestuia să plătească asiguratului o despăgubire în limitele și la termenele convenite în contractul de asigurare și în baza condițiilor stabilite contractual.

Fiind vorba de o asigurare facultativă de bunuri se impune a se preciza faptul că încheierea contractului s-a tăcut cu luarea în considerare a art.2 din Legea nr.136/1995 actualizată, conform cărora raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare, spre deosebire de asigurările obligatorii, în care aceste drepturi și obligații sunt stabilite prin lege.

În vederea încheierii contractului de asigurare persoana care dorește să încheie un astfel de contract trebuie să facă o ofertă de contract, denumită "Declarație de asigurare" în care trebuie să răspundă deschis la întrebările formulate de asigurător, cele două părți litigante stipulând în mod expres acest fapt în cuprinsul art.12.

Conform prev. art.17 din Condițiile generale de asigurare (12), declarația de asigurare are valoare de document, completându-se în mod obligatoriu de către asigurat, fiind semnat pe proprie răspundere de către acesta și, aspect foarte important, stă la baza încheierii contractului de asigurare, făcând parte din acesta.

Altfel spus, înainte de încheierea contractului de asigurare, asiguratului îi revenea obligația de a răspunde la o serie de întrebări, declarația de asigurare putând fi asimilată unei oferte de contract pe care asiguratul o face asigurătorului, cu mențiunea că întrebările erau formulate de acesta din urmă.

Art.18 din Condițiile generale de asigurare stabilește și conținutul declarației de asigurare, aceasta cuprinzând împrejurările esențiale referitoare la risc pe care asiguratul le cunoaște, precum și condițiile în care acesta dorește întocmirea contractului.

În cuprinsul clauzei inserate la același articol, teza finală, există stipulată o condiție, conform căreia respectarea riguroasă a obligațiilor ce-i revin asiguratului, precum și presupunerea că declarațiile și răspunsurile acestuia sunt adevărate vor fi o condiție ce precede orice răspundere ce revine asigurătorului.

Prima instanța a apreciat că declarația de asigurare relevă existența unor aspecte importante referitoare la risc, pe care asiguratul este obligat să le aducă la cunoștința asigurătorului și de care depinde încheierea contractului, întrucât asigurătorul va încheia contractul de asigurare doar în condițiile în care cele declarate de asigurat în declarația de asigurare corespund așteptărilor acestuia.

Din conținutul declarației de asigurare depusă la dosar la fila 58, instanța a reținut faptul că la întrebarea privind existența unei zone periclitată de inundații, alunecări de teren, prăbușiri de stânci, grad ridicat de producere a accidentelor rutiere, reclamantul a menționat că zona în cauză nu este o zonă periclitată de astfel de fenomene.

Declarația de asigurare a fost completată de asigurat la data de 12 mai 2005, anterior încheierii contractului de asigurare, iar raportul de inspectie de risc pentru asigurarea de bunuri încheiat de un inspector reprezentant al pârâtei are la bază declarația de asigurare dată de reclamant, nefiind făcută vreo mențiune cu privire la măsuri obligatorii sau recomandări stabilite pentru asigurat în vederea încheierii contractului.

Reclamantul a declarat că zona nu este una periclitată de fenomene de natura alunecării de teren în mod eronat, întrucât, așa după cum rezultă din planul geotehnic depus la dosar de către reclamant (22-27), plan geotehnic efectuat de ing. geolog pentru un alt imobil decât cel aparținând reclamantului, însă vizând-, versantul sudic al dealului are pante accentuate și în decursul timpului s-au produs fenomene de instabilitate ale terenului care au afectat drumuri, construcții, conducte etc.

În amonte de amplasament și înspre vest str.- urcă în accentuată, în anii 1970-1975 în această zonă producându-se alunecări de teren care au afectat terenuri și drumuri.

Din cuprinsul aceluiași plan geotehnic rezultă faptul că în zonă sunt numeroase și variate fenomene active de instabilitate ale terenului (alunecări, prăbușiri, scurgeri de, praguri și ebulmente de alunecare, rupturi de pământ, crăpături adânci în teren, acumulări și stagnări de apă în spatele terenului prăbușit).

În decursul timpului, în special în perioadele cu precipitații atmosferice abundente s-au produs mari alunecări de teren care au distrus și afectat drumuri și rețele subterane, aceste fenomene producându-se mai ales în anii 1940, 1952, 1970, 1975, 1982 etc.

Se poate reține și faptul că expertul făcea mențiunea în cuprinsul planului că precipitațiile reduse din ultima vreme, anterioară întocmirii planului, au făcut ca terenul să se consolideze și fenomenele de instabilitate să se reducă, ca și intensitate, motiv pentru care persoanele neavizate au considerat zona ca stabilă.

