Spete procedura insolventei. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 575/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1154
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta debitoare - GRUP SRL și recurentul împotriva sentinței comerciale nr.71/08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare - SRL și intimata administrator judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, față de faptul că recurentului i s-a pus în vedere achitarea diferenței taxei de timbru, reține cauza în pronunțare pe excepția insuficientei timbrări a recursului formulat de acesta și în măsura în care se va achita taxa de timbru până la sfârșitul ședinței va reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale active a acestuia în recurs.
Curtea, pe excepția tardivității recursului declarat de recurenta - GRUP SRL, invocată de intimata creditoare, apreciază excepția nefondată și o respinge ca atare având în vedere dispozițiile art.310 Cod procedură civilă raportat la faptul că în dosar nu există dovada de comunicare, motiv pentru care reține cauza în pronunțare având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă recurenta debitoare și recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 31, care depune la dosar note scrise, precum și chitanță în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei reprezentând dovada achitării diferenței taxei de timbru și a timbrului judiciar pentru recursul formulat de.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 71/8.01.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea formulată de creditorul - SRL și în baza articolului 33 alineat 6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului - GRUP SRL numind administrator judiciar pe cu o retribuție de 3.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că debitoarea nu a formulat contestație, fiind prezumată în insolvență, s-a constatat că societatea creditoare deține împotriva debitoarei o creanță în cuantum de 36.931,1 Ron, certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen - GRUP SRL prin asociat și administrator și în calitate de administrator și asociat al debitoarei solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul - SRL ca fiind netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului întemeiat pe articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă - GRUP SRL arată în esență că:
Între părți a existat un contract ce a intrat în vigoare la data de 5.01.2005 valabil 12 luni, respectiv până la 5.01.2006 și prin acte adiționale succesive, valabilitatea acestuia a fost prelungită de la 20.02.2006 până la 20.02.2007, de la 8.06.2006 până la 8.06.2007, de la 3.08.2006 până la data de 3.08.2007, iar sumele datorate în baza actelor adiționale au fost achitate la zi.
Suma solicitată de creditoare, respectiv 16.879,64 RON nu este datorată în baza contractului sau actului adițional, ci în baza unui angajament de plată și a fost recunoscută, dar fără penalități de întârziere, acestea nefiind specificate în acordul de la 31.03.2008, drept pentru care recurenta consideră că nu le datorează.
Societatea creditoare nu a respectat prevederile contractuale în sensul că nu a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, nenotificând debitoarea cu privire la sumele datorate.
La dosarul cauzei a fost depusă de creditoare o notificare cu data de 19.09.2008 fără a face dovada că acesta a fost comunicată debitoarei.
Recurenta susține că nu a luat cunoștință de factura de penalități, în primul rând pentru că nu i-a fost comunicată și în al doilea rând că această factură a fost eliberată la 18.11.2008 având scadență la 5.12.2008, iar creditoarea a depus cererea întemeiată pe Legea nr.85/2006 la data de 19.11.2008 fără a comunica factura, fără a aștepta scadența și fără a notifica debitoarei suma de penalități de 20.051,46 RON.
În aceste condiții, susține recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă pentru suma de 36.931,1 Ron, ci este certă numai pentru suma de 16879,64 Ron, nu este lichidă pentru că nu este determinată prin însuși actul de creanță reprezentat de facturile emise și de angajamentul de plată și nu este exigibilă deoarece de la data emiterii facturilor nu au trecut mai mult de 30 de zile, factura nr. 26836 din 18.11.2008 pentru penalități având scadență la 18.12.2008, după data introducerii acțiunii (9.11.2008).
Arată recurenta și că reclamanta creditoare nu a făcut dovada că debitoarea este în incapacitate de plată, situație în care instanța nu era îndreptățită să admită cererea, debitul nefiind achitat deoarece nu s-a notificat că se datorează suma menționată în acțiune.
Precizează recurenta și că nu a luat cunoștință de existența dosarului decât când a primit notificarea și a fost contactată de administratorul judiciar desemnat, nefiindu-i comunicată cererea de deschidere a procedurii și actele care au stat la baza acesteia.
Intimata a depus întâmpinare în combaterea recursului declarat de societatea debitoare invocând excepția tardivității declarării recursului șipe fondul cauzei respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru deschiderea procedurii în raport de actele depuse în cauză din care rezultă recunoașterea debitului care a avut scadența la 5.05.2008.
Susține intimata că pârâta recurentă a fost legal citată la sediul declarat și care coincide cu cel menționat în cererea de recurs.
În ședința publică de la 8.10.2009 Curtea a respins excepția tardivității recursului, făcând aplicarea dispozițiilor articolului 310 Cod procedură civilă, reținând lipsa de la dosar a dovezilor de comunicare a hotărârii atacate.
În ce privește recursul declarat de în calitate de asociat și administrator al - GRUP SRL (fila 9 dosar recurs), Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active în recurs,
Excepția este întemeiată și va fi admisă în baza articolului 294 Cod procedură civilă aplicabil în recurs conform articolului 316 Cod procedură civilă, având în vedere că în calea de atac părți nu pot fi decât cele care au figurat în instanța de fond, respectiv - GRUP SRL în calitate de debitoare și - SRL în calitate de creditoare, dl. având calitate de reprezentant legal al societății debitoare, calitate ce nu-i conferă legitimare procesuală activă în recursul declarat în nume propriu.
Examinând recursul în raport de motivele arătate, actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate.
Față de înscrisul reprezentând proces - verbal dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, în care este făcută mențiunea "cu copie cerere + acte" (fila 29 dosar fond) și dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 31 dosar fond), Curtea constată că debitoarea - GRUP SRL a fost legal notificată cu copie cerere + acte și citată potrivit dispozițiilor articolelor 88, 89, 92 și 921Cod procedură civilă, astfel că susținerea recurentei privind necunoașterea despre existența dosarului de insolvență este neîntemeiată, procesele - verbale făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care le-a încheiat, conform articolului 100(4) Cod procedură civilă.
În ce privește susținerea recurentei referitoare la neefectuarea probei de către societatea creditoare a incapacității de plată de debitoarei, Curtea constată că și această susținere este lipsită de temei legal față de dispozițiile articolului 3 litera a din Legea nr.85/2006.
Sub aspectul probațiunii stării de insolvență, se reține că Legea nr.85/2006 se abate de la regulile dreptului comun în materie. Legiuitorul stabilește că starea de insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul lasă să treacă mai mult de 30 de zile de la scadență și nu plătește datoria față de creditor. Așadar, proba creditorului se rezumă la existența creanței și la neplata în termen de 30 de zile de la scadență, revenind debitorului sarcina de a prezenta dovezi care să demonstreze că nu se află în stare de insolvență, prin formularea contestației susținută de proba existenței lichidităților în contul acestuia la data scadenței debitului.
În cauza de față, debitoarea, deși s-a constatat că a fost notificată cu copia cererii creditorului, nu a formulat contestație conform articolului 33 din lege. Prin urmare corect a reținut judecătorul - sindic față de înscrisul de la fila 5 dosar fond, respectiv angajamentul de plată încheiat la 31.03.2008 că în cauză există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sub aspectul cuantumului creanței dovedit a îndeplini cerințele prevăzute de articolul 379 Cod procedură civilă, Curtea reține că societatea creditoare a făcut dovada numai pentru suma de 16.879,64 RON reprezentând debit recunoscut conform angajamentului de plată (fila 5 dosar fond).
În ce privește angajamentul de plată încheiat la 31.03.2008, Curtea reține că, după expirarea contractului nr. 1201/5.01.2006 a cărui valabilitate s-a stabilit (după prelungirile succesive prin act adițional)până la 3.08.2007,acesta reprezintă o nouă convenție (novație prin schimbarea de obiect) care nu cuprinde penalități, caz în care nefiind purtător de penalități, acestea nu sunt datorate.
Dincolo de acest aspect, se reține că factura nr. 26846 privind penalitățile a fost emisă la 18.11.2008 cu mențiunea scadenței la 5.12.2008 (fila 6 dosar fond), scadența situată după data înregistrării cererii de chemare în judecată (19.11.2008), deci anterior împlinirii termenului de 30 zile stabilit de legiuitor potrivit articolului 3 punctul 1 litera a din Legea nr.85/2006.
În același context privind factura de penalități, se reține că acest înscris nu este a face dovada certitudinii creanței sub aspectul îndeplinirii condiției prevăzute de articolul 379 Cod procedură civilă, de vreme ce obligația comercială se probează conform articolului 46 Cod comercial cufacturi acceptate,ceea ce în cauza de față nu s-a probat.
Prin urmare, soluția instanței de fond,privind deschiderea procedurii insolvenței este una legală și temeinică sub aspectul îndeplinirii condițiilor cerute de legiuitor pentru deschiderea procedurii, mai puțin sub aspectul constatării de către judecătorul - sindic a faptului că societatea creditoare deține împotriva debitoarei o creanță în cuantum de 36.931,1 Ron certă, lichidă și exigibilă.
Judecătorul - sindic a făcut această constatare fără a avea în vedere neîndeplinirea condiției stabilită de articolul 379 Cod procedură civilă pentru suma de 20.051,46 Ron reprezentând penalități, așa cum s-a reținut în precedent.
Prin urmare, constatându-se că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr.85/2006 articolul 3 punctul 6 și punctul 12 (valoarea prag de 10.000 lei la data formulării cererii - 19.11.2008) coroborate cu articolul 33 alineat 6, Curtea va menține hotărârea de admitere a cererii creditorului - SRL cu consecința deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitorului - GRUP SRL, cu precizarea că numai creanța de 16879,64 lei este certă, lichidă și exigibilă, în raport de articolul 379 Cod procedură civilă coroborat cu articolul 46 Cod comercial.
Curtea apreciază nefondată susținerea recurentei privind lipsa unei notificări, respectiv a unei convocări pentru o conciliere directă, având în vedere că în procedura execuțională colectivă nu este prevăzută de legiuitor obligația creditorilor de a încerca o conciliere directă anterior promovării acțiunii întemeiată pe Legea nr.85/2006, fiind suficiente dovezile prevăzute de articolul 3 punctul 6 și punctul 12 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția și în consecință respinge recursul declarat de ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă în recurs.
Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta debitoare - GRUP SRL, împotriva sentinței comerciale nr.71/08.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare - SRL și intimata administrator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./28.10.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
