Spete pretentii comerciale. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 96/A/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta AVAS B împotriva sentinței nr.157/CA/2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr.1565/2005.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru pârâta intimată - SRL, lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus, din partea d-nei expert, răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul pârâtei intimate solicită respingerea apelului declarat de reclamanta AVAS B împotriva sentinței nr.157/CA/2005 și menținerea în tot a sentinței atacate ca legală și temeinică, având în vedere actele dosarului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Prin Sentința civilă nr.157/CA/2005, pronunțată de Tribunalul Albas -a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva pârâtei - SRL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
La data de 15.05.2000 Fondul Proprietății de Stat ( actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS), în calitate de vânzător și pârâta - SRL, în calitate de cumpărător au încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D AB 21/21.014.2000 având ca obiect un număr de 697.496 acțiuni, reprezentând 68,0111% din valoarea capitalului social subscris al - SRL.
Potrivit clauzelor prevăzute în cap.5 din contract, părțile au stabilit că avansul în sumă de 1.394.990.000 lei, reprezentând 40% din prețul acțiunilor să fie achitat până la data de 21.05.2000, iar diferența de preț urmând să fie achitată eșalonat, respectiv în 6 rate bianuale, scadența ultimei rate fiind stabilită pentru data de 31.05.2003.
Pârâta a achitat avansul și primele 4 (patru) rate, iar la data de 9.05.2003, susținând că situația financiară nu-i mai permite efectuarea plăților scadente, i-a comunicat reclamantei o cerere scrisă prin care solicită încetarea de comun acord a contractului în următoarele condiții: cumpărătorul să rămână proprietar al pachetului de 278.998,4 acțiuni, reprezentând 27% din capitalul social și care au fost achitate prin plata avansului, iar restul de acțiuni achitate să rămână în favoarea vânzătorului, urmând să fie efectuate cuvenitele mențiuni la registrul comerțului.
AVAS, prin adresa nr. /1546/15.05.2003, i-a comunicat pârâtei că, întrucât contractul de vânzare cumpărare nu este un contract cu executare succesivă în timp, ci un contract cu executare " ", nu se poate vorbi de rezilierea contractului în condițiile precizate de aceasta, ci numai de rezoluțiunea acestuia în condițiile OG nr. 25/2002 și ale codului civil.
Prin notificarea nr. SG/2928/7.07.2003, reclamanta i-a comunicat pârâtei faptul că datorită neîndeplinirii obligației de plată a sumelor, reprezentând rata nr.5 și nr.6, contractul este desființat de plin drept ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad, prevăzut prin clauza nr. 5.2.12 din contract.
Pentru considerentele mai jos expuse, prezenta acțiune este neîntemeiată.
Reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor daune interese constând în dobânzi și penalități aferente ratelor nr.5 și 6 care au fost achitate în termen și la plata dividendelor pretins încasate de pârâtă în perioada de valabilitate a contractului.
Contractul de vânzare cumpărare acțiuni, așa cum corect a considerat și reclamanta, este un contract cu executare " ".
Părțile au stabilit prin contract un pact comisoriu expres prevăzut la art.5.2.12 conform căruia contractul este de drept rezolvit, fără punere în întârziere sau judecată, în cazul în care cumpărătorul nu plătește la scadență două rate succesive - momentul desființării contractului este data adresei prin care vânzătorul anunță cumpărătorul despre desființarea contractului.
În speță, contractul a fost desființat la data de 7.07.2003, aceasta fiind data adresei prin care reclamanta i-a notificat pârâtei desființarea contractului.
Fiind un contract cu executare " " rezoluțiunea acestuia, ca urmare a operării pactului comisoriu, a avut ca efect desființarea retroactivă a acestuia, ceea ce înseamnă că părțile trebuie repuse în situația anterioară, respectiv să-și restituie una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul contractului desființat.
Reclamanta nu mai poate solicita însă efectuarea de către pârâtă a altor prestări în temeiul acelui contract câtă vreme a fost desființat, ci doar obligarea acesteia la plata unor despăgubiri în măsura în care va dovedi că i-a fost cauzat un prejudiciu, ceea ce nu s-a reușit însă să dovedească în speță.
Părțile au prevăzut într-adevăr prin contract o clauză penală, aceasta nu înseamnă însă despăgubirile ce vor fi acordate în mod automat, ci numai în măsura în care vor fi îndeplinite condițiile acordării acestora.
O condiție esențială pentru acordarea despăgubirilor este să se fi produs un prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie însă unul real și nu doar teoretic, respectiv apreciat de reclamantă.
Întrucât obligația pârâtei are ca obiect plata unei sume de bani, reclamanta nu este îndreptățită să solicite decât dobânda legală aferentă calculată conform OG nr.9/2001 în funcție de taxa scontului Băncii Naționale a României.
Contrar acestor dispoziții legale, așa cum rezultă din adresa depusă la dosar, reclamanta a calculat o sumă cu titlu de dobândă pe care a stabilit-o în funcție de indicele de inflație și nu de taxa scontului BNR.
În aceste condiții, în mod justificat, pârâta a contestat atât existența, cât și întinderea prejudiciului pretins suferit de reclamantă.
În ceea ce privește dividendele pretins încasate de pârâtă în perioada de valabilitate a contractului, reclamanta de asemenea a prezentat un calcul teoretic, fără a face însă vreo dovadă concretă în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în baza art.1088 cod civil raportat la art. 1021 Cod civil și la art. 21 din OG nr. 25/2002, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta AVAS și a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii în dezdăunare.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că:
Critică susținerea instanței de fond că prejudiciul trebuie demonstrat, întrucât prin acordul de voință, părțile au determinat întinderea prejudiciului prin clauza penală inserată.
Mai arată că, în situația rezoluțiunii contractului, partea care și-a executat obligațiile este îndreptățită a obține despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite, iar temeiul solicitării daunelor interese rezidă în neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului ce a avut drept consecință rezoluțiunea contractului prin operarea pactului comisoriu.
Pentru a nu se ajunge la situația în care pârâtul ar profita în detrimentul vânzătorului de propria sa conduită culpabilă, solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Apelul este scutit de taxă de timbru.
Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția comercială, prin decizia nr.175 din 7 octombrie 2005 respins ca nefondat apelul declarat de AVAS
Criticile apelantei privind soluționarea cauzei pe temei civil, iar nu comercial, neacordarea de eficiență juridică clauzei penale convenită de părți, în sensul că, față de existența acesteia instanța nu mai poate să verifice întinderea prejudiciului suferit de creditor și nici să-i ceară să dovedească limitele valorice, au fost înlăturate de instanța de apel.
S-a apreciat asupra temeiniciei sentinței care, corect a reținut că daunele interese calculate de reclamantă sunt nejustificate în condițiile în care contractul a fost desființat la data de 7 iulie 2003, conform pactului comisoriu prevăzut de art.5.2.12, iar în ce privește clauza penală, că ea devine exigibilă când sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale ale debitorului. Contractul de vânzare-cumpărare fiind cu executare, rezoluțiunea a operat cu efecte retroactive, cu consecința repunerii părților în situația anterioară și în condițiile în care reclamanta a reintrat în posesia pachetului de acțiuni și nu a restituit ratele achitate de pârâtă, interpretându-se tot ca daune interese, acestea nu pot fi cumulate cu daunele interese stabilite prin clauza penală, ele putând fi cumulate doar cu executarea parțială în natură.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta AVAS B pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civilă în a cărui dezvoltare a arătat că:
- hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legislației speciale și anume a prevederilor art. 2 din OG nr.25/2000;
- instanțele au dat o calificare greșită, prejudiciul apreciindu-l ca fiind delictual, iar nu contractual, schimbând temeiul legal al acțiunii;
- clauza penală inserată în contract este obligatorie pentru părți, iar instanța nu poate să verifice întinderea prejudiciului suferit;
- temeiul solicitării daunelor interese în neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului de către cumpărător a avut drept consecință rezoluțiunea contractului prin operarea pactului comisoriu.
Prin decizia nr. 938/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia curții de apel și a trimis dosarul aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, cu dispoziția ca la rejudecare, instanța să răspundă tuturor motivelor de apel, inclusiv a aplicării sau neaplicării în cauză a legislației speciale ce reglementează privatizarea societăților comerciale - art.21 al OG nr. 25/2002.