Totodată, urmare forajului executat pe amplasament, s-a constatat că terenul este argilos și că în porțiunea de teren cu accentuată materialul nu prezintă siguranță, la suprasarcina construcției existând riscul să se disloce sau să se prăbușească.

Acest plan geotehnic a fost anexat documentației și depus la primărie în vederea eliberării autorizației de construire pentru edificarea imobilului ce a făcut obiectul asigurării, Consiliul Local al Municipiului C-N comuni când instanței toate înscrisurile și documentele care au stat la baza eliberării autorizatiei de construire (179-215) emise în favoarea reclamantului.

Împrejurarea că acest plan nu a fost depus de către reclamant nu are relevanță în cauză, atâta timp cât, după cum însăși reclamantul recunoaște în cuprinsul cererii introductive, a contractat realizarea întregii documentații tehnice în vederea obținerii autorizației de construire cu un proiectant de specialitate. Faptul că proiectantul a anexat documentației acest studiu geotehnic fără ca reclamantul să aibă cunoștință de el și nici de necesitatea ori conținutul proiectului nu are relevanță în cauză, atâta timp cât reclamantul este cel în numele căruia s-a solicitat autorizația de construire și căruia îi profita rezultatul demersurilor făcute de proiectant.

Împrejurarea că reclamantul nu a depus diligențele minime unui viitor bun proprietar pentru a lua cunoștință despre documentația depusă în vederea eliberării autorizatiei de construire nu îl exonerează de obligația de a lua cunoștință despre conținutul acestei documentații și implicit de consecințele acestei omisiuni.

Sustinerile reclamantului în sensul că proiectul geotehnic este întocmit pentru- nu au relevanță în cauză, cu atât mai mult cu cât planul geotehnic a fost anexat documentației depuse pentru eliberarea autorizației, fiind deci necesară existenta unui astfel de studiu, în conditiile în care este de notorietate de faptul că str.- este o stradă cu risc crescut de alunecări de teren, iar faptul că reclamantul nu a fost suficient de diligent și nu a întocmit pentru- un studiu geotehnic la zi nu îl exonerează de obligațiile ce-i reveneau și de suportarea riscurilor inerente unui astfel de comportament, având în vedere că acest studiu a stat la baza eliberării autorizației de construire.

Instanța a apreciat că utilizarea proiectului destinat unui proprietar vecin îi este direct imputabilă reclamantului, dat fiind faptul că acesta era direct interesat în realizarea construcției și ar fi trebuit să dea dovadă de diligențe sporite pentru a cunoaște toate aspectele legate de terenul pe care urma să se edifice construcția proprietate.

În condițiile în care asiguratul a dat răspunsuri inexacte în declarația de asigurare, negând existența alunecărilor de teren în zonă, instanța a apreciat că îi sunt aplicabile disp. art.83 din Condițiile generale de asigurare, conform cărora dacă se constată că asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete cu privire la datele luate în considerare la încheierea asigurării, asigurătorul are dreptul, după producerea evenimentului asigurat, să refuze plata despăgubirii dacă, cunoscând exact toate datele din declarația de asigurare, contractul nu s-ar fi încheiat.

Aprecierile reclamantului în sensul că refuzul pârâtei de a achita despăgubirile pentru pagubele produse imobilului proprietatea sa ar goli contractul de cauză juridică pentru asigurat, întrucât asigurătorul ar încasa prima și nu s-ar angaja la nici o prestație contractuală, nu pot fi reținute, deoarece din punct de vedere teoretic inexistența sau imposibilitatea producerii riscului din chiar momentul încheierii contractului ar justifica nulitatea contractului, ori în cazul în speță nu poate fi vorba de o astfel de situație, în realitate riscul asigurat producându-se.

A considerat prima instanță că în condițiile în care un răspuns pozitiv la întrebarea privind existența alunecărilor de teren ar fi avut drept rezultat refuzul societății de asigurare de a încheia contractul, atâta timp cât în cadrul asigurărilor facultative părțile sunt îndreptățite să încheie sau nu acest contract în funcție de condițiile concrete și împrejurările esențiale constatate.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic ing., expert asistent și, edificarea construcției s-a făcut în conformitate cu proiectul de execuție, expertul menționând faptul că str.- este luată în evidența geotehnică și a Primăriei Municipiului C-N, ca un teren cu instabilitate care se manifestă în anumite zone prin alunecări de teren (267). Din acest motiv proiectarea și execuția, conform aprecierilor expertului, trebui a efectuate cu multă atenție, impunându-se o executare foarte migăloasă a forajelor geotehnice ce trebuie făcute la fiecare al viitoarei constructii; fundatia trebuia să se găsească la o adâncime astfel încât să se încastreze în terenul bun de fundare, cu mențiunea că acest teren este dat de studiile geotehnice care stau la baza forajelor geotehnice și că în cazul în speță nu a fost găsit nici un plan din care să vi rezulte executarea unor astfel de foraje geotehnice.

