Spete pretentii comerciale. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 96
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta SC Serv SRL, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 35 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1689 lei, potrivit chitanței nr. -/22.04.2009 și timbru judiciar de 4,8 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-pârâtă SC Serv SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială/12.06.2009 și intimatul-reclamant Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, prin consilier juridic, cu delegația nr. 1593 depusă la dosar la fila 7.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă SC Serv SRL, reprezentată de avocat, arată că sentința instanței de fond este criticată sub aspectul soluționării de către un judecător, care, în conformitate cu dispozițiile art. 24, 27 Cod pr.civilă trebuia să se abțină, întrucât prin soluționarea acțiunii în anulare a somației de plată prevăzute de nr.OG 5/2001 a fost antamat și fondul acestui litigiu, derogându-se de la principiile procedurale.
Pe de altă parte, judecătorul fondului a respins cererea de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare formulată la primul termen și a încuviințat probele solicitate de reclamantă. S-a respins însă proba cu o expertiză contabilă, solicitată de ambele părți, pentru a se determina cuantumul creanței.
Aceste 2 greșeli majore, privarea pârâtei de exercițiul dreptului său la apărare și respingerea unor probe solicitate de ambele părți, o îndreptățesc pe apelantă să solicite administrarea probei cu expertiză contabilă, având în vedere și faptul că intimata recunoaște un cuantum diferit al creanței și invocă mai multe compensări între creanțe.
Intimatul-reclamant Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, prin consilier juridic, solicită
respingerea apelului ca nefondat, deoarece pârâta nu a demonstrat că suma pretinsă nu este reală sau că nu ar fi operat compensări între creanțe.
În ceea ce privește cererea de amânare formulată de primul termen de judecată, aceasta a fost respinsă, însă a fost acordat un nou termen pentru depunerea de înscrisuri, nefiind afectat dreptul la apărare al pârâtei. Judecătorul fondului a avut în vedere faptul că pârâta a primit citația în termenul procedural și a avut timp suficient pentru pregătirea apărării.
Se solicită respingerea apelului și a cererii de efectuare a unei expertize contabile, aceasta neimpunându-se în prezenta cauză.
CURTEA
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație a chemat în judecată pe pârâta SC Serv SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 53.270,53 lei c/val marfă livrată și 53.270,53 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1425/15.03.2004 și a actului adițional nr. 1523/17.03.2005 a livrat pârâtei diverse sortimente de vinuri, marfă achitată doar parțial de aceasta, așa cum rezultă din procesul-verbal de conciliere directă nr. 350/2006. A mai susținut reclamanta că societatea pârâtă a recunoscut datoria și s-a obligat să o achite în termen de 3 luni, însă nu a făcut decât plăți parțiale, astfel că la data de 9.05.2007 avea o datorie de 53.270,53 lei. Deși s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, pârâta nu a dat curs invitațiilor, iar conform art. 6 din contractul de vânzare-cumpărare datorează penalități de întârziere pentru suma rămasă neachitată.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că pe parcursul derulării contractului, pârâta nu a mai putut achita produsele achiziționate, astfel că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare achiziții publice nr. 16, în baza căruia i-au fost livrate reclamantei pet-uri pentru îmbutelierea vinului. S-a precizat că facturile emise în considerarea acestui contract nu au fost achitate de reclamantă, iar ulterior, au intervenit mai multe operațiuni de compensare, astfel că suma solicitată nu corespunde obligațiilor reale ale pârâtei.
Prin sentința nr. 35 din data de 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație în contradictoriu cu pârâta SC Serv SRL, obligând pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 53.270,53 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, 53.270,53 lei penalități de întârziere și 3.383 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1425/15.03.2004 și actul adițional nr. 1523/17.03.2005, în baza căruia a livrat pârâtei diverse sortimente de vinuri, pentru care au fost emise facturile fiscale depuse la dosar.
La data de 24 ianuarie 2006 fost încheiat un proces-verbal de conciliere (fila 10) prin care pârâta a recunoscut debitul în valoare de 112.692,37 lei, pe care s-a obligat să îl achite în termen de 3 luni de la data concilierii. Ulterior a mai efectuat plăți parțiale, iar la data de 9.05.2007 înregistra o datorie restantă către reclamantă în sumă de 53.270,53 lei, conform listei depuse la dosar la fila 13. Apărările pârâtei, în sensul că părțile au datorii reciproce, nu au putut fi avute în vedere decât în situația în care aceste au fost stinse prin operațiunea juridică a compensării. Or, procesele-verbale de compensare depuse la dosar de societatea pârâtă privesc alte facturi decât cele care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța a constatat că pârâta datorează suma de 53.270,53 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, precum și 53.270,53 lei penalități de întârziere calculate conform disp. art. 6 din contractul părților.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta SC Serv SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că judecătorul fondului era incompatibil și avea îndatorirea să se abțină de la soluționarea cauzei, întrucât aceasta a soluționat și cererea intimatei de emitere a unei somații de plată, ca efect al admiterii acțiunii în anulare.
Apelanta consideră că hotărârea nu este legală și datorită faptului că judecătorul fondului nu a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, care ar fi putut stabili drepturile și obligațiile reciproce ale părților, deși cu această probă fusese de acord și reclamanta.
Totodată, au fost încălcate și dispozițiile art. 156 Cod pr.civilă, prin neacordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare la solicitarea pârâtei și încuviințarea probelor solicitate de reclamantă în lipsa pârâtei, încălcându-i în mod grav acesteia din urmă dreptul la apărare.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de apelantă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelul este nefondat potrivit următoarele considerente:
Critica apelantei referitoare la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința apelată este nefondată.
Cazurile de incompatibilitate sunt strict prevăzute de art. 24 Cod pr.civilă, iar din dosarul cauzei nu rezultă că judecătorul fondului s-ar fi aflat într-o astfel de situație.
Dacă apelanta a avut cunoștință de o situație de incompatibilitate a judecătorului, ea avea posibilitatea de a formula în cauză o cerere de recuzare, posibilitate legală pe care nu a utilizat-o, ceea ce face ca susținerea să fie nefondată.
Susținerea apelantei cu privire la neadministrarea de către instanța de fond a tuturor probatoriilor este de asemenea nefondată.
Potrivit art. 167 Cod pr.civilă, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, iar administrarea acestora va fi făcută înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
In cauză, din verificarea actelor dosarului rezultă că proba cu expertiza a fost solicitată înainte de începerea dezbaterilor de către reclamantă, pârâta solicitând încuviințarea acestora după închiderea dezbaterilor, ce a avut loc la data de 13 ianuarie 2009. Apelanta-pârâtă a solicitat încuviințarea probei cu expertiză prin notele de concluzii depuse la dosar la data de 19 ianuarie 2009.
Dar, așa cum rezultă din dispozițiile art. 167 alin. 1 Cod pr.civilă, probele pot fi încuviințate numai dacă sunt utile cauzei.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei cu privire la efectuarea unei expertize, considerând că aceasta nu duce la dezlegarea pricinii, la dosar existând probe suficiente din care să rezulte raporturile juridice dintre părți și pretențiile reclamantei.
In cauză nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 156 Cod pr.civilă, așa cum susține apelanta.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că instanța de fond a acordat mai multe termene în cauză, a dat posibilitatea pârâtei-apelante să ia cunoștință de actele depuse de reclamantă (încheierea din 08 decembrie 2008) și a amânat și pronunțarea pentru a da posibilitatea tot apelantei de a depune note de concluzii.
In această situație, în care, potrivit art. 156 Cod pr.civilă instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, pentru un motiv întemeiat, amânarea cauzei de mai multe ori și a pronunțării la cererea aceleiași părți, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare al acesteia.
Față de toate considerentele reținute mai înainte, Curtea, în raport cu art. 296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Cu privire la cererea apelantei de completare a probatoriilor, în sensul efectuării unei expertize contabile, Curtea constată că aceasta este nefondată, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, la dosarul cauzei reclamanta și-a dovedit pretențiile cu actele depuse, respectiv facturile de livrare acceptate de pârâtă și recunoașterea debitului prin procesul-verbal de conciliere directă încheiat la data de 24 ianuarie 2006.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC Serv SRL, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 35 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4ex./ 6.07.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina
