Spete pretentii comerciale. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.94
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 22.10.2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamanta - SRL, cu sediul în com.Scheia,-, jud.S și de pârâta - SA B, cu sediul în șoș. km.10, 6C 32, împotriva sentinței civile nr.222/com./04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru apelanta-reclamantă av. și apelanta-pârâtă prin consilier juridic.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezentul termen de judecată s-a acordat pentru a se pune în discuție excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Av. învederează că solicită admiterea apelului declarat în cauză în sensul modificării sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii pretențiilor solicitate având în vedere că factura din contract a fost achitată. Mai arată că în mod corect consideră că instanța de fond nu a acordat integral daunele interese. Cu privire la excepția pusă în discuție din oficiu de către instanță, solicită admiterea acesteia întrucât corect s-a apreciat că în cauză subzistă motivele prescripției, respectiv de la data de 27.08.2003 până la data de 02.10.2003 când pârâta apelantă a recunoscut creanța și a achitat factura. Instanța de fond corect a apreciat că termenul de prescripție a început la data de 02.10.2003, dată până la care s-au efectuat plăți și s-au recunoscut obligațiile contractuale. Cu privire la capătul de cerere privind restituirea a 50% din garanții solicită a se observa că termenul prevăzut de contract și stipulat de părți, curge de la data de 22 ianuarie 2004 când pârâta apelantă a refuzat să achite aceste sume. În concluzie arată că nu subzistă excepția dreptului la acțiune. În ce privește apelul declarat de adversarul său arată că solicită respingerea acestuia întrucât contrazice probatoriul cauzei, procesul-verbal de înaintare nefiind depus în original.
Reprezentantul apelantei pârâte, referitor la factura din 18.10.2002 arată că a fost achitată cu precizarea că totalul sumei la care au fost obligați prin sentința apelată cuprinde și această sumă din această factură, fiind vorba deci de o contradicție.
Curtea, pune în vedere reprezentantului apelantei-pârâte să depună la dosar factura despre care face vorbire întrucât aceasta nu este depusă, respectiv factura din data de 18.10.2002, scadentă la data de 17.12.2008.
Reprezentantul apelantei-pârâte cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, arată că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, termenul scadent de plată este 12.10.2003, factură care a fost introdusă și comunicată prin poștă la data de 12.12.2003, însă punctul de vedere cu privire la plata sumei din această factură arată că nu este conformă cu dispozițiile legale, situație față de care excepția sus arătată apare întemeiată. Cu privire la cealaltă excepție arată că aici lucrurile sunt discutabile întrucât dreptul de a solicita aceste garanții nu s-a născut, aceste lucrări nefiind finalizate. Depune precizări în scris cu privire la cele două excepții. In ce privește apelul formulat de societatea pe care o reprezintă solicită admiterea acestuia pentru considerentele expuse pe lard în motivele de apel depuse la dosar în sensul că așa cum rezultă și din motivarea instanței de fond, documentele nu au fost semnate și nici ștampilate de un reprezentant al acestei societăți și că astfel nu se poate spune că a achiesat la cele stipulate în acestea. In ce privește apelul declarat de adversari arată că instanța de fond a apreciat corect cu privire la cuantumul penalităților, cerându-se debitul de bază și penalitățile, care însă nu pot depăși sumele de bază și pe care nici nu le datorează; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial, sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta - SRL Scheia jud.S a chemat în judecată pe pârâta - SA B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata următoarelor sume: 66.670,70 lei, reprezentând contravaloare lucrări, 5.724,8 lei, garanții de bună execuție, reținute și nerestituite, 128.031,15 lei, penalități de întârziere la plată.
În motivarea acțiunii a susținut că reclamanta, în calitate de anteprenor, a încheiat cu pârâta, în calitate de beneficiar, un număr de 3 (trei) contracte de antrepriză, după cum urmează: contractul nr.111/2.12.2002, având ca obiect reparația stâlpilor și grinzilor de beton armat din hala 26, contractul nr. 101/14.03.2003, referitor la reparații zidărie și tencuieli exterioare la frontoanele de pe acoperișul halei 26 și contractul nr.103/25.03.2003, având ca obiect tencuieli interioare la pereți și tavane din hala 26, respectiv tavane, vopsitorii interioare, zidărie cu cărămidă tip sticlă.