Totodată, expertul a menționat faptul că în cadrul proiectului de execuție a fost aleasă o fundare la o adâncime de numai 1,70 metri iar în urma studiilor efectuate la consolidare fundația a ajuns la 4,5 metri adâncime, având o lățime de 1 metru, puternic armată pe toată înălțimea, prevăzută cu centuri armate pe toată circumferinta clădirii.

După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuată în cauză efectuarea unui studiu geotehnic era imperios necesară în cauză, iar riscul neefectuării unui astfel de studiu și preluarea unui studiu existent anterior pentru o altă construcție situată la nr.56 față de nr.50-52 la care se află din punct de vedere administrativ imobilul proprietatea reclamantului, îi aparține în exclusivitate acestuia, inclusiv sub aspectul declarării unor împrejurări esențiale eronate, care ar fi determinat pârâta să nu încheie contractul de asigurare.

Nu se pot reține susținerile reclamantului că întrebările cuprinse în declarația de asigurare nu ar fi împrejurări esențiale întrucât această declarație reprezintă ea însăși o ofertă pentru a contracta, de răspunsurile date depindea însăși încheierea contractului de asigurare.

Faptul că proiectantul nu i-a adus la cunoștință beneficiarului autorizației de construire împrejurarea că, în vederea obținerii autorizației este necesar un proiect geotehnic sau că a utilizat un proiect întocmit pentru un imobil învecinat, nu-i poate fi imputat asigurătorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să achite suma de 252.679 lei, cu titlu de despagubiri pentru daunele produse imobilului situat in C-N--52,p rin prabusiri/alunecari de teren,ce constituie risc asigurat in virtutea Contractului de asigurare a bunurilor nr.A - din 3 mai 2006; să fie obligată parata sa-i achite dobanda aferenta sumei solicitate mai sus, incepand cu data cand trebuia sa-i achite despagubirea, respectiv 23 iunie 2006, data intocmirii Procesului-verbal de constatare a daunelor intocmit de catre asigurator si pana la achitarea integrala a acesteia; obligarea paratei intimate la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata in fond si apel.

În motivarea apelului reclamantul a arătat că instanta de fond, prin interpretarea data, a distorsionat sensul dispozitiilor legale privind riscul asigurat, care trebuie sa fie posibil a se produce, ca si cauza juridica a contractului de asigurare, in acest sens specificandu-se in art.14 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania ca "daca riscul asigurat a devenit imposibil,contractul se reziliaza de drept."

Totodata, conform art.19 din aceeasi lege se precizeaza exonerarea asiguratorului de la plata despagubirilor in situatia in care "riscul este produs din culpa asiguratorului",ceea ce in speta nu este aplicabil, intrucat nicidecum riscul asigurat,alunecarea de teren, nu s-a produs din culpa reclamantului, ci, asa cum se specifica si in Procesul-verbal de constatare a daunelor din 23.06.2006 incheiat de catre inspectorul de daune, angajat al paratei, s-a produs ca "urmare a caderilor masive de precipitatii."

Pe de alta parte, instanta de fond instituie, depasindu-si atributiile, substituindu-se firmei de asigurare, obligatii suplimentare in sarcina reclamantului pentru a raspunde intrebarilor din Declaratia de asigurare, respectiv obligatia de a cunoaste continutului studiilor geotehnice privind terenul din zona. Firma parata nu mi-a impus ca si conditie prealabila completarii declaratiei si semnarii contractului de asigurare intocmirea unui astfel de proiect al carui continut nu-l cunoaște. Raspunsurile din declaratie le-a dat din ceea ce stia privind terenul său, pe care se construia cladirea ce se asigura, care era un teren plat, element cunoscut de reprezentantii firmei, pentru ca aceasta caracteristica este retinuta in Raportul de inspectie de risc pentru asigurarea de bunuri pentru locuinte si anexe gospodaresti incheiat de inspector lulia, angajata paratei, la data de 3 aprilie 2006. Nu i-a pus niciodata problema ca notiunea "zona" din declaratie se refera la alt teren decat cel din proprietatea sa sau din vecinatatea acesteia,cu caracteristici proprii, fara urme de alunecari de teren.

Totodata,instanta nu a remarcat si nu a luat in considerare faptul ca raspunsul reclamantului cu nu viza daca stia ca "zona",adica terenul său de la numarul 50-52 din strada -,este o zona "periclitata"(nu predispusa la alunecari de teren).La data cand a cumparat terenul, cand a construit, cand a completat declaratiile de asigurare si pana s-a produs alunecarea de teren,proprietatea sa nu a fost "periclitata" de astfel de evenimente. ln acest sens, concluziile studiului geotehnic pe care angajatii săi I-au folosit la primarie, fara stiinta sa, intrucat nu a angajat niciodata un specialist geolog pentru intocmirea unui astfel de proiect, care vizeaza cu totul alt imobil decat cel asigurat,este fara relevanta. Concluziile lui nu au si nu trebuie sa aiba nici un fel de consecinte pentru a exonera parata de la plata despagubilor catre el. EI ar putea fi luat in considerare pentru despagubirile, daca ar fi cazul, aferente acelui imobil. Oricum,chiar daca ar fi avut relevanta, in cauza nu s-a probat niciodata faptul ca ar fi cunoscut concluziile acestui studiu. Nu este permis unei instante ca intr-o astfel de cauza sa faca referiri la alte imobile, sa i se impute ceea ce nici firma debitoare nu i-a imputat si sa foloseasca ca mijloc de proba prezumtia. Pe baza unei simple prezumtii, ca ar fi de rea-credinta, s-au structurat toate considerentele sentintei, astfel incat sa i se respinga actiunea. Chiar daca ar fi cunoscut continutul studiului geotehnic, din acest document nu reiese o concluzie categorica cum ca intreaga zona ar fi supusa riscului alunecarilor sau prabusirilor de teren. Dimpotriva, se mentioneaza expres la pagina 3 din acest studiu "ca zona de platou a terenului a rezistat in timp fenomenelor de instabilitate produse pe acest versant"(sudic,unde ne situam)"ln ultimul timp,am traversat o perioada de precipitatii mai restranse, fapt ce a facut ca terenul de pe versant sa se consolideze si fenomenele de instabilitate sa se reduca ca intensitate."(pag.4)

Totodata, in text se mentioneaza ca pe portiunile de teren cu panta accentuata acest material (argilos) nu prezinta siguranta. Terenul pe care am construit nu este nicidecum un astfel de teren, dimpotriva este teren plat (cel cu constructia) si usoara panta(curtea si gradina).

Oricum, desi instanta de fond a luat ca baza a probatiunii acest studiu geotehnic, el cuprinde mari contradictii, l-a analizat trunchiat, cu ignorarea tocmai aspectelor mai sus mentionate, incidente in speta.

geotehnic este depus la primarie in vederea emiterii autorizatiei de construire a locuintei si constituie anexa la Autorizatia de construire nr.1949/24.08.2001. EI a fost studiat si autorizat de specialistii Serviciului urbanism din cadrul Primariei C-N care nu au concluzionat ca zona in care urma sa construim casa de pe strada - ar fi cu risc de alunecari de teren si au admis efectuarea constructiei pe baza proiectului de executie care a avut in vedere concluziile studiului geotehnic.

Asadar, daca specialistii nu au considerat ca ar fi probleme sau riscuri in zona,nu intelege cum s-ar putea sa se pretinda si, totodata, sa se considere culpa majora a reclamantului ca ar fi cunoscut situatia de risc in baza acelui studiu geotehnic, conducand astfel la convingerea instantei ca a dat declaratii care ar exonera parata de plata despagubirilor aferente.

Reaua mea credinta in cauza nu s-a demonstrat. Firma asiguratoare ar fi exonerata de la plata daca as fi fost de rea-credinta cand a completat declaratia. Stiind consecintele declaratiilor facute cu rea-credinta la incheierea contractului de asigurare, asa cum ele sunt stipulate in art.88 din Conditiile generale de asigurare, respectiv "daca se constata ca asiguratul a fost de rea-credinta in declaratiile facute, asiguratorul, dupa producerea evenimentului asigurat, va refuza plata despagubirilor, fara restituirea primelor de asigurare platite".

Totodata, toate raspunsurile cuprinse in Declaratia de asigurare initiala, data de catre reclamant la data de 12 mai 2005, si care sunt identice cu cele din Declaratia pe care a dat-o in data de 3 mai 2006, au fost verificate,fara a se constata "neconcordante intre declaratie si situatia reala" a imobilului de catre inspector I,angajatul asiguratorulul. Deci,prepusul asiguratorului a verificat imediat buna mea credinta si a ajuns la concluzia ca reclamantul este o parte contractanta de incredere cu care poate incheia un contract de asigurare in conditiile legii. Aceste demersuri si concluziile lor trebuie sa aiba consecinte, in egala masura, asupra mea, dar si asupra asiguratorului care, fiind o firma specializata in asigurare de riscuri, si-a luat toate masurile pentru a nu fi inselata. Chiar se poate prezuma, in ceea ce o priveste,ca stia specificul zonei in care se afla proprietatea sa asigurata, si a considerat ca sunt temeiuri pentru incheierea unui contract valabil. Firmele de asigurari cunosc zonele cu risc si este o practica in a incheia contracte doar in zone despre care stiu ca sunt fara riscuri, furnizandu-si informatii in acest sens chiar de la primariile competente.

