Spete procedura insolventei. Decizia 1012/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1012
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de debitoarea, împotriva sentinței civile nr. 1265 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată și intimatul administrator judiciar Cabinet Individul de Insolvență.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar concluziile scrise transmise prin faxul instanței de către debitoarea recurentă la data de 4 noiembrie 2008, după închiderea dezbaterilor.
S-a constatat că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, după care.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1265 din 19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa respins contestația formulată de debitoarea și a admis cererea formulată de creditoarea, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, a numit administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență din A I, care urmează să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
A fixat termenul pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006 la 17 iulie 2008 și termenul limită pentru depunerea creanțelor la 13 august 2008.
De asemenea, a fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 11 septembrie 2008 și, termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 26 septembrie 2008, precum și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 09 octombrie 2008.
Totodată, a fixat termenul pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței la data de 13 august 2008 și primul termen după deschiderea procedurii la 16 octombrie 2008.
A fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 10 octombrie 2008, și a convocat creditorii debitorului și a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
In temeiul art.4 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, iar în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat pe de o parte că în speță contestația a fost formulată de debitoare cu depășirea termenului de 10 zile de la primirea cererii de deschidere a procedurii, prevăzut de alin. 2 al art. 33 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte că debitoarea nu contestă starea de insolvență, ci face o serie de alte afirmații fără relevanță în acest sens.
S-a arătat că din dovada de comunicare existentă la dosar rezultă că debitoarea a primit copia cererii de deschidere a procedurii la 15 aprilie 2008, astfel că aceasta trebuia - potrivit art. 33 alin. 2 din Legea insolvenței - să conteste starea de insolvență în termen de 10 zile de la data respectivă, adică până la data de 28 aprilie 2008. Ori debitoarea a depus la dosar contestație doar la termenul de judecată fixat la 19 iunie 2008, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.
S-a motivat că trecând însă peste această tardivitate și analizând pe fond contestația, judecătorul sindic a constatat că apărările conținute de aceasta nu vizează starea de insolvență, la care se face doar scurtă referire formală și fără acoperire în probele depuse, ci doar aspecte colaterale din care rezultă, eventual, o relație deteriorată între cele două asociate-administratoare, și nicidecum starea economică, financiară a societății.
S-a arătat că apărările întemeiate pe existența unor litigii nu sunt relevante, neavând nici o legătură nici cu creanța sau calitatea de creditor a asociatei ce a formulat cererea, și nici cu starea de solvabilitate a societății, iar procesele par a fi promovate mai degrabă ca o reacție la cererea formulată și pentru înlăturarea efectelor acesteia.
Pentru aceste este motive, s-a respins contestația formulată de debitoarea. De asemenea, s-au constatat îndeplinite condițiile cerute de lege, și s-a admis cererea formulată de creditoarea și, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea privind procedura de insolvență, constatându-se că debitorul este în încetare de plăți, iar creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, fiind o datorie a societății către reclamanta-creditoare, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva sa. În consecință, s-au dispus și măsurile imediate prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal debitoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate și pe fond, respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență ca netemeinică, și, totodată, suspendarea tuturor actelor de procedură prezente și viitoare.
În subsidiar, în situația în care instanța consideră creanța certă, lichidă și exigibilă, recurenta solicită:
- reorganizarea;
- continuarea dosarului nr-, care are ca obiect anularea contractului de vânzare - cumpărare a utilajelor proprietate a, încheiat în aprilie 2008 între și prin intermediul d-nei în calitate de reprezentant al și atragerea răspunderii acesteia pentru contribuția directă la producerea falimentului societății prin înstrăinarea activelor societății.
- continuarea cercetărilor penale începute împotriva d-nei pentru înșelăciune și delapidare;
În motivare se arată că Judecătorul sindic în mod greșit a constatat caracterul cert, lichid și exigibil a împrumuturilor acordate de creditoarea, propriei sale firme, atât timp cât aceste pretinse împrumuturi au fost contestate iar singurul document pe care creditoarea se sprijină este balanța lunii aprilie 2008.
S-a arătat că balanța întocmită pentru luna aprilie 2008 este contrazisă de extrasele bancare ale lunii aprilie 2008, care dovedesc, fără putere de tăgadă, că este solvabilă și nu are nevoie de împrumuturi de la asociați, având în vedere că a avut încasări de 10.130,33 lei, iar în această sumă nu intră încasările în numerar care se fac zilnic și rămân în caseria firmei.
S-a susținut că creditoarea nu a creditat firma în mod real, în primul rând pentru că firma avea suficient disponibil pentru a-și face plățile singură, iar în al doilea rând nu există un contract scris de împrumut, nu există chitanța care să ateste că s-au depus banii în numerar la casieria și mai mult cel de-al doilea administrator și asociat al nu a avut cunoștință de pretinsele împrumuturi.
S-a menționat că creditoarea, deși este administrator și asociat la societatea debitoare, și-a deschis în luna februarie 2008, printr-o persoană interpusă, respectiv prin intermediul mamei sale, o altă societate comercială cu același obiect de activitate, la același sediu și în același punct de lucru apoi, a deturnat clientela și a transferat angajații dintr-o societate în alta.
S-a considerat că pretinsele împrumuturi nu pot face direct obiectul procedurii insolvenței ci se impune ca pretențiile creditoarei să fie analizate în procedura de drept comun pentru a se vedea cu certitudine dacă aceste împrumuturi au fost făcute în mod real și mai mult scopul acestor împrumuturi.
De asemenea, s-a considerat că se impune analiza fondului pretențiilor pentru a se stabili în ce măsură și în ce cuantum datorează sau nu sume bănești creditoarei cu atât mai mult cu cât, o societate comercială nu-și poate plăti datoriile dacă nu are cunoștință de ele, iar Procesul verbal din 13 mai 2008 atestă refuzul pretinsei creditoare de a pune la dispoziția celui de-al doilea administrator și asociat al societății, actele contabile și juridice ale Societății Comerciale
În baza celor arătate recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorului sindic și respingerea cererii formulată de creditoare pentru că este lipsit de raționament să se crediteze societatea cu sume de bani imense atunci când aceasta are suficient disponibil, pentru a-și efectua plățile iar o dovadă concretă a depunerii efective a banilor în caseria firmei nu există.
Examinând recursul declarat de debitoarea, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 304 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În mod nefondat prima instanță - judecător sindic a constatat că debitoarea este în încetare de plăți, iar creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă fiind o datorie a societății către reclamanta creditoare.
În mod greșit judecătorul sindic a constatat caracterul cert, lichid și exigibil al împrumuturilor acordate de creditoarea propriei sale firme, atâta timp cât respectivele împrumuturi au fost contestate.
Pretinsele împrumuturi acordate de creditoarea nu pot face obiectul procedurii insolvenței ci se impune ca pretențiile creditoarei să fie analizate în procedura de drept comun pentru a se determina caracterul real și scopul respectivelor împrumuturi.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Actul constitutiv al "Atribuțiile legate de administrarea societății vor fi îndeplinite de S și. Durata mandatului administratorului este pe o perioadă nelimitată.
Deci societatea debitoare este condusă de doi administratori și eventualele neînțelegeri dintre și S urmează a se face pe calea dreptului comun sau în condițiile Legii nr. 31/1990, republicată.
În cazul acordării de către asociați a unor împrumuturi se va face aplicarea dispozițiilor art. 37 din Actul constitutiv al debitoarei și nu a prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de debitoarea, împotriva sentinței civile nr. 1265 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare și intimatul administrator judiciar Cabinet Individul de Insolvență, să modifice în tot hotărârea recurată și să respingă cererea formulată de creditoarea împotriva debitoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea, împotriva sentinței civile nr. 1265 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare și intimatul administrator judiciar Cabinet Individul de Insolvență.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că:
Respinge cererea formulată de creditoarea împotriva debitoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.12.2008
Dact. /29.12.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
