Spete pretentii comerciale. Decizia 941/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.941
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - SRL, cu sediul ales la Cabinet avocat, în B, sector 2,-, împotriva sentinței nr. 78 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-,. 4, județul
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanțelor nr. -, -, -, - și timbru judiciar de 0,3 lei, care au fost anulate de către instanță și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă - SRL reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar și intimatul-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul-pârât, după care:
Avocat, pentru intimatul-pârât, arată că nu mai susține excepția insuficientei timbrări, invocată pe cale de întâmpinare, nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentanților părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante - SRL solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 10 pct.4 pr.civilă raportat la art. 12, art. 299 și următoarele pr.civilă.
În susținerea recursului, apărătorul recurentei-reclamante arată că instanța de fond nu a analizat toate înscrisurile dosarului, întrucât, așa cum rezultă din contractul ce stă la baza raportului juridic dedus judecății, obligația rămasă de executat este aceea de plată a prețului pentru serviciile furnizate, plată care, în cazul de față, se face la sediul creditorului din P, în conturile bancare ale acestuia deschise la Banca Transilvania P, sens în care, competența teritorială este determinată alternativ de instanța locului plății, respectiv a locului unde debitorul urma să își execute obligația de plată.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanțe de fond, ca fiind temeinică și legală, instanța competentă este Tribunalul Brașov, chiar dacă se face vorbire de o competență alternativă, întrucât nu se prevede un loc al plății, așa cum este stipulat de art. 59 din Codul comercial. Mai mult decât atât, există o chitanță pe numele intimatului, dar aceasta este o chitanță în numerar, și nu prin virament bancar.
În replică, apărătorul recurentei-reclamante arată că la fila 17 dosar se află contractul de consultanță, care la capitolul IV, pct.4.1 se stipulează că prețul serviciilor se va plăti în contul debitorului, în această situație, la sucursala din
Apărătorul intimatului-pârât învederează faptul că împrejurarea, că există un cont deschis la o bancă în P, nu justifică susținerile recurentului, plata putându-se face prin virament bancar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul obligarea acestuia la plata sumei de 1.517.320 lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 400.000 euro, datorat în temeiul contractului de consultanță nr.0550/15.12.2006.
În motivarea cererii, s-a arătat că între pârât și terțul s-a încheiat contractul de agent nr.043/15.11.2006, agentul intermediind pentru comitent - pârâtul - vânzarea unui imobil-teren în schimbul plății de către comitent a unui comision, prețul contractului de agent fiind echivalentul în lei al sumei de 40.000 euro + TVA.
Reclamanta a mai arătat că între ea în calitate de consultant și pârât în calitate de client s-a încheiat contractul de consultanță nr.0550/15.12.2006, având ca obiect prestarea de servicii de management și consultanță clientului în vederea promovării și a vânzării efective a unui imobil-teren aflat în proprietatea beneficiarului.
Prețul contractului a fost stabilit la suma de 440.000 euro în echivalent, 40.000 euro urmând a fi achitați consultantului la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu oricare dintre potențialii cumpărători și 400.000 euro la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu oricare dintre cumpărătorii identificați de consultant.
S-a mai arătat că cele două contracte - de agent, respectiv de consultanță în materie imobiliară, au o natură juridică diferită, corespunzător prestațiilor diferite la care se obligă agentul, prețul celor două contracte fiind diferit și datorat de client către două persoane juridice distincte, în baza raporturilor juridice de sine stătătoare născute din cele două contracte.
Între pârât în calitate de promitent-vânzător și terțul în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.2762/21.12.2007 la BNP, având ca obiect promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului la care se face referire în contractul de consultanță.
Antecontractul a fost urmat de 2 acte adiționale autentificate sub nr.35/10.01.2007 și 250/6.02.2007 de același birou notarial.
Reclamanta a precizat că promitenta-cumpărătoare a fost identificată ca urmare a diligențelor și activității specifice a reclamantei, în executarea contractului de consultanță, aspect rezultat din declarația notarială dată de promitenta-cumpărătoare. Pârâtul beneficiar a achitat reclamantei suma de 140.312 lei - avansul din contractul de consultanță.
Totodată, reclamanta a mai arătat că între pârât în calitate de vânzător și terțul în calitate de cumpărător s-a încheiat ulterior contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1356/28.06.2007 de BNP, prețul vânzării fiind de 4.000.000 euro în echivalent, plătit integral. Acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat în baza antecontractului dintre pârât și terțul, conform disp.art.3, 9.3 din antecontract.
S-a mai arătat că schimbarea identității promitentului-cumpărător nu modifică în nici un mod conținutul obligației promitentului-vânzător - beneficiarul - de a achita către consultant restul de preț la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu noul cumpărător, subrogat în drepturile promitentului-cumpărător din antecontract.
Reclamanta a arătat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, fapta ilicită constând în refuzul nejustificat de plată a prețului serviciilor prestate, prejudiciul îl constituie sumele de bani, obiect al obligației neexecutate de beneficiarul pârât, iar raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este evident, în condițiile în care neexecutarea obligației specifice care incumba beneficiarului a cauzat daune patrimoniului reclamantei.
A concluzionat reclamanta că și-a îndeplinit obligațiile contractuale prin contractul de consultanță, împrejurare ce rezultă din cele două declarații notariale apostilate date de către și de către, asociatul unic al cumpărătoarei.
Pârâtul a formulat întâmpinare,prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova în soluționarea cauzei, deoarece în contract nu s-a prevăzut vreun loc anume pentru executare, nefiind incident vreun caz de competență teritorială alternativă prevăzută de art.10 Cod pr.civilă. Potrivit disp. art.5 Cod pr.civilă, competența teritorială revine instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Brașov.
Mai mult decât atât, conform disp.art.10 pct.4 Cod pr.civilă este competentă instanța unde a luat naștere obligația, dar și instanța locului plății, respectiv Tribunalul Brașov, conform disp.art.59 alin 2 Cod comercial.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, pentru diferența de 7.920 lei reclamanta datorând taxă de timbru.
O altă excepție invocată este excepția nulității procedurii concilierii prealabile, deoarece pârâtul a fost convocat de o societate de avocatură, fără a se atașa convocării o împuternicire avocațială care să probeze calitatea de reprezentant convențional al reclamantei, conform art.4 pct.3 din contractul de asistență juridică.
Pe de altă parte, convocarea la conciliere directă încalcă art.720 ind.1 alin.2 Cod pr.civilă, deoarece nu indică temeiul legal al pretențiilor reclamantei și prin cererea de chemare în judecată reclamanta oscilând între răspunderea civilă contractuală și răspunderea civilă delictuală. Ca urmare a faptului că nu s-a efectuat concilierea directă, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, neexistând procesul verbal încheiat cu ocazia concilierii. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece al doilea contract de intermediere - din 15.12.2006 - a rămas fără obiect, din moment ce a fost efectuat primul contract de intermediere atât de către pârât, cât și de către terțul - SRL.
Pârâtul a invocat excepțianon adimpleticontractusîn privința celui de-al doilea contract de intermediere, deoarece la data de 15.06.2007 contractul de consultanță nr.0550/2006 a expirat, nefiind prelungit, iar contractul ulterior de vânzare-cumpărare nu poate fi considerat o finalizare a antecontractului cu.
Pârâtul a apreciat că intermedierea contractului de vânzare-cumpărare a fost făcută de - SRL prin același reprezentant ca și al reclamantei -, mai ales că atât terțul, cât și cumpărătorul au același sediu social. Întrucât nu exista clauză de exclusivitate în intermediere, oricare dintre cele două societăți sau chiar o alta nouă putea acționa în vederea intermedierii vânzării.
S-a mai arătat că nu se face dovada în sensul că s-ar fi derulat contractul de consultanță și în ceea ce privește pe clientul, nefiind relevantă declarația dată de cele două persoane invocate de reclamantă și nu de cumpărător.
Mai mult, nu se precizează în contractul de consultanță nimic de potențialii cesionari ai drepturilor posibililor cumpărători ai terenurilor și de dreptul consultantului la banii solicitați, nici în antecontractele și în contractul de vânzare-cumpărare încheiate nu se indică vreo implicare a reclamantei.
Pe de altă parte, factura fiscală seria - - nr.- este emisă la un an de la antecontract, fără a exista dovada acceptării la plată, iar chitanța aferentă este tot din 3.12.2008; din extrasul de cont reiese fără echivoc faptul că la 20.12.2007 banii au fost depuși în bancă chiar de către.
Prin sentința nr.78 din 13 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova și a declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul, în favoarea Tribunalului Brașov.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la termenul din data de 18.02.2009 instanța a supus dezbaterii părților excepțiile invocate pe calea întâmpinării de către pârât, urmând a se pronunța cu precădere asupra excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova în soluționarea cererii, potrivit disp.art.137 alin.1 Cod pr.civilă, sub acest aspect, reținându-se că reclamanta invocă drept temei al pretențiilor sale pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 1.517.320 lei contractul de consultanță nr.0550/15.12.2006.
Obiectul contractului îl constituie asigurarea de către reclamantă - în calitate de consultant - pârâtului, în calitate de beneficiar, a managementului și consultanței în vederea promovării și vânzării efective a imobilului - teren aflat în proprietatea beneficiarului, prin mijloace specifice de identificare a metodelor de promovare către potențiali cumpărători, imobilul-teren la care se face referire fiind în localitatea, județul
Conform art.4 pct.1 din contract, prețul serviciilor prestate și al lucrărilor efectuate este de 440.000 euro plătibili în lei la cursul BNR din ziua plății și urma a se plăti la data încasării prețului efectiv.
Potrivit disp.art.11 pct.1, în contract se consemnează că, în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părțile se vor adresa instanțelor judecătorești competente.
Tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din examinarea contractului, părțile nu au stabilit, de comun acord, ca soluționarea eventualelor litigii decurgând din executarea contractului să fie în competența unei alte instanțe decât aceea competentă teritorial potrivit dispozițiilor procedurale, astfel că în cauză se aplică dispozițiile de drept comun, respectiv disp.art.5 și 10 Cod pr.civilă, acest din urmă text în cazul competenței teritoriale alternative.
Astfel, conform disp.art.5 pr.civilă, cererea se face la instanța domiciliului pârâtului; în speță, raportat la domiciliul pârâtului, competența revine Tribunalului Brașov.
Reclamanta susține că potrivit art.10 Cod pr.civilă, competența revine Tribunalului Prahova, întrucât plata serviciilor prestate de reclamantă urma a se efectua la sediul acesteia, iar sediul societății este în raza teritorială de competență a Tribunalului Prahova.
Referitor la susținerea reclamantei, tribunalul a constat că, potrivit art.10 pct.1 Cod pr.civilă, în afară de instanța domiciliului pârâtului, în cererile privitoare la executarea unui contract, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, chiar în parte, a obligației. Or, în speță, în contractul de consultanță mai sus menționat, nu se prevede în mod expres un anumit loc pentru efectuarea plății de către pârât, astfel că urmează a se aplica dispozițiile generale în materie, respectiv disp.art.59 Cod comercial.
A concluzionat tribunalul că, întrucât locul executării nu este stabilit expres în contract și nu rezultă tacit din intenția părților contractante, obligația comercială trebuie executată la locul unde debitorul își are sediul social sau domiciliul la data încheierii contractului, conform art.59 alin.2 Cod comercial. Cum, în cauză, nu reiese că părțile au convenit ca plata să se efectueze la sediul reclamantei-creditoare, nu este incidentă ipoteza competenței teritoriale alternative prevăzută de disp.art.10 Cod pr.civilă, cererea de chemare în judecată trebuind să fie adresată tot instanței de la domiciliul pârâtului- debitor.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta - SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 10 pct.4 Cod procedură civilă, raportat la art. 12 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 10 pct.4 raportat la art. 12 Cod procedură civilă.
Astfel, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Mai arată recurenta că în prezenta cauză este în măsură a alege instanța competentă conform dispozițiilor art. 10 pct.4 și după cum reiese din contractul ce stă la baza raportului juridic dedus judecății, obligația rămasă de executat este aceea de plată a prețului pentru serviciile furnizate. Or, fiind în materia executării obligațiilor comerciale, recurenta arată că, plata este portabilă, ea urmând a se face la sediul creditorului, deosebit de regulile din dreptul comun când plata este una cherabilă.
În cazul de față, plata urma a se face la sediul creditorului, din P, în conturile bancare ale acestuia deschise la Banca Transilvania P, conform indicațiilor menționate și pe facturile fiscale emise de aceasta.
Recurenta concluzionează că, în speță, conform art. 10 pct.4 Cod procedură civilă, competența teritorială este determinată alternativ de instanța locului plății/ a locului unde pârâtul urma să-și execute obligația de plată și întrucât competența teritorială în această materie nu este prevăzută prin dispoziții imperative, titularul acțiunii introductive are alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, în condițiile art. 12 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului, pe motiv că, nefiind prevăzut în contract un loc derogatoriu de la normele generale ale competenței soluționării litigiilor, devin incidente prevederile de drept comun, respectiv cele prevăzute de art.5 Cod procedură civilă - Tribunalul Buzău, instanța de la domiciliul pârâtului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 5 din Codul d e procedură civilă, acțiunile se introduc la instanța domiciliului pârâtului. De la regula generală și anume domiciliul pârâtului, art. 10 pct.4 din același cod, instituie în materie comercială și instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Reclamanta a invocat drept temei a pretențiilor sale, contractul de consultanță nr.0550/15.12.2006, ce are ca obiect, asigurarea de către reclamantă în calitate de consultant, pârâtului în calitate de beneficiar al managementului și consultanței în vederea promovării și vânzării efective a imobilului - teren aflat în proprietatea beneficiarului, prin mijloace specifice de identificare a metodelor de promovare către potențiali cumpărători, imobilul-teren fiind situat în județul
Potrivit art. 59 (1,2) din Codul comercial, orice obligație comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezulta din natura operațiunii ori din intenția părților contractante.
În lipsă de clauză expresă, contractul trebuie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul său comercial sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului.
În cazul de față, părțile nu au stabilit, de comun acord, că soluționarea eventualelor litigii decurgând din executarea contractului să fie în competența unei alte instanțe decât aceea competentă teritorial potrivit dispozițiilor procedurale.
Ca atare, se aplică dispozițiile art. 5 din Codul d e procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 59 (1) din Codul comercial, instanța competentă fiind instanța unde pârâtul își are domiciliul și unde este situat imobilul.
Astfel, cum din conținutul contractului de consultanță nr.0550/15.12.2006, nu rezultă instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, instanța competentă este locul ce rezultă din natura operațiunii și anume asigurarea consultanței în vederea promovării și vânzării a imobilului -teren, aflat în județul
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta- SRLcu sediul ales la Cabinet avocat, cu sediul în B, sector 2,-, împotriva sentinței nr. 78 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-,. 4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./18.06.2009
f- - Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