Art.9 din Conditiile speciale de asigurare nr.1 mentioneaza la pct.f ca si situatie de excludere de la asigurare "pagubele produse imobilelor ca urmare a executarii acestora fara autorizatie de constructie, fara respectarea planurilor de rezistenta (lipsei unor elemente de rezistenta cuprinse in proiectul ce a stat la baza emiterii autorizatii) si fara respectarea calitatilor de rezistenta a materialelor puse in opera",precum si daca pagubele s-au produs prin neangajarea de personal cu calificare si autorizare valabila sau cu nerespctarea legilor specifice.Niciuna din aceste situatii nu-i este aplicabila, intrucat a respectat cu strictete ceea ce s-a impus prin Autorizatia de construire nr.1949/24.08.2001 eliberata de Primarul municipiului C-N, autorizatie emisa fara conditii, in baza proiectelor intocmite de specialistul proiectant pe care I-a angajat. ln aceasta situatie nu prezinta relevanta concluziile expertizei de specialitate intocmite in cauza, intrucat s-a insistat de catre instanta sa se raspunda cum ar fi trebuit construita casa pe un teren asa cum este el caracterizat pentru nr.56 din strada - in studiul geotehnic depus la dosar si nu cum trebuia construita conform planurilor casei mele. Bunele diligente le-a depus cand a respectat intrutotul prevederilor actelor avizate de catre organele competente in autorizarea constructiilor si,ca atare,numi se poate imputa ca nu m depus mai mult decat ceea ce legea îi impunea,asa cum a facut instanta de fond.Edificarea constructiei s-a efectuat intocmai proiectelor avizate si autorizatiei de construire emise in baza lor, situatie confirmata prin eliberarea de catre specialistii Primariei municipiului C-N a de luare in folosinta a casei ce face obiectul contractului de asigurare cu parata. De altfel, instanta de fond a cunoscut aceste aspecte,dar le-a ignorat in solutia adoptata,deoarece a solicitat depunerea la dosarul cauzei a intregului dosar de autorizare a constructiei ce face obiectul litigiului.

Situatia prevazuta la Cap.VI din Conditiile generale de asigurare, art.72 pct.d,in sensul ca nu se acorda despagubiri pentru "daune produse cladirilor situate in zone periclitate de inundatii, alunecari de teren.,daca organele in drept,prin acte publicitare sau comunicari scrise interzic construirea de locuinte in aceste zone" nu i se poate aplica; la data cand i s-a emis autorizatia de construire si cand a construit in legatura cu terenul său si zona in care se afla nu se interzicea construirea de locuinte.

Prin întâmpinarea depusă, intimata, - Asigurari Transilvania C-N a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, intimata a arătat că prin lucrarile efectuate si estimate la suma de 252.679 lei, valoarea imobilului a crescut fata de data la care a fost asigurat, motiv pentru care societatea de asigurari, in eventualitate a obligarii ei la plata despagubirilor, nu ar putea fi obligata la plata acestei sume sub nici o forma.

Cererea de acordare a dobanzilor de la data intocmirii procesului verbal de constatare este nelegala, reclamanta putand, eventual, solicita dobanzile doar de la data pronuntarii sentintei, in cazul in care s-ar admite actiunea, conform art. 294 alin. 2 proced. civ. sau, in cel mai caz, de la data introducerii actiunii, desi la instanta de fond dobanzile nu au fost solicitate. Mai mult decat atat, reclamantul nu a calculat si timbrat capatul de cerere privind dobanzile. In scopul stabilirii cuantumului taxei de timbru, reclamantul avea obligatia de a indica in cuprinsul cererii sale valoarea obiectului acesteia. Cererile care nu indeplinesc conditiile legale privitoare la plata taxei de timbru urmeaza a fi anulate de catre instanta de judecata.

In motivarea apelului sau reclamantul sustine ca, prima instanta a "distorsionat" sensul dispozitiilor legale privind riscul asigurat posibil a se produce si cauza juridica a contractului de asigurare. Reclamantul sustine apoi ca instanta si-a depasit atributiile substituindu-se asiguratorului, stabilind sarcini suplimentare in sarcina apelantului pentru a raspunde intrebarilor din declaratia de asigurare, respectiv obligatia de a cunoaste continutul studiilor geotehnice privind terenul din zona. S-a mai sustinut in apel cum ca asiguratorul nu i-a impus apelantului ca o conditie prealabila incheierii contractului de asigurare intocmirea unui astfel de proiect si raspunsurile din declaratie le-a dat din ceea ce stia despre terenul sau, fara sa-si puna vreodata problema ca notiunea de "zona" din declaratie se refera la alt teren decat cel din proprietatea sa.

Reclamantul mai sustine faptul ca, concluziile din studiul geotehnic vizau un alt imobil, cel de la nr. 56 iar acest lucru nu ii era cunoscut, precum nici faptul ca angajatii au folosit acest studiu la primarie. Mai mult, chiar daca ar fi cunoscut continutul acestui studiu, din document nu reiese o concluzie categorica cum ca zona ar fi supusa riscului alunecarilor sau prabusirilor de teren.

Asa cum in mod corect a retinut instanta de fond, refuzul societatii de a achita reclamantului despagubirile este justificat.

Contractul de asigurare fiind un contract facultativ si nu obligatoriu, drepturile si obligatiile partilor se stabilesc prin contract si nu prin lege.

Actiunea formulata de catre reclamant este o actiune bazata pe raspunderea contractuala.

Răspunderea civilă contractuală este una din formele răspunderii civile, la fel ca și răspunderea delictuală. Ambele forme sunt dominate de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicită și culpabilă a unei anumite persoane.

Între cele două forme ale răspunderii civile nu există deosebiri de esență, întrucât nici una dintre ele nu poate lua naștere decât în prezența acelorași elemente: existența unei fapte ilicite prin care se încalcă o obligație, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și săvârșirea cu vinovăție a faptei.

În literatura de specialitate s-a considerat că răspunderea delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, pe când, răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator, pentru că, ori de câte ori nu avem de a face cu o răspundere contractuală, se vor aplica regulile de la răspunderea delictuală.

Ambele răspunderi se bazează pe încălcarea unei obligații legale, cu deosebirea că în cazul răspunderii delictuale obligația încălcată este una cu caracter general, care revine tuturor persoanelor, pe când în cazul răspunderii contractuale obligația încălcată este o obligație concretă, stabilită prin contractul încheiat între cele două subiecte ale răspunderii (păgubitul și cel care și-a încălcat obligațiile contractuale).

Răspunderea contractuală poate fi antrenată numai atunci când există un contract valabil încheiat. Dacă contractul a fost desființat pentru că a fost nul sau anulabil, răspunderea va fi una delictuală.

Datorită relativității efectelor contractului și în limita acestei relativități, responsabilitatea contractuală va putea fi invocată numai de către părțile contractante. Răspunderea contractuală ia naștere numai pentru încălcarea de către părți a obligațiilor conținute de contract,

Art.970 alin.1 civ. prevede: "Convențiile trebuie executate cu bună credință".

B credință presupune obligația de loialitate și obligația de cooperare între părțile contractante, adică îndatorire a părților de a se informa reciproc, pe toată durata executării contractului (de exemplu: locatorul este obligat să-I informeze pe proprietar în legătură cu defecțiunile lucrului închiriat) și îndatorire a părților de a facilita executarea contractului pentru a asigura echilibrul prestațiilor (de exemplu: transportatorul trebuie să aleagă traseul cel mai puțin costisitor pentru clientul său).

Art. 12 si 17 din Conditiile generale de asigurare stabilesc valoarea de document a "declaratiei de asigurare" care trebuie completata in mod sincer si corect de catre persoana care doreste sa incheie o asigurare facultativa. Aceasta dispozitie este prevazuta si in art. 13 din Legea 136/1995.

Raspunsurile date de catre viitorul asigurat in declaratia de asigurare vor constitui o conditie prealabila oricarei raspunderi a asiguratorului. Faptul ca, la data incheierii contractului de asigurare asiguratorul nu i -a pretins asiguratului un studiu geotehnic nu constituie o inprejurare care sa atraga raspunderea asiguratorului si obligatia lui la despagubiri. Potrivit Conditiilor generale de asigurare, conditii cu care asiguratul a fost de acord la incheierea contractului, pentru societatea de asigurare era suficient raspunsul dat de asigurat in declaratia de asigurare - document care a stat la baza acordului asiguratorului de a incheia cu reclamantul contractul de asigurare facultativa.

Pe de alta parte, neglijenta asiguratului de a lua la cunostinta despre actele depuse de catre "angajatii " pentru obtinerea autorizatiei de constructie nu poate schimba cu nimic exonerarea de raspundere a asiguratorului, cata vreme beneficiarul constructiei - adica reclamantul - avea obligatia sa se informeze in legatura cu natura solului pe care urma sa-si edifice casa si chiar sa ceara efectuarea unui nou studiu geotehnic pentru terenul proprietate a sa.

Aceasta cu atat mai mult cu cat in zona, din studiul geotehnic rezulta riscul producerii alunecarilor de teren.

In acelasi timp, din expertiza tehnica intocmita in cauza rezulta in principal culpa proiectantului care nu a executat foraje in fiecare al cladirii pentru a verifica stratificatia terenului si in functie de aceste foraje sa proiecteze fundatia cladirii. In proiect a fost prevazuta o fundatie cu adancimea de 1.70 m, cu toate ca stratul argilos din dealul - are o grosime de 5 Abia cu ocazia consolidarilor cladirii s-a prevazut o adancime de 4.05 m si o latime de 1 m la fundatie, prevazandu-se fundatii armate cu centuri armate pe toata inaltime a fundatiei si chiar executarea unui radier pe toata suprafata cladirii.

Or, fundatia initiala de 1.70 maf ost executata din beton cu centuri din beton armat. Deci fundatia casei nu a fost suficient de adanca si nici nu a fost executata din beton armat cu doua centuri foarte bine armate, una la baza si una la partea superioara a blocului de fundare, asa cum era prevazut in proiectul geotehnic.

Daca proiectul geotehnic nu s-ar fi referit la imobilul in cauza, care ar fi explicatia pentru care proiectantul a depus acest studiu drept anexa la documentatia tehnica. Proiectul geotehnic a fost executat la cererea beneficiarului, iar numarul administrativ 56 figura in cartea funciara pentru o parcela de teren mai mare, parcela care ulterior a fost dezmembrata in loturi mai mici, pe care apoi s-au construit mai multe case, printre care si cea asigurata care are azi nr. 50-52.

Faptul ca reclamantul a avut cunostinta despre constatarile din studiu geotehnic, rezulta din insasi cuprinsul studiului, unde la pagina 3 alin. 2 si 3, inginerul geolog care a efectuat lucrarea, arata ca "din datele primite de la beneficiar", referitoare la casa existenta la baza taIuzului si care prezinta numeroase fisuri si crapaturi, aceasta este o constructie veche de peste 50 de ani.

Tot din studiul geotehnic rezulta si faptul ca imobilul in favoarea caruia s-a efectuat studiul geotehnic, urma sa fie amplasat pe versantul sudic al dealului - in partea dreapta a strazii - in sens de urcare, versant cu pante accentuate si unde in decursul timpului s-au produs fenomene de instabilitate ale terenului care au afectat constructii, drumuri, conducte etc. Mai ales in perioadele cu precipitatii abundente, in zona "s-au produs mari alunecari de teren, in anii 1940, 1952, 1970, 1975, 1982 etc" (pag. 4 alin. 1-2).

Prin urmare, atat la data executarii proiectului si apoi a constructiei, cat si la data incheierii contractului de asigurare, reclamantul cunostea faptul ca zona in care este amplasata constructia este o zona de instabilitate a terenului si cu toate acestea in declaratia de asigurare care se completeaza la incheierea contractului, acesta a declarat ca "nu este o zona periclitata de alunecari de teren".

Dar, esentiala in cauza este "declaratia de asigurare" care fiind o oferta de a contracta, trebuia sa fie intocmita corect, sa cuprinda raspunsuri sincere si reale, de natura a determina societatea de asigurare sa-si dea un consimtamant neviciat la incheierea contractului de asigurare.

Chiar daca reclamantul considera ca nu a fost de rea credinta la intocmirea declaratiei de asigurare, prin raspunsurile date gresit (cu intentie sau din neglijenta) ne-a determinat sa incheiem un contract de asigurare care este un contract sinalagmatic, bilateral, consensual si oneros, contract pe care, nu l-am fi incheieat daca cunosteam in mod real starea terenului pe care reclamantul si-a ridicat constructia. Societatea nu avea cum sa verifice buna credinta a asiguratului asa cum se mentioneaza in motivele de apel. Conform normelor metodologice existente la dosarul instantei de fond, la art. 2 se precizeaza: "in cazul in care cererea declaratie de asigurare cuprinde elemente referitoare la imprejurarile esentiale privind riscul, cererea va fi supusa obligatoriu aprobarii Comitetului de Analiza a se vor analiza factorii care pot influenta producerea sau diminuarea riscului in functie de rezultatele analizelor de mai sus, - Asigurari Transilvania poate aproba sau respinge cererea in urmatoarele conditii: in cazul aprobarii prima de asigurare se va majora de la 100 % la 500 %; in conditiile in care producerea riscului este evidenta, repetata, se va respinge cererea de asigurare."

Declaratia nesincera si inexacta a reclamantului, o exonereaza pe intimată in baza contractului de asigurare si a dispozitiilor legale de plata despagubirilor solicitate prin actiune. de proiectare si executie nu fac obiectul asigurarii incheiate cu reclamantul, intrand tot la categoria excluderi in baza art. 72 lit. c din aceleasi conditii de asigurare. Pentru aceste erori de proiectare si executie exista o asigurare de raspundere a constructructorului/proiectantului, in baza careia reclamantul ar putea solicita despagubiri /proiectantului in cazul in care acestia au incheiata o asemenea polita de asigurare.

In legatura cu contractul de asigurare s-au arătat urmatoarele:

Dreptul civil este guvernat de principiul " auditur propriam turpitudinem allegans", adica, nimeni nu poate trage foloase invocand propria sa vina. In speta, asiguratul a pierdut dreptul la despagubirile ce urmau a-i fi platite la producerea riscului asigurat, datorita faptului ca, prin declaratiile nesincere care au stat la baza incheierii contractului de asigurare, asiguratul a avut consimtamantul viciat prin doI.

Dolul este definit ca viciu de consimtamant constand in inducerea in eroare a unei persoane prin intrebuintarea de mijloace viclene, in scopul de aod etermina astfel sa incheie un act juridic.

Manoperele viclene trebuie sa fie anterioare incheierii contractului si sa fie determinante la incheierea contractului. Ca o sanctiune a acestui mod de incheiere a unui act juridic, legiuitorul a prevazut anularea actului.

De aceea, asiguratorul, in momentul in care a constatat, in baza raportului geotehnic ca in declaratia de asigurare asiguratul a dat raspunsuri inexacte si nesincere, a denuntat unilateral contractul incheiat, considerand ca nu ar fi incheiat un astfel de contract daca ar fi cunoscut toate aspectele care ar fi trebuit luate in considerare.

Inlaturarea raspunderii contractuale a asiguratorului a fost prevazuta in mod expres in conditile generale de asigurare in art. 83, iar prin semnarea contractului de asigurare, asiguratul a luat la cunostinta de ea si a acceptat-

Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele

Apelul este nefondat și urmează a fi respins.

Între părți s-a încheiat la data de 12 mai 2005 un contract de asigurare bunuri nr. pentru imobilul din C-N,--52, contract în baza căruia a fost emisă polița de asigurare nr.A- încheiată la data de 3 mai 2006, care acoperea, conform condițiilor speciale de asigurare, pagubele produse prin prăbușiri sau alunecări de teren și vizau atât clădirea, cât și conținutul acesteia și instalațiile.

Analiza făcută de prima instanță sub aspectul declarației făcută de asigurător este apreciată de C ca fiind foarte pertinentă și amănunțită, Curtea făcând trimitere la acesta.

Astfel, prin art.18 din Condițiile generale de asigurare se stabilește conținutul declarației de asigurare, aceasta cuprinzând împrejurările esențiale referitoare la risc pe care asiguratul le cunoaște, precum și condițiile în care acesta dorește întocmirea contractului, iar în cuprinsul clauzei inserate la același articol, teza finală, există stipulată o condiție, conform căreia respectarea riguroasă a obligațiilor ce-i revin asiguratului, precum și presupunerea că declarațiile și răspunsurile acestuia sunt adevărate vor fi o condiție ce precede orice răspundere ce revine asigurătorului.

Din declarația de asigurare depusă la dosar la fila 58, instanța a reținut faptul că la întrebarea privind existența unei zone periclitată de inundații, alunecări de teren, prăbușiri de stânci, grad ridicat de producere a accidentelor rutiere, reclamantul a menționat că zona în cauză nu există o zonă periclitată de astfel de fenomene.

Reclamantul nu a dat dovadă de un minimum de diligență în completarea declarației și își invocă constant propria sa cuplă.

După cum a rezultat din expertiză, precum și din proiectul geotehnic al unui imobil învecinat și din deplasarea instanței la fața locului, zona este periclitată de alunecări de teren, iar reclamantul era obligat să cunoască acest fapt și să îl declare.

Apărarea sa potrivit căreia nu a cunoscut conținutul proiectului geotehnic depus pentru autorizația de construire, proiect aferent altui imobil, este un caz de invocare a propriei cuple, Curtea rămânând surprinsă de acceptarea acestuia la dosarul autorizației de construire, împrejurare care însă nu exonerează reclamantul de darea unei declarații în cunoștință de cauză asigurătorului.

Avand in vedere cele retinute, Curtea este dispensata de analiza celorlalte sustineri ale partilor, care sunt nepertinente.

Față de cele de mai sus, în baza art. 296. pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței comerciale nr.4168 din 1 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - --- - ---

RED./MR

05.05.08/2 EX.

Președinte:Eleonora Gheța
Judecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus

#Judecator Eleonora Gheta

Spete pretentii comerciale. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Cluj