În rejudecarea apelului, cauza s-a reînregistrat la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-.
Prin Decizia nr.123/A/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a rejudecat apelul reclamantei și a fost respins.
Curtea de apel a reținut că reclamanta nu a dovedit existența și întinderea prejudiciului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta AVAS.
Prin Decizia nr. 1927/22.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul reclamantei și s-a casat sentința nr. 123/A/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA și s-a trimis apelul spre rejudecare cu mențiunea de a se efectua probe (expertize) în vederea stabilirii prejudiciului adus reclamantei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr-.
Verificând apelul reclamantei AVAS prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D încheiat între reclamantă (vânzătoare) și pârâtă (cumpărătoare) la 21.04.2000 a fost desființat de drept la 7.07.2003, ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad prevăzut de art. 5.2.12 din contract.
Reclamanta a pretins pârâtei suma de 77.429,61 lei dobândă și 29.922,57 lei penalități pentru neachitarea ratelor nr.5 și 6 din contract. Aceste sume nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă.
Reclamanta s-a limitat la a solicita efectuarea unei expertize contabile pentru dovedirea sumelor prevăzute de art. 21 alin.1 lit.b și alin.2 din OG nr. 25/2002 (în forma în vigoare la data desființării contractului).
Cu privire la dividendele încasate de cumpărător, experta a concluzionat eronat în cuprinsul raportului de expertiză. Experta a evidențiat dividendele încasate de pârâtă fără a arăta dacă acestea au fost primite de la - SA A Prin completarea la raportul de expertiză (fila 78) experta revine cu lămuriri și arată că nu s-au încasat dividende de la - SA A Constatarea expertei corespunde poziției pârâtei care a susținut că nu a încasat dividende de la societatea privatizată. Chiar reclamanta a arătat în adresa depusă la fila 15 din dosarul Tribunalului București că dividendele au putut fi distribuite și nu că ar fi fost încasate.
În ce privește daunele interese prevăzute de art.21 alin.2 din OG nr.25/2002, curtea de apel constată că cererea reclamantei este neîntemeiată. Din raportul de expertiză rezultă că nu s-au înstrăinat bunuri din patrimoniul - SA A I pe durata derulării contractului. - SA AIa crescut de aproape 3 ori. Este adevărat că și pasivul acestei societăți a crescut, însă nu s-a dovedit culpa pârâtei în reducerea ui net. Cum daunele interese nu au caracterul unor despăgubiri pentru neexecutarea contractului, ci al unor despăgubiri ce au la bază răspunderea civilă delictuală, reclamanta trebuie să dovedească fapta reprezentanților pârâtei care a condus la crearea unui prejudiciu.
Chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin îndrumarea dată de a se completa probațiunea confirmă împrejurarea că obligația de dezdăunare a AVAS nu este prezumată, ci trebuie probată de aceasta în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 25/2002.
Raportul de expertiză nu a relevat nereguli în evidențele contabile ale - SA A
De asemenea, situația clienților incerți a fost clarificată până la data desființării contractului, reclamanta având posibilitatea de a recupera creanțele de la cei 2 clienți rămași incerți (raport de expertiză fila 52).
Întrucât - SA A I nu este cotată la bursă, nu se poate constata existența vreunui prejudiciu datorită pierderii de valoare a acțiunilor.
Este de reținut și faptul că, și în situația în care și-ar fi dovedit daunele interese întemeiate pe dispozițiile art.21 alin.1 lit. b și alin.2 din OG nr.25/2002, sumele reținute de la pârâtă în temeiul art. 21 alin.1 din OG nr.25/2002 ar fi depășit cuantumul acestor pretenții. Curtea de apel constată că pârâta a achitat reclamantei în total suma de 438.665,85 lei, așa cum rezultă din chiar calculul reclamantei (fila 14 din dosarul Tribunalului București ), această sumă fiind reținută de reclamantă.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează, ca în temeiul art.296 pr.civ. să respingă drept nefondat apelul reclamantei AVAS
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta AVAS B împotriva sentinței nr. 157/CA/2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 1565/2005.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.09.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th /ex.4/20.10.2008
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
