Spete pretentii comerciale. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/2008
Ședința publică din 23 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - pentru pronunțare - apelurile formulate de reclamanta - - și de către pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C, împotriva Sentinței civile nr. 5281/C/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat de reclamanta este insuficient timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 11143,79 lei și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 9 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5.281 din data de 03.12.2007 pronunțată în dosarul nr. 2.008/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta "" împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.428.722,01 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi și data de 21.08.2005; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei este în parte întemeiată, respectiv doar cu privire la penalitățile datorate până la 21.08.2005, zona anterioară încheierii convenției de eșalonare a debitului principal, la această dată pretențiile reciproce ale părților fiind deja cunoscute.
Referitor la susținerile pârâtei constând în aceea că datoria principală nu a ajuns la scadență și din acest motiv nu pot fi cuantificate penalitățile, reține instanța că nu pot fi acceptate, decât numai pentru penalitățile de întârziere ce urmau să curgă ulterior încheierii convenției de eșalonare întrucât în chiar actul de care se prevalează părțile se arată că celelalte clauze contractuale rămân neschimbate. Practic arată instanța prin actul încheiat la 22.08.2005 a fost eșalonată doar plata debitului principal cu privire la penalitățile datorate până atunci, neexistând o convenție de reeșalonare. Datoria principală neajungând la scadență nici penalitățile pe care dorește reclamanta să le primească calculate ulterior eșalonării nu sunt exigibile.
Pârâta mai arată instanța nu se poate prevala de prevederile unui act administrativ, așa cum este nr.HG 726/2005 conform principiului voinței libere a părților ce trebuie să existe în momentul încheierii unui contract, neputându-se interveni din exterior cu privire la ceea ce părțile contractante au convenit.
Împotriva soluției menționate au declarat apel reclamanta solicitând reformarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu consecința obligării la plata diferenței de 1.910.105 RON și cheltuielile de judecată în ambele instanțe cât și pârâta prin C, aceasta solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii cu cheltuielile de judecată.
În susținerea celor solicitate, reclamanta-apelantă a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva nereținerii clauzelor convenite și a aspectului că hotărârea invocată de pârâtă nu putea să intervină și să modifice voința părților. Astfel, în dezvoltarea celor susținute, apelanta arată că între părți au intervenit mai multe contracte prin care s-a convenit ca în caz de neîncasare a plății contravalorii serviciilor, respectiv a chiriei în termenele stipulate, să se plătească o penalitate de 0,1 %, respectiv 0,06 % pe zi de întârziere. Pe parcursul derulării relațiilor se arată că intimata nu și-a onorat obligația la termenele convenite și dat fiind că între timp prin nr.HG 726/2006, aceasta din urmă a fost abilitată să emită bilete la ordin în favoarea executanților de lucrări, prestări servicii și furnizări ce la data de 31.12.2004 și-au înregistrat dreptul la creanță, în baza garanției date prin acest act s-a încheiat convenția nr. 7.357/2005 prin care s-a stabilit că reclamanta/apelantă are dreptul să beneficieze de bilete la ordin pentru suma de 4.586.489 lei, sumă eșalonată în 10 rate trimestriale. Prin această convenție se arată că, s-a prevăzut că pentru sumele datorate, altele decât cele prevăzute în anexă, rămân aplicabile condițiile din contract, iar celelalte clauze, între care și cea referitoare la penalități rămân nemodificate. În această situație, se arată, și având în vedere că la data semnării convenției toate serviciile, lucrările erau executate și recepționate, intimata-pârâtă nu poate susține că la data încheierii convenției nu intenționa să se achite și debitele adiționale generate, penalitățile fiind convenite sub forma unei clauze penale ce își produce efectele în virtutea forței obligatorii a convențiilor.
Totodată, mai arată apelanta, că prin hotărârea nr. 276/20054, Guvernul nu a intervenit în convenția părților; că prin convenția încheiată nu a avut intenția nici voința liberă și nici dreptul legal ca acceptând să eșaloneze/crediteze datoria, să renunțe la penalități, societate nu putea să facă acest lucru pentru că datoria cumulată a intimatei-pârâte reprezenta 90 % din patrimoniul financiar, iar pentru a putea continua obiectul de activitate, în conformitate cu actul statutar, trebuia să refinanțeze această lipsă de cash-flow prin atragere de finanțări, apelând la credite cu dobândă medie. În același timp, se arată, a rambursat către fisc valoarea raportat la valoarea facturilor și prin urmare la daunele stabilite sub formă de penalități prin contract, ar însemna să accepte premeditat să lucreze în pierdere, ceea ce nu este de acceptat.
Pe de altă parte, se arată, eșalonările numite creditare cu refinanțare în rate au ca scop declararea dreptului de exercițiu înainte de scadență, operațiunea neavând menirea de a sista daunele stabilite.
Concluzionând, arată apelanta, că în condițiile clauzelor convenite, penalitățile datorate și evaluate ca prejudiciu cauzat prin neexecutarea sau executarea tardivă a obligației principale și prin expertiză se ridică la suma de 1.910.105 RON.
Prin demersul său, pârâta - Cas usținut că hotărârea este nelegală din perspectiva neluării în considerare a prorogării datei reprezentând scadența de plată a debitelor principale și a principiului stabilit de art. 982 cod civil conform căruia toate clauzele convenite se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din act. Astfel, în dezvoltare se arată că legiuitorul nu intervine de regulă pentru modificarea contractelor însă neintervenția legiuitorului nu este o regulă, acesta pentru considerente de interes public poate interveni să modifice contractele în curs prin norme imperative impuse printr-o lege nouă; procedeul de modificare reprezentându-l moratoriul legal, respectiv acordarea unui termen având ca efect amânarea generală a executării obligațiilor contractuale ori o astfel, de amânare a intervenit și prin nr.HG 726/2005. Prin acest act, se arată, Guvernul a dat autorizarea de a se emite bilete la ordin în favoarea unor creditori ai companiei, printre care și, iar în acest context, ulterior s-au declarat scadențele de plată a debitelor principale în perioada 01.09.2006 - 01.12.2008.
Față de această situație, se arată, deoarece plata obligației principale era scadentă în perioada menționată, obligația accesorie îi urmează și ca atare, nu se datorează, iar sub acest aspect, reținerile instanței sunt greșite.
Totodată, se arată că sunt greșite și reținerile instanței referitoare la intervenția hotărârii și la interpretarea clauzelor care se impunea a fi făcută corelat și nu desprinse din contextul convenției.
Analizând apelurile declarate, Curtea reține următoarele:
Între părți, în cursul anului 2004 și începutul anului 2005 au intervenit mai multe contracte vizând închirierea de utilaje, prestarea unor servicii. Prin actele încheiate, părțile au stabilit, pe lângă drepturi și obligații, ca în cazul în care plata serviciilor și a chiriei nu se face la termenul convenit, să se achite o penalitate de 0,1 și respectiv 0,06 % pe zi de întârziere ( 21 - 181 dosar fond).
În raport cu cele convenite pe parcursul derulării relațiilor, a emis facturile corespunzătoare însă contravaloarea statuată prin acestea nu a fost achitată la termen.
Dat fiind aceasta și întrucât la 14.07.2005 a fost autorizată prin nr.HG 726/2005 să emită bilete la ordin către executorii de lucrări, prestatorii de serviciu și furnizorii de produse care la data de 21.12.2004 înregistraseră drepturi de creanță ( 13 dosar), între părți se încheie convenția nr. 7.357/22.08.2005. Prin această din urmă convenție, părțile stabilesc ca A să beneficieze de bilete la ordin în sumă totală de 4.586.489 lei, sumă eșalonată la plată în 10 rate trimestriale.
Tot astfel, mai convin părțile ca pentru sume datorate de - C, altele decât cele prevăzute în convenție, să rămână aplicabile condițiile prevăzute în contractul nominalizat, iar celelalte cauze să rămână nemodificate.
Din cele de mai sus se observă că în vederea recuperării sumelor datorate pentru serviciile prestate și chirie, prin ultimul act încheiat, s-a convenit asupra debitelor principale, stabilindu-se că plata se va face în rate trimestriale, pe baza ordinelor emise în condițiile abilității conferite prin nr.HG 726/2005, cât și asupra penalităților în caz de nerespectare a termenelor stabilite pentru ratele trimestriale, statuându-se astfel că rămân neschimbate clauzele, deci de 0,1 % și 0,06 % pe zi de întârziere. Din acest ultim act nu rezultă că s-ar fi convenit însă și asupra penalităților anterior datorate în contextul contractelor din anul 2004 începutul anului 2005 și dat fiind neonorarea respectării termenelor de încasare a contravalorii facturilor emise, ci doar pentru neplata ratelor trimestriale, context în care rămân valabile clauzele din contractele anterioare.
Ca atare, față de cele convenite prin contractele din anul 2004, în mod corect a reținut prima instanță că penalitățile datorate între data scadenței fiecărei facturi și până la 22.08.2004 și stabilite prin expertiză se ridică doar la suma de 1.428.722,91 lei.
Desigur, se susține de apelanta că penalitățile se datorează și în continuare. Aceste susțineri nu pot fi însă reținute întrucât la data de 22.08.2005, de comun acord, au convenit asupra modalității de plată, ordin de plată (rate trimestriale; asupra termenelor 01.09.2006; 01.12.2006, 01.03.2006 . 01.12.2008 ( 15 dosar fond), cât și asupra penalităților pentru nerespectarea noilor termene trimestriale. Or, la momentul inițierii demersului, raportat la cele convenite, nu se punea în discuție o întârziere față de nerespectarea termenelor convenite pentru "rate datorate" pentru a se aprecia astfel că sunt exigibile și se datorează penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate. Ca atare, față de cele rezultate din contractele încheiate și conduita părților, susținerile apelantei sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Legat de aspectele menționate, arată apelanta, că a existat un moratoriu legal și că astfel, față de acesta, nu se datorează penalități. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât amânarea a fost convenită de părți prin semnarea actului din 22 august 2005. Prin această convenție s-a stabilit expres cu privire la debitul consemnat anterior în facturile emise pentru prestațiile efectuate și la penalitățile în caz de nerespectare a termenelor trimestriale și nu asupra celor anterior convenite. Or, în aceste circumstanțe ale amânării debitului și în lipsa unei exonerări exprese cu privire la penalitățile datorate pentru facturile din anul 2004, nu se poate vorbi de o amânare generală a executării în sensul evocat de apelantă, iar sub acest aspect, reținerile primei instanțe sunt corecte.
În plus, nici restul susținerilor acestei apelante nu pot fi reținute, întrucât, așa cum se observă din conținutul considerentelor hotărârii atacate, în adoptarea soluției au fost avute în vedere toate convențiile încheiate și clauzele convenite. Aceste acte au relevat că s-a prevăzut o penalitate de 0,1 % și 0,06 % pentru neachitarea serviciilor în termen de 30 de zile de la facturare și apoi de la dățile trimestrial convenite; că prin aceste acte nu s-a prevăzut o exonerare în privința sancțiunii nerespectării termenelor. Ca atare, în condițiile în care aceste aspecte au fost reținute de prima instanță, nu se poate vorbi de o necorelate și implicit de o interpretare greșită.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, că hotărârea, în raport cu cele convenite și rezultând din acte este temeinică și legală, Curtea în baza art. 296.pr.civ. va respinge apelurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C și reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5.281 din 03 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact. /5 ex./23.05.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Augusta Chichișan
