Spete procedura insolventei. Decizia 1139/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1346/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1139
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. nr.1305 din data de 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin ADMINISTRATOR JUDICIAR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 7.10.2008, - prin administrator judiciar, lipsă fiind recurenta și intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 6.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatului întâmpinare, în două exemplare.
Curtea a procedat la legitimarea intimaților cu seria - nr. - de Secția 1 Poliție la data de 06.05.2005 și - administrator judiciar al - SRL legitimat cu seria - nr.- eliberat de Secția 8 Poliție la data de 25.11.2000.
Intimatul prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor din întâmpinare, menținerea în tot a sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimata - SRL - prin ADMINISTRATOR JUDICIAR solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1305/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a respins cererea creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului formulată împotriva pârâtului, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 precum și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență că nu se poate reține vinovăția pârâtului raportată la încetarea de plăți. S-a motivat amplu și la obiect constatarea făcută mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.1305/20.03.2008 a declarat recurs AVAS B care critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală deoarece judecătorul sindic a dispus prematur închiderea procedurii și numai pentru simplul fapt că lichidatorul judiciar după o cercetare sumară a stabilit că societatea debitoare nu mai are fonduri sau bunuri în patrimoniu. În plus și raportul privind activitatea administratorului a fost întocmit în aceeași manieră lichidatorul conchizând sumar că administratorul a condus în mod defectuos societatea și că aceasta a dus la intrarea societății în stare de insolvență. Trebuia să facă demersurile necesare pentru a dovedi care au fost faptele concrete ale administratorului, respectiv cauzele și împrejurările ce au dus societatea în faliment. Deși a cerut antrenarea răspunderii administratorului conform art.138 din Legea nr.85/2006, nu a stăruit suficient în administrarea de probe care să susțină afirmațiile acestuia, preferând să afirme doar că lipsesc actele contabile ale societății. Consideră că lichidatorul trebuia să formuleze o acțiune de atragere a răspunderii acestuia, situație în care neprocedând astfel, a împiedicat creditorii de a mai formula ei înșiși acțiune împotriva administratorului.
Mai arată că societatea debitoare s-a mai aflat într-o situație similară ce a făcut obiectul dosarului nr.5680/06.08.2001, când s-a cerut de către debitoare reorganizarea judiciară, dar care nu a dus la nici un rezultat.
În atare situație consideră că administratorul trebuia să ceară singur intrarea societății în faliment așa cum prevede Legea nr.85/2006, dar nu a făcut-
Considerând că societatea debitoare se află într-o stare iminentă de faliment încă din anul 1997 când a fost în imposibilitate de a rambursa creditul către fosta și cum nu și-a revenit nici până în prezent, culpa este a administratorului, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii în vederea recuperării creanței în cuantum de 2.489.921,96 USD.
Prin întâmpinare intimatul a cerut motivat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei Curtea constată și reține următoarele:
Referitor la cererea făcută de lichidatorul judiciar Curtea reține că în speță e vorba de administrator judiciar și nu lichidator cum susține recurenta; că cererea acestuia nu este prevăzută în Legea nr.85/2006 a fi formulată într-un mod special, ci așa cum prevede art.138 (1) din Legea nr.85/2006 este suficient ca acesta să ceară judecătorului sindic antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere din cadrul societății.
Din actele dosarului rezultă că administratorul judiciar în raportul său inițial (pag.88-91 dosar fond) ca și cel definitiv întocmit la cererea judecătorului sindic(pag.111-113 dosar fond) și-a menținut punctul de vedere în sensul că în speță nu există fapte prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 care să ducă la atragerea răspunderii administratorului și în consecință cere închiderea procedurii conform art.131 din lege.
Prin încheierea din 11.10.2007 (pag.114 dosar fond)instanța a autorizat pe AVASsă formuleze cerere de atragere a răspunderi administratorilor în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, lucru pe care AVAS l-a și făcut cerând antrenarea răspunderii în baza art.138 lit.a și c din lege.
Sub acest aspect Curtea reține că AVAS nu a fost cu nimic prejudiciat chiar dacă administratorul judiciar a avut altă opinie privind atragerea răspunderii administratorului.
Referitor la critica adusă instanței de fond privind exonerarea de răspundere a administratorului Curtea face următoarele precizări: răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Recurenta nu a putut dovedi în cauză, la dosar neexistând nici un fel de dovadă, că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în interes propriu și nici că pârâtul ar fi menținut în mod fictiv societatea în funcțiune, situații care ar fi dus în mod evident societatea în faliment.
Deci nu se poate reține că în speță își au aplicabilitate dispozițiile art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006.
Nici faptul că nu ar fi cerut singur a fi supus dispozițiilor prezentei legi conform art.27, nu poate fi reținut drept culpă față de dispozițiile imperative ale alin.(4) din același articol, în plus, nu orice deficiență managerială duce obligatoriu la faliment.
Mai mult, prezumția de culpă nu poate fi reținută, deoarece în cazul art.138 din lege, culpa trebuie dovedită, ori recurenta nu face decât afirmații pe care nu le-a dovedit.
Nu face, lucru ce este foarte important, legătura cauzală între faptă și prejudiciu, ba mai mult în cazul răspunderii civile delictuale, condițiile arătate mai sustrebuiesc îndeplinite cumulativ, ceea ce nu s-a probat în cauză.
Pentru toate cele arătate, Curtea reține că în mod corect instanța de fond nu a putut antrena răspunderea administratorului în baza art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006, deoarece potrivit art.1169 cod civil reclamantei îi revine obligația de a face dovada celor afirmate, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că sentința atacată este temeinică și legală și pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.
Față de cererea intimatului întemeiată pe dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea de acordarea cheltuielilor de judecată pe motivul că acestea nu au fost dovedite așa cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr.1305 din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații, prin administrator judiciar și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.
Respinge cererea intimatului pentru cheltuieli de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 4.11.2008
Tehnored. 11.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
