Spete procedura insolventei. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1157/
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1005/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1005/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar Cabinetul Individual de Insolvență de orice îndatoriri și responsabilități; precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditoarelor Administrația Finanțelor Publice T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că lichidatorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a achitării creanței declarate împotriva societății debitoare; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 918 din data de 10.10.2005, pronunțată în dosarul 6363/com/S/2005 al Tribunalului Timiș; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile prevăzute de lege; că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și continuarea proceduri prevăzute de Legea 85/2006, punând în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății raportul final și instanței de judecată să dispună convocarea Adunării creditorilor în termen de maxim 30 de zile de la fișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea consideră că sentința recurată este nelegală, având în vedere că dispozițiile art. 129 din Legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Întrucât instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor pentru formularea eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond. Arată că după întocmirea raportului final, lichidatorul judiciar era obligat să îl comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006 tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului, în vederea aprobării acestuia. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006 - dispoziții aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Se mai arată că potrivit aceluiași text normativ, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul folosit veniturile obținute.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în insolvență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept, invocă dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5 și 9, art. 304 Cod procedură civilă,
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă AVAS B critică sentința recurată în esență pentru că în opinia sa nu se impunea închiderea procedurii ci continuarea acesteia, că era necesar să se comunice cu creditoarea raportul final al lichidatorului și convocarea Adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, conform art.129 din Legea nr.85/2006 pentru ca recurenta să poată formula eventuale obiecțiuni. De asemenea se critică sentința recurată pentru că nu s-a formulat o acțiune de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorilor societății debitoare dat fiind faptul că aceștia nu au depus la dosar actele contabile ale societății ceea ce prezumă că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, condiții în care sunt incidente disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Recurenta mai arată că a suferit un prejudiciu constând în creanța cedată de CAS T către AVAS, creanță care are un caracter cert și nu a fost recuperată, astfel că se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a celor care au produs acest prejudiciu deoarece culpa administratorilor falitei este prezumată potrivit art. 1082 civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea constată că recurenta este în eroare cu privire la toate aceste susțineri, în primul rând pentru faptul că prejudiciul său constând în creanța rămasă nerecuperată și care are un caracter cert, lichid și exigibil - nu există, deoarece întreaga creanță declarată de către recurenta creditoare în sumă de 337,84 USD echivalent în lei a fost achitată așa cum reiese din raportul final al lichidatorului depus la fila 343 dosar fond, fiind achitată de asemenea integral și creanța declarată de celălalt creditor bugetar, respectiv T în sumă de 213.964 lei.
Mai mult, în urma valorificării și lichidării bunurilor debitoarei sau a încasării din venituri din diverse surse, de exemplu, din dobânzi bancare, din recuperare creanțe de la terți s-au achitat toate creanțele datorate de către debitoare inclusiv onorariile datorate executorului judecătoresc, contabilului și lichidatorului judiciar care au contribuit la recuperarea acestor sume și după plata tuturor acestor sume datorate și reținerea tuturor comisioanelor și taxelor aferente a mai rămas suma de 46.749 lei care se va distribui asociatei unice a debitoarei.
În aceste condiții, în mod temeinic și legal s-a dispus închiderea procedurii în baza disp. art.132 alin.2 din Legea insolvenței, respectându-se toate dispozițiile legale referitoare la întocmirea raportului final și comunicarea acestuia către creditori conform art.129 din lege, iar prin acest raport s-a arătat că în cauză nu sunt incidente disp. art.138 din lege, astfel că nu se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1005/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /10.11.2009
Tehn. /2 ex./10.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