Lucrările au fost predate către beneficiar la termen și în condițiile de calitate stipulate în contracte, însă pârâta, din luna mai 2003, început tergiversarea recepționării acestora, refuzând plata.
În luna iunie 2003, pârâta a declanșat o verificare amănunțită a lucrărilor, solicitându-i reclamantei remedierea defectelor constatate, situație față de care antreprenorul s-a conformat. Singurele lucrări nepredate au constat în vopsitorii, lucrări la care beneficiarul a modificat soluția tehnică, fără acordul proprietarului.
La data de 27.08.2003, reclamanta a înaintat pârâtei situațiile de lucrări definitive aferente celor trei contracte. Pe baza acestora a emis facturile seria - - nr.-/2.10.2003, seria - - nr.-/2.10.2003, seria - - nr.- din 2.10.2003 și nr. - din 2.10.2003, pentru suma totală de 66670,70 RON, neachitate de pârâtă.
A mai susținut reclamanta că pârâta a reținut garanții de bună execuție în sumă totală de 114.496.886 lei, din care ar fi trebuit să îi restituie 50%, respectiv suma de 57.248.448 lei.
Totodată, pârâta îi datorează și penalități de întârziere, în cuantum de 128.038,15 lei, potrivit art.13 din cele 3 (trei) contracte.
În drept, a invocat disp.art.1073 și următoarele, art.1081 cod civil și art.15 din contractele de antrepriză.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele constând în garanții de bună execuție nerestituite și accesoriile aferente acestor sume.
Cât privește celelalte capete de cerere a susținut că sunt nefondate întrucât situațiile definitive de lucrări nu au fost însușite iar facturile nu au fost acceptate la plată. Aceasta întrucât lucrările fie nu au fost executate, fie executate necorespunzător, fapt adus la cunoștință reclamantei.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr.320/com./2 iulie 2007, respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că s-a prescris dreptul material la acțiune, drept care s-a născut în termen de 10 zile de la emiterea facturilor. Or, ultima plată a fost efectuată la data de 4.06.2003, astfel că, la data promovării cererii, 15.12.2006 era prescris dreptul material la acțiune.
Cât privește garanțiile de bună execuție, a reținut că pârâta nu poate fi obligată la restituire, câtă vreme lucrările nu au fost executate sau au fost executate necorespunzător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
Prin decizia nr.108/A/26 noiembrie 2007 s-a admis apelul, fost desființată în tot sentința nr.320/2.07.2008 a Tribunalului Brăila și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că instanța de fond nu a analizat momentul care marchează începutul prescripției, în raport cu natura diferită a pretențiilor formulate (contravaloare lucrări pe de o parte și restituire garanții, pe de altă parte). A reținut de asemenea, că există contradicție între considerente și dispozitiv.
În rejudecare, cauza fost înregistrată sub nr.41/11312/2008 pe rolul Tribunalului Brăila.
În rejudecare, părțile nu au administrat alte probe decât cele din primul ciclu procesual.
Prin sentința nr. 222/com./4 aprilie 2008, Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 66.670,70 lei cu titlu de contravaloare lucrări, suma de 66.670 lei, reprezentând penalități de întârziere și 3.914 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Dreptul material la acțiune al reclamantei: nu este prescris, întrucât, la datele de 23 mai 2003, 4 iunie 2003, 22 aprilie 2003, pârâta efectuat plăți, care au întrerupt cursul prescripției. Chiar mai mult, la datele de 16, 22 ianuarie 2004, pârâta și-a exprimat refuzul categoric de achita contravaloarea lucrărilor, iar data refuzului a fost considerată de instanța de fond ca punct de plecare pentru curgerea termenului de prescripție extinctivă.
Pe fondul cauzei, reținut că reclamanta a efectuat lucrările stabilite prin contractele de antrepriză, fapt ce rezultă din situațiile de lucrări semnate de reprezentantul pârâtei, G, care a semnat și facturile emise de reclamantă, precum și procesul-verbal de predare-primire lucrări încheiat de reclamantă cu - 3G SRL Râmnicu Ca atare, pârâta datorează contravaloarea lucrărilor, în sumă de 66.670,70 lei.
De asemenea pârâta datorează și penalități de întârziere, în cuantum de 0,15% pe zi, însă, suma datorată cu acest titlu a fost limitată la cuantumul debitului principal, potrivit art.4 alin.3 din Legea 469/2002.
A mai reținut că garanțiile de bună execuție nu pot fi restituite reclamantei, întrucât lucrările executate nu au fost de calitate, fapt ce rezultă din protocolul încheiat la 18.06.2003.
Referitor la apărarea pârâtei, în sensul că lucrările au fost executate de - 3G SRL, instanța de fond a reținut că această din urmă societate a realizat o parte din lucrări în baza contractului de subantrepriză încheiat cu reclamanta. Ulterior aceasta a finalizat lucrările. Ca atare pârâta, trebuia să manifeste diligență spre a nu fi facturate de cel de-al doilea antreprenor lucrările efectuate de primul (respectiv, reclamanta).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât pârâta - SA B, cât și reclamanta - SRL Scheia apeluri înregistrate sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Pârâta - SA criticat sentința apelată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Potrivit art.4 pct.2 din cele 3 (trei) contracte de antrepriză încheiate de părți, decontarea lucrărilor urma a se face pe bază de situație de lucrări, pe cantități de lucrări real executate și menționate în procesele verbale de recepție.
Pe baza unei analize eronate a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta ar fi dovedit însușirea de către beneficiar a situațiilor de lucrări, pe baza procesului-verbal de recepție semnat de beneficiar.
Astfel, la dosarul cauzei nu s-a depus decât procesul-verbal de înaintare nr.13009/27.08.2003 a situațiilor de lucrări definitive, documente din care rezultă că aceste situații au fost semnate numai de către executant, neconținând semnătura reprezentantului legal sau ștampila beneficiarului (filele 14-20 dosar fond).
Motivul nesemnării acestora a constat în faptul că aceste lucrări fie nu au fost executate, fie au fost executate necorespunzător calitativ, fără a fi refăcute, contrar prevederilor art.5 lit.a și b din contracte. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștință reclamantei, prin adresele nr.441/16.01.2004 și nr.648/22.01.2004.
Cât privește facturile fiscale, acestea au fost semnate la rubrica "semnătura de primire", ceea ce nu echivalează cu acceptarea la plată.
Referitor la înscrisul reținut de instanța de fond ca probă concludentă, respectiv procesul-verbal de predare-primire încheiat de reclamantă cu - 3 SRL, el a vizat doar stadiile fizice de predare-primire a lucrărilor din punct de vedere cantitativ, a fost încheiat de 2 executanți. Semnătura salariatului societății pârâte are menirea de a atesta operațiunea de predare-primire, înscrisul neputând fi considerat probă cu privire la recepția cantitativă și calitativă de către beneficiar.
În drept a invocat disp.art.282 și următoarele pr.civ.
În dovedirea apelului s-a folosit de proba cu înscrisuri: copia procesului verbal de înaintare nr.13009/27.08.2003 a situațiilor de lucrări definitive și procesul-verbal de predare-primire încheiat de - SRL cu - 3G SRL (filele 5 - 29 dosar apel), înscrisuri depuse de altfel, și în dosarul de fond.
Reclamanta-apelantă a criticat sentința atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a limitat cuantumul penalităților de întârziere, de vreme ce contractele de antrepriză cuprind clauze referitoare la aceste penalități.
O altă critică vizează respingerea capătului de cerere în restituire garanții de bună execuție. Consideră apelanta că instanța fost indusă în eroare de înscrisul intitulat protocol încheiat unilateral de directorul pârâtei. Oricum, acest protocol este anterior predării lucrării, la 27.08.2003.
La termenul din 19 septembrie 2008, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție un motiv de ordine publică, și anume prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei atât în ce privește capătul de cerere referitor la contravaloare lucrări cât și în referire la capătul de cerere în restituire garanții de bună execuție.
Apelul declarat de pârâtă este fondat, iar calea de atac promovată de reclamantă este nefondată, însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Întrucât excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond, peremptorie și absolută, instanța de apel a apreciat că o poate invoca din oficiu în condițiile art.295 alin.1 tz.II pr.civ.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor executate în baza a trei contracte de antrepriză. Pentru încasarea contravalorii acestor lucrări reclamanta a emis facturile fiscale nr.-/2.10.2003, nr.-/2.10.2003, nr. -3/2.10.2003 și nr.-6/2.10.2003.
Potrivit art.14 din cele 3 (trei) contracte, plata urma a se face în maximum 10 zile de la emiterea facturii (și acceptării implicite situației de lucrări pe cantități real executate).
Conform art.7 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În speță, obligația de plată a celor 4 facturi a devenit exigibilă la 10 zile de la emiterea acestora (2.10.2003), iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 12.12.2006 (data poștei - fila 61 dosar nr- al Tribunalului Brăila ), deci cu depășirea termenului de prescripție, de 3 ani, prev. de art.3 din Decretul 167/1958.
Considerentele instanței de fond, potrivit cărora cursul prescripției s- întrerupt prin plățile parțiale efectuate de pârâtă la 23 mai 2003, 4 iunie 2003, 22 aprilie 2003 sunt vădit nelegale. Acele plăți se referă la alte facturi decât cele ce fac obiectul litigiului de față și sunt mult anterioare datei la care a început în adevăr să curgă termenul de prescripție (21 octombrie 2003).
Cât privește susținerea potrivit căreia termenul de prescripție a început să curgă de la 22 ianuarie 2004, data refuzului pârâtei de a achita contravaloarea lucrărilor, constată că și aceasta este în contradicție cu normele legale incidente speței.
Este adevărat că întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, potrivit art.17 din Decretul 167/1958.
Însă, potrivit art.16 alin.1 lit.a și b din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Prin urmare, refuzul explicit de plată nu poate fi considerat o cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Față de considerentele ce preced, este evident că s-a prescris dreptul material la acțiune în ce privește suma solicitată cu titlu de contravaloare lucrări, de 66.670,70 lei, constatată prin cele 4 facturi fiscale, emise la 2.10.2003.
Cât privește capătul de cerere referitor la restituirea de către pârâtă a garanțiilor de bună execuție, constată următoarele:
Conform art.12 din cele trei contracte de antrepriză, beneficiarul lucrărilor avea dreptul să rețină garanții de bună execuție de 5% din valoarea lucrărilor prin rețineri succesive din situațiile de plată. În baza acestei prevederi contractuale, pârâta a reținut din sumele datorate executantului, în cursul derulării celor trei contracte, suma totală de 114.496.886 lei.
Potrivit art.12 alin.2 din aceleași contracte 50% din valoarea garanției de bună execuție se restituie antreprenorului, la terminarea lucrărilor, în cazul în care în procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu sunt înscrise remedieri și completări de efectuat în sarcina executantului. Restul de 50% din garanții urma a se restitui după expirarea termenului de garanție de 6 ani.
Concret reclamanta a solicitat restituirea unui procent de 50% din garanția de bună execuție, respectiv suma de 57.248.443 lei, considerând că, la data de 27.08.2003, situațiile de lucrări pentru toate cele 3 contracte au fost acceptate la plată.
Or, de la data la care reclamanta a considerat că s-au finalizat și recepționat lucrările, respectiv 27.08.2003, s-a născut și dreptul la acțiune al reclamantei, în restituirea garanțiilor de bună execuție, conform art.7 din Decretul 167/1958.
Prin urmare, termenul de prescripție, de 3 ani, s-a împlinit la data de 27.08.2006, deci anterior promovării cererii de chemare în judecată (12.12.2006).
Așa fiind, și pentru acest capăt de cerere dreptul material la acțiune este prescris.
Cât privește penalitățile de întârziere la plată, instanța de apel constată că, potrivit art.1 alin.2 din Decretul 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Față de acest motiv de ordine publică reținut de instanța de apel, constată că este de prisos a analiza și celelalte motive de apel formulate de părți, motive care privesc, în totalitate, fondul pricinii.
Așa fiind, constată că instanța de fond, soluționând cererea a încălcat normele de ordine publică referitoare la prescripția dreptului la acțiune.
În consecință, potrivit art.296 pr.civ. va admite apelul declarat de pârâta - SA și va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii, ca prescrisă.
De asemenea, va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Văzând și disp. art.274 pr.civ. va obliga reclamanta-apelantă ca parte căzută în pretenții către pârâta-apelantă, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu judiciar (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, achitate în apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - SA B, împotriva sentinței civile nr.222/4.04.2008 a Tribunalului Brăila.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL Scheia, cu sediul în com.Scheia,-, jud.S, în contradictoriu cu pârâta - SA B, cu sediul în șoș. km.10, 6C 32, cu toate capetele de cerere, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL, ca nefondat.
Obligă pe reclamanta-apelantă - SRL către pârâta-apelantă - SA la plata sumei de 3.105,41 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
25.11.2008/4 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
