Spete pretentii comerciale. Decizia 990/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:990
Sedința publică din 08 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.3850/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă prin avocat care depune împuternicire avocațială colectivă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata reclamantă.
Intimata reclamantă prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatei reclamante, pe recurs.
Intimata reclamantă prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, sens în care, depune factură fiscală reprezentând onorariu de avocat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.3850/18.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins excepția prescripției, ca neîntemeiată, s-a admis cererea reclamantei SC SA și a fost obligată pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, să plătească reclamantei suma de 58.337,61 lei, reprezentând cota de 60% din ratele 7 și 8, achitate, în baza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 253/31.05.1995, și 2.447,52 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în speță, și nu a avut în vedere data încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, și din evoluția legislativă pe care o va prezenta mai jos, reieșind clar că, în privința contractului nr. 253/31.05.1995, SC SA nu beneficia de facilitățile restituirii cotei de 60%, întrucât, contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a legii (19.06.1995).
Arată că, la momentul semnării contractului era aplicabilă Legea nr.58/1991, act normativ care nu prevedea acest gen de facilități.
Potrivit articolului 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor. Ea nu are putere retroactivă, principiu care a dobândit și consacrare constituțională, prin articolului 15 alineat 2 din Constituție, și care stă la baza oricărei interpretări a concursului de legi în timp în vederea stabilirii legii aplicabile, unui raport sau situație juridică.
Facilitatea constând în cota de 60% a fost instituită prin articolul 8 alineat 1 din Legea nr. 55/1995, acesta stipulând că, se aplică și ratelor de rambursare a creditului acordat, prin contractul încheiat cu -ul, anterior intrării în vigoare a legii, care devin exigibile după această dată.
Acest articol a fost modificat și completat prin OUG nr. 37/16.07.1997 sub aspectul destinației sumei, fără ca reglementarea, în sine, a facilității și a beneficiarilor să suporte modificări.
Potrivit articolului 8 din Legea nr.55/1995, atât în forma inițială, cât și cea modificată, din sumele cuvenite FPS și încasate efectiv pentru acțiunile vândute se lasă cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate, o cotă de 60%, prevedere care, se aplică și în cazul societăților comerciale privatizate până la data intrării în viitoare a prezentei lei, dar numai în ceea ce privește acele rate de rambursare a creditului acordat cu, care devin exigibile după această dată.
Articolul 8 din Legea nr.88/1997, a fost abrogat, expres, prin articolul 5 din OUG nr.69/27.09.1997, privind destinația sumelor încasate de FPS, în cadrul procesului de privatizare, a societăților la care statul este acționar, iar Legea nr.55/1995, în întregul ei, a fost abrogată, prin articolul 44 din OUG nr.88/1997, privind privatizarea societăților comerciale.
Acest ultim act normativ, prin articolul 36 alineat 1 (norma tranzitorie) dispune ca, sistemul de facilități, privind sumele care se lasă gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate, potrivit Legii nr.55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Prin urmare, norma tranzitorie, are în vedere, ca obiect al facilității, numai contractele de privatizare încheiate sub imperiul Legii nr.55/1995 și ea este coordonată cu dispoziția articolului 4 alineat 2 din Legea nr.59/1997, de asemenea tranzitorie, care stipula că, "sumele aferente ratelor devenite scadente, după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (6.10.1997), urmează regimul stabilit din reglementările legale în vigoare, în momentul semnării de către a respectivelor contracte de vânzare a acțiunilor/părților sociale".
Or, este evident că, numai contractele încheiate sub imperiul Legii nr.55/1995 fac obiectul facilității, constituită de acest act normativ, prin articolul 8, abrogat, prin OUG nr.59/1997.
Cum intimata reclamantă a încheiat contractul cu, la data de 31.05.1995, anterior intrării în vigoare a Legii nr.55/19995, iar dispoziția cu privire la aplicabilitatea facilității a fost abrogată și nu se regăsește în normele tranzitorii, Tribunalul București, în mod greșit, a admis acțiunea formulată de SC SA și a obligat la plata sumei de 58.337,61 ron, sumă ce reprezintă cota de 60% din ratele nr.7 și 8, achitate, în baza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 253/31.05.1995.
În fața instanței de fond, a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, excepție ce a fost respinsă de către Tribunalul București, pe motiv că, dreptul invocat de reclamantă, s-a născut în temeiul Legii nr.55/19195, iar nu în temeiul OUG nr. 88/1997.
Tribunalul București nu ia în considerare temeiul de drept invocat de către reclamantă, în cererea formulată și nici susținerile, cu privire la excepția invocată.
Astfel, intimata reclamantă își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr.55/1995 (modificată), OUG nr.37/1997 și OUG nr.88/1997.
Față de acestea, a invocat excepția prescripției, având în vedere că, sumele, prevăzute în cerere, trebuiau solicitate în termen de 3 luni, de la data nașterii dreptului (15 zile de la achitarea fiecărei rate).
Astfel, în conformitate cu articolul 32.28 din Legea nr.99/1999, care a modificat și completat OUG nr. 88/1997, "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care, se valorifica un drept prevăzut de OUG nr.88/1997, este de 3 luni de la data nașterii dreptului".
În conformitate cu articolul 8 punctul 4 din Legea nr.55/1995, modificată, cota de 60%trebuia restituită în termen de 15 zile de la data încasării contravalorii acțiunilor.
Așadar, în termen de 15 zile de la încasarea de către a fiecărei rate, intimatei reclamante i s-a născut un drept, separat, la acțiune, sub sancțiunea prescripției de 3 luni.
Față de cele arătate, este evident că, în speță, se aplică acest termen special de prescripție de 3 luni, și nu termenul general de prescripție, din moment ce, societatea reclamantă își întemeiază acțiunea, pe dispozițiile OUG nr.88/1997 și solicită restituirea cotei de 60%, pentru perioada 2003 - 2004.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolelor 3041și 304 punctul 9 Cod procedură civilă, nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, articolul 8 din Legea nr.55/1995, modificat prin OUG nr. 37/1997, nu are nici o influență asupra facilității, privind lăsarea, cu titlu gratuit, la dispoziția societății privatizate, a cotei de 60%, din cotele achitate De altfel, Legea nr.55/1995 a fost abrogată, în întregime.
Mai mult, abrogarea unui articolul sau a unui act normativ, așa cum este și cazul în speță, nu înlătură un drept recunoscut de acestea. Dreptul la cota la 60%, din ratele încasate de, în prezent, este un drept câștigat, care nu mai poate fi înlăturat, ulterior, de nici un act normativ, fără încălcarea principiului neretroactivității legii.
În final, Curtea constată că, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin articolul 36 alineat 2 din.88/1997, că sistemul de facilități, prevăzut de articolul 8 din Legea nr.55/1995, se aplică societăților comerciale privatizate, până la data intrării în vigoare a acesteia.
Potrivit dispozițiilor articolului 8 alineat 3 din Legea nr.55/1995, sistemul de facilități se aplică și în cazul societăților comerciale privatizate, până la data intrării în vigoare a acestei legi, în ceea ce privește, ratele devenite exigibile după această dată, așa cum este și cazul în speță, astfel că, primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că, termenul de prescripție extinctivă este cel de drept comun, de trei ani, și nu un termen special de 3 luni, așa cum susține recurenta, întrucât, acțiunea are la bază restituirea unei sume de bani achitate, nedatorat, și nu valorificarea unui alt drept, prevăzut de OUG nr. 88/1997.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.3850 din 18.03.2008 a Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, către intimată, prin apreciere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 8.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.10.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Ana Maria
