Spete pretentii comerciale. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 95
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta Asigurări (fosta Unita Vienna Insurance, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței nr. 71 din data de 10 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, și, domiciliați în com. Lungă, sat, jud.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum total de 450 + 1671,57lei, potrivit chitanței nr. -/22.04.2009 nr. 5352/1.06.2009 și timbru judiciar de 1 leu, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-pârâtă Asigurări (fosta Unita Vienna Insurance, prin consilier juridic cu împuternicirea nr. 1236/23.04.2009 depusă la dosar la fila 28, intimații-reclamanți, personal, și, reprezentați de avocat din cadrul Baroului D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta-pârâtă Asigurări (fosta Unita Vienna Insurance, prin consilier juridic, solicită instanței să ia act de noua denumire a societății, depunând în acest sens copie extras site www.unita.ro.
Intimații-reclamanți, și, reprezentați de avocat, arată că prezentul apel este insuficient timbrat, având în vedere că taxa judiciară stabilită de instanța de fond este în cuantum de 5999,13 lei, astfel că pentru apel se datorează 50%, adică 2849 lei.
Apelanta-pârâtă Asigurări (fosta Unita Vienna Insurance, prin consilier juridic, precizează că a fost de acord cu achitarea sumei de 4000 Euro pentru fiecare reclamant, astfel că se datorează taxă judiciară de timbru doar raportat la diferența contestată, iar apelul vizează cuantumul daunelor morale și al cheltuielilor de judecată.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă Asigurări (fosta Unita Vienna Insurance, prin consilier juridic, arată că sentința instanței de fond nu a respectat principiul ce stă la baza răspunderii civile delictuale, conform căruia dezdăunarea părților civile trebuie să reprezinte întotdeauna o reparare justă și integrală a pagubei produse prin fapta ilicită a autorului, chiar și în situația particulară a traumei psihice suferite de reclamanți. Totodată, instanța nu a ținut cont de practica
judiciară în materia asigurărilor cu privire la sumele ce sunt acordate cu titlu de despăgubiri morale pentru repararea prejudiciului suferit de urmașii persoanelor decedate în accidente de circulație.
Pârâta nu a negat trauma suferită de reclamanți, însă a încercat rezolvarea amiabilă, astfel cum s-a realizat și în cazul altor persoane, care și-au pierdut chiar ambii părinți în acest accident, cărora li s-au acordat până la 19.000 lei.
Totodată, nu trebuie ignorat faptul că această reparație stabilită de către instanță nu trebuie să constituie o îmbogățire fără just temei; se pune și întrebarea firească, dacă s-ar fi solicitat același sume și văduvei conducătorului auto în situația în care nu avea încheiată o poliță de asigurare.
Cu privire la onorariul apărătorului reclamanților, se arată că acesta este nepotrivit de mare față de activitatea depusă, fiind în mod greșit calculat sub formă de procent 5% din valoarea pretinsă prin acțiunea principală.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, reducerea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale și cenzurarea sumei de 17.850 lei reprezentând onorariu apărător.
Intimații-reclamanți, și, reprezentați de avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Motivele de apel formulate de pârâtă sunt nefondate, situația invocată, cea a sumelor plătite altor persoane ce au avut de suferit în urma accidentului, neavând relevanță în prezenta cauză. Aceste situații sunt esențial diferite, deoarece în cazurile respective au avut loc negocieri în urma cărora s-a stabilit suma plătită fiecărei persoane implicate.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, acest aspect ține numai de iscusința magistratului ce instrumentează fiecare cauză în parte, iar problema onorariului pentru avocatul ales a fost stabilită prin decizia, cazul special al onorariului din litigiile în materia asigurărilor fiind reglementat și în ordinul CSA -/2006.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 71 din data de 10 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei Societatea de asigurări Unita Vienna Insurance SA - sucursala Târgoviște, obligând pârâta să plătească câte 18.000 euro pentru fiecare dintre cei trei reclamanți la cursul de 3.5666 lei la data 22 iulie 2007, suma de 17.850 lei reprezentând onorariu apărător, precum și să plătească statului suma de 5099,135 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru acordată sub forma ajutorului public judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că reclamanții, și, în calitate de soție supraviețuitoare și descendenți de gradul I ai decedatului au chemat în judecată societatea de asigurare Unita Vienna Insurance SA - Sucursala Târgoviște pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata
sumei de 100.000 euro, la cursul acestuia din ziua producerii evenimentului asigurat, ce reprezintă suma minimă de despăgubire prevăzută de art. 12 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule aprobate prin Ordinul nr. - din 28 noiembrie 2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la care se adaugă suma de 17.850 lei cheltuieli de asistență și reprezentare, precum și cheltuielile ocazionate de proces.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că la data de 22 iulie 2007, soțul, respectiv tatăl reclamanților, se afla în autobuzul Probus, cu seria caroseriei 00209, asigurat de societatea de asigurare Unita Vienna Insurance SA - Sucursala Târgoviște conform poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, seria -/12/S 5/BA nr. - încheiată la data de 5 mai 2007, cu perioada de valabilitate 7 mai 2007 - 6 mai 2008. La data indicată, autobuzul a fost implicat într-un accident rutier la trecerea la nivel cu calea ferată fără barieră din comuna G, produs din vina conducătorului auto al acestui mijloc de transport și a avut ca urmare moartea mai multor persoane printre care și - certificatul constatator al morții nr. 3832/22.07.2007. Cererea de despăgubiri adresată pârâtei nu s-a rezolvat prin acordul dintre asigurător și persoanele prejudiciate, întrucât valoarea acordată de asigurător de 30.000 lei a fost apreciată ca neserioasă în raport cu valoarea maximă de despăgubire prevăzută de actul normativ.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că potrivit art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, obligația de despăgubire pentru repararea prejudiciului încercat de copiii și soția persoanei decedate din culpa asiguratului incumbă asigurătorului, această fiind și cea mai importantă obligație ce decurge din contractul de asigurare.
Potrivit art. 14 din Normele privind obligația de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă. Potrivit art. 12 alin. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere Asigurărilor nr. - din 28.11.2006, suma asigurată reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile provocate în unul și același accident, atât pentru pagube materiale directe și indirecte, cât și pentru vătămări corporale sau decese, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial. 3 al aceluiași articol prevede că pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de 500.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare, la data producerii accidentului.
Accidentul rutier din 22 iulie 2007, s-a soldat cu 37 victime pentru care s-au plătit despăgubiri în sumă de 165.000 lei. Raportând suma plătită la cursul euro comunicat de BNR la data producerii accidentului, de 3,5666 lei, a rezultat o plată de 46.262 euro.
Deși acțiunea și întreaga apărare a pârâtei s-au fondat pe dispozițiile art. 12 alin. 2 din normele aprobate prin Ordinul nr. -/2006, care, pentru anul 2007, limitează despăgubirile la 100 000 euro pentru pagubele materiale produse de unul și
același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, tribunalul a constatat că textul de lege aplicabil în speță este cel înserat la art. 12 alin. 3 din norme, deoarece efectul accidentului a condus la decesul persoanei, deces care diferă de pagubele materiale ipoteză pentru care limita de despăgubire pentru anul 2007 este de 500 000 euro.
Suma pretinsă de reclamanți nu a fost dovedită din punct de vedere material, astfel că tribunalul a acordat o sumă apreciată ca rezonabilă pentru pierderea suferită de aceștia, ținând seama de limita de despăgubire prevăzută de legiuitor, dar și de sumele deja acordate în cadrul aceluiași accident - sumă ce se ridică la 46.262 euro. Pe baza acestor criterii, tribunalul va acorda fiecărui reclamant suma de 18.000 euro, la cursul de 3,5666 lei în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.
A fost avut în vedere și faptul că polița de asigurare nu conține nicio clauză cu privire la obligația persoanei prejudiciate de a proba suferința, impunându-se a se stabili despăgubirea cu respectarea limitelor prevăzute de art. 12 alin.3 din condițiile de asigurare pentru anul 2007, în alți termeni, asigurătorul preia riscul în forma prevăzută în clauzele din condițiile speciale, care nu pot fi aplicate în mod restrictiv în favoarea sa.
Cu privire la cererea pârâtei de reducere a cheltuielilor de asistență judiciară și reprezentare, tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 pr.civ. a apreciat, în raport de valoarea obiectului pricinii, de prestația avocatului reclamanților, care nu se reduce numai la faza de judecată, ci este și anterioară acestei faze și complexă în faza judiciară atât sub aspectul apărării cât și al fundamentării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, că onorariul pretins nu este nepotrivit de mare.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel pârâta Unita Vienna Insurance SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de apelul s-a solicitat micșorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, având în vedere faptul că instanța nu a ținut seama de principiul ce stă la baza răspunderii civile delictuale, conform căruia dezdăunarea părților civile trebuie să reprezinte întotdeauna o reparare justă și integrală a pagubei produse prin fapta ilicită a autorului, chiar și în situația particulară a traumei psihice suferite de reclamanți.
Apelanta consideră că instanța nu a ținut seama de practica judiciară din materia asigurărilor cu privire la sumele ce sunt acordate cu titlu de despăgubiri morale pentru repararea prejudiciului suferit de urmașii persoanelor decedate în accidentele de autovehicule. În mod greșit instanța a reținut faptul că reclamanții ar fi promovat cererea de chemare în judecată pe motiv că la data de 22.07.2007, se afla în autobuzul implicat în accidentul rutier la trecerea la nivel cu calea ferată fără barieră din com. G, produse din vina conducătorului auto, accident ce a avut drept urmare decesul lui, precum și a altor 8 persoane, inclusiv conducătorul auto vinovat, precum și vătămarea corporală a altor 27 de pasageri. Conform art. 14 alin.1 din Ordinul nr. 113.133/28.11.2006 "asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de despăgubire
prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA".
Se mai arată că celelalte persoane prejudiciate prin accidentul rutier s-au adresat pârâtei cu cereri de despăgubiri, cărora li s-a răspuns cu promptitudine și cu bună credință, acestea achiesând la propunerea societății de asigurare privind stabilirea despăgubirilor în temeiul convenției tripartite, însă reclamanții din cauză au refuzat acest lucru.
În demersul lor de a aprecia suferința provocată de pierderea soțului, respectiv a tatălui, reclamanții s-au raportat la valoarea maximă/limită de despăgubire prevăzută de ordinul menționat, deși sistemul de referință la care trebuiau să se raporteze ținea de suferința psihică pe care a resimțit-o fiecare dintre reclamanți și nicidecum de o sumă de bani prevăzută într-un act normativ ca limită, tocmai pentru a se evita situația ca decesul uneia sau mai multor persoane în același accident să devină profitabil urmașilor.
Totodată, este de notorietate faptul că instanțele de judecată, în acordarea despăgubirilor morale, au în vedere faptul că urmașii victimelor accidentelor de autovehicul au suferit un prejudiciu moral, o suferință care nu poate fi compensată, acordarea unor despăgubiri morale putând fi de natură a atenua prin mijloacele reparației bănești condițiile de viață alterate ale acestora.
Se solicită și modificarea sentinței atacate în sensul cenzurării sumei de 17.850 lei reprezentând onorariul apărătorului, deoarece instanța nu a motivat care este convingerea intimă și temeiul juridic care au determinat obligarea pârâtei la plata acestei sume. Atât prin întâmpinarea depusă cât și prin concluziile scrise, s-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 alin.3 Cod pr.civilă, situație față de care se impunea reducerea cheltuielilor de asistență și reprezentare judiciară solicitate.
Apelanta susține că suma este nejustificat de mare și nu este direct proporțională cu activitatea efectiv prestată, fiind rezultatul raportării la valoarea pretinsă în acțiunea principală, după cum singur recunoaște apărătorul, fapt care pune în evidență raționamentul acestuia, în sensul că a anticipat cuantumul mare al despăgubirilor morale la care instanța urma să o oblige pe pârâtă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, cuantificând în mod corect cuantumul daunelor morale, pentru pierderea suferită prin decesul rudei apropriate în accidentul de cale ferată și unde asigurător al șoferului implicat este apelanta în cauză.
De asemenea, există o notificare ulterioară pronunțării sentinței atacate, nr.1377/14.04.2009, emisă de apelantă către intimați în vederea inițierii procedurii de plată a sumei de 18.000 Euro, pentru fiecare dintre aceștia, în conformitate cu dispozițiile sentinței nr. 71/10.02.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, prima instanță a motivat în mod just soluția de admitere a cererii intimaților, sub acest aspect luând în calcul toată activitatea profesională prestată de avocat în raport și de cuantumul despăgubirilor solicitate de aceștia, apreciind că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 274 alin.3 Cod procedură civilă pentru a se reduce valoarea acestora.
În acest sens se poate invoca decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care, chiar și în cazul unei apărări ce a necesitat numai invocarea excepției de netimbrare, s-a menținut onorariul negociat cu avocatul, motivat de faptul că partea nu se afla în culpă procesuală și nici în culpă de a fi negociat cu avocatul un onorariu exagerat de mare.
În privința cuantumului despăgubirilor cu caracter moral, instanța de fond a apreciat în mod just și corect situația de fapt, în raport cu trauma psihică provocată de pierderea rudei apropiate, suferită de reclamanții-intimați.
În această situație practica judiciară trebuie privită în mod cert de la caz la caz, deoarece suferințele oamenilor diferă în raport cu persoanele decedate în accidentele de autovehicule, iar faptul că unele dintre acestea sunt de acord cu despăgubiri mai mici, mult mai mici decât limita maximă admisă în astfel de asigurări, nu are relevanță juridică în speță.
Întrucât sentința apelată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod pr.civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat, menținând soluția instanței de fond.
Văzând că apelul a fost legal timbrat,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Asigurări (fosta Unita Vienna Insurance, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței nr. 71 din data de 10 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, și, domiciliați în com. Lungă, sat, jud.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 6ex. / 1.07.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina
