Spete procedura insolventei. Decizia 1113/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1113/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC SA, împotriva sentinței comerciale nr. 1444 din 04.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC GRUP SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului în reprezentarea debitoarei intimate, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței creditoarea recurentă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul debitoarei intimate depune delegație de reprezentare și de substituire a avocatului titular.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, precizând că debitul din litigiu nu este cert, lichid și exigibil, creditoarea încercând să ajungă la valoarea prag deși s-a pornit de la valoarea de 900 lei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1444/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea creditoarei SC SA B în contradictoriu cu debitoarea SC Grup SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a apreciat că, creditoarea nu a făcut dovada creanței certe, lichide și exigibile, întrucât stabilirea incidenței clauzelor contractuale invocate de ea presupune administrarea unui probatoriu mai amplu, efectuat într-un alt cadru procesual, precum și interpretări de fapt și de drept ale relațiilor juridice ale părților, ce nu pot fi făcute pe calea procedurală prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Ori, creanța pretinsă, raportat la convenția încheiată între părți nu poate fi considerată, în acest moment ca fiind certă, lichidă și exigibilă în accepțiunea art. 379.proc.civ. în lipsa celor arătate mai sus.
Legea nr. 85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor.
Măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC SA B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică și, pe cale de consecință, să se trimită cauza spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii inslvenței împotriva intimatei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că SC A, prin mandatarul sau, a solicitat Tribunalului Timiș deschiderea procedurii insolventei prevăzuta de Legea nr. 85/2006 împotriva intimatei-debitoare SC GRUP L pentru suma de 17398,50 lei.
Instanța de fond, prin sentința comerciala nr. 1444/4.09.2008, a dispus respingerea cererii creditoarei pentru considerentul ca natura litigiului dintre părți necesita un probatoriu si o soluționare ampla, ce excede cadrul procesual al Legii 85/2006 si in consecința creanța creditoarei nu este certa, lichida si exigibila.
Creditoarea recurentă învederează că nu i-a fost comunicata contestația debitoarei si astfel nu a putut formula apărări, încălcându-se in acest fel principiul contradictorialității ședințelor de judecata, iar aprecierea instanței nu s-a format in acord cu poziția ambelor părți.
Recurenta înțelege să critice sentința comercială atât sub aspectul legalității, cat si al temeiniciei, astfel:
1. Sentința recurată a fost pronunțată de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de art, 304 pct.7 si 9, Cod de procedura civila.
Conform art 3 din Legea 85/2006, creditor îndreptățit sa formuleze cerere de insolventa este acela a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Întrucât singurul act normativ care definește o creanța certa, lichida si exigibila este Codul d e procedura civila, prin art. 379, instanța de fond avea datoria de a analiza creanța creditoarei din perspectiva condițiilor prevăzute de acest act normativ.
Anexat cererii de insolventa formulată, creditoarea recurentă a atașat o serie de înscrisuri in dovedirea creanței, respectiv Contractul de, facturile fiscale scadente si neachitate, anexa mod de calcul penalități.
Instanța de fond avea posibilitatea aprecierii asupra certitudinii, lichidității si exigibilității creanței prin prisma înscrisurilor depuse de creditoare in probațiune. nefiind necesar un probatoriu suplimentar, amplu in acest sens.
De altfel. Art 31 alin.1 din Legea 85/2006 dispune in sarcina creditorului obligația de a indica cuantumul creanței prin cererea de insolvență, să indice daca exista garanții reale sau masuri asiguratorii asupra creanței, iar conform alin.2 "Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței".
Luând în considerare că în materie comercială proba se realizează conform dispozițiilor art. 46.com. creditoarea a depus la dosar probatoriul admis atât de legea comună, cât și cel prevăzut de legea specială pentru dovedirea certitudinii, lichidității și exigibilității creanței.
n consecință, instanța de fond in mod greșit a aplicat prevederile Legii 85/2008 cu privire la probatoriul necesar in cadrul acestei proceduri, considerând că litigiul dintre părți excede cadrul procesual al procedurii insolventei, întrucât creditoarea recurentă a depus toate înscrisurile solicitate si admise de Legea 85/2006 si de Codul comercial in dovedirea creanței sale.
Pentru aceste considerente solicită casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cererii de insolvență si să se dispună admiterea acesteia si deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei.
2. Sentința recurată este netemeinică, motiv prevăzut de art. 3041, creanța având un caracter cert, lichid si exigibil, iar debitoarea nu a contestat starea de insolvență;
Conform dispozițiilor art. 379 din proc. civ. singurul care definește caracterul cert, lichid si exigibil al unei creanțe, creanța este certă atunci când existența ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 379 alin.3 pr.civ. deci când existența creanței este neîndoielnica (în cauza dedusă judecății, din contractele semnate și însușite de ambele părți); creanța este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitoarei, conform art. 379 alin.4 pr.civ. (in ceea ce privește serviciile de telecomunicații, rezultă clar caracterul lichid, contravaloarea acestora fiind stabilite in Anexa 1 la contract si mai mult acestea au fost facturate si exprimate in lei, iar in ceea ce privește penalitățile de întârziere sunt determinabile conform contractului de abonament, cap.7 Art. 3); creanța este exigibilă (scadentă), dacă termenul prevăzut în favoarea debitoarei s-a împlinit ori debitoarea este decăzută din beneficiul termenului, conform art. 263 și art. 382.pr.civ.
Ca atare, creanța creditoarei recurente este certă, documentul justificativ care determină cu exactitate cuantumul creanței fiind actul sub semnătură privată reprezentat de contractul de abonament semnat de părți, în speță Contractul de prestări servicii telecomunicații seria G 46808 din data de 13.08.2004, în cadrul căruia sunt prevăzute clar inclusiv cuantumul penalităților și condițiile datoriilor lor (art. 9.1, 9.2).
Capătul de cerere privind penalitățile sunt certe atât în baza contractului de abonament, cât și în baza facturilor achitate cu întârziere, aceste penalități cu caracter accesoriu față de debitul principal restant, urmând soarta juridică a acestuia, în consecință și caracterul acestora este cert, lichid și exigibil, atâta timp cât facturile restante asupra cărora aceste penalități sunt calculate, sunt certe, lichide și exigibile, achitarea lor constituind recunoașterea implicită a penalităților calculate.
Cât privește penalitatea pentru nerespectarea perioadei contractuale obligatorii de menținere a abonamentului in valoare de 1800 USD, si contestată de către debitoare, aceasta își are temeiul legal în baza aceluiași contract de abonament asumat de debitoare Ia data semnării.
Aceasta clauză penală constituie o sancționare in sarcina părtii care nu își execută obligațiile contractuale, clauză ce respectă dispozițiile Legii 469/2002 privind disciplina contractuală.
Creanța este lichidă, cuantumul acesteia este determinabil in sensul art. 379 pct.4 proc.civ si îndeplinește cerința privind valoarea prag de 10.000 lei pentru a putea fi valorificată pe calea procedurii inolventei. Chiar dacă cuantumul creanței este contestat de către debitoare intr-un mod greu de înțeles, acest fapt nu presupune implicit si neîndeplinirea efectiva a acestei cerințe, afirmația debitoarei in acest sens fiind cu totul irealistă si lipsită de temei legal.
Creanța este exigibilă, întrucât au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadentă a creanței, debitoarea neîndeplinindu-și obligația de plată exclusiv din culpa proprie.
In ceea ce privește starea de insolvență a intimatei debitoare, instanța de fond nici nu a mai analizat acest aspect important la pronunțarea hotărârii, deși intimata nici măcar nu a contestat aceasta stare in cadrul contestației formulată la dosarul de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea 85/2006 " Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Altfel spus, insolvabilitatea debitoarei se prezumă prin simpla întârziere a plăților scadente către creditor mai mult de 30 de zile, dând dreptul acestuia să prezume debitorul in stare de insolvență vădita si, pe cale de consecință, creditorul are dreptul de a cere recuperarea creanței sale pe cale judecătorească.
Cat privește afirmațiile si documentele intimatei conform cărora aceasta nu s-a aflat si nu se află în încetare de plăți, recurenta consideră că acestea sunt argumente nerelevante întrucât simpla încetare a plăților debitorului către creditor timp de cel puțin 30 de zile prezumă că debitorul se află in insolvență vădita, fără a mai fi necesară dovedirea acestei stări din punct de vedere contabil, financiar.
În plus întreaga doctrină și practica au statuat că prezumția de insolvență nu poate fi răsturnată prin dovedirea continuării activității sau prin lipsa datoriilor față de alți creditori.
În stabilirea solvabilității unui debitor nu interesează situația sa financiară în general, ci situația sa financiară față de un anume creditor. Or, încetarea plăților față de creditoarea recurentă mai mult de 30 de zile, a îndreptățit-o pe aceasta să considere intimata în stare de insolvență vădită și să recurgă la această procedură, astfel cum această prezumție este instituită de art.3 din Lege în favoarea creditorului, fără a mai fi necesar efectuarea de investigații și cercetări suplimentare din partea acestuia în verificarea stării reale sau de insolvabilitate a debitorului.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304/1 Cpc. Curtea constată că:
Instanța de fond, prin sentința comerciala nr. 1444/4.09.2008, a dispus respingerea cererii creditoarei pentru considerentul ca natura litigiului dintre părți necesita un probatoriu si o soluționare ampla, ce excede cadrul procesual al Legii 85/2006 si in consecința creanța creditoarei nu este certa, lichida si exigibila.
Raportat la disp. art. 312, alin. 5 Cpc, Curtea va admite recursul declarat de creditoarea SC SA împotriva sentinței civile nr. 1444/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare, pe fond, aceleiași instanțe.
Având în vedere că cererea formulată de creditoare se întemeiază pe cuantumul unei creanțe apreciate de aceasta ca fiind certă, lichidă și exigibilă, instanța de fond are obligația de a analiza dacă, din documentele depuse la dosarul cauzei, rezultă această cerință a legii, coroborând înscrisurile din care se susține realitatea creanței cu modul de calcul al sumei și temeiurile de drept incidente în cauză.
Pe de altă parte, recurenta susține că din contractul părților rezultă cu certitudine suma solicitată. Ori, judecătorul cauzei este obligat să verifice existența convenției, a sumelor menționate în acesta, coroborarea ei cu "cererea de abonament" și semnificația juridică a acestei cereri precum și incidența "condițiilor generale" la care se face referire, durata furnizării de serviciu, așa cum rezultă din acte, raportat la susținerea creditoarei.
Pentru aceste motive, cauza va fi rejudecată, pe fond, de către prima instanță care urmează să aprecieze temeinicia sau netemeinica cererii cu a cărei soluționare a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea SC SA împotriva sentinței civile nr. 1444/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./17.12.2008
TEHNORED./2 EX/17.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
